Coruperea sexuală a minorilor. Art.221 NCP. Sentința nr. 156/2015. Judecătoria CORNETU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 156/2015 pronunțată de Judecătoria CORNETU la data de 14-05-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CORNETU
SENTINȚA PENALĂ NR. 156/2015
Ședința publică din data de 14.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. LIVIȘOR
GREFIER: U. A. E.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Judecătoria Cornetu a participat procuror V. L. E..
Pe rol se află soluționarea cauzei privind pe inculpatul C. G., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de corupere sexuală a minorilor, prev. de art. 221 alin. 1 C.p.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 13.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, în temeiul art. 391 alin. 1 C.p.p a stabilit pronunțarea pentru astăzi, 14.05.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
I. Situația de fapt și încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu
Prin rechizitoriul nr. 1136/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu a fost trimis în judecată, în stare de arest, inculpatul C. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.221 alin.1 din C.pen.
În actul de sesizare, în esență, s-a reținut că în cursul zilei de 23.02.2015, în jurul orelor 18:20, inculpatul C. G. a mers cu persoana vătămată C. M. E., în vârstă de 12 ani, în locuința sa unde i-a dat o bancnotă de 50 lei spunându-i să îl lase să o pupe pe obraz. Fără să mai aștepte răspunsul persoanei vătămate, inculpatul C. G. s-a aplecat asupra minorei și a început să o sărute în zona gătului și a buzelor, iar cu mâna stângă a pipăit-o în zona organelor genitale, moment în care minora s-a speriat și a plecat din încăpere.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu s-a reținut în baza următoarelor mijloace de probă menționate în actul de sesizare: declarația persoanei vătămate C. M. E.; proces-verbal de reconstituire din data de 24.02.2015 și planșa foto; declarații martor E. F.; declarații martor B. G.; raport preliminar de evaluare psihologică nr.SR/7252/25.02.2015 cu privire la persoana vătămată C. M. E.; raportul de expertiză medico-legală nr.A1/J/55/2015 emis de SML; declarații inculpat C. G.; înscrisuri.
II. Camera preliminară
Prin încheierea din data de 06.05.2015 judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecării cauzei, constatând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privindu-l pe inculpatul C. G..
De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constat că nu au fost formulate cereri ori invocate excepții de către părți cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
III. Desfășurarea cercetării judecătorești
La termenul de judecată din data de 13.05.2015, inculpatul a solicitat aplicarea prevederilor art. 374, alin. 4 și art. 375 C.pr.pen. cu privire la procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii, declarând că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei și solicitând ca judecata să se desfășoare doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care le cunoaște și pe care și le însușește în totalitate, cerere care a fost admisă.
IV. Situația de fapt reținută de instanță
Având în vedere probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, observând și poziția procesuală adoptată de inculpatul C. G., instanța va reține aceeași situație de fapt precum cea expusă în cuprinsul actului de sesizare.
Astfel, instanța reține că inculpatul C. G., în cursul zilei de 23.02.2015, aflându-se la un priveghi pe . ., a întâlnit-o pe minora C. M. E. în vârstă de 12 ani cu care a inițiat o conversație și ulterior a convins-o să-l însoțească la domiciliul său cu intenția de a întreține raporturi sexuale cu aceasta. Aici, a invitat-o în bucătăria locuinței, iar după ce a închis ușa în urma sa, i-a înmânat minorei suma de 50 lei spunându-i să îl lase să o sărute. Fără a mai aștepta răspunsul minorei, s-a aplecat asupra acesteia, a sărutat-o pe gât și buze și a a pipăit-o în zona genitală, în timp ce aceasta era îmbrăcată, context în care persoana vătămată C. M. E. s-a speriat și i-a spus inculpatului C. G. să o lase să plece, a deschis ușa încăperii și a ieșit în exterior. Inculpatul a condus persoana vătămată până la poarta locuinței, iar acesta a ieșit din curtea inculpatului și a reușit să ajungă la domiciliul său, unde a relatat cele întâmplate bunicii, martorei B. G. și ulterior mamei.
