Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Sentința nr. 471/2015. Judecătoria ALBA IULIA

Judecătoria ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 471/2015 pronunțată de Judecătoria ALBA IULIA la data de 02-12-2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A. I.

Dosar nr._

SENTINȚA PENALĂ NR. 471/2015

Ședința publică din 02.12.2015

Instanța constituită din:

Președinte: P. D. E.

Grefier: V. I.

Ministerul Public reprezentat de procuror O. S.

Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpatul C. G., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 al 2 C. penal din 1969.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din 09.11.2015 când instanța, pentru a da posibilitatea avocatului inculpatului să depună la dosar concluzii scrise și pentru a se comunica fișa de cazier judiciar a inculpatului, a amânat pronunțarea în cauză la data de 24.11.2015 și apoi la 02.12.2015, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta sentință.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 222/P/2010 din 16.12.2013 al Parchetului de pe lângă judecătoria A. I. a fost trimis în judecată inculpatul C. G., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 al 2 C. penal din 1969.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 09.02.2014 sub nr._ .

În actul de sesizare al instanței, în sarcina inculpatului s-a reținut în esență că la data de 13.01.2010, în jurul orelor 16.30, în timp ce se afla în parcarea blocului ANL de pe . a lovit cu pumnul, în zona feței, partea vătămată C. C. I., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv : declarațiile inculpatului/parte vătămată C. D. C.; declarația persoanei vătămate C. C. A.; declarațiile învinuitului/parte vătămată C. I.; declarațiile învinuitului/parte vătămată C. C.; certificat medico-legal și fisă externare spital pentru partea vătămată C. C.; declarațiile inculpatului C. G.; declarațiile martorilor Z. R., C. M., M. M. E., D. A. A., C. C. A., C. D. C., C. C., instanța reține următoarea situație de fapt:

La data de 13.01.2010, în jurul orelor 16.30, învinuitul C. I. împreună cu fiii săi C. C. A. și C. C. I. s-au deplasat cu autovehicul marca BMW pe . și au parcat în parcarea blocului ANL de pe acea stradă pentru a merge la un cunoscut al învinuitului.

La . fost nevoiți să ocolească un motoscuter iar la ieșire,învinuitul C. I. a întâmpinat aceeași problemă. În această situație C. I. a întrebat cine este proprietarul scuterului și a împins motoscuterul de pe cric, provocându-i avarii. În această împrejurare a intervenit C. D. C. care a menționat că este proprietarul motoscuterului. A urmat un schimb de replici între cei doi, aceștia împingându-se reciproc fără a-si provoca leziuni care să necesite zile de îngrijiri medicale. Pentru aplanarea conflictului a intervenit C. C. I., care l-a lovit pe martorul C. D. C.. În timpul acestui conflict a intervenit fratele numitului C. D., respectiv inculpatul C. G. care l-a lovit cu pumnul in zona fetei pe C. C.- I., cauzandu-i leziuni care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr. 172/IA/43 (f.23) și care a rămas inconștient pentru o perioadă de timp. Pentru aplanarea conflictului au intervenit mama fraților C., respectiv C. M. și martorul Z. R.. La sosirea echipajului de Poliție conflictul se încheiase, cei implicați fiind conduși la sediul Poliției Cugir.

Relevante la reținerea stării de fapt sunt depozițiile martorilor oculari.

