Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 595/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 595/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 04-05-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ Nr. 595/2015
Ședința publică din 4 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ș. R. V.
GREFIER: T. T. G.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea este reprezentat de dl. procuror P. C..
* * * * *
Înregistrarea cauzei s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 C. pr. pen.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpatul B. G. G. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat, prev. de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 mod. și rep., cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a Cod penal din 1968 și art. 5 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din 27 Aprilie 2015, când părțile prezente au pus concluzii pe fond, care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru 4.05.2015, când instanța s-a pronunțat.
INSTANȚA
Constată că, prin rechizitoriul emis în data de 15.12.2014 în dosarul nr. 6634/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, înregistrat în instanță la data de 18.12.2014, sub dosarul cu numărul de mai sus, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. G. G. C., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de care o persoana a carei permis de conducere a fost anulat, fapta prev. și ped. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, rep.
În fapt, s-a reținut că, în data de 19.09.2013, in jur de ora 17.30, inculpatul a condus autoturismul marca Opel Astra, cu numerele de inmatriculare_, pe . Oradea, Jud. Bihor, cu toate ca avea anulat permisul de conducere din data de 17.10.2011.
Referitor la urmarirea penala efectuata, se retine ca prin ordonanța din data de 03.02.2014 a fost începută urmărirea penală cu privire infracțiunea prev. și ped. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195 din 2002 modif. și rep., cu aplicarea art. 5 Cod penal, iar prin ordonanța procurorului din data de 10.07.2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de inculpatul B. G. G. C., pentru săvârșirea infracțiunii de prev. și ped. de art. art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195 din 2002 rep., cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968 și art. 5 Cod penal.
In continuare, prin ordonanța din data de 04.12.2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva aceluiasi inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de mai sus, constatandu-se ca in temeiul art. 108, art. 307 și art. 309 C.p.p., inculpatului i-au fost aduse la cunoștință de catre organele de urmarire penala, drepturile și obligațiile prevăzute de art. 10, art. 83, art. 108 din C. proc. pen. întocmindu-se în acest sens procese – verbale atasate la dosarul penal.
In cursul procedurii de camera preliminara nu au fost invocate exceptii cu privire la nelegalitatea administrarii mijloacelor de proba din cursul urmaririi penale sau cu privire la nelegala sesizare a instantei, si nici din oficiu nu s-a impus a fi invocate, astfel ca prin incheirerea nr. 128 din data de 09.02.2015, s-a dispus de catre judecatorul de camera preliminara inceperea judecatii si s-a stabilit primul termen pentru solutionarea fondului, la data de 02.03.2015, termen la care inculpatul aprezent si asistat de avocat ales, a fost audiat si a solicitat aplicarea procedurii obisnuite de judecata.
Prin urmare, instanta a incuviintat cererile de probatiune solicitate si a audiat martorii Bals P. B. si Usvat S..
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Potrivit procesului verbal de constatare a contraventiei, ., nr._ (depus in copie la fila 44 dos. up), instanta retine ca la data de 19.09.2013, inculpatul B. G. a fost sanctionat contraventional cu avertisment si puncte de penalizare, intrucat nu a respectat dispozitiile art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 rep., in timp ce se afla la volanul autoturismului marcva Opel cu numerele de inmatriculare_, pe . Oradea.
Aspectele de mai sus reies si din declaratiile martorului Bals P. B. (agentul constatator), date in cursul urmaririi penale (filele 35-36 dos. up si filele 28-30 dos. inst). Astfel, martorul a aratat ca in data de 19.09.2013, fiind in exercitarea atributiilor de serviciu pe . Oradea, a oprit un autoturism, marca Opel, la volanul caruia se afla un barbat care nu purta centura de siguranta. Potrivit declaratiei martorului, conducatorul auto, i-a inmanat toate documentele solicitate, respectiv cartea de identitate, permisul de conducere si certificatul de inmatriculare a autoturismului Opel, cu numerele de inmatriculare_, ocazie cu care conducatorul auto a fost identificat in persoana inculpatului B. G. G. C.. Instanta retine ca martorul a detaliat in declaratia sa data in cursul urmaririi penale si semnalmentele inculpatului.