Situația de fapt astfel cum a fost expusă rezultă din coroborarea mijloacelor de probă menționate administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declarația persoanei vătămate C. M. E.; proces-verbal de reconstituire din data de 24.02.2015 și planșa foto; declarații martor E. F.; declarații martor B. G.; raport preliminar de evaluare psihologică nr.SR/7252/25.02.2015 cu privire la persoana vătămată C. M. E.; raportul de expertiză medico-legală nr.A1/J/55/2015 emis de SML; declarații inculpat C. G.; înscrisuri.
Astfel, din declarația persoanei vătămate C. M. E. (f.35-37 d.u.p.) rezultă faptul că în data de 23.02.2015, în jurul orelor 17:30, la recomandarea bunicii sale, martora E. F., s-a deplasat pe . ., pentru a participa la o înmormântare ca și reprezentant al familiei. Aici, a fost abordată de un bărbat în vârstă care, după ce s-a interesat din partea cui este, în jurul orelor 18:30, când aceasta a declarat că vrea să se întoarcă la domiciliu, s-a arătat interesat să o conducă. Au plecat împreună de la înmormântare, iar inculpatul i-a solicitat minorei să-l însoțească până acasă unde a invitat-o în bucătărie. Aici, după ce a închis ușa, i-a oferit suma de 50 lei și a sărutat-o pe gât și buze, după care a pipăit-o în zona organelor genitale. Persoana vătămată C. M. E. s-a speriat și a fugit din încăpere, îndreptându-se către ieșirea din curte, fiind însoțită de inculpatul C. G. căruia i-a înapoiat suma de 50 lei.
În cauză s-a procedat la efectuarea unei reconstituiri cu persoana vătămata C. M. E. iar din procesul verbal de reconstituire din data de 24.02.2015 și planșa foto aferentă (f. 67- 73 d.u.p.) reiese că persoana vătămată a indicat traseul pe care l-a urmat de la domiciliu către înmormântare și mai departe către imobilul inculpatului C. G., situat în com. Berceni, .. 1, jud. Ilfov, respectiv drumul de întoarcere către domiciliu.
A fost audiată în cauză martora E. F. (f. 52 d.u.p.) care a declarat faptul că în cursul zilei de 23.02.2015, în jurul orelor 17:15, a trimis-o pe nepoata sa, persoana vătămata C. M. E. să asiste la o înmormântare în ., în calitate de reprezentant familiei. În jurul orelor 18:30 persoana vătămată a revenit la domiciliu, împrejurare în care aceasta i-a povestit că un bărbat în vârsta de aprox. 70 de ani, care s-a recomandat "G.", a rugat-o să îl conducă la locuința acestuia, acesta spunându-i că nu i se va întampla nimic, întrucât o considera ca și fiica sa. În momentul în care au ajuns la domiciliul inculpatului, acesta a invitat-o în locuință, unde a început să o sărute și să o atingă în zona organelor genitale însă s-a speriat, l-a impins pe inculpat și a fugit.
Audiată în calitate de martor, numita B. G.(f. 54 d.u.p.) a declarat că Ia data de 23.02.2015, în jurul orelor 18:00, a fost contactată telefonic de către martora E. F. care a chemat-o la domiciliul acesteia. Acolo, martora E. F. i-a povestit cele relatate de persoana vătămată C. M. E. și a rugat-o să meargă cu nepoata sa, persoana vătămată C. M. E., să îl identifice pe inculpat. Martora B. G. și persoana vătămata C. E. s-au deplasat pe jos iar la indicațiile persoanei vătămate au ajuns în dreptul imobilului cu nr. 1 situat pe . în care martora B. G. și-a dat seama că în imobilul respectiv locuiește inculpatul C. G..
În cauză s-a dispus și s-a efectuat un Raport preliminar de evaluare psihologică nr. SR/ 7252/25.02.2015 cu privire la persoana vătămata C. M. E.(f.62-63 d.u.p.) din care rezultă că persoana vătămată nu conștientizează gravitatea faptelor la care a fost supusă, inculpatul C. G., profitând de naivitatea minorei, a manipulat-o și a dus-o la domiciliul lui unde, sub pretextul că „nu-i face nimic rău, că este ca și copilul Iui", a sărutat-o pe gât și pe gură, a pipăit-o în zona genitală, oferindu-i și o sumă de bani. În continuare, în cuprinsul raportului se arată că persoana vătămată, minora C. M. E., a descris cu lux de amănunte cum a fost sărutată și atinsă în zona organelor genitale, acțiuni care au speriat-o și au determinat-o să-l îndepărteze și să-l roage să o lase să plece acasă singură, deoarece toate acestea i-au creat o stare de temere, frică.