Astfel, din depoziția martorei C. M., audiată atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, reiese faptul că în data de 13.01.2010, în jurul orei 16.30 se afla în fața magazinului Geoconda din Cugir împreună cu fiii săi C. D. C. și C. G. și stăteau toți de povești cu martorul Z. R. și cu soția acestuia. Fiul dău, C., parcase motoscuterul lângă bordura ce mărginește . ANL din zonă. La un moment dat, a intrat în parcare un autoturism, iar la ieșirea din parcare a trecut pe lângă motoscuter, iar conducătorul auto a întrebat a cui este, fiul său spunând că este al său și că așa cum a intrat în parcare poate să și iese. Atunci șoferul a coborât și a aruncat motoscuterul pe jos. Fiul său, C., s-a dus la șofer care a sărit la bătaie, din mașină coborând și cei doi fii ai șoferului despre care a aflat că se numește C. I. și au sărit să-l bată pe fiul său C. C.. Atunci a intervenit celălalt fiu al martorei, C. G. să-i despartă, iar unul dintre fiii șoferului a vrut să-l lovească și atunci inculpatul l-a lovit pe acesta cu pumnul în zona feței, iar acesta a căzut la pământ. Martora a intervenit și dânsa, l-a prins de haine pe numitul C. I. care a împins-o și a căzut la pământ. A intervenit în eveniment și martorul Z. R., cu greu C. I. și băieții săi părăsind locul. După un timp, aceștia au revenit, C. I. având o sabie în mână, iar unul dintre fii un picior de masă, însă băieții martorei au fugit. La fața locului a ajuns poliția, însă sabia nu mai exista la fața locului.

Din declarația martorului Z. R., audiat în cursul urmăririi penale și cu privire la care instanța a constatat imposibilitatea administrării probei la termenul de judecată din data de 25.05.2015, dând citire declarației de martor dată de acesta în cursul urmăririi penale reiese că în data de 13.01.2010, în jurul orei 16.30 se afla în fața magazinului Geoconda din Cugir împreună cu soția sa unde s-au întâlnit cu martora C. M. și cu fiii săi, C. D. C. și C. G. . Martorul a intrat în magazin și a observat că C. G. a intervenit între fratele său C. și alte 3 persoane, respectiv C. I. și fiii săi, C. și C. care-l agresau pe C. D.,. A văzut apoi că familia C. l-a lovit pe C. G., care la rândul săi i-a aplicat un pumn în zona feței lui C. C., acesta din urmă căzând la pământ. A ieșit din magazin pentru a-i despărți, dar C. I. a trântit-o la pâmânt pe martora C. M., astfel că l-a imobilizat pe acesta prinzându-l de mâini pentru a nu mai lovi. Martorul a apelat 112 pentru că familia C. nu s-a liniștit, deși cunoșteau că este polițist. Până la sosirea echipajului de poliție, familia C. a plecat de la fașa locului, însă a revenit ulterior, C. I. având asupra sa o sabie, iar C. C. un par și au început să-i amenințe pe C. G. și pe C. D.. C. I. a reușit să-i dea unuia din fiii săi sabia, astfel că la sosirea poliției, aceasta nu mai era acolo.

Martorul C. D. C., audiat atât în cursul urmăririi penale, dar și cu în cursul judecății a declarat că faptul că în data de 13.01.2010, în jurul orei 16.30 se afla în fața magazinului Geoconda din Cugir. Acolo se afla și mama sa, martora C. M. și fratele său, C. G. și stăteau toți de povești cu martorul Z. R. și cu soția acestuia. În zonă se afla și fosta soție, M. E.. A mai arătat că parcase motoscuterul lângă bordura ce mărginește . ANL din zonă.. Deși zona este mai îngustă, o mașină putea trece pe acolo, parcarea motoscuterului neîmpiedicând accesul mașinii în parcare. La un moment dat, a intrat în parcare un autoturism, iar la ieșirea din parcare a trecut pe lângă motoscuter, șoferul a întrebat a cui este, martorul spunând că este al său și că așa cum a intrat în parcare poate să și iese. Atunci șoferul a coborât și a aruncat motoscuterul pe jos, acesta fiind avariat. Atunci martorul sa dus la șofer să-l întrebe de ce a făcut asta, moment în care șoferul și cei doi fii ai săi care au coborât din mașină, care a sărit la bătaie, menționând că doar C. I. l-a lovit cu palma peste față . Atunci a intervenit fratele său,, C. G. să-i despartă, dar cei trei au sări pe acesta, iar martorul s-a îmbrâncit cu C. I.. Ulterior, l-a observat pe fiul acestuia C. C. căzut pe jos și a aflat că pe acesta l-a trântit inculpatul. Martorul Z. R. a intevenit să-i despartă, la fel și mama sa, martora C. M. care de asemenea a fost îmbrâncită de C. I.. Șoferul și fiii săi au părăsit locul. După un timp, aceștia au revenit, C. I. având o sabie în mână, iar unul dintre fii un picior de masă, astfel că martorul a fugit de la fața locului, știe sigur că era vorba de o sabie reală, nu de una de jucărie pentru că o sabie de jucărie nu strălucește în soare.

