Plângere conform art. 56 din Legea 254/2013. Sentința nr. 617/2015. Judecătoria MIERCUREA CIUC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 617/2015 pronunțată de Judecătoria MIERCUREA CIUC la data de 10-06-2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA M. C.
Sentința penală nr. 617/2015
Ședința publică de la 10 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. V. G.
Grefier: K. B.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petent C. P. I. și pe intimat P. M. C., având ca obiect plângere conform art. 56 din Legea 254/2013.
Fără participarea Ministerului Public.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, asistat de apărător din oficiu, av. Mihaly B., lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus la dosar relațiile solicitate de la P. M. C..
Întrebat fiind de instanță, petentul arată că nu dorește să dea declarație și arată că prin plângerea formulată a invocat mai multe aspecte, printre care că i-a fost schimbat regimul și în urma schimbării regimului i-au fost îngrădite anumite drepturi. Arată că printre altele în penitenciar nu beneficiază de asistență psihologică, a primit cu întârziere banii trimiși de membrii de familie și aceștia au fost nevoiți să plătească comisionul pentru transfer de două ori. Mai menționează că nu se acordă îngrijirile medicale corespunzătore în caz de boală și că i-a fost interzis efectuarea de cumpărături pe baza unei sancțiuni care nu a fost definitivă. În concluzie, arată că menține plângerea cu privire la toate aspectele invocate în aceasta.
Apărătorul din oficiu al petentului condamnat, arată că nu au de formulat cereri sau de solicitat probe.
Nefiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, în temeiul art. 387 C.p.p. rap. la art. 388 C.p.p., instanța declară terminată cercetarea judecătorească și, în conformitate cu disp. art. 388 C.p.p., declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei.
Av. Mihaly B., pentru petent solicită admiterea contestației formulate și să se constate că petentului i-au fost încălcate drepturile prevăzute de lege. Arată că acesta a formulat două plângeri, în prima invocând împrejurarea că a primit cu întârziere banii de la familie, că nu poate ține legătura cu aceștia și că administrația penitenciarului nu asigură asistență psihologică, iar în a doua plângere a arătat că i-a fost schimbat regimul de executare, dar prin încheierea nr.65/2015 s-a admis plângerea petentului și s-a constatat că regimul de executare a fost schimbat în mod abuziv.
Se arată că acesta a fost grav afectat de schimbarea regimului, având în vedere că astfel a pierdut soția și copii. Petentul este și bolnav, suferind se astm, iar schimbarea regimului de executare a afectat și această boală. Pentru aceste considerente, plângerea formulată este întemeiată și solicită admiterea acesteia.
Având ultimul cuvânt, conf. art. 389 C.p.p., condamnatul arată că a început executarea pedepsei la data de 11.07.2010 și devine propozabil pentru liberarea condiționată la data de 12.06.2015. Solicită admiterea contestației.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.04.2015 sub nr. dosar_, petentul C. P. I., deținut în P. M. C., a formulat contestație împotriva Încheierii nr. 85/31.03.2015 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. M. C..
În cuprinsul cererii contestatorul a menționat doar că va prezenta mai multe argumente în fața instanței.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 85/2015 al judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. M. C..
În probațiune s-au solicitat și s-au de pus de către unitatea penitenciară copiile Rapoartelor de incident nr. 25/13.02.2015 și 26/14.02.2015, Raportului comisiei de individualizare a regimului de executare nr. 68/19.02.2015 și a Încheierii Judecătorului de supraveghere a privării de libertate nr. 65/24.02.2015.
P. M. C. a depus concluzii scrise prin care a solicitat a se lua act de poziția procesuală a instituției în sensul de a respinge contestația, menținând ca legală și temeinică încheierea atacată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 03.03.2015 petentul C. P. I. a formulat două cereri la judecătorul de supraveghere a privării de libertate la P. M. C., privind încălcarea unor drepturi prevăzute de lege, care au fost reunite sub nr. dosar 85/2015.
Prin încheierea nr. 85/31.03.2015 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate a fost admisă în parte plângerea petentului, sub aspectele privind asigurarea unui psiholog și condițiile din spațiile de deținere în penitenciar.
Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere petentul a formulat, în termenul legal prevăzut de art. 56 alin. (9) din Legea nr. 254/2013, contestația care face obiectul prezentei cauze.
