Plângere conform art. 56 din Legea 254/2013. Sentința nr. 222/2015. Judecătoria MIERCUREA CIUC
| Comentarii |
|
Sentința nr. 222/2015 pronunțată de Judecătoria MIERCUREA CIUC la data de 25-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA M. C.
Sentința penală nr. 222/2015
Ședința publică de la 25 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. V. G.
Grefier: K. B.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petent M. L. I. și pe intimat P. M. C., având ca obiect
plângere conform art. 56 din Legea 254/2013.
Fără participarea Ministerului Public.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei pe fond a avut loc în ședința publică din data de 18.02.2015, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.01.2015 sub nr. dosar_, persoana condamnată M. L. I., fiul lui I. și L., născut la data de 07.02.1981, a formulat contestație conform art. 56 din Legea nr. 254/2013.
În cuprinsul cererii petentul a solicitat admiterea contestației împotriva Încheierii nr. 721/22.12.2014 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate la P. M. C..
În drept, contestația nu a fost motivată.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 721/2014 al judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului M. C..
S-au depus concluzii scrise de către P. M. C., prin care se solicită a se lua act de poziția procesuală a instituției în sensul de a respinge contestația, menținând ca legală și temeinică încheierea atacată. Contestatorul nu a depus memoriu sau concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 05.12.2014 persoana condamnată M. L. I. a formulat o plângere la Judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului M. C., prin care solicita radierea unei sancțiunii disciplinare din dosarul personal și din sistemul informatic.
Prin încheierea nr. 721/22.12.2014 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate a fost respinsă plângerea petentului.
Împotriva încheierii Judecătorului de supraveghere petentul a formulat, în termenul legal prevăzut de art. 56 alin. (9) din Legea nr. 254/2013, contestația care face obiectul prezentei cauze.
Instanța reține că în plângere și în declarația dată în fața Judecătorului de supraveghere a privării de libertate, petentul a arătat că prin Sentința penală nr. 1905/05.11.2014 a Judecătoriei M. C. i s-a anulat o sancțiune disciplinară, iar aceasta figurează în continuare în evidența penitenciarului și se ține cont de aceasta. A solicitat radierea acesteia din sistemul informatizat de evidență din penitenciar.
Prin punctul de vedere prezentat de către administrația Penitenciarului M. C. s-a arătat că toate sancțiunile disciplinare aplicate deținuților sunt înregistrate în aplicația informatică a persoanelor private de libertate. După finalizarea căilor de atac promovate împotriva hotărârilor comisiei de disciplină, soluțiile definitive sunt, de asemenea, inserate în dreptul fiecărei sancțiuni disciplinare. S-a menționat că activitatea comisiilor constituite la nivelul administrațiilor penitenciare se raportează doar la sancțiunile disciplinare valide, fără a se putea ține cont de vreo sancțiune ridicată sau anulată, acestea din urmă neavând valoare juridică.
Judecătorul de supraveghere a privării de libertate a reținut că, având în vedere cele comunicate de administrația locului de deținere dar și principiile generale de drept, se constată că prin reținerea în arhiva informatizată a penitenciarului a sancțiunilor anulate nu este afectat niciun drept al petentului, aceste sancțiuni nefiind luate în considerare în nicio situație deoarece anularea duce la ștergerea oricăror efecte ulterioare. Față de aceste considerente plângerea petentului a fost considerată neîntemeiată și a fost respinsă.
Din dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, rezultă că documente întocmite de administrația penitenciarului, conform prevederilor art. 105, se păstreză în dosarul individual al persoanei condamnate. Acesta conține, printre altele, dosarul disciplinar. Modul de gestionare și documentele cuprinse în dosarul individual sunt stabilite prin regulamentul de aplicare a legii.
Conform prevederilor HG 1897/2006, sancțiunile disciplinare se consemnează și în registrul prevăzut de lege. Prin Legea nr. 254/2013 a fost înlăturat prevederea din vechea reglementare privind obligația administrației fiecărui penitenciar de a întocmi, printre alte registre privind persoanele condamnate, registrele de evidență a recompenselor acordate și a sancțiunilor disciplinare aplicate, în condițiile în care evoluția tehnologică permite în prezent evidența informatizată a acestor categorii de date.
Noțiunea de "radiere" a sancțiunilor disciplinare nu este instituită de lege în această materie, singurele noțiuni reglementate sunt cele privind "anularea", respectiv "ridicarea" sancțiunilor disciplinare, acestea rămânând arhivate, cu mențiunile corespunzătoare, în dosarul disciplinar al deținutului și în evidența informatizată, la fel cum rămâneau consemnate și în vechile registre.
Anularea lipsește de efecte sancțiunea disciplinară aplicată și, la fel ca în cazul oricărui alt act juridic, nu înseamnă și „ștergerea” fizică a acestora din registrele oficiale. Comisiile constituite la nivelul administrațiilor penitenciare au obligația ca în activitatea lor și măsurile pe care le adoptă să ia în considerare doar sancțiunile disciplinare valide, nu și cele anulate, acestea din urmă neproducând efecte juridice, orice măsură contrară fiind supusă controlului Judecătorul de supraveghere a privării de libertate și instanței, după caz.
Pe lângă aceste garanții, conform prevederilor art. 105 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 Administrația Națională a Penitenciarelor și administrația penitenciarului au și obligația să adopte măsurile tehnice și organizatorice necesare protejării datelor cu caracter personal ale persoanelor condamnate.
Cu aceste precizări, se constată că soluția dată plângerii petentului de către Judecătorul de supraveghere a privării de libertate este legală și temeinică.
Din considerentele expuse, în baza art. 39 alin. (18) raportat la art. 56 din Legea nr. 254/2013, va respinge contestația formulată de persoana privată de libertate M. L. I., iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 39 alin. (18) raportat la art. 56 din Legea nr. 254/2013, respinge contestația formulată de persoana privată de libertate M. L. I., fiul lui I. și L. L., născut la data de 07.02.1981, împotriva Încheierii nr. 721/22.12.2014 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la P. M. C..
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2015.
Președinte,Grefier,
G. D. ViorelBoth K.
G.D.V./B.K.
Primit: 20.03.2015
Redactat: 20.03.2015
Ex: 5
| ← Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Sentința nr. 220/2015.... | Plângere conform art. 56 din Legea 254/2013. Sentința nr.... → |
|---|
