Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Sentința nr. 126/2015. Judecătoria ODORHEIUL SECUIESC

Judecătoria ODORHEIUL SECUIESC - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 126/2015 pronunțată de Judecătoria ODORHEIUL SECUIESC la data de 07-07-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ODORHEIUL S.

JUDEȚUL HARGHIT

SENTINȚA PENALĂ Nr. 126/2015

Ședința publică de la 07 Iulie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE R. Z. J.

Grefier S. H.

Cu participarea domnului prim-procuror O. V. din cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria O. S.

Pe rol pronunțarea în cauza penală privind pe inculpatul J. H., - fiul lui T. și I., născut la 18.04.1976, domiciliat în Municipiul O. S. . ., CNP_ - trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de: vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 al.2 Cod penal și vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 al.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, părțile civile în cauză fiind: S. M. O. S., cu sediul în O. S. .. 72, județul Harghita, G. I., domiciliat în ., județul Harghita și S. Z., domiciliat în O. S. . ..

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că dezbaterea cauzei pe fond a avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2015, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință; pronunțarea fiind amânată pentru data de azi, 7 iulie 2015.

INSTANȚA

Deliberând constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria O. S. nr.1246/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului J. H. pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin 2 Cod penal și vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În fapt s-a reținut că la data de 1 aprilie 2011, în jurul orelor 03,30, Poliția Municipiului O. S. a fost sesizată telefonic de către personalul Secției de primiri urgențe din cadrul Spitalului M. O. S., cu privire la faptul că la această unitate spitalicească au fost aduși numiții G. I. și S. Z., ambii prezentând plăgi abdominale prin înjunghiere – înțepare, ulterior fiind internați la secția chirurgie pentru intervenții chirurgicale de urgență.

Se mai arată că în noaptea de 31.03.2011 – 1.04.2011 în jurul orelor 2,30 părțile vătămate G. I. și S. Z. se aflau în localul „Retro P.” situat pe . O. S..

În jurul orelor 02,40 – 02,45, acestea au părăsit incinta barului și s-au deplasat pe . trotuarul străzii Tomcsa S. iar în timp ce mergeau pe acest traseu, partea vătămată G. I. l-a apelat telefonic pe taximetristul J. I. L., pe care l-a rugat să vină în locul respectiv, pentru a-i transporta la domiciliu.

Părțile vătămate au ajuns pe trotuar și acolo deja se afla inculpatul, martorul M. B. C. și martora L. B., care așteptau un taxi.

Din declarația martorei L. B., rezultă că aceasta cât timp se afla pe trotuar a fost lovită cu niște chei aruncate din curtea barului „Retro P.”.

În momentul în care au apărut părțile vătămate, martora L. B. a plecat spre stația taxi din centrul orașului.

Între G. I. și M. B. C. a început o discuție în contradictoriu, generată de indignarea lui M. B. C. de gestul celui care a aruncat cu legătura de chei în martora L. B..

La un moment dat, G. I. s-a apropiat de M. B. C. pentru a-l lovi, însă între aceștia s-a interpus S. Z. pentru a aplana conflictul.

Ca urmare a acestui fapt, G. I. s-a îndepărtat de M. B. C. și S. Z. și s-a îndreptat spre capătul gardului localului „Retro P.”, unde oprise taximetrul condus de martorul J. I. L., ceilalți rămânând în spate să discute.

Pe traseul către locul unde se afla taxiul, partea vătămată G. I. a fost acostată de inculpatul J. H., care s-a repezit s-o lovească cu pumnul în zona feței. În acest context între cei doi a urmat o altercație fizică, astfel că la un moment dat J. H. se afla căzut pe jos, iar G. I. se afla peste el.

Din declarațiile părții vătămate G. I., rezultă că în timp ce se aflau în această poziție, de ei s-a apropiat M. B. C. care l-a lovit pe J. H. cu piciorul în zona bărbiei, acesta din urmă pierzându-și cunoștința. De asemenea, acesta mai arată că după aplicarea acestor lovituri, numitul S. Z. a intervenit din nou și l-a îndepărtat pe M. B. C. de locul acestei altercații.

La îndemnul martorului J. I. L., care a văzut doar că J. H. era întins la pământ, G. I. l-a ridicat pe J. H. și l-a rezemat de gardul localului „Retro P.”, așteptând până acesta a început să-și revină, după care a plecat către taximetru.

Pe drumul către mașină, partea vătămată G. I. a fost ajunsă din urmă de către inculpatul J. H., care între timp se ridicase de lângă gard, s-a apropiat din spate și i-a aplicat o lovitură în partea dreaptă a abdomenului cu un obiect tăietor-înțepător, posibil cuțit sau briceag.

În acest timp, M. B. C. și S. Z. se aflau la distanță față de primii, numitul S. Z. încercând să-l împiedice pe M. B. C. să se implice în conflictul dintre G. I. și J. H..

Din declarațiile martorilor S. I. L. rezultă că, la un moment dat, a văzut pe învinuitul J. H. că s-a ridicat în picioare, în timp ce G. I. a plecat de lângă el și se îndrepta spre taxi.

Acesta relatează că, în timp ce „eu am ocupat locul, la volan, după câteva secunde am văzut că G. I. a deschis agitat și speriat ușa din față dreapta, a urcat pe banchetă și a strigat „hai repede că m-a înțepat maimuțoiul acesta, să mergem la spital de urgență”.

În declarația sa, partea vătămată G. I. arată că în timp ce se îndrepta spre taximetru, a fost ajunsă din urmă de învinuitul J. H., care i-a aplicat o lovitură în partea dreaptă a abdomenului . cu un obiect tăietor - înțepător, după care aceasta a fugit pe partea cealaltă a drumului, spre locul unde se găseau S. și M..(f 8)

Imediat taximetristul J. I. L. a părăsit locul faptei, pentru a-l transporta pe G. I. la spital, în vederea acordări de îngriji medicale.

În declarația de martor dată de J. I. L., acesta arată că după ce a plecat spre spital, la fața locului au rămas doar S. Z., M. B. C. și inculpatul J. H..

În continuare, conform declarației părții vătămate S. Z., în timp ce se afla cu spatele la locul unde se găseau învinuitul J. H. și G. I. și față în față cu M. B. C., încercând să-1 împiedice de acesta din urmă să intervină în altercația dintre cei doi, la un moment dat l-a văzut pe inculpatul J. H. că a apărut în spatele lui M. B. C..

Partea vătămată S. Z. învederează că la un moment dat „am văzut cum, cu mâna stângă, mi-a aplicat o lovitură de după M. C., pe care am simțit-o în abdomen, în partea mea dreaptă", după care arată că a observat în mâna acestuia „un obiect care a strălucit pentru o clipă".

Împrejurarea relatată de partea vătămată S. Z. rezultă și din declarațiile martorului M. B. C. care arată că, în timp ce S. Z. îl ținea în brațe pentru a-l împiedica să se deplaseze către locul conflictului dintre G. și J., „după puțin timp am văzut că J. H. s-a apropiat și a venit lângă noi." (f 15)

De asemenea, martorul arată că în cele din urmă S. Z. l-a eliberat și a putut pleca astfel spre .>

Acesta arată că nu a văzut momentele în care inculpatul J. H. i-a înțepat pe S. Z. și G. I.. lucru puțin probabil mai ales în cazul lui S. Z., însă abținerea sa de a face declarații complete poate fi pusă pe seama faptului că între el și J. H. există o relație de prietenie de durată.

După aplicarea loviturii cu obiectul tăietor - înțepător părții vătămate S. Z., învinuitul J. H. a plecat de la fața locului spre . fel și M. B. C. rămânând doar partea vătămată S. Z..

În cauză a fost audiat martorul H. B., taximetrist, care a declarat că în noaptea "respectivă, în jurul orelor 03.00, conducea taximetrul către centrul orașului, venind dinspre . în care a ajuns pe . fața localului „Retro P.", a găsit-o aici pe partea vătămată S. Z., care era singură și i-a făcut semn să oprească. După ce a oprit, aceasta i-a spus că a fost înjunghiată, astfel că a transportat-o imediat la spital, (f 18).

Din raportul de constatare medico - legală nr.Al-9/OS din 01.04.2011, eliberat de Cabinetul de Medicină Legală O.-S., rezultă că numitul G. I. a prezentat o leziune traumatică abdominală, care poate data din 01 aprilie 2011 și s-a putut produce prin lovire cu un corp înțepător - tăietor, posibil cuțit sau briceag, fiind necesare 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, calculate de la data producerii, (f 175,176)

De asemenea, s-a concluzionat că prin natura și gravitatea ei, leziunea suferită a pus în primejdie viața victimei, salvarea acesteia datorându-se intervenției chirurgicale de urgență.

Din raportul de constatate medico - legală nr.Al-8/OS din 01.04.2011, eliberat de Cabinetul de Medicină Legală O.-S., rezultă că numitul S. Z. a suferit o leziune traumatică abdominală, care poate data din 1 aprilie 2011 și s-a putut produce prin lovire cu un corp înțepător - tăietor, posibil cuțit sau briceag, fiind necesare 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, calculate de la data producerii, (f203,204).

De asemenea, s-a concluzionat că prin natura și gravitatea ei, leziunea suferită a pus în primejdie viața victimei, salvarea acesteia datorându-se intervenției chirurgicale de urgență.

Din rapoartele de constatare medico - legală mai rezultă că atât partea vătămată G. I. cât și partea vătămată S. Z. prezentau plăgi înjunghiate de aproximativ 2,5 - 3 cm, orientate de sus în jos, din lateral spre medial, cu margini regulate și extremități ascuțite, ceea ce denotă că au fost create de același obiect tăietor - înțepător.

Se mai arată că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei și nu a participat la o activitate de prezentare pentru recunoaștere în grup.

S-a procedat la prezentarea pentru recunoaștere de pe planșa foto, ocazie cu care atât G. I. cât și S. Z. l-au recunoscut pe J. H. ca fiind persoana care le-a aplicat loviturile cu obiectul tăietor - înțepător.

În continuare se arată că inculpatul a suferit leziuni traumatice la nivelul mandibulei în timpul altercației, acesta s-a prezentat la S. M. Miercurea C. la orele 5,12, refuzând internarea.

Marorii V. A. și G. C., vărul părții vătămate G. I., care relatează că a doua zi s-au deplasat împreună la domiciliul lui M. B. C., pentru a-l întreba despre împrejurările în care a avut loc ..

Cu ocazia discuțiilor dintre G. C. și M. B. C., acesta din urmă a afirmat că inculpatul J. H. s-a prezentat la spitalul din Miercurea-C. pentru „că nu vrea să fie găsit de polițiști, pentru că dacă va fi prins va fi închis", (f. 19,20)

Acesta s-a prezentat Ia poliție abia la data de 4 aprilie 2011, motivând că așa a stabilit cu avocatul său. (f 221).

Inculpatul J. H. s-a internat în S. M. O.-S., de la data de 05.04.2011, până Ia data de 18.04.2011, reintemat în perioada 04.05-11.05.2011, din actul medico-legal depus de acesta rezultând că a suferit o fractură de unghi mandibular stânga, fiind necesare un număr de 40 - 45 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, (f 77. 79)

La data de 28.04. 2011, J. H. a depus o plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria O. S., prin care a solicitat cercetarea și tragerea Ia răspundere penală a numitului G. I., pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181, alin. 1 din Codul penal, ca urmare a faptului că a fost lovit de acesta Ia data de 01.04.201 l.(f 75).