In continuare, potrivit procesului verbal din data de 26.09.2013, incheiat de . 9 dos. up), instanta retine ca, cu ocazia implementarii in baza de date a IPJ, a procesului verbal de contraventie de mai sus, intocmit de martorul Bals P., s-a constatat ca inculpatul B. G. figura cu permisul de conducere .-B287234H, anulat, incepand cu data de 17.10.2011.
De asemenea, la filele 38-40 dos. up, sant atasate dispozitia sefului serviciului rutier de anulare a permisului de conducere cat. B, ., emisa in baza s.p. 615/2011 a Judecatoriei Oradea, def. prin d.p. 793/R/2011 a Curtii de Apel Oradea, precum si dovada de comunicare a acesteia cu inculpatul B. G., la data de 06.11.2011.
Vazand pozitia procesuala a inculpatului, instanta constata ca aceasta a aratat ca stia despre anularea permisului sau de conducere, iar apararea sa consta in faptul ca inculpatul nu a recunoscut ca la data de 19.09.2013 ar fi fost la volanul autoturismului marca Opel de mai sus.
Referitor la apararile inculpatului, instanta le apreciaza ca fiind total nefondate, pentru motivele ce urmeaza a fi aratate mai jos.
In cursul urmaririi penale, inculpatul B. G. a invocat dreptul la tacere, precizand in declaratia de inculpat doar ca nu recunoaste fapta de care a fost acuzat (fila 30 dos. up).
Instanta constata totusi o atitudine sfidatoare la adresa organelor de politie din partea inculpatului, care la data de 17.07.2014, fiind audiat in calitate de suspect, a aratat ca nu doreste sa dea declaratii, precizand ca se va prezenta cu un avocat la data de 21.07.2014, ora 09.00, pentru a fi audiat, insa inculpatul nu s-a prezentat, astfel cum reiese din procesul verbal incheiat la acea data (fila 12 dos. up).
Din declaratia martorei Usvat S., care a fost proprietara autoturismului marca Opel, cu numerele de inmatriculare_, data in cursul urmaririi penale (filele 33- 34 dos. up), instanta retine ca aceasta a avut o relatie de prietenie cu inculpatul B. G. in perioada aprilie 2013-decembrie 2013, perioada in care inculpatul avea acces in apartamentul apartinand martorei si la bunurile acesteia. Referitor la cele petrecute in data de 19.09.2013, martora a aratat ca a plecat de acasa in jurul orelor 08.20 catre serviciu, iar autoturismul l-a lasat in parcarea din fata blocului, iar cheile in apartament. Martora arata ca nu poate preciza cu certitudine daca in acea dimineata inculpatul B. G. se afla la ea in apartament sau nu, insa a aratat ca acesta detinea cheile de la apartamentul sau si stia locul in care pastreaza cheile de la autoturism.
In continuare, martora a mai precizat ca s-a intors de la serviciu, in jurul orelor 20.00, ocazie cu care autoturismul se afla in aceeasi parcare din fata blocului, fara sa poata spune daca inculpatul l-a condus sau nu in respectiva zi.
In fata instantei de judecata, martora si-a mentinut in linii mari declaratia data in cursul urmaririi penale, precizand ca a avut o relatie de cateva luni cu inculpatul in cursul anului 2013, perioada in care acesta din urma avea acces in apartamentul ei.
Deosebit de relevant (din perspectiva celor sustinute de inculpat in declaratia data in fata instantei) este faptul ca martora a precizat ca in perioada in care au avut relatia de prietenie se vedeau cel mai des in timpul saptamanii si mai ieseau in oras la un suc.
Cele sustinute de martora, cu privire la faptul ca masina sa mai era condusa si de cumnatul si fratele cumnatului sau, sant lipsite de relevanta, atata timp cat acestia domiciliaza in Beius, iar martora a aratat ca cei doi conduceau ocazional autoturismul sau prin Beius si nicidecum prin Oradea. Referitor la faptul ca in Oradea, autoturismul sau era condus de mecanicul auto, atunci cand acesta era defect, este de asemenea lipsit de relevanta. Astfel, respectivul mecanic, nu avea de unde si nici de ce sa prezinte actele de identitate ale inculpatului (permis de conducere si carte de identitate), iar prezenta sa pe . are nici o logica, nefiind o . parte in mod normal din itinerarul .-Cihei, unde acesta avea atelierul auto.
