Plângere conform art. 56 din Legea 254/2013. Sentința nr. 832/2015. Judecătoria MIERCUREA CIUC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 832/2015 pronunțată de Judecătoria MIERCUREA CIUC la data de 09-09-2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA M. C.
Sentința penală nr. 832/2015
Ședința publică de la 09 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. V. G.
Grefier: K. B.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petent P. M. C. și pe intimat B. V., având ca obiect plângere conform art. 56 din Legea 254/2013.
Fără participarea Ministerului Public.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul, asistat de av. Gall E., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av. B. Krisztina, lipsind petentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar o declarație de neînsușire a contestației, dață de intimat.
Av. Gall E. solicită respingerea contestației formulate de P. M. C., ca fiind rămasă fără obiect. Arată că intimatului i-a fost acordat dreptul la vizită intimă, după pronunțarea încheierii contestate de petent.
Având ultimul cuvânt, conf. art. 389 C.p.p., intimatul arată că nu poate preciza exact data, dar pe parcursul lunii iunie a beneficiat de vizită intimă.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.05.2015 sub nr. dosar_, P. M. C. a formulat contestație împotriva Încheierii nr. 164/18.05.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate.
În cuprinsul cererii s-a solicitat anularea încheierii contestate și, pe cale de consecință, respingerea plângerii formulate de deținutul B. V..
În drept, contestația s-a întemeiat pe art. 56 alin. (9) – (12) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
În motivele contestației depuse la dosar la data de 09.06.2015 s-a precizat faptul că se consideră că încheierea atacată prin contestație este nefondată. De asemenea, relativ la cheltuielile judiciare, prin prisma dispozițiilor art. 275 alin. (3) nou Cod procedură penală, consideră că, în situația respingerii contestației ce formează obiectul prezentului dosar, acestea rămân in sarcina statului.
În probațiune s-au anexat înscrisuri: proces-verbal din datat de 18.03.2015 al Comisiei de contestare a încheierilor pronunțate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate la P. M. C., copiile încheierii contestate, cererii pentru acordarea vizitei intime din data de 01.04.2015, avize condiții de acordare a vizitei intime, situație participări program educațional privind deținutul B. V..
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 164/2015 al Judecătorului de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarului M. C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 14.04.2015 deținutul B. V. a formulat plângere la Judecătorul de supraveghere a privării de libertate la P. M. C., pentru faptul că nu i-a fost aprobată cererea de vizită intimă pe trimestrul al II-lea 2015.
Prin încheierea nr. 164/18.05.2015 Judecătorul de supraveghere a privării de libertate a admis plângerea și a dispus modificarea măsurii luate de administrația Penitenciarului M. C. în sensul acordării permisiunii pentru petent de a exercita dreptul la vizită intimă, cu condiția respectării condițiilor prevăzute de lege cu excepția celei prevăzute de art.69 alin.1 lit.f din Legea nr.254/2013, care este îndeplinită.
P. M. C. a formulat, în termenul legal prevăzut de art. 56 alin. (9) din Legea nr. 254/2013, contestație împotriva încheierii Judecătorului de supraveghere a privării de libertate.
Instanța reține că în declarația dată în fața Judecătorului de supraveghere a privării de libertate deținutul B. V. a considerat că i-au fost încălcate drepturile prevăzute de lege prin faptul că nu i s-a aprobat cererea de vizită intimă, motivându-i-se că a avut vizită intimă în luna martie și că trebuie să treacă trei luni până la următoarea vizită intimă
P. M. C. a comunicat un punct de vedere cu privire la plângerea petentului, în care se arată că deținutul a beneficiat de vizită intimă la data de 20.03.2015. Cererea acestuia a fost aprobată având în vedere participarea acestuia la 2 cursuri organizate de penitenciar. La data de 01.04.2015 petentul a formulat o nouă cerere de vizită intimă motivând solicitarea prin participarea la aceleași 2 cursuri. Având în vedere principiul neacordării unei duble recompense pentru aceeași activitate desfășurată, conducerea penitenciarului nu a aprobat cererea petentului.
În considerentele încheierii contestate s-a reținut că potrivit art.44 alin.1 din HG nr.1897/2006 vizita intimă se acordă trimestrial fără a se prevede vreo perioadă din trimestru în care această vizită trebuie să aibă loc și fără a impune vreun interval de timp între vizitele trimestriale. În aceste condiții, dacă petentul a solicitat o alta vizită intimă în trimestrul următor după doar 10 zile, nu avea cum să invoce participarea la alte cursuri deoarece nu avea când să participe la alte cursuri. Pe de altă parte, vizita intimă nu reprezintă o recompensă. Prin art.69 din Legea nr.254/2013 se reglementează "Dreptul la vizită intimă" și nu o modalitate de recompensare. Astfel, dacă persoana privată de libertate îndeplinește condițiile prevăzute de art.43 din HG nr.1897/2006 nu i se poate refuza exercitarea dreptului la vizită intimă pe motiv că anterior, cu 10 zile în urmă a îndeplinit condițiile prevăzute de lege luându-se în considerare aceeași situație disciplinară și educațională. Atâta vreme cât nu s-a invocat neîndeplinirea altei condiții prevăzute de art.43 din HG nr.1897/2006, petentul are dreptul la vizită intimă pe trimestrul al II-a.