În speță, prin rezoluția din 30 septembrie 2011 a Poliției mun. O. S., a fost dispusă începerea urmăririi penale față de autor necunoscut, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.181. alin. 1 Cod penal, urmând a se dispune disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor în acest sens.

Părțile vătămate G. I. și S. Z. au declarat că doresc să se constituie părți civile în procesul penal, urmând a-și formula pretențiile civile în fața instanței.

S. M. O.-S. se constituie parte civilă în procesul penal cu suma totală de 3.991,758 lei, din care 2.525,255 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea lui G. I. și 1.466,503 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea lui S. Z..

Starea de fapt reținută de P. de pe lângă Judecătoria O. S. s-a stabilit prin următoarele mijloace de probă: plângeri și declarații părți vătămate (f.8-12, 43, 50, 168, 173, 196-200), proces - verbal de cercetare la fața locului și planșă foto (f.92-114), declarații martori (f 14-20, 118, 121, 123-167), declarații inculpat (f 27,38, 219-221, 266), procese - verbale de prezentare pentru recunoaștere și planșe foto (f44-49. 51-59). proces - verbal de investigații (f.116), rapoarte de constatare medico-legale și acte medicale (f 175-190,203-213).

Partea vătămată S. Z. s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 lei constând în cheltuieli de spitalizare și 50.000 lei daune morale.

În motivare se arată că starea de fapt reținută în rechizitoriul înaintat de P. este corectă, la fel și încadrarea juridică.

La data și ora menționată în actul de sesizare a fost înjunghiat cu un cuțit în zona abdomenului de către inculpat, în urma căreia a fost nevoie de internarea imediată la S. M. O. S..

Faptul că nu a decedat sau nu a rămas cu infirmitate permanentă în urma leziunilor provocate de inculpat se datorează exclusiv profesionalismului medicului chirurg care l-a operat și a coordonat evoluția post-operatorie.

Datorită acestor leziuni a fost nevoit să solicite întreruperea studiilor universitare pentru anul universitar în curs.

Datorită vârstei sale. din punct de vedere fizic s-a vindecat conform așteptărilor, însă recuperarea psihică a durat mult mai mult.

Potrivit art. 14 din Codul de procedură penală, raportat la art. 998 din Codul civil, cel vinovat de comiterea unei infracțiuni este obligat să repare în întregime paguba produsă.

SE arată că în deplin consens cu recomandările făcute de Consiliul Europei din 1969 de la Londra cu privire la repararea daunelor morale, atât doctrina, cât și instanțele judecătorești din România au acceptat că o atare despăgubire se impune a se acorda părților vătămate pentru a contribui la reducerea - compensatorie - a suferințelor fizice ori psihice încercate prin loviri, vătămări, restrângerea posibilităților de a duce o viață normală și alte asemenea situații rezultate din infracțiuni contra vieții, sănătății și integrității corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei.

Acordarea daunelor morale persoanei vătămate prin infracțiune este menită să înlăture dificultățile care se manifestă pe plan psihologic și moral și îi dau un handicap social, pentru ameliorarea căruia se impun compensațiuni de natura de a corecta condițiile de viața ale părților vătămate prin infracțiuni.

Repararea integrală a prejudiciului reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, consacrat de dispozițiile Codului civil cu privire la răspunderea delictuală, în termeni preciși și cuprinzători, ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, iară nici o restrângere sau limitare în raport de natura acestuia.

Partea vătămată G. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei daune morale și 554 lei despăgubiri materiale.

În motivare se arată că la data de 01.04.2011, partea vătămată a fost victima unei infracțiuni de vătămare corporală gravă, fiind înjunghiat de inculpat. În cauză sunt două părți vătămate, cu această ocazie fiind înjunghiat și numitul S. Z..

La data comiterii infracțiunii partea vătămată era angajatul . Ulcani și avea un salariu lunar de 700 lei.

Ca urmare a leziunilor suferite, în perioada 01.04.2011 – 10.06.2011 a fost în concediu de boală.

În această perioadă a beneficiat de indemnizație de boală după cum urmează: pentru luna aprilie 2011 suma de 456 lei, pentru luna mai suma de 513 lei și pentru luna iunie 2011 (01.06.2011 – 10.06.2011) suma de 195 lei.

Diferența între indemnizația de boală și salariu pentru luna aprilie este de 244 lei, pentru luna mai este 187 lei iar pentru luna iunie este de 123 lei. În total există o diferență de 554 lei.

Cu privire la daunele morale se arată că viața părții vătămate a fost pusă în pericol și a supraviețuit datorită intervenției chirurgicale și a suferit psihic și fizic.

Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. În cazul infracțiunilor contra persoanei de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei – trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, relevate de actele medicale ori de alte probe administrate. Răspunderea civilă delictuală este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită și prin urmare, cuantumul despăgubirilor nu poate fi limitat în raport cu posibilitățile de plată ale inculpatului.

În drept se invocă prev.art.14-19 Cod procedură penală.

S-a depus adeverința nr.157 din 09.01.2013 emisă de IPA Company SRL și adeverința nr.157 din 09.01.2013 emisă de IPA Company SRL (f.24-25 vol.I).

Inculpatul a formulat cerere de strămutare.

La data de 14.02.2013 inculpatul a formulat note de ședință prin care solicită:

- să constate neregularitatea actului de sesizare a instanței respectiv al rechizitoriului întocmit de către P. de pe lângă Judecătoria O. S., din data de 20 noiembrie 2012 și în baza art. 300 din Codul de procedură penală să dispună restituirea dosarului la P. de pe lângă Judecătoria O. S. pentru refacerea actului de sesizare.

- să constatați nulitatea absolută legată de nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la prezentarea materialului de urmărire penală fiind astfel îndeplinite condițiile pentru restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale cu respectarea art. 250 și urm din C.pr.pen.

În motivare se arată că nu au fost respectate disp.art. 264 alin. 3 Cod procedură penală, prim procurorul care a verificat sub aspectul legalității și al temeiniciei rechizitoriul, a efectuat personal acte și a luat măsuri procesual penale în această cauză dispunând inclusiv începerea urmăririi penale în prezenta cauză, astfel prim procurorul, în mod obiectiv, nu putea să exercite atribuția de a verifica legalitatea și temeinicia actului de sesizare al instanței acest atribut revenind față de circumstanțele cauzei prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita Miercurea C..

Se mai arată că prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita Miercurea C. a întocmit o . acte: procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 01.04.2011, fila 92, rezoluția de confirmare a începerii urmăririi penale din 21 aprilie 2011, fila 80, rezoluție de scoatere de sub urmărire penală și de trimitere în vederea începerii urmăririi penale din data de 13 iulie 2011, fila 61, rezoluția de începere a urmăririi penale din 30 septembrie 2011 în dosarul 1246/P/2012.

În continuare se arată că s-au întocmit patru dosare de cercetare penală:

Dosarul 225/P/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita Miercurea C., dosar în care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor deosebit de gravă prevăzută și pedepsită de art 20 C.pr.pen raportat la art 174, alin 1 Cod pen, art. 175, lit. i Cod penal Dosarul s-a "finalizat" prin Ordonanța din 12 aprilie 2011 prin care s-a dispus declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria O. S. fără a se dispune cu privire la o eventuală schimbare a încadrării juridice a faptei.

Dosarul 666/P/2011 în care s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare prevăzută și pedepsită de art. 322, alin 3 Cod penal.

Dosarul 751/P/2011 având ca obiect plângerea penală prealabilă formulată de către J. H. împotriva numitului G. I. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută și pedepsită de art 181, alin 1 Cod penal, fila 75 din prezentul dosar. La fila 72 din dosarul cauzei s-a depus un Referat cu propunere de conexare, fără ca în continuare să existe vreun act de dispoziție cu privire la aceasta conexare. Cu toate acestea prin rezoluția din 13 iulie 2011 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a tuturor învinuiților pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare prevăzută și pedepsită de art. 322, alin 3 Cod penal. Asupra plângerii subsemnatului nu s-a dispus nici o măsură.

Dosarul 1246/P/2011 în care s-a început urmărirea penală prin rezoluția din data de 30 septembrie 2011 și în care s-a făcut prezentarea materialului de urmărire penală și s-a emis și rechizitoriul în prezenta cauza.

Flecare dintre aceste dosare de urmărire penală din punct de vedere formal au o autonomie unul față de celălalt, fiecare fiind necesar a fi soluționat în mod distinct, prin actul de sesizare al instanței, procurorul a înțeles să se prevaleze în dovedirea faptei pentru care v-a solicitat condamnarea mea, de toate probele administrate inclusiv în alte dosare de urmărire penală între care nu există nicio legătură formală și se referă la măsuri, acte de dispoziție care ar fi putut să vizeze conexări, disjungeri, schimbări de încadrări juridice, măsuri care erau la îndemâna organului de urmărire penală și care dădeau acestui dosar de urmărire penală unitate și coerență.

Se mai arată că verificarea legalității și temeiniciei actului de sesizare este viciată și sub acest aspect. P. procurorul, care deși efectuase acte de urmărire penală complete, exclusive cel puțin în dosarul 666/P/2012, acte de care P. înțelege să se prevaleze și în prezenta cauză, a procedat la verificarea propriilor acte, prin aceasta încălcându-se dispozițiile art. 264, alin 3 Cod procedură penală.

În continuare se arată că s-a efectuat prezentarea materialului de urmărire penală doar în dosarul 1246/P/2011.

Cu privire la nulitatea absolută se arată că procurorul de caz nu a prezentat inculpatului decât dosarul 1246/P/2011, cu toate acestea dosarul de urmărire penală care afirmativ a fost înaintat instanței de judecată conține nu mai puțin de trei alte dosare de urmărire penală în care s-au pronunțat soluții, s-au emis acte de dispoziție, toate aceste dosare având ca obiect aceeași faptă comisă în aceleași împrejurări între aceleași persoane.

Prezentarea materialului de urmărire penală a fost una incompletă și parțială a actelor de urmărire penală aflate în dosarul cauzei, încălcându-se în acest mod dreptul la un proces echitabil, procedând în acest mod organul de urmărire penală, procurorul a păstrat pentru sine atuuri concretizate în elemente probatorii dar și acte procesuale pe care le opune prin actul de sesizare al instanței, unele dintre acestea fiind de o importanță vitală pentru buna soluționare a procesului penal, sustrăgându-le chiar și atenției și controlului de legalitatea al instanței de judecată (a se vedea Rezoluția procurorului din 13 iulie 2011 aflată la fila 61 din dosarul cauzei). Prin aceasta modalitate a fost încălcat flagrant și dreptul la apărare, prin aceea ca inculpatului nu îi este asigurată posibilitatea cunoașterii ansamblului probelor administrate în faza de urmărire penală, pentru a formula apărări pertinente în cauză. Or, procedura prezentării materialului de urmărire penală, nu trebuie să fie formală, ci completă, efectivă și riguroasă.

. de analiză în care se va aprecia că suntem în prezența unei nulități relative a procesului verbal de prezentare a materialului de urmărire penală solicită să se aibă în vedere că vătămarea procesuală de care se prevalează nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului aceasta rezultă cu certitudine din chiar circumstanțele cauzei dar și din efectele pe care le produce în continuare si care prejudiciază aplicarea principiilor fundamentale ale procesului penal cu referire la principiul aflării adevărului.

S-a depus copie citație nr.4 din 04.04.2012, rezoluția nr.33/II/2013 a P. de pe lângă Tribunalul Harghita.

