Distrugerea. Art. 217 C.p.. Sentința nr. 496/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 496/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 17-04-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA PENALĂ NR. 496/2015
Ședința publică din data de 17 aprilie 2015
Completul constituit din:
Judecător: M. G. M.
Grefier: R. E. P.
Ministerul Public reprezentat prin d-na A. L., procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N.
Pe rol se află pronunțarea în cauza penală privind pe inculpatul C. A. I., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev de art 217 alin 1 C.pen. 1969, cu aplic art 5 NCP.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că dezbaterile asupra fondului cauzei și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02 aprilie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de o perioadă mai îndelungată în vederea deliberării a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 10.04.2015 și apoi pentru azi 17.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra pezentei cauze penale, reține că:
Inculpatul C. A. I. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.4867/P/16.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin 1 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, reținându-se în sarcina inculpatului că în data de 26.04.2013, în intervalul orar 11:15-12:30 a produs degradarea prin zgâriere a caroseriei autoturismului marca Hyundai cu numărul de înmatriculare_, aparținând persoanei vătămate A. FC A., parcat pe ., municipiul Cluj-N., cauzând un prejudiciu de 4.135,40 lei, nerecuperat.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa nici în cursul urmăririi penale și nici în cursul cercetării judecătorești când s-a prevalat de dreptul la tăcere (f 35, 40 dos.UP).
Analizând întregul material probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, instanța reține în fapt că din plângerea și declarațiile reprezentantului persoanei vătămate, M. A., rezultă că în data de 26.04.2013, acesta s-a deplasat cu autoturismul marca Hyundai cu numărul de înmatriculare_, aflat în proprietatea persoanei vătămate, pe .-N., jud. Cluj, unde persoana vătămată își avea sediul, în jurul orei 11:15 a parcat autoturismul în dreptul imobilului cu nr.1 și a anunțat martora A. A., contabila persoanei vătămate, că în cursul zilei urmează să se prezinte la sediul persoanei vătămate inculpatul, în vederea ridicării restanțelor salariale. Apoi, folosind un alt autovehicul, M. A. a plecat să rezolve o urgență, susținând că se va întoarce pentru întâlnirea cu inculpatul (f 4, 16-18 dos.UP și f 35-36).
Martora A. A. a confirmat cele susținute de reprezentantul persoanei vătămate și a relatat că într-adevăr în aceeași zi, la scurt timp după plecarea acestuia, inculpatul C. A.-I. s-a prezentat la sediul persoanei vătămate, susținând că îl caută pe M. A. întrucât are de ridicat restanțele salariale scadente în 15.04.2013, că martora l-a asigurat că urma să-și primească sumele de bani cuvenite și că M. A., deși nu se afla la birou în acel moment, urmează să se întoarcă în scurt timp. Întrucât martora A. A. trebuia să părăsească biroul, l-a invitat pe inculpat să îl aștepte pe M. A. afară, cei doi ieșind împreună până în stradă. Martora a arătat că înainte de a pleca, a observat că în fața imobilului în care se află sediul biroului este parcat autoturismul marca Hyundai cu numărul de înmatriculare_, aparținând persoanei vătămate și că acesta nu prezenta nici o zgârietură. Aceeași martoră a afirmat că inculpatul a rămas să-l aștepte pe reprezentantul persoanei vătămate, M. A., în stradă, în apropierea locului în care era parcat autovehiculul sus menționat (f 29, 30 dos UP și f 20).
În timp ce-l aștepta pe M. A. în fața sediului persoanei vătămate, inculpatul a fost observat și de către martorul C. C. I. care se afla la locul său de muncă situat în vecinătatea imobilului în care se află sediul persoanei vătămate și care l-a perceput pe inculpat ca fiind mai neliniștit, părând preocupat de ceva (f. 27, 28 dos UP și f 45).
Așteptându-l pe M. A. și fiind deja nemulțumit de neplata la timp a drepturilor sale salariale, inculpatul a început să se enerveze, să se considere batjocorit și a decis să se răzbune. În acest scop, el a zgâriat autoturismul marca Hyundai cu numărul de înmatriculare_, pe toată latura dreapta a acestuia, respectiv aripa dreapta față și spate, portierele dreapta față și spate, iar apoi a părăsit locul comiterii faptei. Modul în care a comis fapta a fost descris și motivul care a stat la baza săvârșirii ei a fost precizat de inculpat în declarația pe care a scris-o el însuși și a semnat-o în cursul actelor premergătoare (f 36 dos UP), așa cum atestă procesul verbal de consemnare a actelor premergătoare din data de 25.01.2014 (f. 37 dos UP).
