Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr. 705/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 705/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-05-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR Nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ÎNCHEIERE PENALĂ nr. 705/2015
Ședința camerei de consiliu din data de 27 mai 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ:
T. L. I.
GREFIER: L. B.
P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. este reprezentat prin procuror L. M..
Pe rol este soluționarea în temeiul art. 348 alin.2 C.pr.pen. raportat la art. 207 C.pr.pen. a verificării legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul V. T. D. în procedura camerei preliminare, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. emis în dosar nr. 1720/P/2015 pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin.2 și 3 C.pen și părăsirea locului accidentului prev. de art. 338 alin.1 C.pen. ambele cu aplicarea art. 38 alin.1 C.pen. în condițiile art. 41 alin.1 C.pen. raportat la art. 43 alin.1 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul V. T. D. aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales av. Anatol P. cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, judecatorul de camera preliminara precizează că acest termen de judecată intermediar a fost fixat întrucât în etapa camerei preliminare, judecătorul este obligat să verifice din 30 în 30 de zile măsura arestului preventiv. De asemenea, aduce la cunoștința inculpatului V. T. D. drepturile sale procesuale prevăzute la art. 83 C.pr.pen.
Judecătorul de cameră preliminară aduce inculpatului la cunoștință învinuirea pentru care a fost trimis în judecată, respectiv, că în data de 22 februarie 2015 în jurul orei 3:15 a condus autoturismul marca Audi A7 cu număr de înmatriculare_ pe . mun. Cluj-N., unde pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a neadaptării vitezei la condițiile de drum a pierdut controlul asupra direcției de mers intrând în coliziune frontală cu autoturismul marca Dacia L. cu număr de înmatriculare_ condus în mod regulamentar de către persoana vătămată B. M. care în urma accidentului rutier a suferit leziuni care au avut nevoie de 60-65 de zile de îngrijiri medicale fiindu-i totodată pusă în primejdie viața.
La întrebarea instanței inculpatul V. T. D. arată că nu dorește să dea declarații la acest termen de judecată.
Întrebate fiind de judecător, părțile arată că nu au probe sau cereri, astfel că judecătorul de cameră preliminară acordă cuvântul pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv.
Reprezentanta Ministerului Public solicită judecătorului de cameră preliminară că în temeiul art. 207 alin.4 și alin.6 C.pr.pen. raportat la art. 202 alin. 1 și 3 C.pr.pen. respectiv art. 223 alin.1 lit.a și alin.2 C.pr.pen. să constate că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat prin încheierea din 26 februarie 2015 și confirmată ulterior este legală și temeinică, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și la acest moment, fiind necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și a asigura prezența inculpatului în fața instanței de judecată fiind totodată proporțională în raport de gravitatea faptelor care îi sunt imputate inculpatului și fără a fi depășită o durată rezonabilă a arestului preventiv raportat la faptele imputate inculpatului. Solicita in acest sens să aibă în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 202 alin.1 și 3 C.pr.pen. existând suficiente probe care să indice suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni reținute în sarcina sa în cuprinsul rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., astfel cum acestea au fost expuse în cuprinsul rechizitoriului și totodată nefiind incident nici unul din cazurile prevăzute la art. 16 C.pr.pen. Aceasta menționează că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 223 alin.1 lit.a C.pr.pen. având în vedere că din probele administrate a rezultat faptul că deși inculpatul avea cunoștință de desfășurarea unei proceduri împotriva sa, acesta nu s-a prezentat la organele de urmărire penală cu toate că a fost citat la domiciliul la care acesta era cunoscut. În acest sens, reprezentanta Ministerului Public pune în vedere judecătorului de cameră preliminară că din procesele-verbale de îndeplinire a mandatelor de aducere a rezultat faptul că inculpatul avea cunoștință că se desfășura un proces-penal împotriva sa, luând sub semnătură citația prin care era informat că cu privire la audierea sa în data de 23.02.2015 ora 18:00.
