ICCJ. Decizia nr. 78/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 78/2010
Dosar nr.4989/1/2010
Şedinţa publică din 28 februarie 2011
Asupra recursului de faţă.
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1539 din 5 octombrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul U.P. împotriva rezoluţiei nr. 182/P/2008 din 18 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi; a fost menţinută rezoluţia atacată, iar petentul obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin plângerea formulată, petentul a solicitat desfiinţarea rezoluţiei nr. 182/P din 18 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi că în urma sesizării petentului s-au efectuat acte premergătoare faţă de intimata judecător cu privire la unele infracţiuni care ar fi fost comise de aceasta cu ocazia judecării unor cauze în care erau implicaţi funcţionari din cadrul Finanţelor Publice Galaţi, pretins favorizaţi de către intimată. Actele premergătoare efectuate nu au stabilit existenţa unor fapte penale, apreciindu-se că soluţia dispusă de judecător este în acord cu legea, astfel că prin rezoluţia nr. 182/P/2008 (confirmată prin rezoluţia nr. 1233/II/2/2008 a procurorului ierarhic superior) s-a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimată.
Relativ la plângerea formulată de petent prima instanţă a apreciat că este nefondată, constatându-se că împrejurările relatate de acesta, respectiv refuzul suspendării unor cauze civile, omisiuni în a se consemna în încheierile de şedinţă actele depuse sau pronunţarea unor hotărâri considerate de petent ca nelegale sunt împrejurări care se examinează prin căile de atac prevăzute de lege şi nu pot constitui fapte penale.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petenta SC P.F. SRL, prin administrator U.P., criticând-o, astfel după cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs (fila 2 dosar recurs) şi concluziile orale ale reprezentantului recurentei, expuse în partea introductivă a prezentei decizii, judecarea cauzei de o instanţă necompetentă, deoarece în speţă competenţa revenea Curţii de Apel Galaţi faţă de calitatea intimatei de la data săvârşirii faptelor, nelegala îndeplinire a atribuţiilor de serviciu ale intimatei, soluţionarea de către procurorul ierarhic superior a plângerii lui U.P., deşi calitatea părţii nu putea fi modificată. S-a solicitat admiterea recursului şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Galaţi.
Analizând cauza prin prisma criticilor invocate şi sub toate aspectele, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen., începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea, cumulativă, a unei condiţii pozitive, privind existenţa de date referitoare la comiterea unor infracţiuni şi a unei condiţii negative, a inexistenţei cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, prevăzute de art. 10 C. proc. pen.
În cauza dedusă judecăţii procurorul, sesizat prin plângerea petentului a efectuat, cu respectarea dispoziţiilor art. 224 C. proc. pen. actele premergătoare apreciate ca utile cauzei şi, motivat, a dispus faţă de intimata judecător soluţia de neîncepere a urmăririi penale, reţinând că faptele reclamate nu există în materialitatea lor.
Într-adevăr, intimata judecător s-a limitat să îşi exercite prerogativele funcţiei cu care a fost investită în limitele legii, astfel că adoptarea unor soluţii, dispunerea de măsuri în cauzele cu judecarea cărora a fost investită şi, în ansamblu, activitatea de jurisdicţie desfăşurată, nu pot constitui, prin ele însele infracţiuni, motivat doar de împrejurarea că au nemulţumit una dintre părţile din proces.
Criticile de nelegalitate şi/sau netemeinicie pe care partea înţelege să le aducă soluţiilor şi măsurilor dispuse de judecător în interpretarea şi aplicarea legii cauzelor concrete deduse judecăţii se impun a se formula prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, singurele apte a conduce, eventual, la reformarea soluţiilor cuprinse în hotărârile judecătoreşti; totodată, se constată că sistemul căilor de atac este expres şi limitativ prevăzut de legea procesuală şi nu poate fi completat sau înlocuit prin formularea de plângeri penale, care nu pot avea aceeaşi finalitate.
În cauză, nemulţumirea petentei faţă de soluţiile pronunţate de către intimata judecător nu constituie dovezi de comitere a vreunei fapte penale spre a atrage răspunderea magistratului, potrivit legii, astfel că soluţia adoptată de procuror, confirmată de procurorul ierarhic superior şi menţinută de instanţă este legală şi temeinică.
Prima instanţă, cu respectarea dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 40 alin. (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 29 pct. 1 C. proc. pen. a soluţionat cauza pe baza evaluării proprii juste a materialului dosarului, plângerii petentei şi rezoluţiei atacate, potrivit art. 2781 C. proc. pen., pronunţând o hotărâre legală, temeinică şi riguros motivată.
Motivele de recurs invocate nu sunt fondate.
Astfel, criticile recurentei având ca obiect, în esenţă, necompetenţa primei instanţe de a judeca în fond cauza sunt nefondate, faţă de prevederea cuprinsă (cu titlu de excepţie) în art. 40 alin. (2) C. proc. pen. şi de împrejurarea că intimata a dobândit calitatea de judecător de Curte de Apel, după cum întemeiat s-a reţinut şi în sentinţa penală nr. 84/F din 24 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Critica referitoare la reţinerea greşită a calităţii părţii de către procurorul care a soluţionat, în procedura controlului ierarhic, plângerea formulată potrivit art. 278 C. proc. pen. nu poate fi primită, având în vedere, atât împrejurarea că numitul U.P. a formulat, iniţial, plângerea penală, cât şi dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., care stabilesc obiectul controlului judecătoresc în această procedură specială.
Criticile privind comiterea de infracţiuni de către intimată cu ocazia soluţionării unor cauze nu sunt fondate, având în vedere argumentele anterior prezentate şi inexistenţei indiciilor de comitere a unor fapte penale, aserţiunile petentei fiind nedovedite şi pur subiective.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC P.F. SRL împotriva sentinţei nr. 1539 din 5 octombrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 17/44/2009.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 77/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 79/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