Instanța reține că în plângerea formulată la Judecătorul de supraveghere petentul a arătat următoarele:
La datele de 13.02.2015 și 14.02.2015 i-au fost aplicate două sancțiuni disciplinare iar la data de 19.02.2015 i-a fost schimbat regimul de executare a pedepsei din regim închis în regim de maximă siguranță, prin Decizia nr. 68/2015. La data de 24.02.2015 în dosar nr. 65/2015 i-a fost admisă plângerea împotriva acestei decizii. La luarea deciziei Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate a luat în considerare sancțiuni disciplinare nedefinitive, iar schimbarea regimului l-a traumatizat psihic, s-a îndepărtat de familie și copii, s-a îmbolnăvit la cap. A solicitat să fie trimis la control medical deoarece se simte slăbit dar nu a fost luat în seamă, la fel cum s-a întâmplat în luna martie 2014 când a fost bolnav de astm și nu a fost tratat corespunzător iar în camera de detenție a fost igrasie 6 luni.
În data de 27.02.2015 familia sa din Zărnești i-a trimis bani prin mandat electronic de multe ori iar la data plângerii banii nu erau în contul său, spunându-i-se că nu sunt bani la poștă. De asemenea, a arătat că i se încalcă dreptul de a ține legătura cu familia (fără a preciza în ce fel îi este afectat acest drept), mâncarea nu este corespunzătoare, masa de la ora 12:00 se servește la ora 15:00 iar cea de seară la ora 17:30. Din cauza lipsei banilor în cont are probleme cu colegii de cameră de la care a împrumutat țigări și alimente. Mai arată că i s-a schimbat de mai multe ori în mod abuziv regimul de executare, nu există medic psiholog în penitenciar, în camera de deținere sunt cazate 17 persoane și nu este spațiu și aer suficient.
În declarația dată în fața Judecătorului de supraveghere, petentul a arătat că i s-au încălcat drepturile prevăzute de lege deoarece i s-a schimbat regimul de executare din cauza unor sancțiuni disciplinare care nu erau definitive. A menționat că regimul de executare i-a fost schimbat de mai multe ori în mod abuziv și s-a simțit traumatizat. Din acest motiv a pierdut soția și copii. A mai arătat că a fost bolnav de astm și a cerut să fie trimis la spital pentru a fi tratat dar a fost refuzat. Mai este nemulțumit de condițiile de cazare, întrucât volumul de aer asigurat fiecărui deținut nu corespunde normelor legale, mâncarea nu este consistentă, programul de masă nu se respectă, nu există psiholog în penitenciar și are nevoie de consiliere. A mai arătat că nu este scos la telefon când are nevoie deoarece familia sa se află în afara țării și are 4 copii, că deși sancțiunea cu suspendarea dreptului de a primi și de a cumpăra bunuri, cu excepția celor necesare pentru igiena individuală, nu era definitivă nu i s-a dat voie să facă cumpărături de alimente. Referitor la primirea banilor trimiși de familie arată că aceștia au fost trimiși electronic sau prin Westernunion dar i-a primit mereu cu întârziere și a avut probleme cu colegii de la care a împrumutat alimente și nu le-a putut restitui.
Judecătorul de supraveghere a solicitat punctul de vedere al administrației Penitenciarului M. C., care prin adresele nr. Z21034/PMCHR și Z20833/PMCHR din 18.03.2015 a comunicat date cu privire la aspectele reclamate de petent, însoțite de documente justificative detaliate.
În considerentele încheierii contestate judecătorul de supraveghere a privării de libertate a reținut următoarele:
Cu privire la primirea banilor trimiși de familie se constată că de fapt petentul a primit de trei ori bani în contul său în perioada menționată. Cu privire la schimbarea regimului de executare, se constată că respectiva Comisie pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate nu a comis nicio nelegalitate analizând regimul aplicat petentului. Faptul că judecătorul de supraveghere a apreciat că nu este oportună trecerea petentului la regimul de maximă siguranță s-a datorat analizei proprii și independente a datelor din dosarul plângerii formulate de petent. În fapt, petentul nu a fost trecut la regimul de maximă siguranță și nu avea niciun motiv să se simtă traumatizat. Cu privire la cererea petentului de a fi controlat medical, din datele furnizate rezultă că acesta a beneficiat de control medical și a fost tratat când a solicitat. Cu privire la mâncarea servită, chiar dacă aceasta nu satisface preferințele petentului, din datele furnizate și constatările proprii ale judecătorului de supraveghere, rezultă că hrana se prepară și se servește sub un control prevăzut de lege, conform programului reglementat, având cantitatea și calitatea prevăzute de lege. Referitor la accesul le telefon, din datele furnizate rezultă că acest drept nu i-a fost limitat petentului care a efectuat frecvent convorbiri telefonice în luna martie 2015. De asemenea, cu privire la sancțiunea suspendării dreptului de a primi și de a cumpăra bunuri se constată că petentul a efectuat cumpărături după sancționarea sa, sanțiunea nefiind definitivă.
