Abandonul de familie. Art.378 NCP. Sentința nr. 89/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 89/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 22-01-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal – 3161
SENTINȚA PENALĂ NR. 89/2015
Ședința publică din data de 22.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I.-M. R.
GREFIER: I.-N. C.
Ministerul Public este reprezentat de procuror MIRIAM M., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.
Înregistrarea dezbaterii cauzei s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod de procedură penală.
Pe rol, soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul P. D., trimis în judecată sub acuzația comiterii infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 378 al. 1 lit. c Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul P. D. și av. D. D., în calitate de apărător ales al persoanelor vătămate P. M. și P. J., ambii prin reprezentantul legal P. I., lipsă fiind persoanele vătămate și reprezentantul legal al acestora.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată faptul că s-a executat mandatul de aducere emis pe numele inculpatului P. D..
În baza art. 372 al. 1 Cod procedură penală, instanța procedează la identificarea inculpatului P. D., pe baza cărții de identitate.
La întrebarea instanței, inculpatul arată că nu a achitat pensia de întreținere în favoarea persoanelor vătămate minore P. M. și P. J., întrucât nu a avut posibilități în acest sens. De asemenea, întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că la termenul anterior de judecată nu s-a prezentat în instanță întrucât nu a avut cu cine lăsa copii.
Apărătorul părților vătămate minore, av. D. D., la întrebarea instanței arată că inculpatul nu a achitat nimic din pensia de întreținere restantă în favoarea celor două persoane vătămate minore și nu confirmă plata sumei de 10.000 de forinți pe care inculpatul a susținut că a achita-o în contul pensiei de întreținere la termenul anterior de judecată.
Instanța constată că inculpatul nu a plătit total sau parțial pensia de întreținere în favoarea celor două persoane vătămate minore deși i s-au acordat mai multe termene în acest sens.
În baza art. 374 al. 1 și 2 Cod procedură penală, se face o prezentare succintă a actului de sesizare al instanței, după care președintele explică inculpatului P. D. în ce constă învinuirea ce i se aduce, îl înștiințează pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i atenția că tot ce declară poate fi folosit și împotriva sa, precum și cu privire la dreptul de a pune întrebări martorilor, experților și de a da explicații în tot cursul cercetării judecătorești când socotește necesar.
Conform art. 374 al. 4 Cod procedură penală, instanța pune în vedere inculpatului P. D. că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Inculpatul P. D. arată că dorește să fie judecat pe baza procedurii recunoașterii învinuirii, prev. de art. 375 Cod procedură penală, întrucât recunoaște fapta de care este acuzat.
Instanța ia act că inculpatul solicită să fie judecat pe baza procedurii recunoașterii învinuirii, prev. de art. 375 Cod procedură penală.
În baza art. 375 al. 1 Cod procedură penală, instanța procedează la ascultarea inculpatului P. D., declarația sa fiind consemnată în procesul verbal care se atașează la dosar, după ce în prealabil a fost citită și semnată de inculpat și de apărătorul acestuia.
Instanța, având în vedere declarația inculpatului P. D., pune în discuție admisibilitatea cererii inculpatului de judecare conform procedurii recunoașterii învinuirii, prev. de art. 375 Cod procedură penală.
Reprezentantul parchetului solicită a se dispune admiterea cererii inculpatului P. D. de judecare conform procedurii recunoașterii învinuirii, prev. de art. 375 Cod procedură penală, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens.
Inculpatul, de asemenea, solicită să se admită cererea de judecare conform procedurii recunoașterii învinuirii.
Apărătorul persoanelor vătămate minore, av. D. D. arată că lasă la aprecierea instanței a se pronunța cu privire la cererea inculpatului de judecare conform procedurii recunoașterii învinuirii.
Instanța, în baza art.375 al. 1 Cod procedură penală, admite cererea inculpatului P. D. de judecare conform procedurii în cazul recunoașterii învinuirii, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens.