Reprezentantul persoanei vătămate A. FC A., M. A., a revenit la sediul situat pe ., Cluj-N., în jurul orei 12:50 când a observat că autoturismul marca Hyundai cu numărul de înmatriculare_ pe care-l lăsase parcat în fața imobilului prezenta zgârieturi pe toată latura dreaptă. Declarația acestuia coincide sub acest aspect cu declarațiile martorului C. C. I. care, din biroul său, învecinat cu cel al persoanei vătămate, a auzit gălăgie, motiv pentru care a ieșit în stradă unde a constatat la rândul său zgârieturile de pe autovehiculul din discuție, cu declarațiile martorei A. A., care a relatat că în prima zi în care a revenit la locul de muncă a văzut că mașina, aparținând persoanei vătămate și condusă de reprezentantul acesteia, M. A., era zgâriată pe lungime, iar zgârieturile erau foarte vizibile și foarte urâte, precum și cu procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă (f. 5-15 dos UP).
Reprezentantul persoanei vătămate, M. A., cunoscând că inculpatul ar fi trebuit să vină la sediul acesteia în intervalul de timp în care a fost zgâriată mașina, precum și temperamentul coleric și firea răzbunătoare a acestuia, a cules informații de la martorul C. C. I. care i-a descris persoana pe care a observat-o așteptând în fața imobilului. Întrucât descrierea făcută de martor corespundea cu semnalmentele inculpatului, M. A. l-a bănuit de la început pe inculpat ca fiind autorul faptei, acesta fiind de altfel și singura persoană cu care a avut neînțelegeri. Ulterior, martora A. A. i-a întărit această convingere întrucât după plecarea ei, inculpatul a rămas să-l aștepte chiar în zona în care se afla parcat autovehiculul zgâriat și în care a fost observat de martorul C. C. I..
Prin fapta comisă, inculpatul a cauzat persoanei vătămate un prejudiciu în valoare de 4.135,40 lei, dovedit prin devizul nr.327 din 10.12.2013 (f 19-20), prejudiciu rămas nerecuperat.
Din procesele-verbale întocmite la datele de 20.06.2013 și respectiv 26.06.2013, de către agent șef principal Șeitoaru S. din cadrul Secției nr. 3 Poliție Cluj-N. rezultă că inculpatul s-a prezentat benevol la sediul secției, solicitând o întrevedere cu polițistul care se ocupă de cazul dedus judecății, motivând că regretă fapta comisă și că dorește să soluționeze problema cauzată persoanei vătămate pe cale amiabilă. Aceleași procese-verbale atestă faptul că la cererea inculpatului, s-a stabilit în acest scop de către lucrătorul de poliție o întâlnire între inculpat și reprezentantul persoanei vătămate, M. A., însă la termenul fixat, inculpatul nu s-a mai prezentat ( f 24, 25).
Cu toate că inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, instanța reține că vinovăția acestuia este dovedită și ea rezultă fără dubii din declarațiile reprezentantului persoanei vătămate M. A. care a parcat mașina în stare bună, dar a găsit-o după circa o oră și ceva zgâriată, interval în care inculpatul s-a aflat în preajma acesteia, probe ce se coroborează, așa cum s-a reținut mai sus, cu declarațiile martorei A. A. care l-a lăsat pe inculpat în zona în care era parcată mașina, înainte de comiterea faptei, cu declarațiile martorului C. C. I. care l-a observat pe inculpat în zona în care era parcată mașina în intervalul în care a fost comisă fapta, cu procesul verbal de cercetare la fața locului care atestă comiterea faptei, adică acțiunea de degradare prin zgâriere a mașinii, cu declarația dată de inculpat în cursul actelor premergătoare în care acesta a recunoscut atât săvârșirea faptei, cât și motivul pentru care a comis-o (f 36 dos UP) dar și cu procesele verbale din data de 20.06.2013 și data de 26.06.2013, care atestă de asemenea recunoașterea săvârșirii faptei de către inculpat chiar în prezența unui organ de cercetare penală și dovedesc încercarea inculpatului de a ajunge la o înțelegere cu persoana vătămată, atitudine nefirească din partea unei persoane care se declară nevinovată de comiterea faptei pentru care dorește o soluție amiabilă (f 24, 25 dos UP).
De altfel, chiar dacă recunoașterea inițială a faptei de către inculpat a fost ulterior retractată, instanța reține că inculpatul nu a putut prezenta nici o explicație rațională, obiectivă și verosimilă care să poată justifica modificarea poziției sale sub acest aspect.
