Plângere conform art. 56 din Legea 254/2013. Sentința nr. 71/2015. Judecătoria MIERCUREA CIUC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 71/2015 pronunțată de Judecătoria MIERCUREA CIUC la data de 23-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA M. C.
-
SENTINȚĂ PENALĂ Nr. 71/2015
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Grefier C. V.
Pe rol judecarea cauzei Penale privind pe contestator P. M. C. și pe intimat A. Ș., având ca obiect plângere conform art. 56 din Legea 254/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
Se constată că dezbaterea cauzei pe fond a avut loc în ședința publică din data de 14.01.2015, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
La data de 27.11.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei M. C., sub nr._, contestația formulată de P. M. C. împotriva Încheierii nr.598 din 20.11.2014 pronunțată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate la P. M. C..
Prin cererea înregistrată la data de 28.11.2014, persoana privată de libertate A. Ș. a formulat contestație împotriva Încheierii nr.598/20.11.2014, solicitând desființarea ei și admiterea plângerii depuse la judecătorul de supraveghere în totalitate.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr.598/2014 al judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. M. C.. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele: Prin Încheierea nr.598/20.11.2014, judecătorul de supraveghere a privării de libertate la P. M. C. a admis în parte plângerea formulată de condamnatul A. Ș., și, pe cale de consecință, a dispus ca administrația penitenciarului să analizeze posibilitatea de a se amenaja locuri de fumat, care să asigure condiții minime sanitare pentru limitarea efectelor fumatului, similare cu cele prevăzute de art.3 din Legea nr.349/2002. Pentru a dispune în acest sens, judecătorul de supraveghere a reținut următoarele: “Prin plângerea formulată, persoana privată de libertate arată că prin regulamentul de ordine interioară s-a stabilit în mod incorect ca loc de fumat toaleta din camera de detenție unde, dacă se adună 2-3 deținuți ceilalți nu mai pot folosi toaleta. Consideră că această măsură este dezumanizantă.
La solicitarea judecătorului de supraveghere, prin adresa nr. Z45270/PMCHR/27.10.2014 P. M. C. a comunicat faptul că decizia directorului penitenciarului a fost luată în vederea respectării legilor în vigoare și pentru a creea un climat corespunzător normelor de igienă în colectivitate. A fost anexată Decizia nr.Z32213/06.06.2014 a Directorului Penitenciarului M. C..
Fiind audiat de judecătorul delegat persoana privată de libertate a reiterat cele susținute în plângerea sa solicitând soluționarea problemei considerând că prin măsura luată cu privire la locul de fumat i s-au încălcat drepturile prevăzute de lege.
Analizând plângerea formulată și actele dosarului, se constată următoarele: Decizia nr.Z32213/06.06.2014 a Directorului Penitenciarului M. C. a fost luată avându-se în vedere: Legea nr.349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun, Decizia nr.436/30.05.2006 a directorului general al ANP privind prevenirea extinderii consumului produselor din tutun și limitării efectelor dăunătoare ale acestuia, art.54 alin.5 și art.82 lit.v din Legea nr.254/2013 privind executarea pedepselor și măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, art.56 alin.2, art.80 și art. 163 alin.3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.275/2006 privind executarea pedepselor și măsurilor privative de libertate, adresa nr._/DSDRP/15.03.2012 a ANP. La art. 11 din decizia menționată se prevede: "la camerele de deținere pentru fumători, locul de fumat este stabilit în grupul sanitar al camerei". Un asemenea spațiu este însă impropriu pentru fumat atât pentru faptul că este destinat în principal pentru satisfacerea nevoilor fiziologice cât și deoarece este un spațiu insuficient ventilat și foarte mic.