Martorul C. C. A., audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, a declarat că se deplasa cu mașina condusă de tatăl spu, C. I., în mașină fiind și fratele său C. și o nepoată de-a sa de 2 ani, pe care martorul a ținea în brațe. La un moment dat, la . ANL de pe ., au observat un motoscuter parcat în zonă, pe care tatăl său a ocolit-o și astfel a frecat cu mașina bordura din zonă. La întoarcere, pentru a evita acest lucru, tatăl său a întrebat a cui este motoscuterul, fiind înjurat de proprietarul acesteia, numitul C. D. C.. Atunci tatăl său a coborât din mașină și a dat scuterul de o parte, dar a fost lovit de martorul C. D., iar motoscuterul a căzut. Această parte a declarației va fi înlăturată pentru că nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză. La fel, aspectele relatate de martor în sensul la . C. ar fi mutat motoscuterul parcat în mijlocul parcării, iar după ce au parcat mașina a venit la aceștia martorul C. D. care i-a înjurat, coborând toți din mașină și astfel debutând scandalul, întrucât aceste aspecte nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză și nici chiar cu declarația sa dată în cursul urmăririi penale, astfel că instanța va da eficiență, sub acest aspect, depoziției date în cursul urmăririi penale. În continuare, martorul a declarat că a coborât din mașină fratele său C. care l-a înjurat și l-a lovit pe inculpat înainte ca acesta din urmă să-l lovească . A mai arătat martorul că a văzut personal când fratele său l-a lovit pe inculpat înainte ca acesta din urmă să lovească pe persoana vătămată, menționând că fratele său l-a lovit pe inculpat în zona feței și corp de la talie în sus de mai multe ori, menționând că inculpatul a lovit pe persoana vătămată imediat după ce a fost agresat de acesta din urmă . Acestor aspecte relatate de martor în fața instanței de judecată, instanța le va da eficiență juridică prin prisma abundenței de informații relatate de către martor și a răspunsurilor oferite de către martor în timpul audierii, astfel că instanța nu are nicio îndoială că persoana vătămată a fost cel care a lovit primul pe inculpat în zona feței și corp de la talie în sus, inculpatul lovind pe persoana vătămată imediat după ce a fost agresat de persoana vătămată. Martorul a mai declarat că a ieșit și acesta din mașină și a fost lovit cu pumnul de C. D.. A mai arătat că a văzut pe tatăl său luând o sabie din jucărie de aparținea nepoatei lor și care se afla în mașină pentru a-i opri pe frații C. să-i lovească. Aceste aspecte vor fi înlăturate, necoroborându-se cu restul probelor de la dosar.

Martorul D. A. A., audiat în cursul judecății, a declarat că nu a fost martor ocular, dar a relatat că persoana vătămată i-a spus că a luat bătaie și că i-a fost rupt maxilarul, martorul constatând personal acest lucru.