Cu privire la faptul că la P. M. C. nu este încadrat un medic psiholog, s-a decis a se dispune ca administrația locului de deținere să facă demersuri pentru realizarea acestui deziderat, având în vedere solicitările repetate ale persoanelor private de libertate în acest sens.
Cu privire la condițiile de cazare, în repetate rânduri persoanele private de libertate au sesizat judecătorul de supraveghere cu privire la acest aspect. Din datele comunicate de administrația locului de deținere rezultă că în principiu, cele semnalate de petent se confirmă. P. este supraaglomerat, motiv pentru care suprafața cuvenită fiecărui deținut nu poate corespunde normelor. Cu privire la dotarea cu mobilier, datorită spațiului restrâns în cameră nu pot fi amplasate mai multe obiecte de mobilier iar pentru nevoile fiziologice baia din cameră este insuficientă.
S-a apreciat că, deși datorită supraaglomerării penitenciarului este practic imposibil de asigurat spațiul pentru mobilier și suprafața minimă prevăzută de lege pentru fiecare deținut, se impune a se face demersurile necesare pentru descongestionarea penitenciarului în sensul repartizării echilibrate a deținuților la penitenciare în funcție de regimul de executare. De asemenea, se impune a se solicita acordarea de fonduri pentru achiționarea de mobilier adecvat. Cu toate că luarea efectivă de măsuri pentru descongestionarea penitenciarului nu este la dispoziția Penitenciarului M. C., conducerea acestuia poate informa Administrația Națională a Penitenciarelor și poate solicita rezolvarea situației.
În consecință, plângerea petentului a fost admisă în parte, în sensul că s-a dispus ca P. M. C. să facă demersuri pentru încadrarea unui psiholog, să informeze Administrația Națională a Penitenciarelor cu privire la supraaglomerarea spațiilor de deținere și cu privire la lipsa mobilierului adecvat și să solicite rezolvarea situației.
În prezenta cauză petentul a menținut contestația cu privire la toate aspectele menționate în plângere, cu privire la care Judecătorul de supraveghere a privării de libertate nu s-a pronunțat în sensul admiterii. În susținerea contestației a aratăta că i-au fost încălcate drepturile prevăzute de lege cu privire la primirea banilor prin mandat poștal, la ținerea legăturii cu familia și la psiholog. Prin schimbarea regimului de executare s-a simțit grav afectat, și-a pierdut familia și i-a fost afectată starea de sănătate.
Analizând încheierea contestată instanța constată legalitatea și temeinicia acesteia, din următoarele considerente:
Conform prevederilor art. 56 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, exercitarea drepturilor persoanelor condamnate nu poate fi îngrădită decât în limitele și în condițiile prevăzute de Constituție și lege, iar împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege, luate de către administrația penitenciarului, persoanele condamnate pot face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoștință de măsura luată.
Drepturile persoanelor condamnate sunt reglementate în Capitolul V din lege, printre acestea regăsindu-se drepturile care contestatorul susține că i-au fost afectate, respectiv la art. 70 - Dreptul de a primi, cumpăra și a deține bunuri (inclusiv sume de bani), art. 65 - Dreptul la convorbiri telefonice, art. 80 - Dreptul la hrană, ținută, cazarmament și condiții minime de cazare, art. 71 - Dreptul la asistență medicală, tratament și îngrijiri.
Judecătorul de supraveghere a privării de libertate a analizat în mod obiectiv fiecare aspect din plângerea petentului, cu luarea în considerarea a declarației acestuia, a explicațiilor detaliate și documentelor justificative prezentate de către administrația penitenciarului și, raportat la prevederile legale incidente în cauză, nu a constatat vreo încălcare a drepturilor persoanei private de libertate de către administrația P. M. C..
Prin faptul că în mod corect Judecătorul de supraveghere a admis plângerea sub aspectele privind încadrarea unui psiholog și condițiile din spațiile de deținere, nu a dispus împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 254/2013, luate de către administrația penitenciarului, în sensul art. 56 din lege. Asistența psihologică a persoanelor private de libertate nu este un drept propriu-zis prevăzut de lege, activitățile de asistență psihologică fiind reglementate distinct în Capitolul VII din lege, art. 89, alături de activitățile educative și de asistență socială, dar poate fi considerată o necesitate obiectivă, în vederea realizării scopului de reintegrare socială a persoanelor condamnate.
De asemenea, cu privire la condițiile de cazare, aspect cu care în repetate rânduri persoanele private de libertate au sesizat judecătorul de supraveghere și confirmat de datele comunicate de administrația locului de deținere, faptul că penitenciarul este supraaglomerat, motiv pentru care suprafața cuvenită fiecărui deținut nu poate corespunde normelor iar dotarea cu mobilier este insuficientă, nici aceste neajunsuri nu pot fi imputate administrației penitenciarului.