Apărătorul persoanelor vătămate minore, av. D. D. depune la dosar chitanța nr. 13/25.08.2014 reprezentând achitarea de către reprezentantul legal al minorilor a sumei de 700 lei onorariu avocațial.
Reprezentantul parchetului solicită ca inculpatul să fie întrebat dacă este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în situația în care se va impune acest lucru.
La întrebarea instanței, inculpatul P. D. arată în cele din urmă că este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în situația în care se va impune acest lucru, după ce inițial inculpatul a arătat că nu este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității întrucât este unicul întreținător al familiei.
În baza art.387 al. 1 Cod procedură penală, instanța pune în discuția procurorului, apărătorului inculpatului și inculpatului dacă mai au de dat explicații ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetării judecătorești.
Întrucât procurorul și inculpatul nu formulează alte cereri sau precizări suplimentare, instanța, în baza art. 387 al. 2 declară terminată cercetarea judecătorească acordând cuvântul în dezbateri, conform art. 388 Cod procedură penală.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că susține rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea prin care a fost trimis în judecată inculpatul P. D. și consideră fapta reținută în sarcina inculpatului dovedită cu probele de la dosarul cauzei și declarația de recunoaștere a acestuia.
Apreciind că vinovăția inculpatului este dovedită, astfel cum a fost și recunoscută de acesta în fața instanței, solicită condamnarea sa, în baza art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, la o pedeapsă just individualizată spre minimul special prevăzut de lege, în condițiile art. 91 Cod penal solicitând a se dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei.
În baza art. 274 al. 1 Cod procedură penală solicită a se dispune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Apărătorul persoanelor vătămate minore P. M. și P. J., av. D. D., pe latură penală, solicită a se aplica față de inculpat o pedeapsă just individualizată, cu precizarea că lasă la aprecierea instanței modalitatea de individualizare a pedepsei.
De asemenea, solicită admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată de persoanele vătămate, prin reprezentatul legal. Totodată, solicită obligarea inculpatului și la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, conform chitanței depusă la dosar.
Inculpatul P. D., având ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de spus.
INSTANȚA
DELIBERÂND:
Constată că prin rechizitoriul nr. 4767/P/2013 din 21.03.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, înregistrat la instanță la 25.03.2014, sub nr. de dosar_ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. D., sub acuzația comiterii infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 378 al. 1 lit. c Cod penal.
În esență, s-a reținut de procuror în sarcina inculpatului P. D. faptul că
nu a plătit, cu rea credință, nicio sumă de bani din pensia de întreținere stabilită pe cale judecătorească, prin sentința civilă nr. 5677/24.09.2008 a Judecătoriei Oradea, în favoarea minorilor P. J. Mercedes și P. M. M..
Prin încheierea nr. 141/C.P./24.04.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății în cauză.
După începerea judecății, deși inculpatul solicitat un termen pentru a achita pensia de întreținere în favoarea celor două persoane vătămate minore, acesta nu a făcut nici măcar dovada plății parțiale a pensiei de întreținere.
La termenul din 22.01.2015 inculpatul P. D. a solicitat aplicarea procedurii judecății în cazul recunoașterii învinuirii, prev. de art. 375 Noul Cod procedură penală, declarând că recunoaște învinuirea adusă., solicitare admisă de instanță.
Examinând probele administrate în faza de urmărire penală, în raport de declarația inculpatului de recunoaștere a învinuirii, instanța reține în fapt următoarele:
În data de 11.07.2013 numita P. I., reprezentanta legală a minorilor P. J. Mercedes și P. M. M., a formulat o plângere penală împotriva inculpatului P. D. solicitând tragerea acestuia la răspundere penală pentru neplata pensiei de întreținere stabilite pe seama minorilor P. J. Mercedes și P. M. M. ( ambii născuți la 30.09.2001) prin sentința civilă nr. 5677/24.09.2008 a Judecătoriei Oradea.
