CSJ. Decizia nr. 73/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 73
Dosar nr. 32/2003
Şedinţa publică din 5 mai 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 20 iulie 2001, C.E. s-a adresat cu cerere Curţii de Apel Bucureşti, solicitând să se dispună obligarea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie la actualizarea pensiei de serviciu de la 1 noiembrie 2000, în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, potrivit modificărilor aduse Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, prin OG nr. 83/2000, în sensul de a se include în calculul pensiei de serviciu ce i se cuvine şi adaosul, în procent de 20%, corespunzător vechimii sale în magistratură de peste 20 de ani.
Totodată, reclamantul a cerut obligarea pârâtei să comunice, Casei Naţionale de Pensii, noul cuantum al pensiei de serviciu, în vederea achitării diferenţelor cuvenite pentru perioada 1 noiembrie 2000 – iunie 2001.
Prin întâmpinare, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că prevederile art. I pct. 8 din OG nr. 83/2000 nu au caracter retroactiv, astfel că adaosul la indemnizaţia de încadrare lunară nu poate fi luat în calcul decât la stabilirea pensiilor de serviciu ce se acordă după data intrării în vigoare a acestei ordonanţe.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1256 din 2 octombrie 2001, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, cu motivarea că actualizarea pensiei s-a făcut în mod corect pe baza coeficientului de actualizare prevăzut în Anexa nr. 1 la OG nr. 83/2000, deoarece la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe reclamantul avea pensia stabilită conform Legii nr. 92/1992 cu modificările ulterioare.
S-a relevat că, în raport cu prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 50/1996, astfel cum a fost modificată şi completată prin OG nr. 83/2000, adaosul pentru vechime în magistratură nu poate fi luat în calcul decât în cazul pensiei de serviciu stabilite după data intrării în vigoare a acestei ordonanţe.
Împotriva sentinţei reclamantul a declarat recurs, acesta fiind admis prin Decizia nr. 752 din 26 februarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ. Ca urmare, sentinţa a fost casată şi în fond, admiţându-se acţiunea, s-a dispus obligarea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie la actualizarea pensiei de serviciu în sensul includerii în calculul acesteia a adaosului pentru vechimea în magistratură în procent de 20%, corespunzător vechimii de peste 20 de ani, cu începere de la 1 noiembrie 2000, precum şi să comunice Casei Naţionale de Pensii noul cuantum al pensiei de serviciu pentru plata diferenţelor de la 1 noiembrie 2000, în continuare.
S-a motivat că neretroactivitatea OG nr. 83/2000 a fost greşit invocată întrucât actualizarea pensiilor în funcţie de evoluţia nivelului salariilor de bază reprezintă, prin esenţa ei, o operaţiune ulterioară stabilirii drepturilor de pensie, ce poate fi efectuată doar după intrarea în vigoare a legii care acordă acest drept, astfel că referirea la data pensionării este lipsită de orice relevanţă.
S-a apreciat că instanţa de fond a motivat eronat că pensia s-a calculat pe baza coeficientului de actualizare conform Anexei 1 la OG nr. 83/2000, întrucât aceasta se referă la indemnizaţia de încadrare lunară a magistraţilor pentru activitatea desfăşurată şi nu la stabilirea pensiilor, care nu sunt supuse la nici un coeficient de actualizare.
S-a mai subliniat, prin considerentele deciziei, că indemnizaţia de încadrare lunară şi adaosul pentru vechimea în magistratură nu pot fi separate, deoarece constituie unica formă de remunerare şi, totodată, baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial, inclusiv pentru stabilirea pensiei.
Împotriva acestei decizii, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, invocând dispoziţiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ.
S-a susţinut că Decizia menţionată a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, deoarece potrivit prevederilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, republicată şi art. V din OG nr. 83/2000 pensiile de serviciu se actualizează numai în raport cu nivelul salariului de bază, din care nu fac parte sporurile sau adaosurile.
S-a mai învederat că, la stabilirea coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi în OG nr. 83/2000, s-au luat în calcul salariile de bază, precum şi toate sporurile funcţiei respective din reglementarea anterioară.
În fine, s-a subliniat că adaosul pentru vechime în magistratură nu poate fi luat în calcul la actualizarea pensiei de serviciu şi pentru că, în acest fel, s-ar da caracter retroactiv prevederilor art. I pct. 8 din OG nr. 83/2000.
Conchizându-se, s-a arătat că adaosul pentru vechime în magistratură se ia în calcul numai la stabilirea pensiilor de serviciu acordate după 1 noiembrie 2000, când a intrat în vigoare ordonanţa menţionată, iar nu şi la actualizarea pensiilor de serviciu acordate anterior acestei date.
În concluzie, s-a cerut casarea deciziei pronunţate în recurs şi menţinerea sentinţei.
Recursul în anulare nu este fondat.
Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, astfel cum a fost modificată şi completată prin OG nr. 83/2000, „magistraţii au dreptul, pentru activitatea desfăşurată, la o îndemnizaţie de încadrare lunară, stabilită pe funcţii, în raport cu nivelul instanţelor şi parchetelor şi cu vechimea în magistratură”.