Referitor la ambele aspecte menționate, chiar dacă administrația penitenciarului nu este în măsură să dispună încadrarea unui psiholog în schema de personal și nici asupra resurselor bugetare alocate pentru ameliorarea condițiilor privind spațiile de cazare, poate întreprinde sau reitera demersurile necesare la forurile superioare de decizie în vederea remedierii acestor neajunsuri.
În ce privește plângerea privind schimbarea regimului de executare a pedepsei cu luarea în considerare a unor sancțiuni nedefinitive, reține că prin Raportul nr. 68/19.02.2015 Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului M. C. a decis schimbarea regimului de executare în regim de maximă siguranță. În motivarea deciziei s-a menționat, printre altele, că deținutul C. P. I. a fost sancționat disciplinar de multe ori, 4 dintre sancțiuni fiind neridicate. Din situația disciplinară rezultă că la acel moment nu erau încă înscrise sancțiunile aplicate pentru abaterile din datele de 13.02.2015 și 14.02.2015, menționate de contestator. Este adevărat însă că alte 3 dintre sancțiunile existente erau în curs de soluționare, însă acest lucru nu înseamnă că deținutului i-au fost încălcate drepturile prevăzute de lege. Faptul că judecătorul de supraveghere a apreciat că nu este oportună trecerea petentului la regimul de maximă siguranță s-a datorat analizei proprii și independente a datelor existente la dosar și nu faptului că decizia comisiei nu ar fi fost întemeiată pe prevederile legale. În acest sens, se observă că deținutul avea totuși o sancțiune definitivă neridicată, iar motivarea deciziei comisiei nu a constat doar în numărul sancțiunilor ci și în alte aspecte reținute în caracterizarea sa, printre care comportamentul necorespunzător, faptul că nu respectă autoritatea, caută să își rezolve problemele pe căi legale, agresivitate verbală. Cu toate acestea, judecătorul de supraveghere a privării de libertate a apreciat că sancțiunea neridicată fiind aplicată cu mult timp în urmă, nu s-ar impune schimbarea petentului la regimul de maximă siguranță.
Cu privire la celelalte aspecte reclamate, acestea nu au fost confirmate de verificările efectuate de către Judecător de supraveghere a privării de libertate și nici contestatorul nu a prezentat alte dovezi sau argumente suplimentare în susținerea plângerii, astfel că instanța va avea în vedere datele existente la dosar. De altfel, în mare parte aspectele reclamate sunt prezentate ca și consecințe negative ale schimbării abuzive a regimului de executare a pedepsei. În acest sens, se constată că în fapt petentul nu a mai fost trecut la regimul de maximă siguranță întrucât i-a fost admisă plângerea împotriva deciziei comisiei și a fost menținut la regimul închis, neavând deci motive obiective de a se considera traumatizat. Sub acest aspect plângerea apare ca fiind subiectivă și excesivă, tinzând a transforma într-un pretext nefondat de invocare a încălcării unor drepturi atribuirea unei soluții favorabile, într-o procedură administrativ-jurisdicțională pusă la dispoziție prin lege tocmai în scopul asigurării respectării regulilor care stau la baza executării pedepselor privative de libertate în ceea ce privește stabilirea și aplicarea regimului corespunzător fiecărui deținut.
În concluzie, instanța în acord cu cele reținute de către Judecătorul de supraveghere a privării de libertate în încheierea contestată și prezentate pe larg anterior, apreciază că plângerea petentului este nefondată, cu excepția aspectelor privind asigurarea unui psiholog și supraaglomerarea spațiilor de deținere.
Din considerentele expuse, în baza art. 39 alin. (18) raportat la art. 56 din Legea nr. 254/2013, va respinge ca nefondată contestația formulată de petentul C. P. I., iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, din care suma reprezentând onorariul avocatului din oficiu se va avansa Baroului Harghita.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 39 alin. (18) raportat la art. 56 din Legea nr. 254/2013, respinge ca nefondată contestația formulată de C. P. I., fiul lui N. și L., născut la data de 18.11.1986, deținut în P. M. C., împotriva Încheierii nr. 85/31.03.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. M. C., prin care a fost admisă în parte plângerea petentului.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se avansează Baroului Harghita din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2015.
Președinte,Grefier,
G. D. ViorelBoth K.
G.D.V./B.K.
Primit:16.07.2015
Redactat:17.07.2015
Ex: 5
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 748/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 724/2015.... → |
|---|