În ce privește condițiile prevăzute de art. 223 alin.2 C.pr.pen., reprezentanta Ministerului Public precizează că sunt îndeplinite la rândul lor întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru părăsirea locului accidentului este cuprinsă între 2 și 7 ani închisoare, precum și teza II raportat la modalitatea de comitere a faptei, urmările produse și atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal fiind îndeplinită condiția pericolului concret pentru ordinea publică care să justifice menținerea măsurii arestului preventiv.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, reprezentanta Ministerului Public solicită instanței să aibă în vedere modalitatea săvârșirii infracțiunilor de către inculpatului V. T. D., respectiv faptul că ulterior consumului de băuturi alcoolice inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului și a condus prin municipiul Cluj-N. provocând un accidentului rutier, după care a părăsit locul faptei fără a se interesa de starea victimei care a rămas încarcerată la locul accidentului deși avea obligația să rămână la fața locului până la sosirea organelor de poliție.
Raportat la durata măsurii arestului preventiv, reprezentanta Ministerului Public arată că având în vedere complexitatea cauzei, a faptului că s-au invocat cereri și excepții și gradul de pericol social al faptei nu s-a depășit o durată rezonabilă a măsurii privative de libertate, iar în acest sens trebuie avute în vedere și practica CEDO, solicitând astfel menținerea măsurii luată față de inculpat.
Apărătorul inculpatului începe prin a solicita judecătorului de cameră preliminară înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, apreciind că a trecut o perioadă lungă de timp de la comiterea faptei, diminuându-se pericolul social pentru ordinea publică.
La întrebarea judecătorului de cameră preliminară apărătorul inculpatului precizează că adresa la care ar dori să se execute măsura arestului la domiciliul este în mun. Cluj-N., .. 28, . părinții inculpatului
Apărătorul inculpatului precizează că dosarul fiind pe finalul camerei preliminare, depășind faza de urmărire penală, a trecut o perioadă de timp rezonabilă care diminuează mult riscul pe care îl prezenta inculpatul la momentul comiterii faptei. Acesta solicită judecătorului de cameră preliminară să constate motivul arestării inculpatului, arătând că nu a fost arestat pentru că face parte din lumea interlopă sau pentru că a avut un comportament agresiv cu polițiștii, ci a fost arestat pentru că nu s-a prezentat la ora 18:00 la poliție conform unei citații pe care a primit-o în dimineața zilei în care s-a și produs evenimentul rutier.
Apărătorul inculpatului menționează că domnul V. T. D. nu este arestat pentru că a fost cel care a produs evenimentul rutier sau pentru că a părăsit locul accidentului deoarece în măsura în care s-ar fi impus luarea unei măsuri preventive pentru că a fost un conducător auto care a băut înainte de a se urca la volan sau pentru că a provocat un accident și apoi a fugit de la fața locului, cu siguranță inculpatul ar fi fost deja reținut în dimineața respectivă.
Cu referire la citația primită de inculpat, apărătorul acestuia arată că în cuprinsul citației se menționa ca și sancțiune în situația neprezentării o simplă amendă, acesta fiind riscul maxim care i-a fost adus la cunoștință inculpatului de către agentul de poliție care l-a audiat în dimineața evenimentului și care l-a rugat pe domnul V. T. D. să se prezinte la poliție la ora 18:00. Faptul că nu s-a prezentat la ora indicată, a determinat creearea unei stări de supărare din partea organelor de urmărire penală care să determine formularea unei propuneri de arestare preventivă.
În privința mandatelor de aducere întocmite de către polițiști, apărătorul inculpatului susține că nu reflectă carcterul antisocial al comportamentului inculpatului care să fie folosit și după aproximativ patru luni de zile de la momentul luării măsurii arestului preventiv la momentul verificării legalității și temeiniciei acesteia. Acesta arată că mandatele au fost întocmite de polițiștii care s-au deplasat la fața locului, fără a lua legătura cu vreun membru al familiei care în mod normal puteau să știe unde se află inculpatul. Astfel, raportându-se la aceste date concrete apărătorul inculpatului apreciază justă și legală înlocuirii măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu.