Parchetul de pe lângă Judecătoria O. S. a formulat note de ședință, prin care arată că inculpatul învederează nerespectarea dispozițiilor art. 264, alin. 3 Cod procedură penală, în sensul că prim-procurorul care a verificat sub aspectul legalității și temeiniciei rechizitoriul întocmit de procurorul de caz, nu putea să facă acest lucru întrucât anterior a efectuat personal acte și a luat măsuri procesuale în această cauză, respectiv a întocmit procesul-verbal de cercetare la fața locului (f 92), a confirmat la data de 21.04.2011 începerea urmăririi penale față de J. H., Márkus B. C., G. I. și S. Z., pentru infracțiunea de încăierare (f. 80), a dispus la 13.07.2011 scoaterea de sub un penală a învinuiților J. H., Márkus B. C., Geréb I. și S. Z., pentru infracțiunea de încăierare și trimiterea dosarului la poliție în vederea începerii urmăririi penale față de A.N. (f.6) a dispus începerea urmăririi penale la 30.09.2011 față de autori necunoscuți, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal și 2 x art. 182, alin. 2 Cod penal, (f 63)

în aceeași cerere se invocă faptul că urmărirea penală s-a desfășurat în nu mai puțin de 4 dosare penale, pentru fapte care s-au petrecut în noaptea de 31.03/01.04.2011, respectiv în dosarele penale nr. 225/P/2011, nr. 666/P/2011, nr. 751/P/2011 și nr. 1246/P/2011.

Se invocă faptul că deși fiecare dintre aceste dosare au o autonomie unul față de celălalt punct de vedere formal, prin actul de sesizare al instanței procurorul a înțeles să se prevaleze în dovedirea faptei de toate probele administrate, inclusiv în alte dosare penale între care nu există nici o legătură formală.

În aceste condiții, se apreciază că verificarea legalității și temeiniciei actului de sesiza instanței este viciată.

Se invocă faptul că, în condițiile date, prezentarea materialului s-ar fi făcut doar în ceea ce privește dosarul nr. 1246/P/2011.

În ceea ce privește cea de a doua excepție, anume nulitatea absolută, apărătorul inculpatului reia practic aspectele prezentate anterior și face referire la faptul că procurorul nu a prezentat inculpatului materialul de urmărire penală decât în dosarul nr. 1246/P/2011, cu toate că dosarul ca fost înaintat instanței conține nu mai puțin de 3 alte dosare de urmărire penală în care s-au pronunțat soluții.

Se apreciază că în acest fel, prezentarea materialului de urmărire penală a fost una incompletă astfel încălcându-se dreptul la un proces echitabil, învederându-se totodată că inculpatului i-a încălcat și dreptul la apărare întrucât nu a avut posibilitatea cunoașterii ansamblului probator.

Se mai arată că potrivit prevederilor art. 300, alin. 1 și 2 Cod procedură penală „instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare. în cazul în care se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia."

Încă de la început trebuie precizat că legea nu prevede, nici măcar enumerativ, care sunt cauzele care pot justifica dispoziția instanței de desesizare pentru refacerea rechizitoriului.

Oricum însă, verificarea regularității actului de sesizare are în vedere strict actul de sesizare și presupune controlul acestuia doar sub aspectul conținutului, în condițiile art. 263 Cod procedură penală și în privința procedurii prevăzută de art. 264, alin. 3 Cod procedură penală.

Viciile care pot fi constatate nu pot fi decât vicii intrinseci rechizitoriului care privesc, spre exemplu, necompetența materială, personală sau funcțională a procurorului care l-a întocmit, absența dispoziției de punerea în mișcare a acțiunii penale, absența dispoziției de trimitere în judecată, neindicarea în dispozitiv a persoanei/faptei pentru care este sesizată instanța, ambiguitatea încadrării juridice a faptelor, absența verificărilor impuse de art. 264 alin. 3 Cod procedură penală, absența părții de expunere din rechizitoriu sau motivarea sa echivocă, incompletă și în contradicție cu dispozitivul, contradicția existentă între starea de fapt și încadrarea juridică dată faptelor.

Chiar dacă rechizitoriul reprezintă oglinda fazei premergătoare judecății, nu se circumscriu cauzelor care atrag aplicarea art. 300 Cod procedură penală neregularității anterioare și extrinseci rechizitoriului strecurate pe durata desfășurării urmăririi penale, cum ar fi nelegala începere a urmăririi penale, necompetența organului de cercetare penală, neinformarea învinuitului/inculpatului asupra cauzei și naturii acuzației, neaudierea sau audierea informă a învinuitului/inculpatului, omisiunea prezentării materialului de urmărire penală ori prezentarea acestuia contrar dispozițiilor legale pertinente, iregularitatea obținerii probelor.

Pentru astfel de vicii există alte remedii care pot fi, în funcție de specificul neregulii, invocarea nulității relative, prevalarea de procedura prevăzută de art. 332 Cod procedură penală, înlăturarea probei pe tărâmul art. 64, alin. 2 Cod procedură penală.

În contextul în care rechizitoriul trebuie verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către procurorul ierarhic superior strict sub aspectul conținutului acestuia, nu vedem a se fi încălcat în vreun fel prevederile art. 264 alin. 3 Cod procedură penală și nu poate exista vreo neregularitate în acest sens, chiar dacă prim-procurorul a efectuat acte în cuprinsul acestui dosar penal.

Nici o normă de procedură nu-l împiedică pe prim-procuror să efectueze acte de urmărire penală într-un dosar, pe care ulterior să îl repartizeze unui alt procuror.

În ceea ce privește faptul că cercetarea incidentului din noaptea de 31.03/01.04.2011 s-ar fi făcut în cuprinsul a 4 dosare penale iar acest lucru a fost de natură a-l prejudicia pe inculpat, în contextul în care prim-procurorul a efectuat acte de urmărire penală, după care a verificat legalitatea și temeinicia rechizitoriului, trebuie făcute următoarele precizări:

La data de 01.04.2011, cauza de față a fost înregistrată la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita sub nr. 225/P/2011, efectuându-se cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, alin. 1 Cod penal, art. 175, lit. i Cod penal, (f 90).

Prin ordonanța din 12.04.2011, emisă de această unitate de parchet, s-a stabilit că fapta nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni și s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria O. S., în vederea efectuării de cercetării sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 182 Cod penal, (f 88).

În mod firesc, în urma acestui act de dispoziție, dosarul a fost înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria O. S. sub nr. 666/P/2011 din 14.04.2011, fiind trimis la poliție pentru efectuarea cercetărilor.

Prin rezoluția nr. 666/P/2011 din 21.04.2011, emisă de IPJ Harghita și confirmată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria O. S. la aceeași dată, s-a dispus începerea urmăririi penale față de J. H., Márkus B. C., Geréb I. și S. Z., pentru infracțiunea de încăierare, prev. de art. 322 alin. 3 Cod penal, (f 82, 80).

La data de 28.04.2011, la P. de pe lângă Judecătoria O. S. a fost înregistrată sub nr. 751/P/2011, plângerea formulată de J. H., prin apărător ales, împotriva lui G. I., prin care a solicitat cercetarea acestuia pentru infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 Cod penal (f 75), plângere care a fost ulterior conexată la dosarul penal nr. 666/P/2011.

În urma cercetărilor efectuate, prin rezoluția din 13.07.2011, emisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria O. S. în dosarul nr. 666/P/2011, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor patru învinuiți de sub acuza de încăierare, apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, totodată trimiterea dosarului la Poliția Municipiului O. S. în vederea începerii urmăririi penale față de A.N., pentru infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, relativ la vătămarea suferită de J. H. și de asemenea pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182, alin. 2 Cod penal, relativ la vătămările suferite de G. I. și S. Z..

Întrucât s-a dispus o soluție, dosarul cauzei a fost reînregistrat la 15.07.2011 sub nr. 1246/P/2011 (f.61), fiind trimis la Poliția Municipiului O. S., pentru efectuarea cercetărilor cu privire la autori necunoscuți, (f 60)

Prin rezoluția nr. 1246/P/2011 din 30.09.2011 a Poliției Municipiului O. S. (f 62), confirmată la aceeași dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria O. S. (f 63), s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la A.N., pentru săvârșirea a două infracțiuni de vătămare corporală gravă, prev. de art 182 alin. 2 Cod penal și o infracțiune de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal.

În urma cercetărilor efectuate, prin rezoluția nr. 1246/P/2011 din 06.02.2012 a Poliției Municipiului O. S., confirmată la 07.02.2012 de procurorul titular al rechizitoriului, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva lui J. H., sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal, părțile vătămate fiind G. I. și S. Z..

Așa cum se poate observa, în cauză s-au tăcut cercetări cu privire la același incident, respectiv cel din noaptea de 31.3/01.04.2011, iar faptul că pe parcurs au fost atribuite mai multe numere de înregistrare, aspect pur administrativ, este o consecință firească a derulării procedurilor, care sub nici o formă nu au adus atingere intereselor legale ale inculpatului și nu i-au produs vreo vătămare.

Se mai arată că inculpatul a luat la cunoștință de toate piesele dosarului rezultă și din procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală în care acesta, în prezența apărătorului ales, chiar ținut să precizeze că în opinia sa încadrarea juridică corectă a faptelor petrecute la 01.04.2011 este ccî dată anterior și anume de încăierare, ceea ce denotă că inculpatul avea cunoștință de modul cum s-au derulat cercetările.

Partea vătămată S. Z. a formulat note de ședință, prin care arată că rechizitoriul conține toate elementele prev.de art.263 Cod procedură penală și a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către procurorul ierarhic superior.

Se mai arată că inculpatul a avut la dispoziție întregul dosar 1246/P/2011, cu toate actele de procedură, probe, etc; încadrarea juridică a faptei săvârșite nu s-a schimbat de la momentul rezoluției de începere; inculpatul nu a avut de formulat cereri sau de solicitat probe în apărare, deși avea această posibilitate; nu a recunoscut faptele de care este învinuit, prevalându-se de dreptul de a nu contribui la propria incriminare.

Prin încheierea din 28.03.2013 instanța a respins excepția neregularității actului de sesizare, apreciind că deși prim procurorul a efectuat anumite acte de procedură nimic nu-l împiedică să verifice legalitatea actului de sesizare fără a-i fi afectate inculpatului drepturile. Verificând legalitatea și temeinicia actului de sesizare instanța este chemată să verifice vicii intrinseci ale rechizitoriului și nu alte vicii ale actelor desfășurate în cursul urmăririi penale pentru care inculpatul avea la îndemână alte căi în cursul urmăririi penale. Cu privire la excepția nulității absolute motivată prin probatoriul administrat în patru dosare, este vorba de un singur dosar în care s-au efectuat cercetări în diferite faze procesuale cu privire la același eveniment și aceeași faptă. Cu privire la excepția nulității relative, în toate fazele urmăririi penale inculpatul a fost asistat de apărător ales, instanța neputând reține că o eventuală greșită reînregistrare a dosarului ar afecta actele de urmărire penală. Cu privire la numerotarea dosarului, numerotarea dosarului de urmărire penală nu se face de instanță, instanța reia numerotarea Parchetului. Susținerea apărătorului în sensul că au fost prezentate inculpatului numai foi din dosar nu au fost dovedite.

A fost audiat inculpatul (f.49-50 vol.I).

S-a depus scrisoarea medicală emisă de Cabinetul Medical Individual „Neuro” dr.Pelok B. G. și raportul de constatare medico-legală nr.4/OS din 27.02.2013 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Harghita și planșe fotografice.

Înalta Curte de Casație și Justiție prin sentința nr.311 pronunțată în dosarul nr._ a respins cererea de strămutare formulată de către inculpat ca nefondată.

