ICCJ. Decizia nr. 79/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 79/2011
Dosar nr.5975/1/2010
Şedinţa publică din 28 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 502 din 25 martie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.N. împotriva rezoluţiei din 5 octombrie 2009, dată în dosarul nr. 953/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică. A fost menţinută rezoluţia atacată, iar petentul obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 22 iulie 2009 petentul B.N. a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului B.C. – deputat în Parlamentul României – pentru săvârşirea infracţiunii de insultă prevăzută de art. 205 C. pen., constând în aceea că în data de 2 iulie 2009, în cadrul Comisiei parlamentare de anchetă pentru verificarea legalităţii unor cheltuieli efectuate la Ministerul Tineretului şi Sportului, în faţa colegilor şi în prezenţa reprezentanţilor mass-media, acesta i s-a adresat cu afirmaţia „ori faceţi pe prostul; ori chiar sunteţi prost şi îmi asum ceea ce spun, ca să începem dimineaţa cu jigniri".
A mai arătat petentul că incidentul expus a devenit cu rapiditate o „picanterie" a unor posturi de televiziune, care au difuzat constant momentul în care B.C. a făcut afirmaţiile insultătoare, că intimatul nu a revenit şi nu şi-a cerut scuze, concluzionând că acesta a avut intenţia directă de a aduce atingere onoarei şi reputaţiei sale.
Prin rezoluţia din 5 octombrie 2009, emisă în dosarul nr. 953/P/2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 205 C. pen.
Totodată, s-a dispus trimiterea unei fotocopii a plângerii penale formulate de B.N., Comisiei juridice din cadrul Camerei Deputaţilor.
Pentru a adopta această soluţie, procurorul a reţinut că afirmaţia făptuitorului a fost de natură să genereze o anumită vexare, o atingere a sentimentului de autopreţuire, o lezare adusă, măcar în planul imaginii publice, persoanei vătămate care exercită o demnitate în stat, cu atât mai mult cu cât discuţiile erau transmise în direct la televiziune.
Deşi B.C. a arătat că afirmaţiile sale au caracter strict politic şi au constituit o replică la unele declaraţii de aceeaşi natură ale persoanei vătămate, apărările făptuitorului nu pot fi primite în întregime.
A apreciat procurorul că în cauză nu poate opera imunitatea pentru opinii politice, respectiv lipsa răspunderii pentru voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului parlamentar, astfel cum aceasta este consacrată în prevederile art. 22, din Legea nr. 96/2006, republicată, privind statutul deputaţilor şi al senatorilor.
Având în vedere că afirmaţia ofensatoare a fost făcută de făptuitor în calitate de deputat, în cadrul unei comisii parlamentare, că acesta a avut reprezentarea că, dat fiind cadrul esenţialmente politic în care s-a derulat activitatea respectivă, afirmaţia sa a fost în fapt o declaraţie de aceeaşi natură, dată în replică la un demers al persoanei vătămate, procurorul a apreciat că sunt incidente prevederile care alcătuiesc regimul disciplinei parlamentare, fapta nefiind prevăzută de legea penală.
În consecinţă s-a constatat că acţiunile părţilor poartă evidente valenţe de natură politică, tărâm în care cenzura organului de urmărire penală este limitată iar, pe de altă parte, operează impedimentul procesual prevăzut de art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Prin rezoluţia nr. 10591/5277/II/2/2009 din 10 noiembrie 2009 procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins plângerea formulată de petentul B.N. împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale ca nefondată.
În esenţă, procurorul şef a reţinut că soluţia dispusă este legală şi temeinică, că afirmaţiile numitului B.C. au fost strict politice şi au reprezentat o replică la unele declaraţii de aceeaşi natură ale persoanei vătămate, fapta sa nefiind prevăzută de legea penală.
Verificând temeiul juridic invocat de procuror s-a constatat că în cauză s-a strecurat o eroare materială, în sensul că s-a menţionat art. 10 lit. d) în loc de art. 10 lit. b) C. proc. pen., motiv pentru care a dispus înaintarea unui exemplar al rezoluţiei din 10 noiembrie 2009 procurorului care a adoptat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale pentru a proceda la îndreptarea erorii materiale conform art. 195 C. proc. pen.