Este de subliniat că, în conformitate cu alin. (2) din articolul menţionat, „coeficienţii de multiplicare pe baza cărora se stabileşte îndemnizaţia lunară sunt prevăzuţi la cap. A al Anexei nr. 1”, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol se prevede că „indemnizaţia prevăzută la alin. (1) şi (2) este unica formă de remunerare lunară a activităţii corespunzătoare funcţiei de magistrat şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial”.
Totodată, prin art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, modificată şi completată prin ordonanţa menţionată, se prevede că „magistraţii beneficiază de un adaos la indemnizaţia de încadrare lunară, în raport cu vechimea efectivă în funcţiile prevăzute la art. 42 şi art. 43 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, calculat în procente la indemnizaţia brută de încadrare”, iar prin alin. (3) al aceluiaşi articol se mai precizează că „adaosul la indemnizaţia de încadrare se ia în calcul la stabilirea pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale, precum şi la stabilirea pensiei de serviciu conform art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.
Rezultă astfel că, în conformitate cu dispoziţiile de modificare şi completare aduse Legii nr. 56/1996 prin OG nr. 83/2000, a fost schimbat sistemul de remunerare a magistraţilor în sensul înlocuirii salariului de bază cu indemnizaţia de încadrare lunară, eliminării sporurilor, indemnizaţiilor şi majorărilor prevăzute în actele normative anterioare, instituirii adaosului la indemnizaţia de încadrare în raport cu vechimea efectivă în magistratură şi luării în calcul a acestui adaos la stabilirea pensiilor de serviciu ale magistraţilor în baza art. 103 din Legea nr. 92/1992.
Ca urmare a acestei noi reglementări, este evident că, la stabilirea pensiei de serviciu cuvenite magistratului, trebuie luate în calcul atât indemnizaţia de încadrare lunară, cât şi adaosul la această indemnizaţie.
Pe cale de consecinţă, în raport cu prevederile art. 103 din Legea nr. 92/1992, coroborate cu dispoziţiile modificate ale Legii nr. 50/1996, la care s-a făcut referire, se impune să se procedeze în mod similar şi la actualizarea pensiilor de serviciu ale magistraţilor pensionari, pentru a se asigura efectiva lor corelare cu cele pe care le-ar obţine dacă şi-ar înceta activitatea în cadrul noului sistem de calculare a pensiei.
Susţinerea din recursul în anulare că nu ar fi îndreptăţiţi să beneficieze de pensie de serviciu cu luarea în calcul şi a adaosului pentru vechime efectivă în magistratură decât magistraţii ce se pensionează ulterior intrării în vigoare a dispoziţiilor de modificare şi completare din OG nr. 83/2000 nu poate fi primită deoarece, pe lângă că o asemenea interpretare ar fi contrară spiritului art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „cetăţenii sunt egali în faţa legii…, fără privilegii şi fără discriminări”, în care sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin numeroase decizii, dar prin art. 5 alin. (3) din Legea nr. 50/1996, astfel cum a fost modificat şi completat prin ordonanţă, nu se face nici o distincţie între magistraţii pensionaţi anterior sau după intrarea în vigoare a ordonanţei, prevăzându-se nediscriminatoriu că „adaosul la indemnizaţia de încadrare se ia în calcul… şi la stabilirea pensiei de serviciu conform art. 103 din Legea nr. 92/1992”.
Totodată, prin luarea în calcul a adaosului pentru vechime în magistratură la actualizarea pensiei de serviciu în cazul magistraţilor pensionaţi anterior intrării în vigoare a OG nr. 83/2000, nu se dă efect retroactiv dispoziţiilor art. I pct. 8 din această ordonanţă, deoarece, aşa cum corect s-a relevat de instanţa de recurs, actualizarea pensiei în sensul prevederilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992 nu poate fi făcută decât în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraţilor, cărora le corespunde indemnizaţia de încadrare lunară plus adaosul pentru vechime în magistratură.
Aşa fiind, se impune a se constata că instanţa de recurs, infirmând soluţia pronunţată prin sentinţă şi admiţând acţiunea, a pronunţat o soluţie corectă, care corespunde pe deplin sensului atribuit de legiuitor prevederilor art. 2 şi 5 din Legea nr. 50/1996 în cuprinsul ce li s-a dat prin dispoziţiile de modificare şi completare ale OG nr. 83/2000.
De altfel, în această privinţă, este de observat că prin OUG nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi salariale ale magistraţilor, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2003, s-a reglementat în mod explicit dreptul magistraţilor pensionari de a li se lua în considerare, la actualizarea pensiei de serviciu, şi majorarea (adaosul) la indemnizaţia de încadrare, indiferent de data pensionării lor.
În consecinţă, neconfirmându-se aspectele de încălcare esenţială a legii invocate şi cum alte motive, susceptibile a fi luate în considerare din oficiu, nu se constată, urmează a se dispune respingerea recursului în anulare, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 752 din 26 februarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 72/2002. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | CSJ. Decizia nr. 74/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
