Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Sentința nr. 243/2015. Judecătoria MIERCUREA CIUC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 243/2015 pronunțată de Judecătoria MIERCUREA CIUC la data de 04-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA M. C.
Sentința penală nr. 243/2015
Ședința publică de la 04 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. V. G.
Grefier: K. B.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petent M. C. I. și pe intimat P. M. C., având ca obiect plângere conform art. 104 din Legea 254/2013.
Fără participarea Ministerului Public.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. V. O. și martorii D. C. și M. D. D., lipsind intimatul și martorul C. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a returnat la dosar citația emisă martorului C. M., cu mențiunea că acesta nu figurează în sistemul ANP.
Av. V. O. arată că petentul renunță la audierea martorilor și solicită judecarea cauzei fără administrarea probelor testimoniale.
Instanța admite cererea de renunțare la martorul M. D. D., deoarece acesta a fost audiat de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate și respinge cererea de renunțare la martorul D. C.. Se procedează la audierea martorului D. C., depoziția acestuia fiind consemnată separat și atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul din oficiu al petentului condamnat arată că nu au de formulat cereri sau de solicitat probe.
Nefiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, în temeiul art. 387 C.p.p. rap. la art. 388 C.p.p., instanța declară terminată cercetarea judecătorească și, în conformitate cu disp. art. 388 C.p.p., declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei.
Av. V. O. solicită admiterea prezentei cereri și în baza art.104 din Legea nr.254/2013 anularea încheierii pronunțate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate și a raportului de sancționare. Se arată că din probele administrate rezultă că nu exista un telefon mobil asupra petentului. În subsidiar, în cazul în care nu se anulează sancțiunea disciplinară, se solicită reducerea perioadei pentru care a fost suspendat dreptul petentului de a primi vizite.
Având ultimul cuvânt, conf. art. 389 C.p.p., condamnatul achiesează la concluziile apărătorului din oficiu.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.01.2015 sub nr. dosar_, persoana condamnată M. C. I., fiul lui R. și E., născut la data de 09.05.1984, deținut în P. M. C., a formulat contestație împotriva Încheierii nr. 742/08.01.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. M. C..
În cerere contestatorul arată că va prezenta motivele în fața instanței.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 742/2014 al Judecătorului de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarului M. C..
Sub aspectul probatoriului a fost audiat martorul D. C..
P. M. C. a depus concluzii scrise, prin care a solicitat a se lua act de poziția procesuală a instituției în sensul de a respinge contestația, menținând ca legală și temeinică încheierea atacată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța rețineurmătoarele:
Prin Hotărârea nr. 291/16.12.2014 a Comisiei de disciplină din cadrul P. M. C., condamnatul M. C. I. a fost sancționat cu suspendarea dreptului de a primi vizite pe o perioadă de 3 luni, pentru abaterile disciplinare prevăzute de art. 82 lit. j și p din Legea nr. 254/2013, constând în aceea că la data de 04.12.2014 cu ocazia unei percheziții ordonate, la camera unde deținutul era cazat s-a descoperit un telefon mobil, iar în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că aparținea acestuia, care prin amenințări forța un alt deținut să-l țină ascuns.
Împotriva hotărârii comisiei de disciplină la data de 17.12.2014 petentul a formulat plângere la Judecătorul de supraveghere a privării de libertate la P. M. C..
Prin încheierea nr. 742/08.01.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de către petent.
Împotriva încheierii Judecătorului de supraveghere petentul a formulat, în termenul legal prevăzut de art. 104 alin. (9) din Legea nr. 254/2013, contestația care face obiectul prezentei cauze.
Instanța reține că abaterea a fost constatată prin întocmirea unei note de constatare, în baza următoarelor documente:
- raport de incident din data de 08.12.2014, în care s-a consemnat faptul că în data de 04.12.2014 cu ocazia percheziției efectuate la camera de deținere E2.16, a fost descoperit un telefon mobil marca Nokia cu acumulator improvizat și cartelă S., care în urma cercetărilor efectuate s-a dovedit că aparțineau deținutului M. C. I..