Împotriva ambelor rezoluţii a formulat plângere petentul B.N., întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Prima instanţă a reţinut drept critici invocate de petent următoarele aspecte:
- neconcordanţa între considerentele rezoluţiei, unde se face referire la existenţa cazului prevăzut de art. 10 lit. b) C. proc. pen. şi temeiul juridic al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, menţionat ca fiind art. 10 lit. d) C. proc. pen.;
- greşita apreciere a procurorului că fapta intimatului nu este prevăzută de legea penală, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de insultă, prevăzută de art. 205 C. pen.
Petentul a mai arătat că în măsura în care se aprecia că este vorba de un ilicit de natura abaterii disciplinare, procurorul trebuia ca în conformitate cu dispoziţiile art. 12 C. pen. să sesizeze organul competent, respectiv Comisia juridică a Camerei Deputaţilor.
În consecinţă, s-a solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi reţinerea cauzei spre judecare sau, în subsidiar, trimiterea cauzei procurorului în vederea continuării cercetărilor.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a apreciat că plângerea este nefondată.
S-a argumentat că, neconcordanţa invocată de către petentul B.N. între temeiul avut în vedere de procuror în considerentele rezoluţiei, art. 10 lit. b) C. proc. pen. şi cel în baza căruia a dispus neînceperea urmăririi penale, art. 10 lit. d) C. proc. pen., nu este altceva decât o eroare materială evidentă, ce a fost observată de procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a exercitat controlul ierarhic intern şi care a dispus ca procurorul care a emis rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale să îndrepte această eroare.
Critica petentului vizând greşita apreciere a faptei reţinute în sarcina intimatului B.C. ca fiind abatere disciplinară prevăzută de art. 52 din Legea nr. 96/2006 şi nu o faptă prevăzută de legea penală a fost apreciată ca nefiind întemeiată.
Din conţinutul stenogramei aflată la dosarul cauzei s-a reţinut că expresiile jignitoare au fost folosite de intimatul B.C. în timpul şedinţei unei comisii parlamentare de anchetă din data de 2 iulie 2009, după ce petentul B.N. făcuse referire la împrejurarea că intimatul este cercetat de DNA.
Replica integrală a intimatului a fost următoarea: „Domnule B., sunteţi foarte drăguţ, începeţi iar cu atacul la persoană. Eu v-am mai spus, sunt unul dintre cetăţenii cercetaţi pe diferite chestiuni, cum sunt şi colegii dumneavoastră şi şefii dumneavoastră din partid. Nu are nicio legătură cu subiectul acestei anchete; Ori faceţi pe prostul ori chiar sunteţi prost şi îmi asum ceea ce am spus, ca să începem de dimineaţă cu jigniri".
În replică, petentul a afirmat: „eu ştiu că domnul C.B. şi-ar dori o reacţie brutală pentru că doar a venit să facă circ şi ştim cu toţii că nu are nicio treabă cu această comisie dar este trimis special să facă circ aici, să împiedice lucrările...".Prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 52 lit. d) din Legea nr. 96/2006, constituie abatere disciplinară parlamentară comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui parlamentar ori a altui demnitar în şedinţele de plen, de comisii sau de birou, ori în afara acestora, dar cu privire la exercitarea mandatului de parlamentar dacă, potrivit legii, nu constituie infracţiuni.
Având în vedere calitatea părţilor (membri ai Parlamentului României), împrejurările în care intimatul a folosit expresiile jignitoare (în timpul desfăşurării lucrărilor unei comisii de anchetă din cadrul Parlamentului, cadrul esenţialmente politic), conţinutul integral al replicii date de intimat (din care rezultă că aceasta a fost determinată de faptul că petentul insista într-o afirmaţie pe care intimatul o considera fără legătură cu lucrările comisiei de anchetă), modul interogativ şi nu afirmativ în care intimatul s-a adresat petentului „ori faceţi pe prostul ori chiar sunteţi prost", instanţa a confirmat opinia procurorului în sensul că limbajul jignitor folosit de intimat se circumscrie noţiunii de „comportament injurios" prevăzut de art. 52 lit. d) din Legea nr. 96/2006, constituind în mod evident o abatere de la disciplina parlamentară şi nu o faptă de natură penală.