Inculpatul având ultimul cuvânt, precizează că susține cele arătate anterior de apărătorul său și solicită schimbarea arestului preventiv cu arestul la domiciliu, deoarece vrea să stea împreună cu tatăl său care are probleme de sănătate. De asemenea arată că este conștient că va primi o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenție dar nu dorește să fugă, dacă va fi schimbată măsura arestului preventiv.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Deliberand asupra sesizarii din oficiu de față constată:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Cluj-N. emis in dosar nr.1720/P/2015 la data de 02.04.2015 s-a dispus trimiterea in judecata în stare de arest preventiv a inculpatului V. T. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, faptǎ prevǎzutǎ de art. 196 alin.2 și 3 Cod Penal și pǎrǎsirea locului accidentului, faptǎ prevǎzutǎ de art. 338 alin.1 Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod Penal, în condițiile art. 41 alin.1 Cod Penal, rap. la art. 43 alin.1 Cod Penal.
Sub aspectul acuzatiilor s-a retinut în sarcina inculpatului că în data de 22.02.2015, în jurul orei 03:15, a condus autoturismul marca „Audi A 7” cu nr. de înmatriculare_ pe . municipiul Cluj-N. unde, pe fondul consumului de bǎuturi alcoolice și a neadaptǎrii vitezei la condițiile de drum, a pierdut controlul asupra direcției de deplasare, intrând în coliziune frontalǎ cu autoturismul marca „Dacia L.”, cu nr. de înmatriculare_, condus în mod regulamentar de cǎtre persoana vǎtǎmatǎ B. V.-M., care în urma accidentului rutier a suferit leziuni corporale ce au necesitat un numǎr de 60-65 de zile de îngrijiri medicale, fiindu-i pusǎ viața în primejdie.
Prin ordonanța din data de 22.02.2015 organul de cercetare penală a început urmărirea penală „in rem” în dosarul nr. 1720/P/2015 al Parchetului de pe langa Judecatoria Cluj-N. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 196 alin. 1 și art. 338 alin. 1 Cod Penal.
Mai apoi prin ordonanța din data de 22.02.2015 procurorul a dispus efectuarea în continuare a urmării penale față de suspectul V. T. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de părăsirea locului accidentului prevăzută de art. 338 alin.1 Cod Penal și vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. 1 Cod Penal în condițiile art. 38, art. 41 rap. art. 43 alin. 1 Cod Penal iar prin ordonanța din data de 23.02.2015, procurorul a dispus schimbarea încadrării juridice și punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul V. T. D. pentru comiterea infracțiunilor de părăsirea locului accidentului, prevăzută de art. 338 alin. 1 Cod Penal și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. 2, 3 Cod Penal în condițiile art. 38, art. 41 rap. art. 43 alin. 1 Cod Penal.
Prin încheierea penală nr. 18/c/a/2015 pronunțată în ședința camera de consiliu din data de 26.02.2015 judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Cluj-N. a admis, în parte, propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. și a dispus, în baza art. 226 rap. la art. 202 Cod Procedura Penala, art. 223 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod Procedura Penala arestarea preventivă, în lipsă, a inculpatului V. T. D. cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 2, 3 Cod Penal, părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prev. de art. 338 alin. l Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. l Cod Penal în condițiile recidivei postcondamnatorii, prev. de art. 41 alin. 1 raportat la art. 43 alin. 1 Cod Penal .
Prin încheierea penală din 12.03.2015 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Cluj-N., în baza art. 231 alin. 7 Cod Procedura Penala a dispus confirmarea măsurii arestării preventive dispuse prin Încheierea penală nr. 18/C/A/26.02.2015 pronunțată în dosar nr._ a Judecătoriei Cluj-N., față de inculpatul V. T. D., iar în baza art. 231 alin. 7 Cod Procedura Penala confirmarea executării MAP nr. 17/26.02.2015 emis în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N. față de inculpatul V. T. D..