Martora M. M. E., audiată în fața instanței, a declarat că este fosta cumnată a inculpatului, respectiv fosta soție a martorului C. D. C. . A menționat că la data evenimentului, știind exact data pentru că era ziua sa de naștere, s-a întâlnit cu inculpatul, soacra sa și cu nașii R. Z. și soția sa pentru a discuta referitor la petrecerea de ziua sa. Toți stăteau la . unde locuia martora. La un moment dar au observat o mașină care a intrat în parcare, iar la ieșire a oprit în dreptul motoscuterului martorului C. D. parcat lângă bordura trotuarului, chiar la . ca acest lucru să împiedice accesul în parcare. Martorul i-a spus șoferului că are loc să treacă, apoi persoana vătămată, tatăl și fratele său au ieșit din mașină și au trântit motoscuterul . Fratele mai mare C. a sărit să-l bată pe martorul C. D., iar inculpatul a intervenit pentru a-i despărți . Atunci acesta a sărit cu mâinile în jurul gâtului inculpatului, iar acesta din urmă l-a împins . Ceilalți membri din familia C. au sărit la soacra sa și la dânsa, însă fiind gravidă, s-a retras . Știe că unul dintre băieți acea o sabie în mână, dar a fugit până să vină poliția a mai arătat că nu s-a întâmplat ca familia C. să părăsească locul faptei și să revină acolo. A mai arătat că sabia era una reală. Depoziția martorei nu se coroborează cu restul probelor plecând de la faptul că niciunul dintre ceilalți martori audiați nu au declarat că s-ar fi aflat și această martoră la fața locului, chiar martorul C. D., audiat în cursul urmăririi penale, declarând că la fața locului se afla un prieten al său, fratele săi, mama sa și Z. R. și soția acestuia. D. în faza de judecată a spus că martora a fost acolo, fără ca restul martorilor să confirme acest aspect. În acest context, instanța va înlătura depoziția acestei martore.

În contextul probator administrat rezultă că inculpatul fiind provocat de persoana vătămată a lovit-o pe aceasta din urmă cu pumnul, în zona feței, cuzandu-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale

ÎN D.: fapta inculpatului C. G., care la data de 13.01.2010, în jurul orelor 16.30, în timp ce se afla în parcarea blocului ANL de pe . a lovit cu pumnul, în zona feței, persoana vătămată C. C. I., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 C.pen.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a lovi cu pumnul, în zona feței pe persoana vătămată, cauzându-i acestuia din urmă suferințe fizice.

Urmarea imediată constă în suferința fizică produsă părții civile, respectiv leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale.

Legătura de cauzalitate, fiind vorba în cauză de o acțiune propriu-zisă de lovire rezultă din materialitatea faptei, suferința fizică fiind prezumată.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, deoarece au prevăzut rezultatul faptei si a urmărit producerea acestuia.

Infracțiunea de lovire sau alte violențe a fost săvârșită de inculpat în forma agravată prevăzută de alineatul 2 al articolului 180 Cod penal anterior, deoarece a pricinuit persoanei vătămate o vătămare ce au necesitat îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile, respectiv 16-18 zile de îngrijiri medicale.

Potrivit art. 180 alin. 3 teza I-a C.penal anterior acțiunea penală pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, plângere prealabilă care reprezintă atât o condiție de procedibilitate, cât și o condiție de pedepsibilitate. Or, în cauză persoana vătămată a formulat plângere penală împotriva inculpatului . Astfel, în cauză se constată că plângerea prealabilă există și a fost introdusă în termen.

La termenul din data de 09.11.2015, instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al. 2 Cp anterior în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al. 2 C penal anterior, cu aplic. art. 73 al. 1 lit. b V cod penal și art. 5 C penal actual, cerere pe care instanța o va admite prin prisma materialului probator administrate din care a rezultat faptul că persoana vătămată a fost cel care a lovit pe inculpat în zona feței și corp de la talie în sus, de mai multe ori, inculpatul lovind pe persoana vătămată imediat după ce a fost agresat de persoana vătămată, dar și faptul că a văzut că fratele său C. D. era agresat intervenind pentru a-i despărți. Reiese astfel că inculpatul a acționat aflat fiind în stare de provocare, săvârșind infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă printr-o atingere gravă a demnității și integrității corporale a persoanei fiind incidente dispozițiile art. 73 lit. b Cod penal.