Psihologul concluzionează că acțiunile și faptele cu tentă sexuală la care minora a fost supusă contra voinței acesteia de către inculpatul C. G. îi pot afecta pe viitor dezvoltarea psihică și emoțională, recomandându-se includerea minorei într-un program de consiliere psihologică.
Din Raportul de expertiză medico-legală nr. A1/J/55/2015emis de S.M.L. Ilfov (f.60 d.u.p.) reiese că persoana vătămată C. M. E. este virgină, nu prezintă leziuni traumatice și nu necesită îngrijiri medicale.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale (f.42, 43, 46-50 d.u.p.), inculpatul C. G.a recunoscut săvârșirea faptei declarând că în data de 23.02.2015, în jurul orelor 18:20, a asistat la un priveghi în apropierea locuinței sale, unde a abordat persoana vătămata C. M. E. și au plecat împreună spre domiciliu, convingând-o să-l însoțească pe traseul ales de inculpat sub pretextul că e mai scurt. Când au ajuns în dreptul locuinței inculpatului, acesta a invitat persoana vătămată în bucătăria locuinței, a închis ușa fără a o încuia. Inculpatul s-a apropiat de persoana vătămată care stătea în picioare în fața sa și i-a dat o bancnota de 50 de Iei spunându-i să îl lase să o pupe pe obraz. Fără să mai aștepte răspunsul persoanei vătămate, inculpatul C. G. s-a aplecat asupra minorei și a început să o sărute în zona gâtului și a buzelor, iar cu mâna stângă a pipăit-o în zona organelor genitale, moment în care persoana vătămată a ieșit din cameră spunându-i inculpatului că pleacă. În timp ce se îndreptau către poarta de acces în curtea locuinței persoana vătămată i-a înapoiat suma de bani inculpatului. De asemenea, inculpatul C. G. a precizat că intenționa să întrețină raporturi sexuale cu persoana vătămata C. M. E..
Asadar, instanța reține că situația de fapt, astfel cum aceasta a fost reținută, și vinovăția inculpatului C. G. sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză.
V. Încadrarea juridică a faptei reținută de către instanță
În drept, fapta inculpatului C. G. care în cursul zilei de 23.02.2015, în jurul orelor 18:20, a mers cu persoana vătămată C. M. E., în vârstă de 12 ani, în locuința sa unde i-a dat o bancnotă de 50 lei spunându-i să îl lase să o pupe pe obraz, ca, mai apoi, fără să mai aștepte răspunsul persoanei vătămate, să se aplece asupra minorei și să o sărute în zona gâtului și a buzelor, iar cu mâna stângă să o pipăie în zona organelor genitale, în timp ce aceasta era îmbrăcată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de coruperea sexuală a minorilor, prevăzută de art. 221 alin. 1 C. pen.
În ceea ce privește elementul material al laturii obiective acesta constă în acțiunea inculpatului C. G. de a o săruta în zona gătului și a buzelor pe minora C. M. E., și de a o pipăi cu mâna în zona organelor genitale. Aceste acte reprezintă fiecare în parte comportamente sexuale explicite săvârșite asupra unei minore, identificându-se astfel elementul material al infracțiunii de coruperea sexuală a minorilor, prevăzută de art. 221 alin. 1 C. pen.
Urmarea imediată a elementului material al infracțiunii de corupere sexuală a minorilor săvârșită de inculpat constă în lezarea relațiilor sociale referitoare la viața sexuală a persoanei, care implică un climat normal de dezvoltare a minorului, prin ferirea acestuia de actele de natură sexuală, altele decât cele prevăzute în art.220 C.pen., ce ar putea fi săvârșite asupra sau în prezența sa.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție direct.
VI. Individualizarea judiciară a pedepsei
La individualizarea pedepsei principale ce urmează a fi aplicată inculpatului C. G. pentru infracțiunea reținută prin prezenta în sarcina sa, instanța va avea în vedere criteriile enumerate de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Instanța, analizând fișa de cazier judiciar, reține că inculpatul C. G. nu este cunoscut cu antecedente penale.
