CSJ. Decizia nr. 74/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 74
Dosar nr. 34/2003
Şedinţa publică din 5 mai 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 2 noiembrie 2001, P.N. s-a adresat cu cerere Curţii de Apel Bucureşti, solicitând obligarea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie să-i actualizeze pensia de serviciu de la 1 noiembrie 2000, în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/2002, pentru organizarea judecătorească, potrivit modificărilor aduse Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti prin OG nr. 83/2000, în sensul de a se include în calculul pensiei de serviciu ce i se cuvine şi adaosul, în procent de 20%, corespunzător vechimii sale în magistratură de peste 20 de ani.
Totodată, reclamantul a cerut obligarea pârâtei să comunice, Casei Naţionale de Pensii, noul cuantum al pensiei de serviciu.
Prin întâmpinare, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a cerut respingerea acţiunii, învederând că prevederile art. I pct. 8 din OG nr. 83/2000 nu au caracter retroactiv, astfel că adaosul la îndemnizaţia de încadrare nu poate fi luat în calcul decât la stabilirea pensiilor de serviciu ce se acordă după data intrării în vigoare a acestei ordonanţe.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 148 din 14 februarie 2002, a admis acţiunea şi, constatând nejustificat refuzul pârâtului de a rezolva cererea reclamantului, a obligat pe pârât să emită un act cu îndemnizaţia lunară de încadrare a reclamantului şi cu adaosul de 20% pentru vechimea în funcţia de magistrat de 20 ani, pe care să-l transmită Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale, pentru recalcularea pensiei de serviciu conform art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992.
S-a motivat că, în raport cu modificările şi completările aduse art. 5 din Legea nr. 50/1996 prin OG nr. 83/2000, reclamantul beneficiază şi de adaosul pentru vechime în magistratură la calculul ce trebuie efectuat la actualizarea pensiei conform art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească.
Prin Decizia nr. 2098 din 5 iunie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârât şi, admiţând recursul reclamantului, a modificat în parte sentinţa, în sensul că a obligat pe pârât să întocmească şi să transmită la Casa Naţională de Pensii actul conţinând câştigul salarial lunar net al unui magistrat în activitate, corespunzător funcţiei de procuror deţinută de reclamant, care să includă şi adaosul de 20% pentru vechime efectuată în magistratură, cu începere de la 1 noiembrie 2000.
Prin considerentele acestei decizii s-a relevat, în esenţă, că prin nici o dispoziţie legală nu se prevede că, la calcularea pensiei, ar beneficia de adaosul la îndemnizaţia de încadrare lunară prevăzut de art. 5 din Legea nr. 50/1996, astfel cum a fost modificată şi completată prin OG nr. 83/2000, numai magistraţii care se pensionează după data intrării în vigoare a acelei ordonanţe.
S-a mai motivat că prin luarea în calcul a adaosului pentru vechime în magistratură, la actualizarea pensiei de serviciu a magistraţilor pensionaţi anterior intrării în vigoare a OG nr. 83/2000, nu se dă efect retroactiv prevederilor acestei ordonanţe deoarece, potrivit art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, actualizarea trebuie făcută în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraţilor în activitate, cărora le corespunde îndemnizaţia de încadrare lunară plus adaosul pentru vechime în magistratură.
Împotriva celor două hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, invocând dispoziţiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ.
S-a susţinut că hotărârile au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, deoarece potrivit art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, republicată şi art. V din OG nr. 83/2000 pensiile de serviciu se actualizează numai în raport cu nivelul salariului de bază, din care nu pot face parte sporurile sau adaosurile.
S-a mai învederat că, la stabilirea coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi în OG nr. 83/2000, s-au luat în calcul salariile de bază, precum şi toate sporurile funcţiei respective din reglementarea anterioară.
În fine, s-a subliniat că adaosul pentru vechime în magistratură nu poate fi luat în calcul la actualizarea pensiei de serviciu şi pentru că, în acest fel, s-ar da caracter retroactiv prevederilor art. I pct. 8 din OG nr. 83/2000.
Conchizându-se, s-a arătat că adaosul pentru vechime în magistratură se ia în calcul numai la stabilirea pensiilor de serviciu ce se acordă după data de 1 noiembrie 2000, când a intrat în vigoare ordonanţa menţionată, iar nu şi la actualizarea pensiilor de serviciu acordate anterior acestei date.
În concluzie, s-a cerut casarea ambelor hotărâri şi respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Recursul în anulare nu este fondat.
Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, astfel cum a fost modificată şi completată prin OG nr. 83/2000, „magistraţii au dreptul, pentru activitatea desfăşurată, la o îndemnizaţie de încadrare lunară, stabilită pe funcţii, în raport cu nivelul instanţelor şi parchetelor şi cu vechimea în magistratură”.