S-a reținut în esență îndeplinirea condițiilor cerute de prevederile art. 223 alin.1 lit.a și respectiv art. 223 alin.2 Cod Procedura Penala atâta timp cât probele administrate pe parcursul urmăririi penale au relevat împrejurarea ca inculpatul a fugit și s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmărire penala chiar daca stia ca împotriva sa se desfasoara o procedura judiciara iar pe de alta parte, suspiciunea rezonabila ca inculpatul a comis o infractiune pentru care legea prevede închisoarea de 5 ani sau mai mare ( infractiunea de parasire a locului accidentului) și pe baza evaluării gravitatii faptei, a modului și a cicumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine, a antecedentelor penale si a altor imprejurari referitoare la persoana acestuia s-a apreciat ca privarea sa de libertate este necesara pentru inlaturarea starii de pericol pentru ordinea publica.
Prin încheierea penala nr. 32/06.04.2015 judecătorul de camera preliminara în temeiul art. 207 Cod Procedura Penală raportat la art. 348 Cod Procedura Penală și cu referire la art. 223 alin.1 lit.a și art. 223 alin.2 Cod Procedura Penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luata fata de inculpatul V. T. D., prin încheierea penală nr. 18/C/A/26.02.2015 a Judecătoriei Cluj-N. și confirmată prin incheierea penala din data de 12.03.2015 a Judecatoriei Cluj-N.,măsură pe care a menținut-o, respingand totodata cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu formulată de inculpatul V. T. D., prin apărătorul ales, ca neîntemeiată.
De asemenea prin încheierea penala nr. 568/30.04.2015, definitiva prin respingerea contestatiei formulate de inculpat de catre judecatorul de cameră preliminara din cadrul Tribunalului Cluj, judecătorul de camera preliminara în temeiul art. 207 Cod Procedura Penală raportat la art. 348 Cod Procedura Penală și cu referire la art. 223 alin.1 lit.a și art. 223 alin.2 Cod Procedura Penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luata fata de inculpatul V. T. D., prin încheierea penală nr. 18/C/A/26.02.2015 a Judecătoriei Cluj-N. și confirmată prin incheierea penala din data de 12.03.2015 a Judecatoriei Cluj-N.,măsură pe care a menținut-o, respingand totodata cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu formulată de inculpatul V. T. D., prin apărătorul ales, ca neîntemeiată.
Potrivit art.348 alin.2 Cod Procedura Penală rap. la art. 207 alin.6 Cod Procedura Penală în cauzele in care fata de inculpat s-a dispus o masura preventiva judecatorul de camera preliminara verifica periodic legalitatea si temeinicia masurii preventive, dar nu mai tarziu de 30 de zile, respectiv daca subzista temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive.
Analizând măsura preventivă a arestului luată față de inculpat în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale în vigoare, judecătorul de cameră preliminară apreciază că aceasta este legală si temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se mențin, nu s-au modificat cel putin până la acest moment procesual și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
În acest sens, judecătorul observă că potrivit art. 202 alin 1 Cod Procedura Penala ,,măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni”.
În plus, potrivit art. 202 alin. 3 Cod Procedura Penala „orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
Mai departe, art. 223 alin. 2 Cod Procedura Penala stabilește referitor la condițiile și cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive că această măsură poate fi luată dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică iar potrivit art. 223 alin.1 lit.a Cod Procedura Penala, masura arestarii preventive poate fi luata numai daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savarsit o infractiune și acesta a fugit sau s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata (…).
Luând măsura preventivă a arestului față de inculpatul V. T. D. judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că cerințele legale la care s-a făcut referire mai sus sunt îndeplinite, la acest moment impunându-se reanalizarea temeiurilor reținute sub aspectul subzistenței acestora.