Judecătorul a formulat cerere de abținere, arătând că sentința penală nr.124/30.05.2013 prin care a respins plângerea formulată de petentul J. H. împotriva rezoluției prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria O. S. din data de 13.07.2011 constatând că în mod corect s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare. Prin încheierea nr.5 din 31.05.2013 cererea de abținere a fost admisă.

După repartizare, împotriva judecătorului desemnat s-a formulat cerere care a fost respinsă prin încheierea nr.7 din 18.09.2013.

Au fost audiate părțile vătămate G. I. și S. Z. (f.111-117 vol.I).

Au fost ascultați martorii J. I. L., G. C., V. A. (f.118-119).

S-a solicitat de către inculpat audierea martorilor J. T. și K. I..

Au fost ascultați martorii M. C., H. B., G. C., V. A. și s-a efectuat confruntarea martorilor G. C., V. A. și M. C. cu ocazia ședinței de judecată din 29.09.2013 (f.141-145).

Inculpatul a formulat note de ședință, prin care solicită efectuarea unei expertize medico-legale cu următoarele obiective:

- natura leziunii suferite și instrumentul folosit la provocarea leziunii precum și mecanismul de producere a leziunii;

- dacă viața a fost pusă în primejdie;

- dacă inculpatul, după aplicarea loviturilor și respectiv impactul cu solul, acesta și-a pierdut cunoștința și pentru ce perioadă;

- dacă în atare condiții de pierdere a cunoștinței putea să aplice, la câteva minute după impact, lovituri de intensitatea celor suferite de G. I. și S. I., conform rapoartelor medico-legale întocmite pe seama acestora.

În baza art.115 alin.2 din Codul de procedură civilă, a solicitat completarea rapoartelor de constatare medico-legale nr.A1-8/OS din 01.04.2011 și A1-9/OS din 01.04.2011 întocmite pe seama părților vătămate, având în vedere că prin raportul întocmit nu s-a răspuns în mod punctual la obiectivele stabilite prin Ordonanța procurorului, astfel a solicitat completarea acestora cu următoarele:

- descrierea, succesiunea și mecanismul de producere;

- care este modalitatea prin care viața victimelor a fost pusă în primejdie, respectiv dacă în sine leziunea produsă este incompatibilă cu viața. A solicitat să se aibă în vedere că potrivit rapoartelor medico-legale s-a precizat lapidar că datorită naturii și gravității leziunii ori în ceea ce privește natura leziunii aceasta în sine fiind o plagă înțepată – tăiată nu este automat de natură a pune în pericol viața victimelor.

Totodată s-a solicitat completarea rapoartelor de constatare medico-legale nr.A1-8/OS din 01.04.2011 și A1-9/OS din 01.04.2011 cu următoarele obiective noi:

- stabilirea caracteristicilor generale ale instrumentului folosit, vătămător;

- stabilirea mecanismului de producere a leziunilor, stabilirea poziției instrumentului vulnerant în momentul aplicării loviturii și în faza de extragere și stabilirea direcției de propagare a forței traumatice în momentul aplicării loviturii și direcției de extragere.

S-a depus copie foaie de examinare a inculpatului (f.161-168 vol.I).

S-a depus decontul de cheltuieli de spitalizare pentru inculpat și copia foii de observație clinică a Spitalului M. O. S. (189-210).

Cu ocazia ședinței de judecată din 28.03.2014 s-a efectuat audierea martorului J. T. (f.229-231 vol.I).

La ședința de judecată din 28.03.2014, în baza prev.art.383 alin.3 Cod procedură penală, instanța a constatat imposibilitatea administrării probei și a dispus citirea declarației sale.

Totodată s-a dispus efectuarea expertizei medico legală cu privire la inculpatul J. H., expertiză care se va efectua pe baza actelor din dosar.

Obiectivele expertizei sunt următoarele:

Natura leziunii suferite și instrumentul folosit la provocarea leziunii, precum și mecanismul de producere a leziunii.

Dacă viața inculpatului a fost pusă în primejdie.

Dacă inculpatul, după aplicarea loviturilor și respectiv impactul cu solul și-a pierdut cunoștința și pentru ce perioadă.

Dacă în atare condiții de pierderea cunoștinței putea să aplice la câteva minute după impact lovituri de intensitatea celor suferite de G. I. și S. Z. conform raporturilor medico-legale întocmite pe seama acestora.

S-a admis cererea inculpatului și s-a dispune completarea rapoartelor de constatare medico-legale nr. A1-8/OS/1.04.2011 și A1-9/OS/01.04.2011 întocmite pe seama părților vătămate.

Obiectivele completării sunt următoarele:

Descrierea leziunilor, succesiunea și mecanismul de producere.

Care este modalitatea prin care viața victimelor a fost pusă în primejdie respectiv dacă în sine leziunea produsă este incompatibilă cu viața.

Stabilirea caracteristicilor generale ale instrumentului folosit, vătămător.

Stabilirea mecanismului de producere a leziunilor.

S-a dispus efectuarea expertizei medico legale și completarea rapoartelor medico legale de către Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” din București.

Actele au fost returnate de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” din București.

Prin încheierea din 23.04.2014 instanța a revenit asupra audierii martorului K. I., arătând că la dosarul cauzei se regăsesc actele medicale și declarațiile fratelui inculpatului.

S-a depus raportul de expertiză medico-legală nr.2658/A1/225 din 28.07.2014 al Institutului Național de Medicină Legală Târgu M. (f.9-13 vol.I).

S-a efectuat completarea raportului de constatare medico-legală nr. A 19/OS din 01.04.2011 (f.18-19 vol.I).

S-a dispus completarea raportului de constatare medico-legală nr. A 18/OS din 01.04.2011 (f.41-43 vol.I).

La dispoziția instanței s-a efectuat un nou raport de expertiză medico-legală, care a fost avizat (f.49-55).

S-a dezbătut fondul cauzei și s-a amânat pronunțarea pentru data de 21.04.2015.

Persoana vătămată G. I. a formulat concluzii scrise, prin care solicită:

- condamnarea inculpatului J. H. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev de art. 194 alin.1lit.e noul Cod penal;

- admiterea cererii de constituire de parte civilă și obligarea inculpatului la plata sumei de 554 lei cu titlu de despăgubiri materiale;

- obligarea inculpatului la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale;

- obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

Din probele administrate în cauză rezultă că la data de 01-04.2011 G. I. a fost victima unei infracțiuni de vătămare corporală gravă, fiind înjunghiat de inculpat. Acesta a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev de art. 182 alin.2 Cod penal. În aplicarea prev.art.5 Noul Cod penal s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, astfel inculpatul urmează să fie condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, faptă prev de disp.art. 194 alin.1lit.e noul Cod penal.

În cauză sunt două părți vătămate, cu această ocazie fiind înjunghiat și numitul S. Z..

În cursul judecării cauzei, inculpatul a negat comiterea infracțiunii, a încercat prin orice mijloace tergiversarea cauzei.

Din probele administrate în cauză rezultă împrejurarea că în momentul comiterii acestor infracțiuni, erau de față patru persoane: inculpatul J. H., părțile vătămate G. I. și S. Z., precum și martorul M. B. C., ascultat în cauză. Dintre aceste persoane, niciuna nu a arătat că părțile vătămate să fi fost înjunghiate de către altcineva decât de către inculpat. Nici inculpatul în declarațiile date în cursul urmăririi penale precum și în faza cercetării judecătorești, nu a indicat o altă persoană care ar fi săvârșit aceste infracțiuni.

Consideră că inculpatul este autorul acestor infracțiuni, motiv pentru care solicită condamnarea acestuia.

La data comiterii infracțiunii, partea vătămată G. I. era angajatul . Ulcani și avea un salariu lunar de 700 lei.

Ca urmare a leziunilor suferite, în perioada 01.04.2011 – 10.06.2011 a fost în concediu de boală.

În această perioadă a beneficiat de indemnizație de boală după cum urmează: pentru luna aprilie 2011 suma de 456 lei, pentru luna mai 2011 suma de 513 lei și pentru luna iunie 2011 (01.06.2011 – 10.06.2011) suma de 195 lei.

Diferența între indemnizația de boală și salariu pentru luna aprilie este de 244 lei, pentru luna mai de 187 lei, iar pentru luna iunie de 123 lei. În total există o diferență de 554 lei.

Se mai arată că așa cum rezultă din actele dosarului, certificatul medico-legal întocmit în cauză, viața lui a fost pusă în pericol. A fost supus unei intervenții chirurgicale urgente și a supraviețuit datorită acestei intervenții chirurgicale. Atât el, fizic și psihic cât și familia sa psihic, au suferit mult în urma acestei infracțiuni. În privința acordării daunelor morale Înalta Curte a statuat următoarele:

Spre deosebire de despăgubirile pentru daunele materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. În cazul infracțiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale – în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei – trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, relevate de actele medicale ori de alte probe administrate. Răspunderea civilă delictuală este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită și, prin urmare, cuantumul despăgubirilor nu poate fi limitat în raport cu posibilitățile de plată ale inculpatului.

Inculpatul a formulat cerere în probațiune, solicitând:

- ascultarea martorei L. B., de la care a pornit incidentul în data de 01.04.2011 și care, în ciuda faptului că în declarația sa din 01.04.2011 recunoaște că a aruncat cu cheile, de unde a pornit cearta între Markus și G., acest lucru P. nu l-a luat în seamă la audierea ei;

- ascultarea doctorilor chirurgi și anume motivarea la întrebările apărute că dacă era viața băieților în primejdie de ce au trecut 3 – 4 ore de la sosirea ei până la intervenția chirurgicală;

- ascultarea organelor de cercetare și anume pe comisar M. V., din cauză că Markus C. declara că el a fost scos din această cauză. În acest sens există suspiciunea abuzului în serviciu. Menționează că Markus C. i-a zic că S. Z. și G. I. au afirmat că dacă nu retrag plângerea făcută la P. de pe lângă Judecătoria Miercurea C. în data de 04.2011 în care i-a învinuit pe ei că i-au provocat leziuni, mai precis vătămări corporale grave, atunci ei să declare în fața instanței că inculpatul J. H. a cauzat leziunile.

Instanța a repus pe rol cauza și prin încheierea din 12 mai 2015 și a respins cererea inculpatului pentru confirmarea tuturor actelor medicale de către Comisia Superioară din cadrul Institutului Național de Medicină Legală M. Minovici și respinge cererea pentru audierea . admis cererea inculpatului și a dispus emiterea unei adrese Parchetului de pe lângă Judecătoria O. S. pentru comunicarea stadiului în care se află dos. nr. 1859/P/2012, solicitându-se înaintarea dosarului instanței.

S-a depus o schiță a locului faptei și s-a atașat rezoluția din dosarul 1859/P/2012.

Inculpatul a formulat concluzii scrise.

În motivare se arată că problema încăierării a fost greșit soluționată în dosarele penale nr.666/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria O. S. și nr._ al Judecătoriei O. S. (sentința penală nr. 124/30.05.2013) pentru simplu motiv că în raport cu una și aceeași faptă nu se pot da mai multe soluții. Cu alte cuvinte, soluția corectă era cea a schimbării încadrării juridice a faptei/faptelor de încăierare în infracțiunile reținute în sarcina lui și a AN și nu soluția de scoatere de sub urmărire penală pentru infracțiunea de încăierare.