Instanța reține că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Raportat la acest aspect, se reține că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei, îl are pericolul social al faptelor, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru reeducarea inculpatului.
Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, aceasta trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii sale, gravității faptelor comise, potențialului de pericol social pe care, în mod real, îl prezintă persoana inculpatului, care a recunoscut atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății săvârșirea faptei, urmând a se avea astfel în vedere aptitudinea acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are – pe lângă scopul său represiv – și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.
Operațiunea de individualizare a pedepselor este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Limitele de pedeapsă stabilite de lege (de la unu la 5 ani) pentru săvârșirea infracțiunii pentru care inculpatul C. G. a fost cercetat și trimis în judecată, urmează a fi redusă cu o treime, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. 10 C.pr.pen., având în vedere poziția procesuală adoptată de inculpat în cursul judecății.
Instanța reține pericolul social concret al infracțiunii, care este unul ridicat față de vârsta persoanei vătămate (12 ani), modul în care inculpatul a încercat să o atragă pe aceasta și să o determine să suporte comportamentul său sexual (inculpatul a profitat de credulitatea, naivitatea și imaturitatea persoanei vătămate, specifice vârstei). Instanța are în vedere că săvârșirea unor infracțiuni de corupție sexuală a minorilor prezintă un grad ridicat de risc pentru dezvoltarea fizică și mai ales mentală a persoanelor vătămate, fiind necesar ca instanțele judecătorești să descurajeze comiterea unor asemenea fapte.
Față de argumentele expuse, instanța urmează a da eficiență prevederilor legale enumerate anterior și, în consecință, va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.
La stabilirea pedepselor complementare și accesorii, instanța urmează să aibă în vedere nu doar dispozițiile naționale, ci și normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În cauza C. și M. împotriva României, Curtea Europeană a statuat că interdicția tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal anterior ca pedeapsă nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ceea ce privește necesitatea, nefiind adecvată și nu se justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanților din cauza respectivă.
În hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza C. împotriva României, instanța europeană și-a exprimat dubiul față de eficiența recurgerii la interdicția de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracțiunilor, de pedepsire a infractorilor și de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societății fiind lipsite de dreptul de a-și exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), și a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfințește capacitatea individului de a influența compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricții ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice sau al cărui comportament a amenințat să submineze statul de drept sau fundamentele democrației. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu ușurință la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporționalității impune existența unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și față de situația persoanei afectate. Totodată Curtea a adus în discuție și recomandarea Comisiei de la Veneția, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunțată de o instanță judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanță independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialității, oferă o garanție solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite și în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.
În hotărârea pronunțată în cauza S. și P. împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce privește interzicerea exercitării drepturilor părintești trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părintești corespunde unei necesități primordiale privind interesele copilului și că, în consecință, urmărește un scop legitim, anume protecția sănătății, moralei sau a educației minorilor.
Față de toate acestea, instanța trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului și care anume dintre cele prevăzute de lege.
Natura faptei comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a și b Cod penal. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat îi vor fi interzise inculpatului pe o durată de 4 ani, sancțiune necesară și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.
În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța apreciază că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
Totodată, ținând cont de împrejurările cauzei, instanța apreciază că se impune interzicerea pentru inculpat și a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. n și o C. pen.
În consecință celor ce preced, în temeiul art.67 alin.1 din Codul penal rap. la art.66 alin.1 lit.a, b, n și o din Codul penal, va interzice inculpatului C. G., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 4 ani, exercițiul următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a comunica și de a se apropia de victima C. M. E.; dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima C. M. E. desfășoară activități sociale.
În temeiul art. 65 alin. 1 din Codul penal, va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin.1 lit.a, b, n și o Cod penal.
Având în vedere circumstanțele personale și reale reținute, cât și consecințele faptei comise, instanța apreciază că scopul pedepsei constând în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni poate fi atins fără ca pedeapsa stabilită să fie executată în regim de detenție.
În opinia instanței, condamnarea inculpatului este de natură să atragă atenția asupra importanței respectării legii penale. Perspectiva executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni (care ar atrage incidența art. 96 Cod penal în sensul revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, instituția suspendării sub supraveghere a executării pedepsei asigurând eficiența și efectivitatea rolului preventiv al pedepsei. La alegerea modalității de executare a pedepsei stabilite instanța a tinut cont de faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, de vârsta acestuia (64 ani), precum și de timpul petrecut de acesta în stare de arest preventiv (aproximativ trei luni)-răstimp, în opinia instanței, de natură a-l conștientiza pe inculpat cu privire la gravitatea faptei comise.