Astfel cum judecatorul a retinut anterior s-a afirmat existența unor probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi comis cele doua infracțiuni pentru care a fost cercetat și ulterior trimis în judecată, noțiunea de suspiciune rezonabilă fiind necesar a fi analizată din perspectiva interpretării date de instanța europeană, în sensul existenței unor date și informații de natură a convinge un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit o infracțiune. Or, evaluând materialul probator administrat pe tot parcursul urmăririi penale se poate afirma existența unor astfel de probe care susțin teza că inculpatul ar fi savarsit infractiunile de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 2, 3 Cod Penal și părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prev. de art. 338 alin. l Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. l Cod Penal în condițiile recidivei postcondamnatorii, prev. de art. 41 alin. 1 raportat la art. 43 alin. 1 Cod Penal, în acest sens fiind relevante procesul-verbal de cercetare la fata locului, schița accidentului și plașa foto, planșa foto imagini camere de supraveghere ale Primariei surprinse in data de 21.02.2015 și 22.02.2015 + CD, planșa foto imagini camere de supraveghere amplasate in exteriorul hotelului Meridian surprinse in data de 22.01.2015 + CD, procesul -verbal depistare inculpat, raportul de expertizǎ medico-legalǎ nr. 973/II/b/26 din 12.03.2015, constatǎri preliminare leziuni persoanǎ vǎtǎmatǎ, declarația persoanei vǎtǎmate B. V.-M., protocol alcooltest inculpat V. T.-D., buletin analiză toxicologică alcoolemie și buletin examinare clinică inculpat V. T.-D., buletin analiză toxicologică alcoolemie și buletin examinare clinică persoanǎ vǎtǎmatǎ B. V.-M., declarații martori precum și partial propriile declarații ale inculpatului V. T.-D. .
Fără îndoială, la acest moment procesual nu se impune o analiză completă și concordantă a probatoriului administrat și nici identificarea unor probe certe de vinovăție, ci doar verificarea existenței acelor probe care pot susține suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, fără afectarea prezumției de nevinovăție de care inculpatul beneficiază pe tot parcursul procesului penal, fără ca recunoașterea acestei prezumții să excludă luarea ori menținerea unor măsuri preventive, atâta timp cât acestea sunt luate cu respectarea cerințelor legale.
Astfel, în opinia judecătorului de cameră preliminară din materialul probator administrat până la acest moment procesual, se desprinde concluzia existenței unei suspiciuni rezonabile în sensul că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care a fost cercetati, fiind îndeplinite cerințele art. 223 alin. 2 Cod Procedura Penala respectiv inculpatul este banuit ca ar fi comis o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare( infractiunea de parasire a locului accidentului care se sanctioneaza cu pedeapsa inchisorii de la 2 ani la 7 ani) și față de gravitatea concretă a acestora, modul și circumstanțele de comitere a intregii activitati infractionale, judecatorul consideră că privarea de libertate a acestuia este necesară și în continuare, pentru înlăturarea stării de pericol pe care ar genera-o lasarea in libertate a inculpatului in randul colectivitatii.
În acest sens judecătorul apreciază că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din gravitatea celor două infracțiuni, circumstanțele și împrejurările în care au fost comise. Trebuie reținut în acest sens faptul că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice la momentul producerii accidentului și că circula pe un drum intens circulat din municipiul Cluj-N., în cursul nopții. F. de la locul accidentului relevă dezinteresul pentru viața celuilalt șofer implicat în accidentul de circulație, cu toate că este aproape imposibil să nu fi observat faptul că victima se afla blocată în autoturism. În plus, după ce a fost depistat, inculpatul a acceptat să i se preleveze o singură probă biologică pentru stabilirea alcoolemiei, pe a doua refuzând-o expres, ceea ce îngreunează stabilirea alcoolemiei la momentul producerii accidentului. Tot acest comportament posterior săvârșirii faptei conduc spre bănuiala că inculpatul a fugit de la locul accidentului atât pentru a îngreuna identificarea sa, cât și pentru a împiedica stabilirea faptului că avea o alcoolemie în sânge care să atragă eventuala sa răspundere penală și pentru o altă infracțiune.
Nici aspectele personale nu vin in sprijinul unei concluzii contrare atat timp cat inculpatul nu se afla la prima confruntare cu legea penala ci în stare de recidivă postcondamnatorie, cât și în termenul de încercare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, pedeapsa aplicata pentru comiterea unei infractiuni de vatamare corporala grava.