În pofida soluției menționată la punctul precedent același prim procuror O. V. a emis Rezoluția din 11.12.2013 în dosarul penal nr.1859/P/2012, având ca obiect plângerea mea penală împotriva persoanelor care l-au agresat în noaptea de 1.04.2011, prin care a stabilit trecerea cauzei la AN, întrucât nu s-a putut stabili cine l-a agresat în încăierare. Din modul în care este formulată această rezoluție reiese fără nici un dubiu faptul că prim procurorul a considerat că obiectul cauzei este o faptă de încăierare și nu de vătămare corporală.

Dacă avem în vedere că:

- de la momentul comiterii faptei până în prezent au trecut peste 4 ani;

- de la momentul emiterii rezoluției indicată mai sus până în prezent a trecut peste un an și jumătate;

- de la același moment până în prezent nu s-a mai efectuat absolut nici un act de urmărire penală în acel dosar;

- deși în dosarul respectiv, la fel ca în prezentul dosar, au fost administrate probe din care rezultă indubitabil că leziunile care mi-au fost cauzate prin agresiune și apoi descrise în actele medicale pe care le-a depus la dosar i-au fost provocate de G. I., prim procurorul O. V. a apreciat că există un dubiu esențial cu privire la vinovăția lui G. I.;

- în dosarele de urmărire penală, pe baza acelorași probe, inițial, organele de urmărire penală au apreciat că nu se poate stabili cine le-a înjunghiat pe părțile civile din acest dosar, iar ulterior, au dat două soluții contradictorii, una de trimitere a sa în judecată, iar alta de trecere a cauzei la AN;

- în prezentul dosar nu a fost administrată vreo probă în cursul cercetării judecătorești de natură a aduce elemente esențiale care să clarifice starea de fapt conturată confuz în cursul urmăririi penale

Inculpatul arată că există dubiu în privința posibilităților psihice și fizice de a aplica loviturile părților vătămate.

Raport de expertiză medico-legală pe baza de acte medicale nr.2658/A1/225: "Susnumitul putea să-și piardă starea de conștiență prin lovirea extremității cefalice cu/sau de corp dur, pierderea stării de conștiență, apărute în cadrul unei comoții cerebrale, putând să fie totală sau parțială, cu durată de la câteva secunde până la câteva, dar există comoție cerebrală doar cu pierderea echilibrului sau menținerea lui cu greutate.

Raport de nouă expertiză medico-legală pe bază de acte medicale nr.523/A5/6 :"în cadrul raționamentului medico-legal nu putem trage concluzii exclusiv pe baza declarațiilor sau susținerilor persoanei implicate ...Pe de altă parte, având în vedere realitatea traumatismului în zona cranio-facială (. de mandibulă), nu putem nici infirma în mod categoric pierderea stării de conștiență. Neexistând certitudinea pierderii conștienței de către numitul J. H. ....”

În continuare se efectuează o analiză detaliată a declarațiilor persoanelor vătămate și ale martorilor.

Analizând lucrările dosarului instanța constată următoarele:

Inculpatul J. H. împreună cu martorul M. C., în barul Retro P., unde au consumat băuturi alcoolice, în intervalul orar 0,00 și 3,00 inculpatul a consumat o bere și jumătate iar M. C. 6-7 beri.

La un moment dat inculpatul și martorul M. C. au ieșit în fața localului pe trotuar. La ieșire cei doi au observat că este la fața locului martorul L. B.. Din declarația lui M. B. rezultă că cineva a aruncat o legătură de chei în martora L. B.. Inculpatul a arătat că cineva a aruncat cu un obiect în martorul L. B., din curtea barului.

În seara de 31.03.2011 persoanele vătămate G. I. și S. Z. între care există legătură de prietenie, s-au deplasat în barul „Retro-P.” de pe . O. S., unde au consumat băuturi alcoolice, respectiv 50 ml. Ulterior împreună cu numitul Szocs A. s-au deplasat la discoteca IRISH P., unde au consumat băuturi alcoolice. În jurul orelor 2,00 s-au întors la barul Retro P.. În fața tejghelei persoanele vătămate au consumat 50 ml wisiky, iar în jurul orelor 2,30 au ieșit pe trotuar în fața barului și G. I. a chemat un taxi prin telefon.

Atât din declarația inculpatului, dată în fața instanței (f.49) și din declarația lui G. I. (f.111) rezultă că între martorul M. C. și partea vătămată G. I. s-a ivit o ceartă.

Din declarația martorei L. B., dată în fața instanței, rezultă că după ce a ieșit în fața localului, pe trotuar, cineva din interiorul barului a aruncat în ea cu o legătură de chei, din curtea barului.

Motivul inițial al conflictului nu poate fi identificat, inculpatul și M. C. fac referire la legătura de chei aruncată și martora L. B. iar G. I. arată că M. C. i-a reproșat că a chemat două taxiuri.

Declarația inculpatului confirmă cele descrise anterior. În momentul în care cei trei tineri au ajuns pe trotuar, în dreptul lui M. C., acesta i-a întrebat de ce au aruncat asupra fetei. Cei trei tineri întrebați de M. C. s-au apropiat de acesta, iar unul dintre ei a afirmat „cine sunteți voi că vă omor”. În același timp cel care a strigat l-a și atacat pe M. lovindu-l cu pumnul în zona feței. Ascultat în fața instanței inculpatul a declarat că „cei trei au început și l-au atacat pe M. C., am văzut că G. I. l-a lovit în zona feței” (f.49 vol.I).. Martorul M. B. a declarat că înainte să fie lovit, între ei s-a interpus S. Z. (f.14 verso dosar de urmărire penală).

În același timp a sosit la fața locului martorul J. I. L., șofer taxi, cu taxiul cu nr.de înmatriculare_, marca W Golf. Acesta a fost chemat de către persoana vătămată G. I. prin telefon. A mai arătat martorul că s-a oprit pe trotuarul străzii din fața localului Retro P., fix în fața porții și a văzut persoanele vătămate împreună și în apropriere pe M. B. C., pe care îl cunoștea și un tânăr necunoscut.

Persoana vătămată S. Z. a arătat că a început să se deplaseze spre taxiul lui J. I. L.. S. Z. arată că „la solicitarea mea G. I. s-a îndreptat spre taxi” (f.12 dos.urm.pen.).

Martorul M. C. a declarat că G. I. împreună cu J. H. s-a îndreptat spre locul unde staționa taxiul condus de J. I. L..

Inculpatul ascultat în fața instanței a declarat că „mi-a aplicat o lovitură în față în partea dreaptă, am simțit o înțepătură, eu ținându-l de guler m-am retras la gard”.

Se reține că G. I. și inculpatul s-au retras spre gard, între ei s-a iscat o altercație fizică. Inculpatul, așa cum a declarat în fața instanței a căzut și G. I. l-a lovit în stânga. Persoana vătămată G. I. a arătat că inculpatul a vrut să lovească, el s-a ferit, l-a împins pe acesta cu ambele brațe pentru a-l îndepărta. A mai declarat G. I. că inculpatul a reușit să-l agațe de bluză și în timp ce cădea l-a tras și pe el.

Persoana vătămată G. I. a declarat că M. B. C. l-a lovit în față pe inculpat. S. Z. nu a văzut altercația între cei doi.

Martorul J. I. L. a declarat că după ce a oprit taxiul s-a dat jos din mașină și a văzut altercația între inculpat și G. I.. A arătat martorul că a urcat din nou la volan și a tras mai în față ca mașina să nu fie avariată. Martorul a văzut că inculpatul este căzut pe trotuar și G. I. striga „nu eu l-am lovit”.

Se reține că în urma altercației fizice intervenite între inculpat și G. I., inculpatul a căzut jos și G. I. se afla peste el.

După căderea inculpatului, G. I. l-a ridicat și l-a sprijinit de gardul barului.

Acest aspect este confirmat și de declarațiile lui J. I. L. care i-a zis să nu-l lase jos pe inculpat ci să-l ridice.

În acest timp așa cum rezultă din declarațiile persoanei vătămate S. Z., martorul M. C. a început să fugă unde a căzut inculpatul și G. I.. S. Z. a fugit după M. C. l-a prins de mână și l-a tras mai departe. M. C. a declarat că a încercat să intervină între inculpat și G. I. dar S. Z. l-a reținut și l-a tras spre celălalt trotuar (f.13, 15 dos.de urm.pen.).

Persoana vătămată G. I. a declarat că M. C. a ajuns la local unde era el și inculpatul și l-a lovit cu piciorul pe inculpat, iar ulterior a tras de S. Z. pentru a-l îndepărta.

Martorul J. I. L. a arătat că la un moment dat i-a văzut pe M. C., S. Z. și G. I. lângă inculpatul căzut jos.

Se reține că după ce G. I. l-a ridicat pe inculpat și l-a sprijinit de gard, persoanele vătămate și martorul M. C. erau lângă inculpat iar ulterior S. Z. și M. s-au îndepărtat spre trotuarul aflat pe partea cealaltă a părții carosabile.

Persoana vătămată G. I. a declarat că a verificat dacă inculpatul respiră și când a văzut că-și revine l-a lăsat și s-a îndreptat spre taxi. După ce a parcurs o distanță scurtă a simțit o lovitură în partea dreaptă a abdomenului, lovitura a fost aplicată din spate. A mai arătat persoana vătămată că în clipa următoare s-a uitat în spate de unde venise lovitura. L-a văzut pe tânărul care îl atacase și pe care-l lăsase rezemat de gardul localului, care fugea de la el spre partea cealaltă a drumului, spre locul unde era S. și M..

Martorul J. I. L. a arătat că atunci când el cobora din autoturism și s-a îndreptat spre locul unde tânărul era căzut și s-a intersectat cu G. I. care se depărta de locul respectiv, acesta încă nu era înjunghiat. Acesta a fost înjunghiat atunci când s-a deplasat din nou în direcția porții de acces în curtea localului. El nu a văzut cine l-a înjunghiat însă din ce i-a spus G. I. a presupus că era persoana cu care s-a certat, îmbrâncit și bătut.

Despre numitul M. C. și celălalt tânăr care presupune că era prietenul lui G. I., arată că nu cunoaște unde au dispărut. El nu le-a mai acordat atenție și s-a apropiat de G. și cel care era căzut la pământ. Astfel nu știe dacă și M. și celălalt tânăr s-au bătut între ei.

La data de 28.03.2012 martorul J. I. L. a declarat că în continuare i-a spus lui G. să vină la mașină să plece. În acest timp M. și S. se aflau mai departe spre poarta localului și se certau încă.

Înainte de a se întoarce să meargă la taxi, a văzut că colegul lui M. s-a ridicat cu greu în picioare și a pornit spre celălalt trotuar.

El a pornit spre taxi. În acest timp G. I. a rămas în urmă. După ce el a ocupat locul, la volan, după câteva secunde, a văzut că G. I. a deschis agitat și speriat ușa din față dreapta, a urcat pe banchetă și a strigat „hai mai repede că m-a înțepat maimuțoiul acesta, să mergem la spital la urgență!”.

În fața instanței martorul J. I. L. a mai arătat „În continuare i-am spus lui G. să vină la mașină să mergem. În acest timp M. și cu S. se aflau mai departe spre poarta localului și de certau încă.

Înainte de a mă întoarce să merg la taxi, am văzut că colegul lui M. s-a ridicat cu greu în picioare și a pornit spre celălalt trotuar.

Eu am pornit spre taxi. În acest timp G. I. a rămas în urmă. După ce eu am ocupat locul, la volan, după câteva secunde am văzut că G. I. a deschis agitat și speriat ușa din față dreapta, a urcat pe banchetă și a strigat – hai repede că m-a înțepat maimuțoiul acesta, să mergem la spital la urgență” fila 117 vol.I.