Contrar celor susţinute de petent, prima instanţă a constatat că în conformitate cu dispoziţiile art. 12 C. proc. pen. procurorul a dispus sesizarea organului competent, respectiv a Comisiei juridice a Camerei Deputaţilor, în vederea cercetării abaterii disciplinare comise de intimatul B.C.
Cât priveşte solicitarea petentului de a se dispune desfiinţarea rezoluţiilor atacate, reţinerea cauzei spre judecare şi condamnarea persoanei cercetate, s-a constatat că o asemenea soluţie, prevăzută de art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. nu poate fi adoptată, întrucât în cauză nu s-a parcurs etapa urmăririi penale în care să se administreze probe cu respectarea tuturor garanţiilor specifice acestei faze, sens în care a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,SECŢIILE UNITEprin Decizia nr. 57/2007 (publicată în M.Of. nr. 283/2008).
S-a reţinut că nici cererea subsidiară de trimitere a cauzei la procuror în vederea continuării cercetărilor penale nu poate fi primită, această soluţie nefiind prevăzută de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen.
S-a concluzionat că legea nu prevede soluţia trimiterii cauzei la procuror în vederea continuării cercetărilor ci trimiterea în vederea începerii urmăririi penale, condiţionată de îndeplinirea a două condiţii una pozitivă şi alta negativă, astfel după cum rezultă din dispoziţiile art. 228 C. proc. pen. În speţă subzistând, însă cazul prevăzut de art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul; recursul nu a fost motivat.
Analizând cauza sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen. începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea, cumulativă, a unei condiţii pozitive, a existenţei de date referitoare la comiterea unei infracţiuni şi a unei condiţii negative, a inexistenţei cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, reglementate de dispoziţiile art. 10 C. proc. pen., cu distincţiile arătate de textul de lege indicat.
În cauza dedusă judecăţii procurorul, sesizat prin plângerea penală formulată, a dispus, efectuarea în etapa actelor premergătoare, a verificărilor apreciate utile cauzei şi fundamentării soluţiei ce urma a se dispune, concluzionându-se, motivat, în sensul incidenţei cazului de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzut de art. 10 lit. b) C. proc. pen.
După cum în mod just s-a constatat în rezoluţia atacată şi s-a confirmat prin considerentele sentinţei recurate, schimbul de replici purtat între părţile din prezenta cauză a avut loc cu ocazia unei şedinţe a unei comisii parlamentare, aşadar într-un cadru politic, părţile, în calitatea lor de parlamentari, schimbând cuvinte cu conotaţie injurioasă, care însă, având în vedere circumstanţele reale ale faptei nu pot fi circumscrise elementului material al infracţiunii de insultă. Astfel, întemeiat s-a apreciat că în speţă fapta exista în mod obiectiv, dar nu era prevăzută de legea penală spre a antrena răspunderea penală a intimatului, circumscriindu-se unei abateri de la disciplina parlamentară în sensul dispoziţiilor art. 52 lit. d) din Legea nr. 96/2006, Comisia Juridică, iar nu organul de urmărire, având competenţa de a o investiga.
Aşa fiind, se constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror este legală, fiind întemeiată pe verificările realizate în etapa actelor premergătoare, apte a fundamenta concluzia că în speţă este incident cazul prevăzut de art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Verificând hotărârea atacată se constată că prima instanţă şi-a format convingerea pe baza actelor şi materialului dosarului, rezoluţiei contestate şi plângerii petentului, evaluate cu respectarea dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., hotărârea atacată fiind legală, temeinică şi riguros motivată.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.N. împotriva sentinţei nr. 502 din 25 martie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 9722/1/2009.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 78/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 8/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