În plângere și declarația reprezentantei minorilor se arată că de la divorț, din anul 2008, fostul său soț (inculpatul) nu a achitat nicio sumă de bani cu titlu de pensie de întreținere.
Instanța reține că prin sentința civilă nr. 5677/24.09.2008 a Judecătoriei Oradea s-a dispus încredințarea celor doi minori la mamă și obligarea tatălui, respectiv a inculpatului, la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor în cotă de 30 % din venitul său net lunar, începând cu data pronunțării hotărârii și până la majoratul copiilor sau alte dispoziții.
În declarația din cursul urmăririi penale inculpatul P. D. a recunoscut că nu și-a îndeplinit niciodată obligația de a achita pensia de întreținere, însă a motivat acest lucru prin faptul că ar fi avut cu fosta soție o înțelegere verbală în sensul că aceasta, „când va fi strâmtorată”, să-l anunțe „despre pretențiile ei când va avea nevoie”. Cu toate acestea inculpatul nu a făcut însă nicio dovadă în acest sens, iar reprezentanta legală a minorilor a negat existența unei astfel de înțelegeri.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că inculpatul a realizat unele venituri în perioada anterioară depunerii plângerii, dar și ulterior și că nu este suferind de vreo boală care să-i afecteze capacitatea de muncă. De altfel, în fața instanței inculpatul a confirmat că a desfășurat activități de taximetrie-fila 51 dosar- și că a fost angajatul ., iar Inspectoratul Teritorial de Muncă Bihor a comunicat (fila 27 dosar up) că inculpatul P. D. figurează cu un contract de muncă încheiat cu ., începând cu data de 15.05.2013.
. Cluj N. a comunicat instanței că inculpatul nu mai este angajatul societății din 26.01.2014-fila 53 dosar inst.
Din adresa nr. 7120/2013 a Agenției Județene Pentru Ocuparea Forței de Muncă Bihor a rezultat că inculpatul nu figurează în evidențe ca beneficiar de indemnizație de șomaj sau ca persoană aflată în căutarea unui loc de muncă. (fila 25 dosar up), iar în baza de date a Primăriei comunei P., inculpatul nu apare ca deținător de bunuri impozabile, mobile sau imobile. (fila 24 dosar up).
Instanța reține că săvârșirea infracțiunii de abandon de familie se realizează doar dacă neîndeplinirea obligației de plată a pensiei de întreținere este urmarea relei-credințe.
Instanța apreciază că în cauză reaua-credință este dovedită, deoarece inculpatul, deși este apt de muncă și a realizat unele venituri în perioada 2013-2014, nu a achitat nimic din pensia de întreținere stabilită pe seama minorilor, începând cu luna octombrie 2008 și până la zi, deci mai mult de trei luni consecutiv.
Întreținerea propriilor copii este o obligație prevăzută prin lege, ea neputând face obiectul vreunei înțelegeri (oricum nedovedită) între părinți în sensul de a nu fi plătită deloc.
În drept, fapta inculpatului P. D. care nu a plătit, cu rea-credință, nicio sumă de bani din pensia de întreținere stabilită pe cale judecătorească, prin sentința civilă nr. 5677/24.09.2008 a Judecătoriei Oradea, în favoarea minorilor P. J. Mercedes și P. M. M., începând cu luna octombrie 2008 și până la zi, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 378 alin. 1 lit.c) Cod penal.
Întrucât, așa cum s-a stabilit în doctrină și în jurisprudență, infracțiunea de abandon de familie, în varianta neplății pensiei de întreținere stabilită pe cale judecătorească, este o infracțiune continuă omisivă, deoarece activitatea infracțională nu se epuizează la data expirării termenului pentru plata pensiei în condițiile în care plata nu a fost îndeplinită, ci continuă până la data plății efective, sau până la data când intervine o condamnare în primă instanță, constatăm că, în speță, infracțiunea de abandon de familie, nu era epuizată la data intrării în vigoare a Noului Cod penal, epuizarea intervenind la data condamnării în primă instanță, adică la 22.01.2015.