Declarația persoanei vătămate G. I. se coroborează cu cele ale martorului J. I. L., în sensul că după ce persoana vătămată a pornit spre taxi a fost înțepată în partea dreaptă a abdomenului, lovitura venind din spate și că inculpatul după ce s-a ridicat lângă gard a aplicat lovitura. Se mai reține că nu erau în apropiere alte persoane S. și M. se aflau pe celălalt trotuar.

Persoana vătămată G. I. s-a urcat în taxiul condus de către martorul J. I. L. și au plecat spre S. O. S..

În același timp S. Z. și M. C. discutau pe trotuarul situat pe partea cealaltă a părții carosabile față de barul „Retro-P.”. S. Z. stătea cu spatele spre gardul barului „Retro-P.” (f,12 verso dos.urm.pen.), iar M. C. a fost îndreptat cu fața spre gard. Această stare de fapt este confirmată de către martorul M. care arată că „am văzut că G. a urcat în taxiul lui J. I. L. și a plecat spre fața locului”. Inculpatul a început să se deplaseze spre cei doi. Partea vătămată S. Z. a arătat că la un moment dat a văzut că în spatele lui M. (care era îndreptat cu fața spre el) a apărut tânărul menționat. Acesta a stat circa 2 secunde, după care a văzut cum cu mâna stângă i-a aplicat o lovitură de după M. C., pe care a simțit-o în abdomen în partea dreaptă. În timp ce mâna stângă a tânărului se îndrepta spre partea dreaptă a abdomenului său, a văzut că în aceasta se afla un obiect care a strălucit pentru o clipă. Inculpatul împreună cu B. C. au părăsit zona îndreptându-se spre . declarația martorului H. B. rezultă că în timp ce era de serviciu ca taximetrist, în fața barului Retro-P. a fost oprit de o persoană care a afirmat că a fost înjunghiat și l-a rugat să-l transporte la spital. Martorul l-a transportat la spital și nu a văzut alte persoane în fața barului (f.143 – vol.I).

Atât din declarațiile persoanelor vătămate cât și din declarațiile martorilor J. I. L. și M. C., rezultă că în zonă nu se aflau alte persoane care ar fi participat la conflict care puteau să înjunghie părțile vătămate. Inculpatul are păr alb, care poate fi ușor confundat cu părul blond, mai ales în întuneric. Al treilea tânăr menționat de către inculpat și martorul M. C., nu este menționat de către alți martori și nu există nici o dovadă că ar fi participat la conflict.

Asupra chestiunii dacă și inculpatul în momentul căderii a pierdut sau nu cunoștința, instanța în primul rând va avea în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.523 A/5/6 efectuat de către Institutul de Medicină Legală Târgu M., din care rezultă că nu se poate confirma pe baza unor elemente obiective pierderea stării de conștiență de către numitul J. H., după ce a fost lovit la data de 01 aprilie 2011. Pierderea stării de conștiență a fost afirmată de J. H. iar diagnosticul clinic formulat de medici ulterior (comoția cerebrală) se bazează doar pe această susținere a pacientului (fapt acceptat în medicina clinică, care este orientată spre tratamentul adecvat al persoanei bolnave/vătămate). În cadrul raționamentului medico-legal nu se pot trage concluzii exclusiv pe baza declarațiilor sau susținerilor persoanei implicate. Pe de altă parte, având în vedere realitatea traumatismului în zona cranio-facială (fractură de mandibulă), nu se poate infirma în mod categoric pierderea stării de conștiență.

Neexistând certitudinea pierderii conștienței de către numitul J. H. după loviturile primite, se apreciază că nu se poate exclude posibilitatea ca acesta să fi aplicat ulterior (eventual după o scurtă amețeală, tulburare de echilibru) lovituri de intensitatea celor suferite de numiții G. I. și S. Z..

Inculpatul ascultat în fața instanței a declarat că a avut momente de luciditate (f.49).

Se reține că G. I. l-a ridicat pe inculpat și l-a sprijinit de gard.

Persoanele vătămate G. I. și S. Z. arată că au văzut inculpatul ridicându-se „l-am văzut pe tânărul care fugea de la mine spre partea cealaltă a drumului” (f.9 dos.urm.pen.), la un moment dat am văzut că în spatele lui M. a apărut tânărul care l-a atacat.

Martorul J. I. L. a văzut „colegul lui M. s-a ridicat cu greu în picioare și a privit spre celălalt trotuar”.

Se reține că inculpatul în urma căderii și-a pierdut pentru scurt timp cunoștința, dar relativ repede și-a revenit.

Trebuie arăttat că inițial G. I. și J. I. L. îl cunoșteau pe M. C. dar nu și pe inculpat, ulterior au aflat numele lui, fapt care explică folosirea inițială a expresiei de „tânăr”.

Persoanele vătămate au fost transportate la S. M. O. S., unde le-au fost efectuate intervenții chirurgicale.

De asemenea, s-a concluzionat că prin natura și gravitatea ei, leziunea suferită a pus în primejdie viața victimei, salvarea acesteia datorându-se intervenției chirurgicale de urgență.

Concluzia constatării raportul medico - legal nr.Al-9/OS din 01.04.2011 privind pe G. I. „poziția verosimilă autor-victimă a fost față de față” sunt contrazise de declarațiile persoanei vătămate, autorul venind din spate și de declarația martorului J. I. L. cu privire la persoana vătămată se reține că M. nu a arătat niciodată că ar fi rezemat de gard sau că între el și gard nu ar fi fost loc suficient ca să se strecoare o altă persoană.

Schimbările declarațiilor părților în privința anumitor detalii, se pot explica prin trecerea timpului, peste 2 ani de la evenimente, toți au consumat băuturi alcoolice și era întuneric.

În ceea ce privește reconstituirea la fața locului, acesta nu este utilă la soluționarea cauzei. Acest mijloc de probă, reconstituirea este considerată o formă auxiliară a cercetării locului săvârșirii faptei, având ca scop să verifice dacă faptele ce fac obiectul cercetării penale s-au putut săvârși într-o anumită formă concret individualizată în timp și spațiu.

Prin reconstituire se imită modul de săvârșire a unei infracțiuni, trebuie precizat că nu se poate întreprinde o asemenea activitate procedurală dacă s-ar aduce atingere moralității publice, dacă s-ar crea o anumită stare de pericol pentru o anumită persoană sau pentru anumite bunuri ori dacă prin reconstituire s-ar crea premise pentru bunuri ori dacă prin reconstituire s-ar crea premise pentru evadarea inculpatului.

Cu prilejul reconstituirii pot fi verificate ipoteze privind săvârșirea infracțiunii, eliminându-se dintre acestea cele care nu sunt confirmate de actul reconstituit, Prin reconstituire este posibilă obținerea de probe noi nedescoperite anterior de către organele judiciare.

Trebuie arătat că de la data săvârșirii faptei, au trecut peste 4 ani, inculpatul cunoaște toate declarațiile persoanelor vătămate și ale martorilor, astfel poate specula eventualele contradicții și punctele slabe.

Administrarea acestui mijloc de probă se justifică în perioada de timp în care părțile nu cunosc toate piesele ca să modifice susținerile și să încerce să influențeze cercetarea.

Fapta inculpatului J. H., care a înjunghiat posibil cu un briceag persoana vătămată G. I., cauzând o rană orientată în lateral spre medial și de sus în jos, cu margini regulate și extremități ascuțite, elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev.de art.182 alin.1 Cod penal din 1968. Din concluziile constatării medico-legale rezultă clar că leziunea suferită a pus în pericol viața acesteia și vindecarea leziunilor necesita 30 – 35 zile de îngrijiri medicale.

Fapta a fost săvârșită cu intenție directă, legătura de cauzalitate rezultă din constatarea medico-legală în condițiile art.16 alin.3 lit.a Cod penal, autorul a prevăzut rezultatul faptei și a urmărit producerea lui, respectiv inculpatul a urmărit să înjunghie persoana vătămată.

Fapta inculpatului J. H. de a lovi cu un obiect înțepător persoana vătămată S. Z. în regiunea abdominală, cauzând o rană în lungime de 13 cm și 2,5-3 cm lățime, orientată în jos și din lateral spre medial, care a pus în primejdie viața victimei, a necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev.de art.181 alin.1 Cod penal don 1968.

Legătura de cauzalitate rezultă din constatarea medico-legală. Fapta a fost săvârșită cu intenție directă, în contextul art.16 alin.3 lit.a Cod penal, autorul a prevăzut rezultatul faptei și a urmărit producerea lui, respectiv inculpatul a urmărit să înjunghie persoana vătămată.

Faptele au fost săvârșite înainte ca inculpatul să fie condamnat pentru vreuna din ele, se află în concurs.

Fapta a fost săvârșită înainte de . Noului Cod penal, trebuie stabilită legea penală mai favorabilă.

Infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin 2 Cod penal din 1968 este sancționată cu închisoare de la 2 la 10 ani iar infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 193 Cod penal din 2009 este sancționată cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Astfel pe Noul Cod penal din 2009 sunt mai favorabile inculpatului, respectiv limitele speciale ale pedepsei sunt mai reduse.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce i se va aplica inculpatului instanța va avea în vedere criteriile prev.de art.74 Cod penal.

În primul rând trebuie reținut că cele două infracțiuni au fost săvârșite în condiții foarte asemănătoare, astfel criteriile de individualizare pot fi analizate împreună.

Cele două fapte au fost săvârșite pe fondul unui conflict între părți, altercațiile și îmbrâncelile legate de aruncarea legăturii de chei și de chemarea unui taxi, cel din urmă inițial de Markus B. C., altercație între persoana vătămată G. I. și inculpat și toți participanții înainte de conflict au consumat băuturi alcoolice.

Potrivit art.75 alin.1 lit.a din Codul penal din 2009 „Circumstanțe atenuante

(1) Următoarele împrejurări constituie circumstanțe atenuante legale:

a) săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă;

Inculpatul a suferit leziuni traumatice: fractură de unghi mandibular stând complicată în evoluție cu abces submandibular stâng și supurație în focarul de fractură, hematom facial, plagă contuză geniană suturată, echimoză cot stâng și escoriație antebraț drept și care s-au putut produce prin mecanismul de loviri directe repetate cu corp sur contondent (posibil pumn sau/și picior încălțat) și lovire de suprafețe dure rugoase, posibil în condițiile unei căderi de la același nivel. Inculpatul putea să-și piardă cunoștința.

Se reține că inculpatul a suferit leziuni traumatice ca urmare a unei acțiuni ilicite, lovituri.

În dosarul 1859/P/2012 de urmărire penală prin rezoluția din 11.12.2013 s-a dispus confirmarea începerii urmăririi penale față de autor necunoscut, persoană care l-a lovit pe inculpat. În esență se reține că J. H. a depus plângere penală împotriva numiților G. I., din care rezultă faptul că acesta a fost lovit în zona feței. Din declarația numitului G. I. nu rezultă faptul că acesta l-a lovit pe numitul J. H..

De asemenea din declarațiile persoanelor implicate în altercație și a martorilor audiați în cauză, nu rezultă faptul că cineva să-l fi văzut pe numitul G. I. l-ar fi lovit pe J. H..

Astfel nu sunt întrunite condițiile reținerii circumstanțelor legale atenuante ale provocării din partea victimei dar inculpatul a fost implicat într-o altercație cu persoana vătămată G. I. și putea să aibă reprezentarea că a fost lovit de către acesta.

Cum s-a arătat înainte faptele au fost săvârșite de către inculpat în urma unei agresiuni suferite într-o stare de tulburare puternică.