Deși fumatul este dăunător sănătății iar măsura de a se limita fumatul chiar și în camera de detenție pentru fumători este destinată protejării sănătății acestora, stabilirea grupului sanitar (toaletei) ca loc de fumat nu poate fi considerată cea mai potrivită alegere.” Împotriva acestei încheieri condamnatul A. Ș. a formulat contestație, solicitând desființarea ei și admiterea plângerii așa cum a fost formulată, desființarea spațiului pentru fumat și crearea unui spațiu special amenajat, astfel încât acest spațiu să nu fie umilitor și degradant. Împotriva aceleiași încheieri, P. M. C. a formulat contestație, solicitând desființarea ei, și pe cale de consecință, respingerea plângerii formulate de deținutul A. Ș.. În motivarea contestației s-a arătat că, raportat la obiectul plângerii, precum și în conformitate cu dispozițiile legale, deținutul avea la dispoziție un termen de 10 zile, de la data luării la cunoștință a măsurii administrației locului de deținere, pentru a sesiza judecătorul de supraveghere cu plângere, și, întrucât din încheierea contestată nu rezultă data la care a fost formulată plângerea de către condamnat, se impune verificarea termenului de promovare a plângerii formulate de persoana privată de libertate, în vederea examinării acesteia sub aspectul respectării termenului de 10 zile pentru formularea plângerii, acest termen constituind un termen de decădere.
Pe fondul cauzei contestatorul P. M. C. a arătat, în esență, că deținutul A. Ș. este fumător, iar mutarea sa în camera de deținere nr 7 de pe secția a ll-a a avut loc ca urmare a solicitării sale și a declarării sale ca fumător.
A mai menționat faptul că în Decizia nr. 436 din 30 05.2006, Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor dispune la art.3, alin.1: ,,/a repartizarea deținuților pe camere se va tine cont, pe cât posibil, pe lângă celelalte criterii de separatiune și de opțiunea liber exprimată a acestora de fumător-nefumător". Pe de altă parte, același act administrativ, prevede că la camerele de deținere pentru fumători, locul de fumat este stabilit în grupul sanitar al camerei. Deținutul A. Ș. este repartizat a executa pedeapsa în regimul închis de executare.
Contestatorul a invocat dispozițiile art.36 din Legea nr. 254/2013 arătând că deținutului A. Ș. i se aplica măsuri de deținere și de siguranță conform dispozițiilor legale ce reglementează regimul închis de executare a pedepsei. Față de prevederile legale mai sus menționate, administrația penitenciarului consideră că stabilirea unui alt loc de fumat decât cel prevăzut de Decizia nr. 436 din 30.05.2006, Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, este practic imposibil, primând dispozițiile legale referitoare la siguranța locurilor de deținere, prin aplicarea reglementărilor referitoare la regimul închis de executare a pedepselor.
În ceea ce privește dispozițiile art.3 din Legea nr. 349/2002, contestatorul P. M. C. a menționat următoarele: P. M. C. este instituție publică, dar cu regim special, dat fiind profilul acestuia. Stabilirea locului de fumat în toaleta camerei de deținere constituie singurul loc în care aerisirea, prin geamul toaletei, este asigurată, prin ventilație naturală. Despre situația amenajării locului de fumat, deținuții au fost și sunt informați, aceștia având acces prin mapele de cameră la documentele în care au fost cuprinse dispoziții cu privire la acest lucru. Toți deținuții au fost avizați cu privire la faptul că singurul loc în care se poate fuma este toaleta camerei de deținere.
Având în vedere că deținutul A. Ș. și-a schimbat de mai multe ori opțiunea de la „fumător" la „nefumător" și invers (conform declarațiilor anexate prezentei contestații), contestatorul a apreciat că nu se poate reține situația conform căreia nu a avut cunoștință despre locul de fumat stabilit pentru regimul închis de executare.
S-a arătat că, de fiecare dată când a completat o declarație tipizată, acestuia i-au fost aduse la cunoștință obligațiile ce îi revin în calitatea sa de persoană privată de libertate fumătoare.
Contestatorul a mai menționat că raportat și la structura și construcția Penitenciarului M. C., este imposibil administrației penitenciare a stabili alt loc de fumat, întrucât normele prevăzute în Anexa nr. 1 la OMJ nr. 433/2010 nu se aplică de plano, ci pe măsură ce Administrația Națională a Penitenciarelor, prin unitățile subordonate, va efectua lucrări de reparații capitale sau va demara noi investiții.