Deși inculpatul prin apărătorul său a încercat să inducă ideea că ar fi putut exista și alte persoane nemulțumite de întârzierile la plata salariilor angajaților persoanei vătămate, această sugestie a fost infirmată nu doar de către reprezentantul persoanei vătămate, ci și de către martora A. A.. În plus, firea răzbunătoare a inculpatului la care face referire reprezentantul persoanei vătămate se reflectă și în procesul verbal de control de la fila 21 care se coroborează cu declarația reprezentantului persoanei vătămate în care acesta din urmă a arătat că inculpatul l-a mai amenințat și în alte rânduri cu diverse reclamații și plângeri ( f 35-36).
Pentru toate considerentele precedente, instanța apreciază că probele sus menționate sunt suficiente pentru a reține că autorul actului de degradare prin zgâriere a autoturismului marca Hyundai cu numărul de înmatriculare_, aparținând persoanei vătămate A. FC A. este inculpatul C. A. I. și va înlătura apărările acestuia ca fiind nesincere întrucât ele au fost infirmate integral de ansamblul probelor administrate.
Prin urmare, instanța va reține vinovăția inculpatului C. A. I. de săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, respectiv că în data de 26.04.2013, în intervalul orar 11:15-12:30 a degradat prin zgâriere caroseria autoturismului marca Hyundai cu numărul de înmatriculare_, aparținând persoanei vătămate A. FC A., parcat pe ., municipiul Cluj-N., cauzând astfel acesteia un prejudiciu în valoare de 4.135,40 lei, rămas nerecuperat.
În drept, așa cum a fost descrisă și probată, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prevăzută de articolul 217, alin.1 din Codul penal din 1968.
Potrivit art.5, alin.1 din noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, dar potrivit deciziei Curții Constituționale nr.265 din 6 mai 2014, publicată în M.Of.nr.372 din 20 mai 2014, data la care a intrat în vigoare, legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, iar nu pe instituții autonome, neputându-se combina dispoziții din legi succesive.
Potrivit art.147, alin.4 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publica în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Întrucât de la data săvârșirii faptei reținute în sarcina inculpatului și până la judecarea definitivă a cauzei au fost în vigoare succesiv Codul penal din 1968 și noul Cod penal, instanța va aplica legea penală mai favorabilă care este în acest caz Codul penal din 1968 întrucât limita minimă specială a pedepsei închisorii prevăzute de vechiul cod penal pentru infracțiunea de distrugere în art.217 este mai redusă (o lună) decât cea prevăzută de noul cod penal în art.253 (3 luni) și vechiul Cod penal permite ca modalitate de executare a pedepsei închisorii, suspendarea condiționată a executării pedepsei care este cea mai ușoară modalitate de executare a pedepsei închisorii ce nu se mai regăsește în noul Cod penal.
Având în vedere încadrarea în drept a faptei săvârșite, instanța va condamna pe inculpat pentru infracțiunea săvârșite la o pedeapsă la individualizarea judecătorească a căreia vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 din Codul penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială OUG 195/2002, gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
La stabilirea în concret a pedepsei și cuantumului acesteia, instanța va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei și făptuitorului pentru aprecierea căruia ține seama că inculpatul a fost nesincer pe întreaga durată a procesului penal, negând participarea sa la săvârșirea faptei și n-a ajutat în nici un fel la stabilirea stării reale de fapt, îngreunând cercetările, atitudine ce denotă lipsa oricărei urme rezonabile de regret pentru încălcarea legii penale, iar neasumarea oricărei răspunderi din partea acestuia dovedește minimalizarea gravității faptei comise și a urmărilor ei și amplifică riscul perpetuării unei conduite antisociale și va ține cont și de natura, modul și mijloacele de comitere a infracțiunii, prin zgârierea unui vehicul scump parcat într-un loc public și în plină zi, în ciuda faptului că ar fi putut fi oricând surprins în flagrant, aspecte ce denotă un curaj infracțional îngrijorător din partea inculpatului și lipsa celui mai mic respect pentru valorile sociale încălcate. Instanța va avea în vedere de asemenea valoarea ridicată a prejudiciului cauzat (4135,40 lei), dar și faptul că prejudiciul cauzat persoanei vătămate n-a fost recuperat nici măcar parțial deși au trecut doi ani de la comiterea faptei. Pentru evaluarea pericolului social pe care îl prezintă inculpatul, instanța are în vedere și motivul care a stat la baza comiterii faptei pentru că inculpatul a acționat împins de dorința de răzbunare, deși nu era decât parțial îndreptățit să fie nemulțumit întrucât persoana vătămată nu a refuzat să-i plătească drepturile salariale, ci a întârziat doar plata acestora într-un context general nefavorabil plății salariilor tuturor angajaților, așa cum a declarat martora A. A., or întârzierea reprezentantului persoanei vătămate de la întâlnirea cu inculpatul nu poate justifica un asemenea gest.