Inculpatul nu are antecedente penale.

Ulterior, așa cum rezultă din declarațiile martorilor G. I. și V. A. acesta în calitate de prieten al persoanelor vătămate l-au căutat pe inculpat. Mai trebuia adăugat că M. C. neagă că a declarat că inculpatul s-a ascuns de teama poliției.

În aceste condiții poate fi acceptat că inculpatul s-a prezentat la S. Miercurea C. pentru a evita continuarea conflictului.

Inculpatul la data de 4 aprilie s-a prezentat la organele de poliție însoțit de către avocatul său (f.221 dosar de urmărire penală).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului recunoaște valoarea internațională dreptului de a nu te autodiscrimina, fiind prevăzut expres în art.14 din Pactul privind Drepturile Civile și Politice. Acest drept constă în posibilitatea oricărui acuzat de a nu depune mărturie împotriva lui însuși sau de a a-și recunoaște vinovăția. Acest drept la tăcere al acuzatului generează în favoarea acestuia o dublă opțiune: aceea de a-și exprima dreptul la tăcere, adică a nu face declarații și aceea de a rupe tăcerea și de a face declarații, asumându-și și riscul de a dezvălui elemente care ar putea servi acuzării.

În sistemul nostru, în cazul în care se constată că acuzatul refuză să facă declarații, atunci organul de cercetare penală sau judecătorul nu are altă posibilitate decât aceea de a constata tăcerea inculpatului. În practică se constată că exercițiul dreptului la tăcere al inculpatului este de natură a îngreuna mersul normal al procesului penal, stânjenind de multe ori aflarea adevărului.

Dreptul la tăcere al acuzatului implică și dreptul de a nu contribui la propria incriminare, de a nu colabora cu autoritățile judecătorești penale, în vederea producerii de probe în procesele penale. Acuzatul nu poate fi forțat să comunice documente sau alte mijloace de probă autorităților judiciare.

DE asemenea, este interzisă luarea de declarații sub prestare de jurământ, deoarece acesta poate constrânge pe acuzat în recunoașterea vinovăției. Dreptul de a nu te autodiscrimina este recunoscut acuzatului, nu martorului, care are obligația să apară în fața judecătorului și să declare adevărul.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul de a nu te discrimina este încălcat chiar și atunci când o lege îl obligă pe acuzat să răspundă la întrebări sau să furnizeze documente autorităților.

Natura juridică și conținutul de a nu te autodiscrimina presupune analiza reglementărilor legale în materie, inclusiv în conexiunea lor internațională.

În sens larg, elementele componente presupun:

- dreptul de a nu face nicio declarație cu privire la fapta ce i se atribuie ori învinuirea ce i se aduce, fără a se putea imputa anterior nesincertiatea ca circumstanță agravantă;

- libertatea de a răspunde sau nu, în cunoștință de cauză la toate întrebările (dreptul la tăcere totală) sau numai la unele întrebări (dreptul la tăcere parțială);

- dreptul de a nu contribui la propria sa incriminare (nemo tenetur se ipsum accusare).

Primele două componente sunt reguli imperative ale procedurii de administrare a probelor, iar dreptul de a nu depune mărturie contra sine însuși și de a nu a se autoincrimina, ca element al dreptului la un proces echitabil, deopotrivă în sens material și procedural se constituie ca un drept uman fundamental, cu o bază constituțională și în dreptul internațional al dreptului omului.

Dreptul la tăcere, în complexitatea semnificațiilor sale, operează nu numai în privința persoanelor ascultate în calitate de martor, sub prestare de jurământ, în sensul în care acestora li se adresează întrebări care le pun în situația de a se autoacuza prin răspunsurile ce ar urma să fie date, ele au dreptul de a nu răspunde, invocând dreptul de a nu te autodiscrimina.

În speța dată inculpatul s-a prezentat la organele de poliție și cum s-a arătat, putea să aibă teamă de continuarea scandalului nu se poate reține că s-a sustras de la urmărirea penală. Deconectarea telefonului se poate explica și prin starea inculpatului care a suferit o agresiune.

Pentru considerentele de mai sus instanța în baza art. 194 alin.1 lit. e Cod penal din 2009 va condamna pe inculpatul J. H. – fiul lui T. și I., născut la data de 18 aprilie 1976 în mun. O. S., județul Harghita, domiciliat în O. S., .,., cetățenie română, studii medii, necăsătorit, administrator, fără antecedente penale, pos. C.I. . nr._ elib. de SPCLEP O. S., CNP_ - pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală la 2 ani închisoare.

În baza art. 194 alin.1 lit. Cod penal din 2009 va condamna pe inculpatul J. H. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală la 2 ani închisoare.

În baza la art. 66 alin. (1) lit. a și b și d Cod penal, va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat o perioadă de doi ani de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Infracțiunile sunt în concurs și în baza art.38 Cod penal, art.39 lit.b Cod penal vor fi contopite.

Pedeapsa aplicată este de 2 ani la care se adaugă o treime, 8 luni din pedeapsa de doi ani rezultând o pedeapsă de 2 ani și 8 luni.

Inculpatul nu are antecedente penale, și-a manifestat acordul de a presta o muncă în folosul comunității, pedeapsa aplicată este sub 3 ani. Inculpatul s-a prezentat în fața instanței, a fost prezentat de avocat ales și în cursul procesului penal a dat mai multe declarații.

Instanța apreciază că inculpatul nu va mai săvârși alte infracțiuni, dacă este necesară supravegherea lui pentru o perioadă mai îndelungată și astfel va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Inculpatul prin actele de agresiune evidentă asupra a două persoane a dat dovadă de dispreț față de valorile sociale fundamentale, care prevede dreptul la sănătate și integritate corporală a persoanelor prev.de art.22 din Constituția României și astfel se justifică interzicerea dreptului de a alege, dreptului de a fi ales și autoritățile publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorităților de stat.

Asupra excepției lucrului judecat.

Trebuie efectuată o scurtă trecere în revistă a desfășurării urmăririi penale:

Împotriva rezoluției din 13.07.2011 dată în dosarul 666/P/2011 s-a formulat plângere de către J. H., care a fost respinsă de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria O. S. prin rezoluția nr.33/II/2013 din 11.02.2013.

Petentul a formulat plângere înregistrată la Judecătoria O. S. sub nr._ și care a fost respinsă prin sentința nr.124 din 30.05.2013.

Trebuie efectuată o scurtă trecere în revistă a desfășurării urmăririi penale:

Petentul a formulat plângere înregistrată la Judecătoria O. S. sub nr._ și care a fost respinsă prin sentința nr.124 din 30.05.2013.

Instanța în esență a reținut că încăierarea este o infracțiune de pluraritate de subiecți activi în lipsa plurarității nu există rix. Trebuie în mod obligatoriu să existe două tabere între care se iscă o ceartă care degenerează în bătaie și încleștare corp la corp care să determine imposibilitatea de a stabili cine și prin ce acte materiale a contribuit la lezarea integrității celorlalți. Ori în incidentul din 1.04.2011 este evident că o astfel de bătaie nu a avut loc. Petentul este cel care poate fi suspectat doar că a produs intimaților G. și S. leziuni prin înjunghiere. Nu rezultă din declarația niciunuia dintre participanți un contact fizic între S. și petent, sau între M. și G.. Petentul este cel care a intrat în contact atât cu G. cât și cu S.. Chiar dacă și petentul a suferit leziuni despre care nu s-a stabilit cum s-au produs există indicii temeinice în sensul că el a produs leziuni celorlalți. Nu există încăierare atunci când nu există învălmășeală respectiv când încleștarea sau lupta are loc între adversari distincți cum este cazul de față incidentul derulându-se pe perechi. Astfel în mod corect s-a reținut în rezoluție că lipsește latura obiectivă.

Victimele evidente sunt intimații S. și G. cărora li s-a pus în pericol viața prin lezarea unor organe vitale ficat respectiv colon.

Infracțiunea de încăierare se comite cu intenție. Nu se poate reține intenția indirectă invocată de petent atunci când intimatul S. a încercat să stopeze orice incident, fapt confirmat și de intimatul M. B. C..

Hotărârile judecătorești rămase definitive capătă autoritate de lucru judecat, prezumându-se că ele reflectă adevărul (res judicata pro veritate habetur). Această considerare apare ca necesară pentru a statornici prestigiul Justiției și stabilitatea activității jurisdicționale și constituie un principiu juridic recunoscut din cele mai vechi timpuri.

Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale are un efect pozitiv și unul negativ, efectul pozitiv constă în aceea că hotărârea poate fi pusă în executare, iar efectul negativ împiedică exercitarea unei noi acțiuni penale împotriva aceleași persoane, pentru aceeași faptă (non bis in idem).

Ca o consecință a efectului negativ menționat mai sus, autoritatea lucrului judecat se înscrie în rândul cauzelor care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea exercitării ei.

Autoritatea de lucrul judecat operează numai în cazul în care, cu privire la o persoană, s-a desfășurat o judecată penală pentru o anumită faptă considerată infracțiune. În acest sens, pentru existența autorității de lucru judecat în materie penală se cere existența a două elemente identice între cauza judecată și cauza care urmează a fi soluționată, și anume: identitatea de persoane și identitatea de obiect. Spre deosebire de autoritatea de lucru judecat în materie penală, pentru existența autorității de lucru judecat în materie civilă se cere o triplă identitate și anume: identitatea de persoane, de obiect și de cauză.

Dintre cele două elemente ale autorității de lucru judecat, se poate reține identitatea de persoane, aceeași participanți, inculpatul cu cele două persoane vătămate și martorul Markus B. C..

Sub aspectul autorității trebuie observat că în procedura soluționării plângerilor împotriva actelor procurorului nu se administrează probe noi ci se ia în considerare doar actele administrate de către organele de urmărire penală.

În cursul judecării în fond a cauzei exista posibilitatea administrării unor noi probe în cadrul cercetării judecătorești.

Obiectul celor două cauze nu este identic, în cursul judecării cauzei instanța poate schimba încadrarea juridică a faptei, potrivit prev.art.386 Cod procedură penală, ori de câte ori din cercetarea judecătorească rezultă elemente care justifică această soluție.

Cercetarea judecătorească, care are în vedere atât probele administrate în cursul urmăririi penale cât și cele administrate în cursul judecății, este unul mai complex și mai adecvat aflării adevărului.

Inculpatului nu i se poate crea o situație mai gravă în sensul excluderii schimbării încadrării juridice și infracțiunii de încăierare în baza soluționării unei plângeri împotriva rezoluției procurorului.

Încăierarea între mai multe persoane, denumită rix (de la cuvântul latin rixa) este ciocnirea violentă și spontană între mai multe persoane învrăjbite, desfășurată în îmbulzeală și cu o împletire de acțiuni așa fel încât este greu să se stabilească aportul fiecăreia dintre persoanele prinse în încăierare. Caracteristic rixului este tocmai această împletire a actelor de violență, de îmbrâncire, de loviri și trânteli între angajați în luptă, toate acestea însoțite de țipete și larmă. De regulă nu se poate stabili ce anume a făcut fiecare dintre participanții la încăierare. Ceea ce apare însă ca cert, este faptul încăierării, adică faptul participării persoanelor respective la rix, fără această participare neputându-se vorbi de încăierare. Ca act de conduită încăierarea apare decât ca o faptă de care trebuie să răspundă fiecare dintre persoanele care participă la ea și de aceea, conceptual, prin încăierare se înțelege însăși fapta cuiva de a participa la încăierarea dintre mai multe persoane.

