Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 857/2015. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 857/2015 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 26-06-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA PENALĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR. 857
Ședința publică din data de 26.06.2015
Complet compus din:
PREȘEDINTE: M. V.
GREFIER: C. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR: Sitiavu G.
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul F. I., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumuri publice a unui autovehicul, de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică pur în sânge, faptă prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG. 195/2002 R., cu aplic. art. 37 lit. a din C.pen.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 18.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată – care face corp comun cu prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 alin. 1 C.pr.pen, stabilește termen pentru deliberare și pronunțare, data de 26.06.2015, dată la care,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
- Situația de fapt și încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu:
Prin rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 18.12.2013 sub nr._, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată inculpatul F. I. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu reținerea art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1969, reținându-se în esență că la data de 12.07.2013, a condus autoturismul marca Opel cu număr de înmatriculare TX-9744-TX pe . ., având o îmbibație alcoolică de 2,10 g/l alcool pur în sânge (proba I), respectiv 2,40 g/l alcool pur în sânge (proba II), conform B.A.T.A. nr.954-955/A12/19.07.2013 eliberat Serviciul Județean de Medicină Legală C..
Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: proces – verbal de depistare (f. 5 d.u.p.); declarații martor B. B. (f. 6, 7 d.u.p.); buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.954-955/A12/19.07.2013 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală C. (f. 12 d.u.p.); declarații inculpat (f. 9 d.u.p.).
- Desfășurarea procedurii în camera preliminară și cercetarea judecătorească:
În ședința publică din data de 13.03.2014, având în vedere dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.255/2013 și art.343 C.proc.pen., cauza a fost trimisă judecătorului de cameră preliminară, inculpatul și avocatul având posibilitatea să depună cereri sau excepții.
Prin încheierea din camera de consiliu din 08.05.2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpat sau de avocatul desemnat și nici nu s-a considerat necesar ca din oficiu să se invoce vreo excepție, motiv pentru care, în temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen., a constatat competența instanței, legalitatea sesizării prin rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La termenul din 20.11.2014 inculpatul a arătat că nu dorește să urmeze procedura abreviată a recunoașterii învinuirii, ci procedura de drept comun, astfel că la interpelarea instanței a arătat că înțelege să conteste proba testimonială cu declarația martorului B. B., dar și rezultatul analizelor de sânge, solicitând efectuarea unei expertize medico-legale privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei.
Instanța a dispus readministrarea probei cu martorul B. B., prorogând discuția cu privire la calculul retroactiv al alcoolemiei după formularea obiectivelor în scris conform art.172 alin.1 C.proc.pen., urmând ca celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale și necontestate să fie avute în vedere la deliberare.
La termenul din 22.01.2015 instanța a încuviințat efectuarea unei expertize privind calculul retroactiv al alcoolemiei în funcție de cele menționate în buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie, anexa nr.3.
În ședința publică din 26.02.2015, ținând cont și de faptul că inculpatul prin avocat a arătat că nu insistă în audierea martorului din lucrări, luând în considerare și aspectele menționate în procesul-verbal întocmit cu ocazia punerii în executare a mandatului de aducere, instanța a constatat imposibilitatea reaudierii martorului B. B. (at.381 alin.7 C.proc.pen., art.383 alin.2 C.proc.pen.), declarația dată în cursul urmăririi penale urmând să fie avută în vedere la deliberare.
La data de 16.03.2015 I.N.M.L. „M. Minovici” a solicitat lămuriri în vederea efectuării expertizei (f. 28), sens în care, ținând cont și de lipsa inculpatului de la termenul de judecată, instanța a emis adresă către această instituție în care a solicitat ca expertiza să aibă în vedere exclusiv elementele precizate în cuprinsul buletinului de examinare clinică (cantitate de alcool, alimente consumate, interval orar, greutate inculpat, înălțime, urmând ca expertul să aibă în vedere ora 17:30 ca fiind ora de comitere a presupusei infracțiuni).
La data de 16.06.2015 a fost înaintat raportul de expertiză medico-legală nr.311/i/2015 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei întocmit de Comisia pentru interpretarea alcoolemiei (f. 43, 44).
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța a declarat cercetarea judecătorească încheiată la termenul din 18.06.2015 în temeiul art.387 alin.2 C.proc.pen.
- Situația de fapt reținută de instanță:
În fapt, la data de 12.07.2013, în jurul orei 17:30, lucrătorii de poliție din cadrul Postului de poliție Valu lui T., fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au oprit în trafic autoturismul marca Opel cu număr de înmatriculare TX-9744-TX care se deplasa haotic pe . localitate, dinspre .> Fiind legitimat de organele de poliție, conducătorului autoturiosmului marca Opel cu numărul de înmatriculare TX-9744-TX a fost identificat în persoana inculpatului F. I..