Mai mult, din declaratia inculpatului (filele 21-23 dos. inst), se retine ca acesta a aratat fara nici o ezitare, ca a avut cartea de identitate asupra sa tot timpul, astfel ca nu avea cum sa ajunga la o alta persoana cum ar fi pretinsul mecanic auto.
In continuare, instanta retine ca exista neconcordante importante intre declaratia inculpatului si cea a martorei Usvat S.. Astfel, inculpatul a aratat ca nu a avut niciodata cheile de la apartamentul martorei, aspect contrazis insa fara dubii de martora.
De asemenea, inculpatul a incercat sa convinga instanta de faptul ca, in perioada august 2013 si ulterior, nu ar fi fost pe raza mun. Oradea in cursul saptamanii, intrucat si-ar fi cumparat un camion, care era condus de un prieten de-al sau, pe nume Stiop C., cei doi fiind plecati in curse de duminica seara si reveneau in Oradea, vineri sau sambata. Aceste sustineri ale inculpatului B. G., nu au nici un suport real, nu sant dovedite cu nici un mijloc de proba obiectiv si cel mai important, intra in contradictie cu declaratiile martorei Usvat S., care a aratat cat se poate de clar, faptul ca se vedea cu inculpatul in cursul saptamanii (deci nu la sfarsit de saptamana), ceea ce presupune ca acesta nu era plecat, asa cum sustine. Mai mult, martora Usvat, fiind intrebata de instanta cu privire la camionul la care a facut referire inculpatul, a aratat ca nu stie ca acesta sa fi avut un camion si nici nu stia cu ce se ocupa inculpatul in acea perioada.
Prin urmare, daca ar fi adevarate sustinerile inculpatului, potrivit carora avea un camion si facea curse regulate in fiecare saptamana, fiind in Oradea doar la sfarsit de saptamana, era cu neputiinta ca martora Usvat S., care era prietena sa in acea perioada (din aprilie 2013 pana in decembrie 2013), sa nu aibă nunostinta despre aceste aspecte.
In ce priveste declaratia martorei Usvat S. de la termenul din data de 27.04.2015, instanta a observat o timida subiectivitate, atunci cand a aratat ca “nu am avut o relatie foarte stabila cu inculpatul, dupa care revine si arata ca “In perioada in care relatia era putin mai stabila…. ” Este evident ca la unele sugestii ale inculpatului, aceasta a incercat sa-l ajute, pentru ca inculpatul sa-si poata etala mai lesne teoria sa mincinoasa. Deasemenea si imprejurarea ca martora a aratat ca nu stia despre faptul ca inculpatul nu avea dreptul de a conduce autoturisme, este putin credibila, atata timp cat aceasta detinea un autoturism si a convietuit cu inculpatul aproximativ 8 luni de zile.
Din declaratia martorului Bals P. B., data in fata instantei de judecata (filele 28-30 dos. inst), instanta retine ca acesta a descris in detaliu cele petrecute in data de 19.09.2013, cand a oprit in trafic autoturismul condus de inculpatul B. G..
In continuare, instanta constata ca avocatul inculpatului a incercat sa scoata in evidenta ca declaratia martorului ese una subiectiva, astfel ca prin prisma multiplelor contraventii constatate de martor, acesta nu ar putea sa recunoasca fizionomia fiecarui contravenient si astfel nici a inculpatului B. G..
Aceasta sustinere a avocatului inculpatului este nefondata, atata timp cat martorul a aratat ca la 2-3 zile de la data constatarii contraventiei respective, a aflat ca, conducatorul auto respectiv (in speta inculpatul) a savarsit in realitate o infractiune (aspect aflat in urma implementarii in sistemul de date a santiunilor din procesul verbal de constatare a contraventiei), astfel ca in acele momente si-a adus aminte de fizionomia conducatorului auto, astfel incat sa-l poata descrie, aspecte ce reies din declaratia martorului.