Or, în tot acest context, judecătorul apreciază că abordarea inculpatului este profund iresponsabilă, punând în pericol celelalte persoane. În plus, comportamentul său a avut o deosebită rezonanță socială negativă, cetățenii așteptând o reacție fermă din partea justiției menite să descurajeze asemenea comportamente. Mediatizarea cazului pe fondul faptului că inculpatul nu a fost reținut de către organul de cercetare penală, în noaptea în care a fost depistat, a contribuit într-o anumită măsură la crearea unei stări de neliniște în rândul cetățenilor.
In acest sens judecatorul de drepturi si libertati a apreciat ca pentru restabilirea unei stări de siguranță și încredere în justiție, se impune arestarea preventivă a inculpatului iar la acest moment temeiurile subzista si in continuare.
De asemenea judecatorul de camera preliminara constata subzistenta si a cazului de arestare prev de art. 223 alin.1 lit.a Cod Procedura Penala chiar daca aparatorul ales al inculpatului a sustinut in continuare faptul că organele de urmărire penală ar fi dat dovadă de pasivitate în exercitarea unor obligații care le reveneau conform Codului de procedură penală. Astfel, s-a arătat că, în mod nejustificat, după ce a fost depistat, față de numitul V. T. D. nu s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale, astfel încât să dobândească calitatea de suspect și, implicit, să i se aducă la cunoștință drepturile și obligațiile procesuale, inclusiv cele privind încunoștințarea organelor judiciare despre schimbarea domiciliului și obligația de a se prezenta ori de câte ori este chemat, iar mai apoi calitatea de inculpat si luarea unor masuri procesuale privative /neprivative de libertate.
Se poate observa, din actele de urmarire penala, că încă din dimineața zilei de 22.02.2015, inculpatul a aflat de începerea procedurilor penale pentru faptele săvârșite de către acesta. Or, nu se poate reproșa organelor de urmărire penală faptul că nu au dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspect imediat după ce susnumitul a declarat olograf că recunoaște săvârșirea acestor fapte atata timp cat exact conduita inculpatului de aparentă conformare și colaborare a condus organele de urmărire penală spre concluzia că nu s-ar impune emiterea acestui act procesual de îndată și luarea unei eventuale măsuri preventive de reținere.
Aceste aspecte nu se pot constitui într-o situație favorabilă inculpatului de care acesta sa se poate prevala ulterior, această conduită a organelor de urmărire penală nefiind interzisă de Codul de procedură penală. Nu li se poate impune organelor de urmărire penală să dispună efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspect de îndată ce au obținut primele indicii sau probe vizând săvârșirea de către o persoană a unei infracțiuni, acest aspect fiind unul de oportunitate, iar nu de legalitate.
Astfel apare dincolo de orice dubiu că inculpatul V. T. D. a aflat de desfășurarea procedurii penale impotriva sa de vreme ce el însuși a dat o declarație olografă la organul de poliție după începerea urmăririi penale „in rem”, când a recunoscut atât implicarea sa în accidentul de circulație care a condus la vătămarea corporală a victimei, cât și faptul că a părăsit locul accidentului cu un taxi imediat după producerea acestuia și cu toate acestea nu s-a mai prezentat la chemarile organelor de urmarire penala, deși a primit personal citația din data de 22.02.2015, la ora 18:00, inculpatul nu s-a prezentat la organul de cercetare penal iar ulterior acestui moment, inculpatul nu a mai fost găsit. Lipsa inculpatului de la locuința și sustragerea acestuia de la orice demers judiciar rezultă din procesul-verbal de la fila 77, procesele-verbale pentru executarea mandatului de aducere din 22.02.2015 (f. 79, f. 81, f. 90), procesul-verbal din 23.02.2015 de la fila 83 care atestă imposibilitatea contactării sale telefonice pe numărul indicat organelor judiciare cu ocazia luării declarației sale olografe dar si din declaratiile persoanele contactate de organele de urmărire penală, inclusiv sora acestuia C. C. Milena, care au aratat ca nu cunosc unde se află inculpatul (f. 90, 91).