Încăierarea, ca faptă penală distinctă, încriminată prin art.322 Cod penal, se caracterizează prin săvârșirea de violențe între mai multe persoane, unele asupra altora. Violențele se produc în așa fel încât în înghesuiala (îmbrânceala) ce are loc, este greu de stabilit, însă nu imposibil, contribuția fiecărui participant. Tot în sfera specificului acestei infracțiuni se înscrie și faptul că încăierarea nu începe cu intenția de a produce vătămarea integrității corporale sau moartea, ci cu o gâlceavă sau o ceartă, actele de violență declanșându-se ca urmare a acesteia.

Când însă, într-un asemenea conflict făptuitorul a acționat cu intenția manifestă de a înjunghia, în condițiile care fac posibilă identificarea lui fără dificultate, atunci fapta comisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală și se încadrează în dispozițiile art.194, alin.1 Cod penal

În speța dată inițial s-a ivit o ceartă urmată de altercație între grupurile formate din persoanele vătămate pe de o parte iar pe de alta dintre inculpat și martorul Markus C.. Ulterior însă cum s-a demonstrat în mod detaliat anterior inculpatul după ce persoana vătămată s-a îndepărtat de el, iar apoi a înjunghiat persoana vătămată S. I., care era pe celălalt trotuar.

Potrivit art.3 din Legea 76/2008 este obligatorie prelevarea de probe biologice de la persoanele care au săvârșit infracțiunea de vătămare corporală prin urmare instanța va dispune prelevarea acestor probe de la inculpat.

Asupra laturii civile a cauzei.

Sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale pentru fapta proprie a inculpatului J. H. față de persoana vătămată G. I., respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția.

Fapta ilicită constă în fapta inculpatului de a înjunghia cu un obiect înțepător persoana vătămată în zona abdominală, a cărei viață a fost pusă în pericol și a suferit leziuni care necesită pentru îngrijire 30-35 zile.

Prejudiciul constă în daunele morale și materiale suferite de către persoana vătămată.

Orice suferință psihică se repercutează inevitabil în planul afectivității și psihicului persoanei vătămate, care suportă astfel, în mod automat și o suferință psihică.

Oricât de dificilă ar fi operațiunea de estimare a intensității acestei suferințe cu consecințe directe în stabilirea nivelului dezdăunărilor morale, instanța nu statuează în mod arbitrar acestei chestiuni, ci are la îndemână drept criterii orientative o . aspecte.

Instanța se va raporta pe de o parte la suferințele fizice suportate de către partea vătămată, leziuni corporale suferite nu au un caracter grav, au necesitat o intervenție chirurgicală minoră și care au fost stabilite în mod obiectiv prin acte medico-legale. Pe de altă parte la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța trebuie să aibă în vedere că acestea trebuie să aibă efecte compensatorii pentru victima și să nu constituie o amendă excesivă pentru inculpat, care prin fapta ilicită ce a stat la originea ei și care pentru aceasta deja a suferit o condamnare penală. Suferințele psihice ale victimei nu pot fi înlăturate sau vindecate prin prestații bănești și daunele morale nu pot constitui o îmbogățire fără just temei a părții civile.

În speța dată partea vătămată deși a suferit o vătămare psihică, totuși leziunile sunt vindecabile în 30- 35 zile de îngrijiri medicale, prin îngrădirea lui de a participa la viața socială fiind una redusă nu au fost alterate în mod semnificativ condițiile de viață.

Instanța apreciază că suma de_ lei cu titlu de daune morale este de natură să compenseze efectul negativ al faptei ilicite imputabile inculpatului

Cu privire la daunele materiale se observă că în perioada 01.04.2011 – 10.06.2011 persoana vătămată se afla în concediu de boală, și a beneficiat de indemnizație de boală în perioada: aprilie 2011 – 456 lei, mai 2011 – 516 lei, iunie 2015. (f.24-25 vol.I)

Persoana vătămată a fost angajată la . Ulcani cu un salariu lunar de 700 lei.

Diferența între salariu și indemnizația de boală este 544 lei (244 + 187 + 123 lei).

Persoana vătămată datorită agresiunii suferite nu a putut lucra și beneficia de salariu, astfel este îndreptățită să recupereze de la inculpat diferența între venitul realizat și indemnizația de boală.

Legătura de cauzalitate rezultă din modul de derulare al faptei.

Vinovăția s-a realizat sub forma intenției directe.

Fapta a fost săvârșită înainte de . noului Cod civil, astfel potrivit prevederilor art.103 din Legea 71/2011 faptei sunt aplicabile prevederile Codului civil din 1864 în vigoare la data săvârșirii faptei.

Prejudiciul constă în daunele morale și materiale suferite de către persoana vătămată.

Orice suferință psihică se repercutează inevitabil în planul afectivității și psihicului persoanei vătămate, care suportă astfel, în mod automat și o suferință psihică.

Instanța apreciază că suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale este de natură să compenseze efectul negativ al faptei ilicite imputabile inculpatului

Legătura de cauzalitate rezultă din modul de derulare al faptei.

Vinovăția s-a realizat sub forma intenției directe.

Suma de 1000 lei solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată nu a fost dovedită în nici un mod.

Potrivit art.313 alin.1 din Legea 95/2006 în forma actuală în vigoare la data săvârșirii faptei

Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale

Condițiile răspunderii delictuale pentru fapta proprie a inculpatului sunt cele reținute anterior, fapta ilicită constă în înjunghierea persoanei vătămate, prejudiciul constă în cheltuielile de spitalizare ale persoanei vătămate S. Z. – 1466,503 lei și G. I. – 2525,255 lei, împreună cu dobânzile aferente, legătura de cauzalitate rezultă din modul de derulare a evenimentelor și vinovăția s-a realizat sub forma intenției directe.

Astfel inculpatul a cauzat daune integrității corporale și sănătății persoanelor vătămate și este obligat să achite contravaloarea cheltuielilor de spitalizare.

În cursul procesului penal s-a recurs la serviciile interpretului și cheltuielile legate de interpretare rămân în sarcina statului, potrivit art.274 alin.1 Cod procedură penală.

Judecata s-a desfășurat la 32 termene de judecată și potrivit procedurii judiciare pentru fiecare termen cheltuielile judiciare sunt în cuantum de 100 lei.

Avocatul ales al părții civile G. I. a depus o chitanță arătând plata a 2000 lei cu titlu de onorariu avocat, și inculpatul condamnat va fi obligat la plata acestuia.

La primul termen de judecată inculpatul a beneficiat de asistență juridică din oficiu din partea avocatului Marosi G..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În baza art. 386 Cod procedură penală și art.5 Cod penal din 2009 dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin 2 Cod penal din 1968 și infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin 2 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1968 în infracțiunea de vătămare corporală prev de art. 194 alin.1lit.e Cod penal din 2009 și infracțiunea de vătămare corporală prev de art. 194 alin.1lit.e Cod penal din 2009, cu aplicarea 38 cod penal din 2009.

Respinge excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice.

În baza art. 386 Cod procedură penală și art.5 Cod penal din 2009 respinge cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală prev de art. 194 alin.1 lit.e Cod penal din 2009 și infracțiunea de vătămare corporală prev de art. 194 alin.1 lit. e Cod penal din 2009, cu aplicarea 38 Cod penal din 2009 în infracțiunea de încăierare prev. de art.198 Cod penal din 2009.

În baza art. 194 alin.1 lit. e Cod penal din 2009 condamnă pe inculpatul J. H. – fiul lui T. și I., născut la data de 18 aprilie 1976 în mun. O. S., județul Harghita, domiciliat în O. S., .,., cetățenie română, studii medii, necăsătorit, administrator, fără antecedente penale, posesor C.I. . nr._ eliberat de SPCLEP O. S., CNP_ -, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală la 2 ani închisoare.

În baza la art. 66 alin. (1) lit. a și b și d Cod penal, interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat o perioadă de doi ani de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. art. 66 alin. (1) lit. a și b și d Cod penal, interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 194 alin.1 lit. Cod penal din 2009 condamnă pe inculpatul J. H. – fiul lui T. și I., născut la data de 18 aprilie 1976 în mun. O. S., județul Harghita, domiciliat în O. S., .,., cetățenie română, studii medii, necăsătorit, administrator, fără antecedente penale, posesor C.I. . nr._ eliberat de SPCLEP O. S., CNP_ -, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală la 2 ani închisoare.

În baza art.38 Cod penal infracțiunile sunt în concurs și în baza art.39 lit. b Cod penal inculpatul execută pedeapsa de 2 (doi) ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 91 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. (1) Cod penal obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Harghita, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul instituției Primăriei O. S. sau a Spitalului M. O. S. pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) Cod penal. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal.

În baza art. 45 alin.3 lit. a Cod Penal raportat la art. 66 alin. (1) lit. a și b și d Cod penal, interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat o perioadă de doi ani de zile și 8 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;

În baza art. 45 alin.3 lit. a Cod Penal raportat la art. 65 alin. (1) raportat la art. art. 66 alin. (1) lit. a și b și d Cod penal, interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Dispune prelevarea de la inculpatul J. H. – fiul lui T. și I., născut la data de 18 aprilie 1976 în mun. O. S., județul Harghita, domiciliat în O. S., .,., cetățenie română, studii medii, necăsătorit, administrator, fără antecedente penale, posesor C.I. . nr._ eliberat de SPCLEP O. S., CNP_ -, de probe biologice – care vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

Măsura dispusă va fi adusă la cunoștința inculpatului, conform art. 5 alin. 5 din Legea 76/2008. Prelevarea se va realiza în strictă conformitate cu dispozițiile Legii 76/2008, iar probele biologice astfel recoltate și datele din Sistemului Național de Date Genetice Judiciare nu pot fi folosite în alte scopuri decât cele prevăzute de Legea 76/2008.

În baza art. 19 Cod procedură penală și art.1359 și urm cod civil și obligă inculpatul J. H. să achite părții civile S. Z., suma de 50.000 lei reprezentând daune morale.

Respinge cererea privind obligarea inculpatul J. H. la pata sumei de 1.000 lei, reprezentând daune materiale în favoarea părții civile S. Z..

În baza art. 19 Cod procedură penală și art.1359 și urm. Cod Civil obligă inculpatul J. H. să achite părții civile G. I., suma de 50.000 lei reprezentând daune morale.

În baza art. 19 Cod procedură penală și art.1359 și urm Cod Civil obligă inculpatul J. H. să achite părții civile G. I., suma de 554 lei reprezentând daune materiale.

În baza art. 276 Cod procedură penală și obligă inculpatul J. H. să achite părții civile G. I., suma de 2.000 lei reprezentând onorariu avocat.

În baza art. 19 Cod procedură penală și art.1359 și urm Cod Civil obligă inculpatul J. H. să achite părții civile S. M. O. S. suma de 3992,053 lei împreună cu dobânzile legale aferente, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale persoanelor vătămate.

Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei rămâne în sarcina statului și se avansează din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul Harghita.

În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală cheltuielile legate de interpret rămân în sarcina statului.

În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 3200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare minutei.

Pronunțată în ședința publică, azi, 7 iulie 2015, ora 13.05.

Președinte,Grefier,

R. Z. JózsefSzékely H.

Red.R.Z.J.

Tehnored.D.C.A./5 ex.

Pr.17.07.2015

Pr.27.07.2015

← Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Sentința nr. 123/2015....		Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 197/2015.... →

Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Sentința nr. 126/2015. Judecătoria ODORHEIUL SECUIESC

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Sentința nr. 126/2015. Judecătoria ODORHEIUL SECUIESC