Prin urmare, in realitate nu este nici pe departe cum sustine avocatul inculpatului, si anume ca martorul l-ar fi recunoscut/descris pe inculpat dupa o perioada de 1 an, ceea ce ar fi .. Este evident ca in momentul in care si-a dat seama de faptul ca inculpatul avea permisul anulat, fiind vorba de o infractiune, la cateva zile de la oprirea acestuia in trafic a fost mult mai usor sa-si aminteasca toate detaliile necesare, privitoare la fizionomia conducatorului auto, astfel cum a si aratat martorul in declaratia sa.
De asemenea, instanta retine ca in urma vizionarii plansei foto, martorul l-a indicat fara a ezita pe inculpatul B. G. (fotografia nr. 5).
In continuare, instanta mai retine ca la dispozitia organelor de urmarire penala, s-a efectuat un raport de constatare criminalistica, nr._ din 24.11.2014, a carui concluzii insa sant needificatoare, constatandu-se caracteristicile specifice ale unor executii deghizate sau din fictiune.
Potrivit adresei IPJ, Serviciul Rutier, nr._/28.11.2013, inculpatul B. G., a figurat in evidenta conducatorilor auto din Bihor, ca fiind posesor de permis de conducere, ., emis la data de 09.03.2010, insa are dreptul de a conduce anulat. (fila 37 dos. up).
Referitor la declaratia pe proprie raspundere, data in fata notarului public, la data de 27.05.2010 (fila 37 dos. inst), din care reiese ca inculpatul si-ar fi pierdut permisul de conducere (eliberat cu doua luni in urma), nu este alceva decat o declaratie data in fals, atata timp cat inculpatul a prezentat permisul de conducere agentului constatator la data de 19.09.2013. Mai mult decat atat, desi avocatul inculpatului a aratat in mod corect faptul ca declaratia pe proprie raspundere de mai sus, nu are legatura cu fapta ce formeaza obiectul prezentului dosar, instanta retine insa ca respectiva declaratie are legatura cu o alta fapta grava savarsita de inculpat, la data de 23.05.2010 (cu 4 zile inainte de a da declaratia notariala), cand a fost depistat in trafic, conducand sub influenta alcoolului, fapta pentru care a si fost condamnat prin s.p. 615/2011 a Judecatoriei Oradea si astfel s-a ajuns la anularea permisului sau de conducere. Astfel, inculpatul, pentru a sfida organele de politie dar si alte organe judiciare, a dat la 4 zile de la constatarea infractiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 rep., respectiva declaratie, in care a declarat in mod neadevarat ca si-ar fi pierdut permisul de conducere. Scopul acestui demers este cat se poate de evident si anume pentru a putea conduce mai departe si a prezenta permisul de conducere, fara sa realizeze insa (sau fara sa-l intereseze) ca ar putea fi prins, ceea ce s-a si intamplat la data de 19.09.2013.
F. de cele de mai sus, instanta va retine vinovatia inculpatului B. G., rezultand fara nici un dubiu, faptul ca acesta a condus la data de 19.09.2013 autovehiculul marca Opel, apartinand martorei Usvat S., cu toate ca stia ca are permisul anulat.
Declaratiile martorului Bals P., coroborate cu cele ale martorei Usvat S., precum si celelalte probe administrate (procesul verbal de constatare a contraventiei din 19.09.2013, adresa IPJ, serciciul Rutier, recunoasterea dupa planse foto), inlatura orice urma de dubiu, in ceea ce priveste savarsirea faptei de catre inculpatul B. G.. Singurul mijloc de proba care nu se coroboreaza cu situatia de fapt retinuta de instanta si cu restul probelor administrate, este declaratia inculpatului, data in fata instantei de judecata, care nu poate servii la aflarea adevarului, fiind nesincera, neputand fi coroborata cu alt mijloc de proba. Motivul pentru care inculpatul a adoptat aceasta pozitie, este evident, situatia sa juridica, fapta ce formeaza obiectul prezentului dosar fiind comisa in stare de recidiva postcondamnatorie, mai exact in termenul liberarii contitionate din executarea unei pedepse anterioare de 2 ani si 4 luni inchisoare, din a carei executare a fost eliberat la data de 05.03.2013, cu un rest de 342 de zile.