D. urmare, în temeiul art. 91 Cod Penal va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei și va stabili un termen de supraveghere de 4 ani, conform disp. art. 92 alin.(1) Cod Penal, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 93 alin. (1) din Cod penal pe durata termenului de supraveghere, va obliga inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ilfov, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Pentru reeducarea inculpatul este necesar ca acesta să desfășoare unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții de comunitate, care sunt apte să inoculeze în mentalitatea acestuia respectul pentru valorile sociale protejate de normele penale și să contribuie la reintegrarea socială. De aceea, în baza art. 93 alin. 2 lit.b Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, va impune inculpatului obligația să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții de comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, va impune inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare sau Primăriei Berceni, pe o perioadă de 120 zile, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.
Un exemplar al prezentei sentințe se va comunica Serviciului de Probațiune Ilfov la data rămânerii definitive.
În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal, a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
VII. Soluționarea acțiunii civile
Reprezentantul legal al persoanei vătămate minore C. M. E., doamna C. D. F., în calitate de părinte, prin apărător desemnat din oficiu, la termenul de judecată din data de 13.05.2015, s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând daune morale în favoarea părții vătămate minore.
În ceea ce privește această solicitare, menționăm că stabilirea cuantumului daunelor morale acordate pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin săvârșirea unei infracțiuni înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și a implicațiilor acestuia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate.
Trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional și familial în ceea ce ar însemna o viață normală pentru aceasta, în momentul săvârșirii faptei penale, dar și în viitor.
În acord cu prevederile art.1357 din Codul civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Instanța constată că în cauza de față sunt pe deplin îndeplinite toate cele patru condiții de existență ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției făptuitorului.
În aceeași ordine de idei, arătăm că partea vătămată a fost victima unei infracțiuni privitoare la viața sexuală, fiind în mod evident și indiscutabil afectată atât persoana sa, cât și sensibilitatea sa fizică și psihică.
În acest sens, instanța reține concluziile Raportului preliminar de evaluare psihologică nr. SR/ 7252/25.02.2015 cu privire la persoana vătămata C. M. E. potrivit cărora acțiunile și faptele cu tentă sexuală la care minora a fost supusă contra voinței acesteia de către inculpatul C. G. îi pot afecta pe viitor dezvoltarea psihică și emoțională.
Deoarece daunele morale reprezintă despăgubiri echivalente unui prejudiciu nepatrimonial și ele nu exprimă o realitate materială susceptibilă de o constatare fixă și obiectivă, cuantumul acestora se determină de completul de judecată pe baza unor aprecieri subiective, ținând cont de specificul cauzei deduse judecății și de aceea stabilirea cuantumului acestora include o doză de aproximare.
Suma stabilită sub forma daunelor morale, întotdeauna trebuie să fie acordată într-un cuantum rezonabil și suficient, proporțional și adecvat scopului preventiv-educativ, dar și reparator al răspunderii civile delictuale.
În lumina celor anterior expuse, raportat la contextul în care a fost comisă fapta penală, la circumstanțele personale ale persoanei vătămate, precum și la prejudiciul moral suferit de această parte civilă și ținând cont de suferințele cauzate, instanța apreciază că solicitarea formulată, din punct de vedere al cuantumului daunelor morale, nu este deloc exagerată, așa cum se susține de apărătorul inculpatului, suma de 10.000 lei fiind în măsură să compenseze suferința psihică la care persoana vătămată minoră a fost expusă și totodată, va constitui o reparație justă, proporțională și echitabilă a suferințelor provocate, pe toate planurile vieții sociale, nereprezentând o îmbogățire fără justă cauză.
De altfel, instanța reține că la termenul de judecată din 13.05.2015 inculpatul a recunoscut în integralitate pretențiile de natură civile ale părții civile.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 397 alin. 1 Cod proc. pen. raportat la art. 19 alin. 1 C.proc.pen. și art.23 alin.3 C.proc.pen., precum și la art.1357 Cod civil, instanța va admite acțiunea civilă formulată de doamna C. D. F., în calitate de reprezentant legal (părinte) al părții civile minore C. M. E., născută la data de 05.11.2002, și, în consecință, va obliga inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.