Nu pe mai departe in fata judecatorului de drepturi și libertati de la Tribunalul Cluj inculpatul a aratat că s-a sustras de la urmărirea penală desfășurată împotriva sa, prin deplasarea la locuința bunicii sale din satul Lujerdiu, jud Cluj.
Astfel, toate aspectele anterior menționate se mentin si in prezent și denotă o mare indiferență a inculpatului față de valorile sociale încălcate și creează judecătorului convingerea că pentru stoparea și descurajarea comportamentului infracțional al inculpatului se impune menținerea măsurii preventive în scopul înlăturării pericolului pe care îl prezintă pentru ordinea publică lăsarea acestuia în libertate întrucât există suficiente indicii că lăsat în libertate, inculpatul ar putea comite și alte infracțiuni, previzibilitatea continuării unei conduite infracționale rezultând cu ușurință din argumentele anterior menționate.
De asemenea judecatorul apreciază că cercetarea în libertate a inculpatului asupra căruia planează o suspiciune rezonabilă că ar fi comis fapte de gravitatea abstractă și concretă a celor pentru care este cercetat și care ar putea intra sub incidența legii penale, este de natură a crea un sentiment de insecuritate în cadrul societății civile și că privarea de libertate a acestuia este totodată proporționalăcu gravitatea acuzațiilor aduse.
În privința cerinței de proporționalitate a măsurii preventive dispuse cu gravitatea acuzațiilor aduse persoanei față de care este luată, și a necesității acesteia pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, judecatorul apreciaza că se poate afirma că în continuare măsura este proporțională cu gravitatea acuzațiilor, având în vedere natura și gravitatea infractiunilor comise, intreaga activitate infractionala si circumstantele comiterii acesteia dar si aspectele personale negative.
Corespunde adevarului ca din perspectiva prevederilor art.5 din Conventia E.D.O. judecatorul este obligat atunci cand decide cu privire la mentinerea unei stari de detentie sa ia in considerare posibilitatea luarii unor masuri alternative pentru a asigura prezentarea acuzatului la proces (cauza Scundeanu c. Romanie) insa aceasta nu reprezinta o obligatie absoluta atata timp cat existenta banuielilor plauzibile furnizeaza un motiv suficient pentru o plasare in detentie(Mkkay c. Regatului Unit), aceasta fiind cel putin la acest moment procesual o masura rezonabila si legitimata de motive pertinente si suficiente.
În plus, raportat la momentul procesual în care se afla prezenta cauza, chiar dacă urmărirea penală a fost finalizată și inculpatul a fost trimis în judecată, dosarul aflându-se la finalul procedurii în cameră preliminară, dat fiind intervalul de timp scurs de la luarea măsurii, nu se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau cu o alta masura preventiva alternativa restrictiva de drepturi, avand in vedere complexul circumstantelor mai sus evocate in care inculpatul a actionat, nefiind asadar vorba de incalcarea duratei rezonabile a masurii preventive atata timp cat de la privarea de libertate a incupatului au trecut 48 de zile.
De asemenea contrar sustinerilor inculpatului pericolul concret pentru ordinea publica retinut la luarea/ mentinerea masurii arestarii preventive nu s –a estompat masura preventiva corespunzand așadar exigentei de proporționalitate raportat la gravitatea acuzațiilor aduse persoanei față de care este luată, și a necesității acesteia pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, având în vedere natura și gravitatea infractiunilor comise, intreaga activitate infractionala si circumstantele comiterii acesteia dar si aspectele personale negative. Nu in ultimul rand chiar daca inculpatul a aratat ca recunoaste in totalitate starea de fapt judecatorul de camera preliminara constata lecturand declaratiile acestuia date în mod succesiv in fata judecatorului de drepturi si libertati si ulterior a celui de camera preliminara ca acesta incearca pe cat posibil minimalizarea rolului sau in activitatea infractionala, aceasta avand in vedere conduita inculpatului imediat dupa comiterea faptelor și ulterior pana in momentul arestarii sale, ceea ce denota ca acesta nu își asuma in totalitate consecintele negative ale faptelor comise chiar daca potrivit propriilor sustineri ar fi incercat prin intermediul familiei sale sa ia legatura cu persoana vatamata pentru a o despagubi. Nu trebuie omis nici faptul ca inculpatul nu se afla la primul contact cu organele judiciare acesta fiind pe deplin constient de regulile si obligatiile sale pe parcursul desfasurarii procedurilor judiciare.
