ICCJ. Decizia nr. 49/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 49/2005
Dosar nr. 305/2004
Şedinţa publică din 14 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 27 aprilie 2001, reclamanta SC A. SRL Moineşti a sesizat instanţa de contencios administrativ, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, să se dispună anularea deciziei nr. 122 din 10 aprilie 2001, prin care Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău a respins plângerea formulată de aceasta, împotriva actului constatator nr. 226 din 29 noiembrie 2000, al Direcţiei Generale a Vămilor.
Prin sentinţa nr. 18 din 18 martie 2003, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins contestaţia, ca nefondată, reţinând că originea comunitară a produselor importate de reclamantă a fost infirmată de controlul vamal ulterior al actelor de livrare, ce nu corespund condiţiilor de autenticitate şi regularitate internaţională prevăzute de lege.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 1533 din 22 aprilie 2004, a anulat recursul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanţe, ca netimbrat.
Împotriva deciziei instanţei de control judiciar, reclamanta a formulat contestaţie în anulare, susţinând că nu a fost citată cu menţiunea timbrării, iar taxele de timbru datorate au fost depuse, totuşi, la dosarul cauzei, odată cu concluziile scrise.
Prin Decizia nr. 7913 din 28 octombrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia, ca nefondată, constatând că procedura de citare a fost legal îndeplinită în etapa soluţionării recursului declarat de reclamantă, că acesteia i s-a comunicat obligaţia de a depune diferenţa de taxă judiciară de timbru datorată, obligaţie căreia nu s-a conformat şi că instanţa de control judiciar nu a săvârşit greşeli materiale în soluţionarea căii de atac.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, contestatoarea a formulat un nou recurs, pe care nu l-a motivat în scris. Recurenta a precizat că motivele recursului vor fi formulate şi înaintate instanţei de control judiciar, după redactarea deciziei atacate.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia în anulare formulată de reclamanta SC A. SRL Moineşti împotriva unei decizii pronunţate în recurs de aceeaşi secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Se constată, aşadar, că secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a judecat procesul în primă instanţă, ci în calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare, prin care era vizată retractarea unei hotărâri irevocabile pronunţate în recurs de aceeaşi instanţă.
Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ. „hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac, ca şi hotărârea atacată".
Cum hotărârea dată în recurs este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) C. proc. civ. şi, în consecinţă, nesusceptibilă de a fi atacată cu un nou recurs, nici hotărârea dată în contestaţie nu este supusă acestei căi de atac.
Pe de altă parte, soluţionarea căii de atac cu care a fost sesizat, excede competenţei atribuite Completului de 9 judecători, prin art. 22 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, limitată la examinarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Aşadar, hotărârea atacată nu face parte dintre cele determinate de dreptul comun, prin art. 299 C. proc. civ., sau de legea specială, prin art. 22 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, care pot fi reformate prin exercitarea căii de atac a recursului.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii, decât cele prevăzute de legea procesual civilă, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Curtea va respinge recursul declarat de contestatoare, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea SC A. SRL Moineşti împotriva deciziei nr. 7913 din 28 octombrie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 48/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 5/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