În consecință, în temeiul articolului 217, alin.1 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art.5 din Codul penal, instanța va condamna pe inculpatul C. A. I. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
Potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în articolul 64, literele a-c din Codul penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, iar conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Dar prin decizia nr.74/2007 a ÎCCJ pronunțată în recursul în interesul legii, obiect al dosarului nr.45/2007, s-a decis că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza I) – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.
În consecință, considerând că infracțiunea comisă de inculpat generează o incompatibilitate morală cu dreptul de a alege și cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice, dar și cu dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal din 1968, instanța va interzice inculpatului drepturile prevăzute de articolul 64, literele a și b din Codul penal din 1968 pe durata executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța constată că persoana vătămată A. FC A. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 4135,40 lei, reprezentând valoarea pagubelor cauzate de inculpat prin zgârierea mașinii, respectiv costurile reparațiilor (f 16 dos UP).
Analizând temeinicia pretențiilor civile formulate de partea civilă, instanța reține că potrivit art.1349, alin.1 și 2 din Codul civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane și cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Prin prisma acestui text legal, din probele administrate în cauză rezultă că prin fapta sa inculpatul a încălcat cu vinovăție legea penală pe care era obligat să o respecte și că prin fapta sa a adus atingere dreptului persoanei vătămate la patrimoniu întrucât a cauzat acesteia anumite prejudicii patrimoniale, constând în costul reparațiilor autovehiculului zgâriat de inculpat.
Instanța reține astfel că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul, cu vinovăție, a degradat mașina aparținând persoanei vătămate pe care aceasta a trebuit să o repare. Așadar, în urma faptei inculpatului, persoana vătămată a suferit un prejudiciu material, constând în costul reparațiilor în valoare de 4135,40 lei, așa cum rezultă din devizul de la filele 19-20.
În consecință, constatând îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale pentru repararea prejudiciilor cauzate, în temeiul articolelor 25, alin.1 și 397, alin.1 din Codul de procedură penală, raportat la articolul 1349 din Codul civil instanța va admite acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă A. FC A. și va obliga pe inculpat să plătească în favoarea acestei părți civile suma de 4135,40 lei cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.
Potrivit art. 274, alin.1 din Codul de procedură penală, în caz de renunțare la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunțare la aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu și interpreții desemnați de organele judiciare, care rămân în sarcina statului. Prin urmare, întrucât inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre, în temeiul articolului 274, alin.1 din Codul de procedură penală, instanța va obliga inculpatul la plata sumei de 700 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul articolului 217, alin.1 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, condamnă pe inculpatul C. A. I., fiul lui M. și M., născut la data de 01.04.1970, în localitatea Cluj-N., jud.Cluj, cu domiciliul în localitatea Cluj-N., ., ., CNP_, la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
În temeiul articolului 81 și articolului 82 din Codul penal din 1968 suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni și atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal din 1968 raportat la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 interzice inculpatului drepturile prevăzute la articolul 64, aliniatul 1, literele a și b din Codul penal din 1968.
În temeiul articolului 71, aliniatul 5 din Codul penal din 1968 suspendă executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la articolul 64, aliniatul 1, literele a și b din Codul penal din 1968 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.
În temeiul articolelor 25, alin.1 și 397, alin.1 din noul Cod de procedură penală, raportat la articolul 1349 din Noul cod civil admite acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă A. FC A., cu sediul în localitatea Cluj-N., ., nr.18, jud.Cluj, prin reprezentant legl M. A., cu domiciliul în Cluj-N., ., nr.4, jud.Cluj și în consecință obligă pe inculpat să plătească în favoarea acestei părți civile suma de 4135,40 lei cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.
În temeiul articolului 274, alin.1 din noul Cod de procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 aprilie 2015.
JUDECĂTOR GREFIER
M. M. G. P. R. E.
Red./Dact 04.08.2015
MMG
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 639/2015.... | Falsul în declaraţii. Art.326 NCP. Sentința nr. 497/2015.... → |
|---|