Deoarece inculpatul emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul alcooltest în prezența martorului B. B. (care a confirmat rezultatul), aparatul indicând o alcoolemie de 1,36 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 16:53 (posibil ca ora aparatului să nu fi fost reglată în mod corect, existând o diferență de aproximativ 30 min între ora indicată de aparat și cea consemnată în procesul-verbal de la f. 5).
Având în vedere rezultatul, inculpatul F. I. a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgentă Constanta, unde i-au fost recoltate două probe biologice de sânge, la interval de o oră, prima la 17:40, iar a doua la18:40. Conform buletinului de analiză toxicologică – alcoolemie nr.954-955/19.07.2013, la pra 17:40 inculpatul avea o alcoolemie de 2,10 g/l alcool pur în sânge, în timp ce la ora 18:40 alcoolemia acestuia crescuse la 2,40 g/l alcool pur în sânge.
Prin raportului de expertiză medico-legală nr.311/i/2015 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei s-a concluzionat că, față de intervalul foarte scurt de timp între oprirea inculpatului de către organele de poliție (17:30) și momentul recoltării primei proba biologice (17:40), la ora 17:30 inculpatul putea avea o alcoolemie foarte apropiată de cea stabilită la analiză, aproximativ 2,00 g/l alcool pur în sânge, alcoolemie ce provine dintr-un alt consum de băutură, nedeclarat.
În cuprinsul expertizei s-a evidențiat o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză, neconcordanță care denotă un consum real de băuturi alcoolice mai mare și mai apropiat de ora evenimentului rutier decât cel declarat și însoțit de aport alimentar (în cuprinsul buletinului de examinare clinică inculpatul a declarat că a consumat 1.000 ml de bere în intervalul orar 05:30-06:00).
Deși datele obținute au caracter strict teoretic și nu pot fi considerate ca având valoarea probatorie din punct de vedere medico-legal, valoarea indubitabilă care exprimă imbibiția reală fiind doar cea determinată prin analiza sângelui în momentul prelevării, instanța observă că expertiza a evidențiat două aspecte importante: inculpatul nu a declarat consumul real de băuturi alcoolice și intervalul de timp; față de perioada scursă între momentul depistării și recoltarea primei probe biologice de sânge, valoarea teoretică nu poate fi decât foarte apropiată de cea obținută înb urma analizelor de sânge.
Așadar, fără niciun dubiu, inculpatul a condus pe drumurile publice la data de 12.07.2015 având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv 2,00 g/l alcool pur în sânge conform raportului de expertiză întocmit în cauză (valoare teoretică), respectiv 2.10 g/l alcool pur în sânge conform analizelor de sânge (valoarea obținută în urma prelevării probelor biologice).
Inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere atât în cursul urmăririi penale, cât și pe parcursul judecății, recunoscând în schimb fapta cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.
- Încadrarea juridică a faptei:
Instanța constată că în conformitate cu art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.proc.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.
Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile (art.5 C.pen.), instanța constată că prin decizia nr.265/6._, publicată în M.Of. nr.372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.4771 din C.proc.pen.
În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că prevederile art.5 alin.2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării deciziei, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.
Față de acestea, având în vedere că potrivit art.147 alin.4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.
Ca o chestiune prealabilă, instanța constată că limitele de pedeapsă prevăzute atât în art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cât și în art.336 alin.1 C.pen. 2009 pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt aceleași – respectiv închisoarea de la unu la 5 ani ; totuși, noua reglementare prevede și posibilitatea aplicării unei amenzi penale, însă pentru argumentele ce vor fi arătate în secțiune următoare, opțiunea instanței este în sensul aplicării unei pedepse cu închisoarea. Prin urmare, din perspectiva limitelor de pedeapsă nu s-ar putea considera că una dintre cele două legi ar fi mai favorabilă inculpatului.
Mergând mai departe și analizând tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni, instanța constată de asemenea că indiferent de legea penală aplicabilă, rezultatul pentru inculpat ar fi același.
Studiind fișa de cauzier a inculpatului, instanța constată că prin sentința penală nr.575/03.06.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._/212/2009, definitivă prin decizia penală nr.930/P/07.10.2011, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare prev. de art.2151 alin.1 C.pen. și 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 C.pen., în urma contopirii fiindu-i aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pedeapsă ce a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 4 ani (termen care ar fi urmat să se împlinească la data de 06.10.2015).
Prin urmare, prezenta a fost comisă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare menționată anterior, fiind incidente dispozițiile privind recidiva postcondamnatorie (art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1969 ; art.41 alin.1 C.pen. 2009).