- note raport întocmite de trei lucrători ai penitenciarului, în care aceștia au consemnat faptul că în data de 26.11.2014 persoana privată de libertate Tausch V. a ieșit în audiență și a relatat că persoana privată de libertate M. C. I. îl obligă să țină în geanta sa telefonul mobil, amenințându-l cu acte de violență. Fiind informat directorul adjunct al penitenciarului acesta a dispus efectuarea unei percheziții în camera de detenție. La data de 04.12.2014 s-a efectuat percheziția, ocazie cu care a fost descoperit telefonul mobil asupra deținutului Tausch V., care alături de alți deținuți au susținut în scris ca a fost obligat să țină telefonul mobil asupra sa de către M. C. I..
- declarația persoanei private de libertate Tausch V., din care rezultă faptul că deținutul M. C. I. deținea telefonul mobil și l-a obligat să îl țină el, prin amenințări cu acte de violență
- declarațiile persoanelor private de libertate M. Zsigismund și C. L., din care rezultă faptul că știau că telefonul mobil îi aparținea lui M. C. I..
La dosarul disciplinar s-a atașat situația sancțiunilor persoanei private de libertate M. C. I., din care rezultă faptul că acesta a mai fost sancționat anterior pentru deținere de obiecte interzise, acte de indisciplină și acte de violență.
În plângerea și declarația dată în fața Judecătorului de supraveghere a privării de libertate petentul a susținut că nu se face vinovat de comiterea abaterii pentru care a fost sancționat, întrucât telefonul mobil găsit asupra lui Tausch V. aparținea deținutului M. D. D..
Fiind audiați de către Judecătorul de supraveghere la solicitarea petentului deținuții M. D. D. și M. Zsigismund, primul a declarat că telefonul îi aparținea lui și i l-a dat lui Tausch V. să aibă grijă de el și că telefonul era folosit de toți deținuții din cameră, inclusiv de către fratele său – petentul. În schimb, M. Zsigismund a declarat că a văzut că telefonul era folosit de ambii frați M. dar nu știe căruia dintre ei îi aparținea.
În considerentele încheierii contestate Judecătorul de supraveghere a reținut că din declarațiile date în fața sa și din celelalte acte din dosarul disciplinar rezultă că petentul a comis abaterea pentru care a fost sancționat, motiv pentru care plângerea a fost respinsă ca nefondată.
În contestație petentul nu a mai dorit să dea altă declarație în fața instanței dar a aratat că martorii propuși pot confirma susținerile sale. Dintre aceștia martorul C. M. nu a fost identificat în sistemul penitenciar, iar ulterior contestatorul a renunțat la proba testimonială.
Cu toate acestea a fost audiat martorul D. C., care a declarat că deși a fost cazat într-o perioadă, pe care nu o reține exact, în aceeași cameră cu contestatorul nu are cunoștință despre incidentul în urma căruia acesta a fost sancționat.
Din actele existente la dosar rezultă cu certitudine că a existat incidentul privind deținerea telefonului mobil în camera de detenție. În acest sens, există probe și că abaterea a fost comisă de către contestator. Cu privire la declarația dată de către fratele său în fața Judecătorului de supraveghere a privării de libertate, chiar și fără rezerva necesară în ceea ce privește obiectivitatea acestuia, se observă că tinde să preia vinovăția asupra sa, neputând însă nega faptul că chiar și contestatorul a folosit obiectul interzis în penitenciar.
În acest context trebuie amintit faptul că deținutului, deși i s-a aplicat o singură sancțiune, i-au fost reținute două abateri, cea din urmă constând în amenințarea altui deținut fiind de asemenea susținută de declarațiile persoanelor private de libertate, fapt ce justifică sancțiunea disciplinară aplicată.
Cu aceste observații, se constată că soluția dată plângerii petentului de către Judecătorul de supraveghere a privării de libertate este legală și temeinică.
Din considerentele expuse, în baza art. 39 alin. (18) raportat la art. 104 din Legea nr. 254/2013, va respinge ca nefondată contestația formulată de persoana condamnată M. C. I., iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, din care suma reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 39 alin. (18) raportat la art. 104 din Legea nr. 254/2013, respinge ca nefondată contestația formulată de persoana condamnată M. C. I., fiul lui R. și E., născut la data de 09.05.1984, împotriva Încheierii nr. 742/08.01.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. M. C..
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează Baroului Harghita din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.03.2015.
Președinte,Grefier,
G. D. ViorelBoth K.
G.D.V./B.K.
Primit:01.04.2015
Redactat:01.04.2015
Ex: 5
| ← Abandonul de familie. Art.378 NCP. Sentința nr. 235/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 635/2015.... → |
|---|