VIII. Măsuri preventive
Având în vedere soluția ce va fi promovată în cauză, instanța, în temeiul art. 241 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, va constata încetată de drept măsura arestării preventive luată față de inculpat prin încheierea din data de 24.02.2015, dispusă în dosarul nr._ al Judecătoriei Cornetu (f.9-12 d.u.p.).
În temeiul art. 399 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.21/24.02.2015 emis de Judecatoria Cornetu.
În temeiul art. 72 alin.1 din Codul penal va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 24.02.2015 la zi.
IX. Alte măsuri dispuse de instanță
Având în vedere natura infracțiunii săvârșite, în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, instanța va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul C. G., la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, urmând ca, în temeiul art. 5, alin. 5 din Legea nr. 76/2008, acesta să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.
X. Cheltuieli de judecată
Conform art. 272 alin. 1 și art. 274 alin. 1 C.pr.pen., instanța va obliga pe inculpatul C. G. la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 1.000 lei cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și 500 lei în cursul judecății.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al persoanei vătămate, în cuantum de 150 lei, va rămâne în sarcina statului și va fi avansat, potrivit art.272 din Codul de procedură penală, din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 396 alin. 2 și 10 C.pr.pen., condamnă pe inculpatul C. G. (fiul lui N. și M., născut la 09.05.1951 în ., cu domiciliul în ., ..1, jud.Ilfov, cetățean român, studii medii, pensionar, fără antecedente penale, CNP_) la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de coruperea sexuală a minorilor prevăzută de art. 221 alin. 1 C. pen. (faptă comisă la 23.02.2015, persoană vătămată C. M. E.).
În temeiul art.67 alin.1 din Codul penal rap. la art.66 alin.1 lit.a, b, n și o din Codul penal, interzice inculpatului C. G., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 4 ani, exercițiul următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a comunica și de a se apropia de victima C. M. E.; dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima C. M. E. desfășoară activități sociale.
În temeiul art. 65 alin. 1 din Codul penal, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin.1 lit.a, b, n și o Cod penal.
În temeiul art. 91 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, termen stabilit în condițiile art. 92 Cod penal și care curge de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În temeiul art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, obligă inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ilfov, la datele stabilite de această instituție; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. 2 lit.b Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, impune inculpatului obligația să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții de comunitate.
În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, impune inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare sau Primăriei Berceni, pe o perioadă de 120 zile, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.
Un exemplar al prezentei sentințe se comunică Serviciului de Probațiune Ilfov la data rămânerii definitive.
În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal, a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 397 alin. 1 Cod proc. pen. raportat la art. 19 alin. 1 C.proc.pen. și art.23 alin.3 C.proc.pen., precum și la art.1357 Cod civil, admite acțiunea civilă formulată de doamna C. D. F., în calitate de reprezentant legal (părinte) al părții civile minore C. M. E., născută la data de 05.11.2002, și, în consecință, obligă pe inculpatul C. G. să plătească în favoarea părții civile suma de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.
În temeiul art. 241 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, constată încetată de drept măsura arestării preventive luată față de inculpat prin încheierea din data de 24.02.2015, dispusă în dosarul nr._ al Judecătoriei Cornetu.
În temeiul art. 399 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură penală, dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.21/24.02.2015 emis de Judecătoria Cornetu.
În temeiul art. 72 alin.1 din Codul penal, deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 24.02.2015 la zi.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul C. G., la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, urmând ca, în temeiul art. 5, alin. 5 din Legea nr. 76/2008, inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.
În temeiul art. 272 alin. 1 și art. 274 alin. 1 C.pr.pen., obligă pe inculpatul C. G. la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 1.000 lei cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și 500 lei în cursul judecății.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al persoanei vătămate, în cuantum de 150 lei, rămâne în sarcina statului și va fi avansat, potrivit art.272 din Codul de procedură penală, din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată, în ședință publică, azi 14.05.2015.
Președinte, Grefier,
D. Livișor U. A. E.
Red. D.L./ teh. U.A.E./ 2 ex./14.05.2015
U. E. A.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 153/2015.... | Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... → |
|---|