În acest context, instanța nu poate primi cererea inculpatului în sensul că inculpatul s-a aflat în legitimă apărare, nici chiar sub forma circumstanței atenuante prev. de art. 44 al. 3 C p anterior, raportat la împrejurarea că nu se poate susține că fapta persoanei vătămate a constat într-un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva inculpatului sau că din cauza acestui atac s-a produs o temere sau o tulburare care l-a determinat pe inculpat să depășească limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului. Dimpotrivă instanța a apreciat că a comis fapta în stare de provocare așa cum s-a expus mai sus

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă

Instanța reține faptul că de la data comiterii faptei reținute în sarcina inculpatului-13.01.2010 și până în prezent, a survenit o succesiune de legi penale, astfel că instanța este chemată să stabilească legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului..

În acest context, plecând de la dispozițiile legale susmenționate și reținând că a intervenit această succesiune de legi, instanța este chemată să stabilească legea penală mai favorabilă. La alegerea acesteia, instanța va pleca în analiză nu doar de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și de la toate aspectele pe care le implică stabilirea tratamentului sancționator și ținând cont și de Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 prin care s-a arătat că dispozițiile art. 5 din Noul cod penal privind legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, neputându-se combina dispoziții din legi penale succesive, plecând și de la situația personală a inculpatului.

În acest context, instanța reține criteriile în baza cărora se stabilește legea penală mai favorabilă și care vor fi apreciate în concret: conținutul infracțiunii (urmând a fi avute în vedere elementul material al infracțiunii în forma de bază,, variantele agravante, elementele circumstanțiale agravante, existența unor condiții suplimentare de incriminare, etc.), existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale ori a unor cauze de nepedepsire, pedeapsa și prescripția.

Astfel, instanța reține faptul că la data comiterii infracțiunii erau în vigoare dispozițiile art. 180 al. 2 C penal anterior, care prevedea lovirea sau orice alte acte de violență care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Această infracțiune are corespondent în art. 193 N Cod penal care la alin. 2 prevede că fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă” .

Din analiza acestor dispoziții reiese că infracțiunea nu a suferitor modificări substanțiale, limitele de pedeapsă fiind însă mai favorabile conform vechiul cod penal.

Principiul constituțional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a celor examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituțiile autonome, fiind însă neconstituțional a se combina prevederile din legi succesiune în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

În aplicarea acestui principiu, instanța reține că având în vedere instituțiile privind modalitățile de executare a pedepsei din Codul penal anterior și Noul cod penal, reținând antecedentele penale ale inculpatului, mai precis că fapta dedusă judecății este concurentă cu cele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 10/20.01.2014 a Judecătoriei A. I., def. la data de 03.02.2014, prin nerecurare și cu privire la care s-a dispus suspendarea condiționată,, așa cum reiese din fișa de cazier judiciar actualizată a inculpatului- fila 147, ceea ce atrage instituția anulării suspendării condiționate a executării pedepsei, coroborat și cu faptul că tehnica de contopire este mai favorabilă conform vechiului cod penal, care presupune aplicarea pedepsei celei mai grele cu spor facultativ de pedeapsă,. spre deosebire de noul cod penal care presupune aplicarea pedepsei celei mai grele, precum și aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsa de 1/3 din totalul celorlalte pedepse –altele decât cea aleasă ca fiind cea mai grea, instanța apreciază ca fiind mai favorabilă inculpatului legislația penală anterioară (Codul penal anterior) cu ‚toate dispozițiile legale ce urmează a se aplica în cauză, privite în ansamblul lor, astfel că va reține aplicarea dispozițiilor art. 5 din Noul C.pen., ca și unul dintre temeiurile de drept ale soluției ce urmează a se pronunța în cauză.

La stabilirea și individualizarea pedepsei, în ceea ce-l privește pe inculpat, instanța, potrivit art. 72 C.pen., va avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În ceea ce privește pericolul social concret al infracțiunii, instanța reține că acesta există, față de împrejurările comiterii faptei și față de atingerea adusă valorilor sociale apărate de lege prin conținutul ei concret, prejudiciul relativ ridicat cauzat persoanei vătămate, prin prisma numărului de îngrijiri medicale.