Față de toate cele menționate s-a solicitat admiterea contestației și respingerea plângerii formulate de p.p.l. A. Ș..
În ceea ce privește excepția tardivității plângerii, invocată de contestatorul P. M. C., date fiind circumstanțele cauzei, respectiv împrejurarea că încălcarea reclamată de deținut se referă la condițiile de detenție din camerele destinate deținuților fumători, fiind vorba de o situație continuă, instanța apreciază că persoana privată de libertate nu poate fi decăzută din dreptul de a se adresa judecătorului de supraveghere pentru a reclama atingerile aduse drepturilor prevăzute de lege, prin urmare, excepția invocată de contestator nu poate fi primită.
Cu privire la fondul cauzei se reține că judecătorul de supraveghere, admițând în parte plângerea formulată de A. Ș. a dispus ca administrația penitenciarului să analizeze posibilitatea de a se amenaja locuri de fumat, care să asigure condiții minime sanitare pentru limitarea efectelor fumatului, similare cu cele prevăzute de art.3 din Legea nr.349/2002. Instanța reține că potrivit art.3 alin.(2) din Legea nr.349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun, în spațiile publice închise, fumatul este permis în camere special amenajate pentru fumat, cu respectarea următoarelor condiții obligatorii: a) să servească exclusiv fumatului; b) să nu fie spațiu de tranzit sau acces în spațiul public închis; c) să fie dotate cu sisteme de ventilație funcționale care să asigure eliminarea fumului de tutun; d) să fie dotate cu scrumiere și extinctoare și să fie amenajate în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind prevenirea și stingerea incendiilor; e) să fie marcate, la loc vizibil…” Deși, într-adevăr, P. M. C. este o instituție publică cu regim special (dat fiind profilul acestuia), în acord cu cele reținute de judecătorul de supraveghere, instanța apreciază că administrația locului de deținere trebuie să analizeze posibilitatea de a se amenaja spații de fumat care să asigure condiții minime sanitare pentru limitarea efectelor fumatului, similare cu cele prevăzute de textul de lege menționat mai sus, respectiv, adaptate la numărul de deținuți, astfel încât fumatul să nu mai fi o problemă în camerele cu un număr mare de deținuți.
În ceea ce privește contestația formulată de deținutul A. Ș., instanța reține că orice manifestare/cerere a unei persoane private de libertate trebuie să fie formulată în mod obiectiv, cu luarea în considerare a condițiilor concrete de funcționare a sistemului penitenciar, ceea ce nu este cazul în speță, cererea deținutului în sensul de a se admite plângerea sa în totalitate, fiind în mod evident excesivă.
Față de cele sus expuse, instanța, în baza art. 56 din Legea nr. 254/2013, va respinge contestațiile formulate de P. M. C. și de petentul condamnat A. Ș., fiul lui natural și E., născut la data de 06.01.1982 împotriva Încheierii nr. 598 din data de 20.11.2014 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. M. C., ca neîntemeiate.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorii vor fi obligați la plata a câte 75 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. În baza art. 272 alin.(1) C.proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa Baroului Harghita din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 56 din Legea nr. 254/2013, respinge ca neîntemeiate contestațiile formulate de P. M. C. și de petentul condamnat A. Ș., fiul lui natural și E., năcut la data de 06.01.1982 împotriva Încheierii nr. 598 din data de 20.11.2014 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. M. C..
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorii la plata a câte 75 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 272 alin.(1) C.proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa Baroului Harghita din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.01.2015.
Președinte, Grefier,
C. I. M. C. V.
Cs.I.M./V.C.
Primit: 20.02.2015
Redactat: 20.02.2015
Ex: 5
| ← Plângere conform art. 56 din Legea 254/2013. Sentința nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 72/2015.... → |
|---|