În consecință, față de împrejurarea că epuizarea infracțiunii continue de abandon de familie are loc sub legea nouă, instanța apreciază că nu se mai pune problema aplicării legii penale mai favorabile, ci se impune aplicarea legii sub imperiul căreia infracțiunea s-a epuizat, adică Noul Cod penal.
Constatând vinovăția inculpatului P. D., întrucât din probele administrate în cauză rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, în baza art. 378 alin. 1 lit.c) Cod penal, cu aplic. art. 396 al. 10 Cod procedură penală, îl va condamna pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare, în regim de detenție.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere fapta comisă de inculpat și pericolul social al acesteia, împrejurările în care a fost comisă, inculpatul dând dovadă de un dezinteres total în ce privește întreținerea copiilor săi minori, cărora nu le-a plătit nimic din pensia de întreținere de 30 % din venitul său net lunar, pe o perioadă de cca. 6 ani, iar pe de altă parte s-a ținut seama de faptul că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, a solicitat aplicarea procedurii speciale a recunoașterii vinovăției, astfel că s-a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special, având în vedere limitele de pedeapsă reduse cu o treime, conform art. 396 al. 10 Cod procedură penală.
S-a apreciat că, în condițiile date, doar o pedeapsă cu executare în regim de detenție va fi în măsură să asigure atingerea scopului pedepsei, iar o eventuală suspendare sub supraveghere a executării pedepsei ar fi ineficientă în cazul inculpatului, datorită situației sale locative incerte (deși are domiciliul în ., inculpatul locuiește în fapt, fără forme legale în mun. Cluj N., situație în care supravegherea sa nu ar putea fi făcută în bune condiții).
Instanța va respinge ca inadmisibile pretențiile civile formulate de persoanele vătămate P. M. M. și P. J. Mercedes, prin reprezentant legal P. I., privind obligarea inculpatului la plata pensiei de întreținere restante. Persoanele vătămate beneficiază deja de un titlu executoriu împotriva inculpatului, privind plata pensiei. Acest titlu beneficiază de o procedură de punere în executare simplificată, astfel că inculpatul nu mai poate fi obligat încă o dată, în procesul penal, odată cu stabilirea vinovăției pentru infracțiunea de abandon de familie, la îndeplinirea unei obligații civile, stabilită printr-o sentință civilă definitivă și executorie. Apreciem că persoanele vătămate au la îndemână calea unei acțiuni civile pentru stabilirea exactă a cuantumului pensiei restante și a modalității de recuperare a acesteia.
Reținând culpa procesuală a inculpatului, instanța, în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală îl va obliga la plata către stat a sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în baza art. 276 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul să plătească persoanelor vătămate P. M. M. și P. J. Mercedes, prin reprezentant legal P. I., suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 378 alin. 1 lit.c) Cod penal, cu aplic. art. 396 al. 10 Cod procedură penală, condamnă inculpatul P. D., fiul lui I. și M., născut la data de 18.12.1970 în Oradea, jud. Bihor, cetățean român, studii școala profesională, conducător auto, divorțat, CNP_, cu domiciliul în com. P., ., nr. 84, jud. Bihor, f.f.l. în Cluj N., ., ., pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, la pedeapsa de:
5 (cinci) luni închisoare, în regim de detenție
Respinge ca inadmisibile pretențiile civile formulate de persoanele vătămate P. M. M. și P. J. Mercedes, prin reprezentant legal P. I..
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 276 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească persoanelor vătămate P. M. M. și P. J. Mercedes, prin reprezentant legal P. I., suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel la Curtea de Apel Oradea în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 22.01.2015.
Președinte, Grefier,
I.-M. R. I.-N. C.
Red.jud.IMR
Tehnored.gref.INC
9 ex. /28.01.2015
- emis 7 file comunicări
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 20/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