Cum tratamentul sancționator al pluralității conduce la același rezultat în condițiile în care din perspectiva limitelor de pedeapsă instanța i-ar aplica inculpatului aceeași pedeapsă indiferent dacă ar urma să aplice vechea lege sau noua lege (în sensul să se impune revocarea suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare, pedeapsă care nu se contopește cu cea care îi va fi aplicată inculpatului prin prezenta – art.83 C.pen. 1969, respectiv pedeapsa pentru noua infracțiune se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată – art.43 alin.1 C.pen. 2009), iar confom art.3 C.pen. 2009 legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare, nerectroactivitatea legii fiind un principiu de nivel constituțional și care cunoaște ca excepție legea penală mai favorabilă, se justifică reținerea încadrării din rechizitoriu.
În consecință, fapta inculpatului F. I. care la data de 12.07.2013, în jurul orei 17:30, a condus autoturismul marca Opel cu număr de înmatriculare TX-9744-TX pe . ., având o îmbibație alcoolică de 2,10 g/l alcool pur în sânge (proba I), respectiv 2,40 g/l alcool pur în sânge (proba II), conform B.A.T.A. nr.954-955/A12/19.07.2013 eliberat Serviciul Județean de Medicină Legală C. și o îmbibație alcoolică teoretică de 2,00 g/l alcool pur în sânge la momentul depistării (raportului de expertiză medico-legală nr.311/i/2015 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu reținerea art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1969 și aplicarea art.3 și 5 alin.1 C.pen. 2009.
Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de conducere a unui vehicul (autoturismul marca Opel cu număr de înmatriculare TX-9744-TX), pe un drum public – . ., jud. C., având o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge (în cauză 2,10 g/l alcool pur în sânge – proba I, respectiv 2,40 g/l alcool pur în sânge – proba II, conform B.A.T.A. nr.954-955/A12/19.07.2013 eliberat Serviciul Județean de Medicină Legală C., și 2,00 g/l alcool pur în sânge la momentul depistării, valoare obținută teoretic – raportul de expertiză medico-legală nr.311/i/2015 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei).
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice, au o viteză de reacție scăzută și simțurile diminuate, ceea ce le împiedică să răspundă prompt la situațiile periculoase din trafic.
Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).
Din punct de vedere subiectiv inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (respectiv punerea în pericol a celorlalți participanți la trafic), nu l-a urmărit, dar a acceptat posibilitatea producerii acestuia, ceea ce caracterizează forma de vinovăție a intenției indirecte prevăzută de art.19 alin.1 pct.1 lit.b C.pen. 1969.
În aceste condiții, văzând prevederile art.396 alin.2 C.proc.pen, instanța reține că dincolo de orice dubiu rezonabil fapta există, a fost săvârșită de către inculpat și constituie infracțiune, motiv pentru care va dispune condamnarea acestuia.
- Individualizarea judiciară a pedepsei:
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului instanța va avea în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor stabilit de art.52 C.pen, dispozițiile art.72 C.pen, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Cu privire la fapta săvârșită, infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată protejează o valoare socială importantă, respectiv siguranța desfășurării circulației pe drumurile publice și implicit a participanților la trafic de pericolul pe care îl reprezintă conducerea unui autovehicul de către o persoană ce are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală. Gradul de pericol social abstract al faptei este relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de la 1 an la 5 ani închisoare.
În concret, inculpatul a condus autovehiculul pe drumurile publice în plină zi, fără teama de a fi prins, în condițiile în care în procesul-verbal de depistare s-a consemnat că motivul opririi autoturismului în trafic a fost acela că deplasarea era una haotică. Prin urmare, participanții la trafic și nu numai au fost într-un real pericol, starea în care se afla inculpatul la momentul depistării relevând gravitatea infracțiunii, ca de altfel și rezultatul analizelor de sânge, alcoolemia fiind peste dublul limitei legale.
Instanța va avea în vedere totuși să fapta a fost comisă pe raza comunei Valu lui T., pe o stradă lăturalnică, aspect care diminuează gravitatea infracțiunii, fiind de notorietate că traficul rutier este unul mai redus în localitățile rurale, iar la examinarea clinică a inculpatului concluzia a fost în sensul că nu părea sub influența alcoolică, neavând manifestări specifice.
În legătură cu persoana inculpatului, acesta are 47 de ani, cetățean român, 12 clase, divorțat, fără ocupație sau loc de muncă, fiind recidivist postcondamnatoriu. Deși inculpatul a beneficiat de clemența legii penale, pedeapsa aplicată prin condamnarea anterioară ce constituie primul termen al recidivei fiind suspendată condiționat, acesta a dovedit că nu s-a îndreptat și că scopul pedepsei nu a fost atins. Disprețul inculpatului față de ordinea de drept este unul evident, iar atitudinea sa procesuală confirmă această constatare a instanței, în condițiile în care nici în cursul urmăririi penale și nici în faza de judecată acesta nu a dorit să facă vreo declarație în care să-și exprime poziția procesuală față de cele reținute în actul de sesizare.