Totodată, instanța va ține cont de persoana inculpatului, acesta fiind la o vârstă matură, nu se află la prima confruntare cu legea penală, așa cum reiese din fișa de cazier judiciar a inculpatului .

Față de cele de mai sus, în baza art. 396 alin. 2 C pr pen., rap. la art. 180 al. 2 C penal anterior cu aplic art art. 73 al. 1 lit. b V cod penal, cu aplic art. 5 N C penal va condamna pe inculpatul C. G., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente. prev. de art. 180 al. 2 Vechiul cod penal.

În baza disp. art. 15 din Legea 187/2012 rap. la art.85 alin.1 Cod penal anterior, cu aplic. art. 5 N C penal, va anula suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 10/20.01.2014 a Judecătoriei A. I., def. la data de 03.02.2014, prin nerecurare.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 10/20.01.2014 a Judecătoriei A. I., def. la data de 03.02.2014, prin nerecurare, în elementele ei componente după cum urmează:

- pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată

- pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată

- 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 447/23.11.2012 a Judecătoriei A. I., în urma anulării suspendării condiționate a executării pedepsei dispusă prin această sentință.

Va menține dispoziția de anulare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 447/23.11.2012 a Judecătoriei A. I., definitivă prin nerecurare la data de 05.12.2012, dispusă prin sentința penală susmenționată.

Va constata că toate infracțiunile sunt concurente între ele, astfel că în baza art. 15 al. 2 din Legea 187/2012, rap. la art. 33 lit.a) Cod penal anterior rap. la art.34 lit.b) Cod penal anterior, cu aplic. art. 5 N C penal, va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedepsele de mai sus de 8 luni închisoare, 10 luni închisoare, 8 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care va adăuga un spor de 2 luni, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa finală de 1 an închisoare.

În stabilirea modalității de executare a pedepsei aplicate instanța are în vedere că inculpatul este o persoană tânără, fără loc de muncă, având multiple condamnări anterioare așa cum s-a expus mai sus. Pe de altă parte însă, instanța se raportează și la importanța valorii sociale ocrotite și pericolul social concret al infracțiunii derivat din modalitatea concretă de comitere a faptei, apreciind că pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii constituie un avertisment suficient pentru inculpat și considerând că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără privarea de libertate a inculpatului și că aplicarea pedepsei constituie un avertisment suficient pentru a atrage atenția inculpatului asupra consecințelor faptelor sale astfel încât îndreptarea acestuia se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei, instanța, în baza disp. art. 15 din Legea 187/2012 rap 85 al. 3 C penal anterior și art. 81 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art. 82 al. 1 Cod penal anterior, care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr.. 10/20.01.2014 a Judecătoriei A.-I., respectiv de la data de 03.02.2014.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie și complementară, instanța reține dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal care prevede că în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele aceesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute in art. 64 lit. a – b din C.pen. operează de drept din momentul in care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, pana la grațierea totala sau a restului de pedeapsa, ori pana la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

In cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca interdicția dreptului de a alege, automată, generală și fără nici o motivare pentru cei condamnați la pedeapsa închisorii este in afara marjei de apreciere a statelor, și în consecință incompatibilă cu art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Având în vedere caracterul obligatoriu al jurisprudenței C.E.D.O. și aplicarea ei preeminentă față de dreptul intern, potrivit art. 20 al. 2 din Constituție, instanța apreciază că, în cauză, în raport de natura infracțiunilor săvârșite de inculpat, de împrejurările în care au fost săvârșite, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i se va interzice exercițiul acestui drept. Având în vedere că inculpatul nu s-a folosit de profesia pe care o exercită pentru săvârșirea infracțiunii, instanța nu îi va interzice acestuia nici dreptul prevăzut de art. 64 lit. c C.pen.

