ICCJ. Decizia nr. 73/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 73/2004
Dosar nr. 424/2003
Şedinţa publică din 16 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 118 din 16 aprilie 2002, Tribunalul Satu Mare, secţia penală, a condamnat pe inculpatul Z.P. (fiul lui N. şi al M., născut, la 25 aprilie 1979, în Negreşti Oaş, domiciliat în comuna Bixad, judeţul Satu Mare, fără antecedente penale) la 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut că, în noaptea de 25/26 mai 2001, victima P.M.V. s-a deplasat la barul P.A. din incinta ştrandului Satu Mare, unde a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorii P.D.I., S.E.O. şi C.I.F., până în jurul orei 330.
Dorind să plece acasă, aceştia au comandat un taxi. Când li s-a comunicat că acesta a sosit au părăsit barul, la ieşire constatând că este ocupat de inculpat şi martorul T.Gh.V.
Între inculpat şi victimă s-a declanşat o ceartă, la care au participat şi martorii. Inculpatul Z.P. a scos un cuţit, cu care a aplicat victimei o lovitură în coapsa stângă, secţionându-i artera femurală, fapt ce a condus la decesul acesteia.
Curtea de Apel Oradea, secţia penală, prin Decizia penală nr. 150/A din 16 iulie 2002, a respins apelul declarat de către inculpat împotriva hotărârii primei instanţe.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, în raport de poziţia subiectivă a inculpatului, fapta săvârşită de inculpat nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, sens în care inculpatul solicitase schimbarea încadrării juridice.
S-a mai reţinut că pedeapsa este corect individualizată, aşa încât nu se constată motive de reformare a sentinţei atacate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul a declarat recurs, care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 5598 din 17 decembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
În motivarea acestei decizii, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că prima instanţă a stabilit corect starea de fapt, a dat încadrarea juridică corespunzătoare şi a aplicat o pedeapsă just individualizată.
Împotriva celor trei hotărâri pronunţate în cauză, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 409, art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen.
S-a susţinut că, în raport de împrejurările în care inculpatul a săvârşit fapta, pe terasa unui bar, loc accesibil publicului prin natură şi destinaţie, în prezenţa mai multor persoane, acesteia i s-a dat o greşită încadrare juridică în art. 174 alin. (1) C. pen., în loc de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
În concluzie, procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate şi rejudecarea cauzei, în limitele arătate.
Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin art. 152 C. pen. s-a precizat că fapta se consideră săvârşită în public, între altele, atunci când aceasta a fost comisă într-un loc care, prin natura sau destinaţia lui, este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană sau în orice loc accesibil publicului, dacă sunt de faţă două sau mai multe persoane.
Definirea sintagmei „în public", prin textul legal menţionat, prezintă relevanţă juridică în raport cu împrejurarea că săvârşirea în aceste condiţii a unei fapte intrând sub incidenţa legii penale duce la încadrarea acesteia, în cazurile determinate de partea specială a Codului penal, în forma agravată a infracţiunii de bază.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că incidentul ce a dus, în final, la decesul victimei P.M.V. s-a desfăşurat lângă terasa barului P.A., în prezenţa martorilor T.Gh.V., P.D.I., S.E.O. şi C.I.F.
Or, locul faptei, astfel cum acesta a fost determinat, este accesibil publicului prin natura şi destinaţia lui.
Totodată, de faţă au fost mai multe persoane în momentul săvârşirii faptei de către inculpatul Z.P., aşa încât, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 152 lit. a) şi b) C. pen., necesare pentru ca fapta comisă să fie considerată săvârşită „în public".
Ca atare, infracţiunea de omor săvârşită de inculpatul menţionat, în modalitatea arătată, se circumscrie prevederilor art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Condamnând inculpatul menţionat pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1), faptei săvârşite de către Z.P. i s-a dat o greşită încadrare juridică, aşa încât hotărârile pronunţate în cauză sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 corespunzător motivului prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 din acelaşi cod, invocat de procurorul general.
În consecinţă, Înalta Curte va admite recursul în anulare, va casa hotărârile criticate şi, în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică din infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, cât şi persoana inculpatului, fără antecedente penale, care a avut o conduită generală şi procesuală corespunzătoare, se apreciază că aplicarea unei pedepse la limita minimului prevăzut de norma incriminatoare este în măsură să satisfacă scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
În consecinţă, în baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., inculpatul Z.P. va fi condamnat la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului menţionat timpul executat de la 26 mai 2001 la zi.
Onorariul de avocat, cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului Z.P. Adrian, conform dispozitivului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 118 din 16 aprilie 2002 a Tribunalului Satu Mare, secţia penală, deciziei penale nr. 150/A din 16 iulie 2002 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală, şi deciziei nr. 5598 din 17 decembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, pe care le casează.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpatul Z.P. la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul executat de la 26 mai 2001, la 16 februarie 2004.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului Z.P. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 72/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 74/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