În motivarea contestației se arată, în esență, că în data de 20.03.2015 persoana condamnată B. V. și-a exercitat dreptul la vizită intimă. La analiza cererii formulate la data de 01.04.2015, administrația penitenciară a sesizat că persoana condamnată nu mai frecventează alte programe educaționale în afara celor două avute în vedere la aprobarea vizitei intime anterioare. Astfel, s-a constatat că persoana privată de libertate nu mai îndeplinește condiția prevăzută de art. 69 alin. (1) lil. f din Legea nr. 254/2013 - « participă activ la oroarame educationale. de asistentă psiholoaică și asistentă socială ori la muncă ». Luarea în considerare a celor două cursuri frecventate de deținut în intervalul 19.01._15s-a realizat deja anterior. Cu toate că aceste programe au fost finalizate la sfârșitul lunii aprilie 2015, deținutul a formulat o nouă cerere de acordare a vizitei la data de 01.04.2015. În situația în care s-a evitat acordarea unei duble recompense pentru aceleași activități desfășurate, administrația penitenciarului nu a aprobat acordarea dreptului la vizită intimă, astfel cum a fost solicitat prin cererea cu nr. 1141/01.04.2015.
Pe de altă parte, s-a precizat că în intervalul de timp 07.05._15 deținutul a mai fost inscris la un program educațional, respectiv «Concursuri tematice», program ce a fost abandonat de către persoana condamnată. Faptul că persoana privată de libertate a fost transferată in custodia Penitenciarului Cod lea nu are relevanță din moment ce acest transfer a avut loc în data de 22.05.2015.
Având în vedere cele menționate, se consideră că deținutul nu a dat dovezi de participare activă a programele educaționale organizate pentru persoanele private de libertate aflate in custodia penitenciarului, urmărind doar un interes imediat pentru fiecare participare la vreun eveniment educațional.
Intimatul a declarat în fața instanței că a beneficiat de vizita intimă în luna iunie, fapt pentru care din punctul său de vedere contestația a rămas fără obiect.
Analizând actele existente la dosarul cauzei instanța, în acord cu judecătorul de supraveghere a privării de libertate, reține că potrivit prevederilor legale în vigoare vizita intimă se acordă trimestrial, fără a se prevede vreo perioadă din trimestru în care această vizită trebuie să aibă loc și fără a impune vreun interval de timp între vizitele trimestriale. Pe de altă parte s-ar putea considera că prevederea legală nu este suficient de clară, în sensul dacă dispoziția art. 44 alin. 1 din HG nr. 1897/2006 “Persoanele private de libertate beneficiază trimestrial de vizită intimă…” se referă la frecvența ori la numărul de vizite într-un an. Definiția termenului “trimestrial” este “care are loc o dată la trei luni”, însă în vorbirea curentă acesta are sensul unei perioade din anul calendaristic împărțit în patru.
În oricare dintre interpretări luată strict formal se poate ajunge în practică la situații inechitabile (de ex. ca un deținut care îndeplinește condițiile pentru acordarea vizitei intime să beneficieze de mai puțin de 4 vizite într-un an calendaristic, sau, în sens contrar, să beneficieze de 2 vizite intime într-o perioadă redusă de timp ori chiar în zile consecutive, în condițiile în care executarea pedepsei ar expira la scurt timp). Luând în considerare faptul că dreptul la vizită intimă nu este reglementat ca o recompensă acordată deținutului, dar și necesitatea existenței unei perioade de timp rezonabile pentru care să fie analizată îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru acordare, în speță participarea activă la programe educaționale, de asistență psihologică și asistență socială ori la muncă, instanța apreciază că situațiile trebuie analizate de la caz la caz, până la o eventuală clarificare de lege ferenda a prevederii legale.
În cauză, având în vedere situația învederată de către intimat, care a beneficiat de vizita intimă în cursul lunii iunie, aceasta fiind corespunzătoare deci trimestrului II al anului 2015, se constată că prezenta contestație a rămas fără obiect, întrucât eventualitatea desființării dispoziției încheierii contestate nu mai poate produce efecte retroactiv.
Din considerentele expuse, în baza art. 39 alin. (18) raportat la art. 56 din Legea nr. 254/2013, va respinge ca rămasă fără obiect contestația formulată de către P. M. C..
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., întrucât în cauză împrejurarea menționată a intervenit ulterior formulării cererii și nu se poate reține culpa procesuală a contestatorului, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar suma reprezentând onorariul avocatului din oficiu se va avansa Baroului Harghita.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 39 alin. (18) raportat la art. 56 din Legea nr. 254/2013, respinge ca rămasă fără obiect contestația formulată de către P. M. C. împotriva Încheierii nr. 164/18.05.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. M. C..
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu se avansează Baroului Harghita din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.09.2015.
Președinte,Grefier,
G. D. ViorelBoth K.
G.D.V./B.K.
Primit:13.10.2015
Redactat:13.10.2015
Ex: 5
| ← Modificarea/încetarea obligaţiilor. Art.73, 48, 57, 61 Legea... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 390/2015.... → |
|---|