În considerarea dispozițiilor art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea S. și P.) și a dispozițiilor art 71 alin 3 Cod penal, instanța nu va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit d, e C.pen., întrucât infracțiunea săvârșită de inculpat nu denotă o nedemnitate a inculpatului în ce privește exercitarea drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator.

Astfel, în baza art. 71 Cod penal, și ținând seama și de decizia LXXI (71)/2007 dată în interesul legii de Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante aplicate prin aceasta

În art. 71 alin. 5 Cod penal anterior va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Pentru a dispune această modalitate de executare, instanța are în vedere dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, potrivit cărora măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza codului penal din 1969 se menține și după . codului penal, precum și dispozițiile art. 5 din Noul cod penal care reglementează cu titlu de principiu aplicarea legii penale mai favorabile în cazul succesiuni de legi penale în timp intervenite până la judecarea definitivă a cauzei.

În continuare, anterior instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.

Sub aspectul laturii civile, în temeiul disp. art. 397 al. 1 Cpp rap. la art. 19 al. 1, 2, 4, 5 Cpp, art. 20 Cpp, art. 23, art. 25 al. 1 Cpp coroborate cu art. 1349, 1357, 1381 și art. 1382 N Cod civil, rap. la art. 249 C pr civ, constatând că în cauză sunt pe deplin întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului, va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. C. I., și în consecință, va obliga inculpatul la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de daune morale, respingând în rest pretențiile formulate.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că repararea prejudiciului trebuie să fie integrală fără a diferenția după cum acesta este material sau moral.

În privința daunelor morale, instanța apreciază, în raport de circumstanțele cauzei că prejudiciul este susceptibil de a fi reparat în formă bănească. Prin săvârșirea faptei de vătămare corporală, inculpatul a adus atingere unui drept fundamental al părții vătămate, dreptul la integritate fizică garantat prin art. 22 al. 1 din Constituția României, cauzându-i astfel un prejudiciu de ordin nepatrimonial susceptibil de reparație prin mijloace bănești. Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor condiții legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, toate aceste subordonându-se conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs. În raport de probele administrate în cauză rezultă că au existat prejudicii morale decurgând din leziunile produse și din numărul de zile de îngrijiri medicale, dar și de atitudinea de provocare și de întreaga modalitate de desfășurare a conflictului dintre părți așa cum a fost mai sus descris.

Astfel, martorul D. A. A., audiat în cursul judecății, a declarat că persoana vătămată i-a relatat că a luat bătaie și că i-a fost rupt maxilarul, martorul constatând personal acest lucru. Martorul a declarat că partea civilă s-a plâns de durere în zona maxilarului, menționând că și în prezent are dureri când se schimbă vremea

Având în vedere impactul negativ, de ordin psihologic, pe care îl resimte victima unei fapte săvârșite cu violență, urmările psihologice ale unui astfel de traumatism și necesitatea ca daunele morale să reprezinte o satisfacție echitabilă, pentru prejudiciul suferit, numărul de zile de îngrijiri medicale acordat și finalitatea instituției daunelor morale dar și limita ce impune ca acestea să nu devină o sursă de venit nejustificată, instanța, în temeiul disp. art. 397 al. 1 Cpp rap. la art. 19 al. 1, 2, 4, 5 Cpp, art. 20 Cpp, art. 23, art. 25 al. 1 Cpp coroborate cu art. 1349, 1357, 1381 și art. 1382 N Cod civil, rap. la art. 249 C pr civ va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. C. I., și în consecință, va obliga inculpatul la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de daune morale.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență A., unde a fost internată persoana vătămată, reținând că s-a făcut dovada prejudiciului, conform înscrisurilor de la filele 53-54, în baza disp. art. 397 al. 1 și art. 19 Cpp rap la art. 1349, art. 1357, art. 1381 C civ și urm și art. 313 din Legea 95/2006, va admite acțiunea civilă formulată de S. Județean de Urgență A. și va obliga inculpatul să plătească în favoarea acestuia suma de 230 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare cu titlu de cheltuieli de spitalizare..