Este de observat că, în conformitate cu alin. (2) din articolul menţionat „coeficienţii de multiplicare pe baza cărora se stabileşte îndemnizaţia lunară sunt prevăzuţi la cap. A al Anexei nr. 1”, precum şi că prin alin. (3) al aceluiaşi articol se precizează că „îndemnizaţia prevăzută la alin. (1) şi (2) este unica formă de remunerare lunară a activităţii corespunzătoare funcţiei de magistrat şi reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial”.
Totodată, prin art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, modificată şi completată prin ordonanţa menţionată, se prevede că „magistraţii beneficiază de un adaos la îndemnizaţia de încadrare lunară, în raport cu vechimea efectivă în funcţiile prevăzute la art. 42 şi art. 43 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, calculat în procente la îndemnizaţia brută de încadrare”, iar prin alin. (3) al aceluiaşi articol se mai precizează că „adaosul la îndemnizaţia de încadrare se ia în calcul la stabilirea pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale, precum şi la stabilirea pensiei de serviciu conform art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.
Reiese deci că, în raport cu dispoziţiile de modificare şi completare aduse Legii nr. 56/1996 prin OG nr. 83/2000, a fost schimbat sistemul de remunerare a magistraţilor în sensul înlocuirii salariului de bază cu îndemnizaţia de încadrare lunară, eliminării sporurilor, îndemnizaţiilor şi majorărilor prevăzute în actele normative anterioare, instituirii adaosului la îndemnizaţia de încadrare în raport cu vechimea efectivă în magistratură şi luării în calcul a acestui adaos la stabilirea pensiilor de serviciu ale magistraţilor în baza art. 103 din Legea nr. 92/1992.
De aceea, faţă de această nouă reglementare, este evident că, la stabilirea pensiei de serviciu cuvenite magistratului, trebuie luate în calcul atât îndemnizaţia de încadrare lunară, cât şi adaosul la această îndemnizaţie.
Aşa fiind, în raport cu prevederile art. 103 din Legea nr. 92/1992, coroborate cu dispoziţiile modificate ale Legii nr. 50/1996, la care s-a făcut referire, se impune să se procedeze în mod similar şi la actualizarea pensiilor de serviciu ale magistraţilor pensionari, pentru a se asigura efectiva lor corelare cu cele pe care le-ar obţine dacă şi-ar înceta activitatea în cadrul noului sistem de calculare a pensiei.
Susţinerea, din recursul în anulare, că nu ar fi îndreptăţiţi să beneficieze de pensie de serviciu, cu luarea în calcul şi a adaosului pentru vechime efectivă în magistratură, decât magistraţii ce se pensionează ulterior intrării în vigoare a dispoziţiilor de modificare şi completare din OG nr. 83/2000 nu poate fi primită deoarece, pe lângă că o asemenea interpretare ar fi contrară spiritului art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „cetăţenii sunt egali în faţa legii…, fără privilegii şi fără discriminări”, în care sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin numeroase decizii, dar prin art. 5 alin. (3) din Legea nr. 50/1996, astfel cum a fost modificat şi completat prin ordonanţă, nu se face nici o distincţie între magistraţii pensionaţi anterior sau după intrarea în vigoare a ordonanţei, prevăzându-se nediscriminatoriu că „adaosul la îndemnizaţia de încadrare se ia în calcul… şi la stabilirea pensiei de serviciu conform art. 103 din Legea nr. 92/1992”.
Contrar celor susţinute prin recursul în anulare, luarea în calcul a adaosului pentru vechime în magistratură, la actualizarea pensiei de serviciu în cazul magistraţilor pensionaţi anterior intrării în vigoare a OG nr. 83/2000, nu constituie o aplicare retroactivă a dispoziţiilor art. I pct. 8 din această ordonanţă cât timp, aşa cum corect s-a motivat de instanţa de recurs, actualizarea pensiei în sensul prevederilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992 nu poate fi realizată decât în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraţilor, cărora le corespunde, în mod evident, îndemnizaţia de încadrare lunară plus adaosul pentru vechime în magistratură.
În atare situaţie, se impune a se reţine că prin admiterea acţiunii, în sensul precizat prin Decizia instanţei de recurs, s-a pronunţat o soluţie corectă, care corespunde pe deplin finalităţii atribuite de legiuitor prevederilor art. 2 şi art. 5 din Legea nr. 50/1996 în cuprinsul ce li s-a dat prin dispoziţiile de modificare şi completare ale OG nr. 83/2000.
De altfel, în această privinţă, este de observat că prin OUG nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi salariale ale magistraţilor, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2003, s-a reglementat în mod explicit dreptul magistraţilor pensionari de a li se lua în considerare, la actualizarea pensiei de serviciu, şi majorarea (adaosul) la îndemnizaţia de încadrare, indiferent de data pensionării lor.
În consecinţă, neconfirmându-se aspectele de încălcare esenţială a legii invocate şi cum alte motive, susceptibile a fi luate în considerare din oficiu, nu se constată, urmează a se dispune respingerea recursului în anulare, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 148 din 14 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi deciziei nr. 2098 din 5 iunie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 73/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | CSJ. Decizia nr. 77/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