Totodata judecatorul de camera preliminara constata ca de la data solutionarii la data de 18.05.2015 a contestatiei formulate de catre inculpat impotriva incheierii anterioare prin care s-a verificat legalitatea si temeinicia masurii arestului preventiv au trecut abia 10 zile fara a interveni în acest scurt interval de timp vreo modificare a temeiurile ce au stat la baza luarii / mentinerii masurii arestului preventiv.
Pentru motivele anterior expuse apreciind că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol ridicat pentru ordinea publică și că se impune in continuare mentinerea măsurii arestării preventive luată față de acesta, atâta timp cât motivele avute în vedere de catre judecator la luarea măsurii subzistă și în prezent, nefiind în interesul bunei desfășurări a procesului penal luarea fată de acesta a unei măsuri preventive alternative, judecatorul de camera preliminara va respinge cererea de înlocuire a masurii arestului preventiv cu masura arestului la domiciliu formulată de inculpat prin aparatorul ales, ca neîntemeiată, apreciind ca singura măsură proporțională cu probele administrate în cauză dar și cu scopul procesului penal este aceea a mentinerii arestării preventive a inculpatului.
Pe cale de consecinta, in temeiul art. 207 Cod Procedura Penala raportat la art. 348 alin.2 Cod Procedura Penala va constata că arestarea preventivă a inculpatului V. T. D. s-a făcut cu respectarea legii și în mod temeinic, iar temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive-art.223 alin.1 lit.a și alin.2 si dar si art. 202 alin.1 si 3 Cod Procedura Penală subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate, sens în care va menține măsura arestării preventive a inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul art. 207 Cod Procedura Penală raportat la art. 348 alin.2 Cod Procedura Penală și cu referire la art. 223 alin.1 lit.a și art. 223 alin.2 Cod Procedura Penală constată legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luata fata de inculpatul V. T. D., C.N.P. –_, fiul lui V. și M., născut la data de 29.11.1985 în municipiul Cluj-N., jud. Cluj, domiciliat în municipiul Cluj-N., .. 3 ., cu domiciliul procesual ales in municipiul Cluj-N., .. 28, . V. M., studii 10 clase, cetățenie română, necǎsǎtorit, fǎrǎ ocupație sau loc de muncǎ, stagiul militar neefectuat, recidivist postcondamnatoriu, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, faptǎ prevǎzutǎ de art. 196 alin.(2) și (3) Cod Penal și pǎrǎsirea locului accidentului, faptǎ prevǎzutǎ de art. 338 alin.(1) Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin.(1) Cod Penal, în condițiile art. 41 alin.(1) Cod Penal, rap. la art. 43 alin.(1) Cod Penal, prin încheierea penală nr. 18/C/A/26.02.2015 a Judecătoriei Cluj-N. și confirmată prin incheierea penala din data de 12.03.2015 a Judecatoriei Cluj-N.,măsură pe care o menține.
Respinge cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu formulată de inculpatul V. T. D., prin apărătorul ales, ca neîntemeiată.
Următoarea verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive nu poate avea loc mai târziu de 30 de zile.
Cu drept de contestație în termen de 48 ore de la comunicare conform art. 205 Cod Procedura Penală.
Pronunțată în ședința camerei de consiliu din data de 27.05.2015, ora 12,32 .
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ, GREFIER,
T. L. IVASCU L. B.
TehnRed. TLI/29.05.2015/2ex.
L.B. 29 Mai 2015
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Sentința nr. 702/2015.... → |
|---|