În baza art. 272, art. 274 alin. 1 C.pr.pen. va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 700 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului și pe cale de consecință, în baza art. 386 C pr pen schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al. 2 Cp anterior în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al. 2 C penal anterior, cu aplic. art. 73 al. 1 lit. b V cod penal și art. 5 C penal actual și stabilește că dispozițiile Codului Penal anterior reprezintă legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului.

În baza art. 396 alin. 2 C pr pen., rap. la art. 180 al. 2 C penal anterior cu aplic art art. 73 al. 1 lit. b V cod penal, cu aplic art. 5 N C penal condamnă pe inculpatul C. G., fiul lui C. și C. M., născut la data de 17.03.1975 în Hîrlău, jud Iași,, domiciliat în Cugir, .. 2, . și cu adresa unde locuiește efectiv în Cugir, .. 15, ., jud A., cetățean român, divorțat, studii profesionale, forjor tratamentist, fără loc de muncă, CNP_, la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente. prev. de art. 180 al. 2 Vechiul cod penal.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 71 alin. 2 C.penal anterior și cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) Cod penal anterior, respective:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice

- dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat .

În baza disp. art. 15 din Legea 187/2012 rap. la art.85 alin.1 Cod penal anterior, cu aplic. art. 5 N C penal, anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 10/20.01.2014 a Judecătoriei A. I., def. la data de 03.02.2014, prin nerecurare.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 10/20.01.2014 a Judecătoriei A. I., def. la data de 03.02.2014, prin nerecurare, în elementele ei componente după cum urmează:

- pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată

- pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată

Menține dispoziția de anulare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 447/23.11.2012 a Judecătoriei A. I., definitivă prin nerecurare la data de 05.12.2012, dispusă prin sentința penală susmenționată.

Constată că toate infracțiunile sunt concurente între ele, astfel că în baza art. 15 al. 2 din Legea 187/2012, rap. la art. 33 lit.a) Cod penal anterior rap. la art.34 lit.b) Cod penal anterior, cu aplic. art. 5 N C penal, contopește pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedepsele de mai sus de 8 luni închisoare, 10 luni închisoare, 8 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care va adăuga un spor de 2 luni, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa finală de 1 an închisoare.

-dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice

-dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat .

În baza disp. art. 15 din Legea 187/2012 rap 85 al. 3 C penal anterior și art. 81 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 din Noul cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art. 82 al. 1 Cod penal anterior, care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr.. 10/20.01.2014 a Judecătoriei A.-I., respectiv de la data de 03.02.2014.

În baza art. 71 alin.5 C.penal anterior cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 15 al. 2 din Legea nr 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod Penal, cu aplic. art. 5 din Noul Cod penal atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal anterior privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.

În baza disp. art. 397 al. 1 și art. 19 Cpp rap la art. 1349, art. 1357, art. 1381 C civ și urm și art. 313 din Legea 95/2006, admite acțiunea civilă formulată de S. Județean de Urgență A. și obligă inculpatul să plătească în favoarea acestuia suma de 230 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

În temeiul disp. art. 397 al. 1 Cpp rap. la art. 19 al. 1, 2, 4, 5 Cpp, art. 20 Cpp, art. 23, art. 25 al. 1 Cpp coroborate cu art. 1349, 1357, 1381 și art. 1382 N Cod civil, rap. la art. 249 C pr civ instanța admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. C. I., și în consecință, obligă inculpatul la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de daune morale.

În baza art. 272, art. 274 alin. 1 C.pr.pen. obligă pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 700 lei.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare

Pronunțată în ședința publică, azi, 02.12.2015.

Președinte, Grefier,

P. D. E. V. I.

Red PDE/30.12.2015

Tehnored VI/6ex/04.01.2016

← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Sentința nr. 436/2015....		Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Sentința nr.... →

Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Sentința nr. 471/2015. Judecătoria ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Sentința nr. 471/2015. Judecătoria ALBA IULIA