În schimb, s-a mulțumit să vină la un singur termen de judecată, solicitând readministrarea probei testimoniale și efectuarea unei expertize de calcul retroactiv al alcoolemiei, raportul confirmând mai degrabă faptul că oricum cele declarate de inculpat în buletinul de analiză clinică referitoare la consumul de alcool sunt nereale, astfel că reaua-credință a inculpatului este una evidentă.
Față de toate aceste considerente, în baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu reținerea art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1969 și aplicarea art.3 și 5 alin.1 C.pen. 2009 instanța îl va condamna pe inculpatul F. la pedeapsa de 1 (unu) an și 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge în stare de recidivă postcondamnatorie.
Prin raportare la argumentele expuse în secțiunea anterioară referitoare la antecedența penală a inculpatului, constatând că prezenta infracțiune a fost comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate, în baza art.83 C.pen. 2009 instanța va revoca suspendarea executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.575/03.06.2011 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin decizia penală nr.930/P/07.10.2011 a Curții de Apel C. și va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 3 (trei) ani și 9 (nouă) luni închisoare în regim de detenție conform art.57 C.pen. 1969.
În privința pedepselor accesorii, potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Prin urmare, la stabilirea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, instanța va avea în vedere atât dispozițiile art.64 și art.71 C.pen. 1969, dar și Decizia nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. și P. contra României, cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).
Astfel, instanța subliniază strânsa legătură ce trebuie să existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept (fapta comisă furnizând premisa că e nevoie de interzicerea acelui drept pentru apărarea valorilor ocrotite de legea penală).Or, natura faptelor săvârșite de inculpat, susține existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.l lit.a teza a II-a și lit.b C.pen (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), instanța apreciind că, față de pericolul social concret al acestora nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
În consecință, în baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 instanța va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.
- Cheltuieli judiciare:
Față de soluția de condamnare dispusă, în baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. instanța va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 2.110 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare (300 de lei – urmărire penală și 1810 de lei – faza de judecată).
În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen., instanța va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocatului din oficiu în cuantum de 200 de lei conform împuternicirii . nr.1752, cheltuială judiciară ce va rămâne în sarcina statului.
Deși inculpatului i s-a pus în vedere să achite costul expertizei, acesta nu a procedat în acest sens, astfel că în baza art.272 alin.1 și art.273 alin.4 C.proc.pen. instanța va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Institutul Național de Medicină Legală “M. Minovici” a sumei de 510 lei reprezentând contravalorii raportului Comisiei pentru interpretarea alcoolemiei nr.A_ , suma fiind inclusă de instanță în cuantumul cheltuielilor judiciare la care inculpatul a fost obligat către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu reținerea art.37 alin.1 lit.a C.pen. 1969 și aplicarea art.3 și 5 alin.1 C.pen. 2009 condamnă pe inculpatul F. I. (fiul lui M. și M., născut la data de 26.07.1967 în mun. C., jud. C., domiciliat în Valu lui T., ., jud. C., cetățean român, 12 clase, divorțat, fără ocupație sau loc de muncă, cu antecedente penale – recidivist, CNP:_) la pedeapsa de 1 (unu) an și 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge în stare de recidivă postcondamnatorie.
În baza art.83 C.pen. 2009 revocă suspendarea executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.575/03.06.2011 pronunțată de Judecătoria C., definitivă prin decizia penală nr.930/P/07.10.2011 a Curții de Apel C. și dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 3 (trei) ani și 9 (nouă) luni închisoare în regim de detenție conform art.57 C.pen. 1969.
În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.
În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 2.110 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare (300 de lei – urmărire penală și 1810 de lei – faza de judecată).
În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen., dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocatului din oficiu în cuantum de 200 de lei conform împuternicirii . nr.1752, cheltuială judiciară ce rămâne în sarcina statului.
În baza art.272 alin.1 și art.273 alin.4 C.proc.pen. dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Institutul Național de Medicină Legală “M. Minovici” a sumei de 510 lei reprezentând contravalorii raportului Comisiei pentru interpretarea alcoolemiei nr.A_ .
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.06.2015.
Președinte Grefier,
M. V. C. A.
Tehnored. Jud. MV/tehnored. Gref. CA/ 22.07.2015, 4 ex.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Sentința nr. 852/2015. Judecătoria... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Sentința nr. 871/2015. Judecătoria... → |
|---|