Avand in vedere ca de la data savarsirii faptei de mai sus, a intervenit o lege penala noua, instanta, in baza art. 5 cod penal, vazand si Decizia Curtii Constitutionale nr. 265/2014, va constata ca vechea lege penala, respectiv OUG 195/2002 rep. si codul penal de la 1969, reprezinta in mod global legea penala mai favorabila in cazul inculpatului B. G. G. C..
La o analiza atenta a dispozitiilor legale succesive, instanta constata ca nu exista diferente notabile intre acestea, fapta retinuta in sarcina inculpatului fiind sanctionata cu aceleasi pedepse cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda. Analizand in concret persoana si atitudinea procesuala a inculpatului, se exclude aplicarea pedepsei cu amenda penala, astfel ca dand eficienta si principiului activitatii legii penale, urmeaza a fi apreciata mai favorabila legea penala veche.
In drept, fapta inculpatului B. G. G. C., care la data de 19.09.2013, în jurul orelor 17.30, a condus pe un drum public, respectiv pe . Oradea, autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare_, având anulat permisul de conducere, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana al cărei permis de conducere a fost anulat, faptă prev. și ped. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 mod. si rep., cu aplic. art. 37 al. 1 lit. a din Cod Penal din 1969, și cu aplic. art. 3 si art.5 din Cod Penal, texte legale in baza carora, instanta va condamna pe inculpat la o pedeapsa principala de 1 an si 3 luni inchisoare.
La individualizarea pedepsei, instanta a tinut cont de criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 alin. 1 si 2 cod penal de la 1969. astfel, analizand persoana inculpatului, care este recidivist, fiind condamnat anterior inclusiv pentru infractiuni la regimul rutier, vazand si pozitia sa procesuala de nerecunoastere a faptei si incercarea de inducere in eroare a organelor judiciare, constata ca se impune aplicarea unei pedepse cu inchisoarea, orientate sub media minimului si maximului prevazut de textul legal.
Vazand ca inculpatul a savarsit fapta ce face obiectul prezentului dosar in termenul liberarii conditionate, in baza art. 61 alin. 1 C. P.. de la 1969, va revoca beneficiul liberării condiționate de 342 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată prin s.p. 615/2011 a Judecătoriei Oradea, si va contopii acest rest cu pedeapsa stabilita în prezenta cauza, urmand sa aplice inculpatului spre executare, cea mai grea dintre ele, respectiv 1 an si 3 luni inchisoare pe care o va sporii cu o luna inchisoare, urmand ca inculpatul B. G. G. C. sa execute pedeapsa rezultanta de 1 an si 4 luni inchisoare, în regim de detenție.
In ceea ce privește pedeapsa accesorie, aplicarea acesteia inculpatului trebuie realizată atât în baza art.71 alin. 2 și 3 C.pen.de la 1969 și art.64 C.pen. de la 1969, cât și prin prisma Convenției E.D.O., a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței C.E.D.O., care, în conformitate cu art. 11 alin.2 și art.20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România, prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. In consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă atât principiul proporționalității, cât și art. 3 din Protocolul adițional nr. 1, așa cum a statuat și Î.C.C.J., prin decizia nr. 74/2007, pronunțată în interesul legii.
Așadar, conform art.71 alin.3 C.pen. de la 1969, instanța reține că urmarea socialmente periculoasă care s-a produs prin săvârșirea infracțiunii retinute in sarcina inculpatului B. G., vazand si perseverenta sa in savarsirea de fapte antisociale, duc la concluzia existentei unei nedemnitati ce atrage necesitatea interzicerii exercitării drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a Il-a și lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care va interzice inculpatului exercitarea acestor drepturi pe durata executării pedepsei principale.
Fiind in culpa procesuala, in baza art. 274 alin. 1 C. Pr. P.., instanta va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, in suma de 1000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
In baza art. 5 cod penal, vazand si Decizia Curtii Constitutionale nr. 265/2014, instanta constata ca vechea lege penala, respectiv OUG 195/2002 rep. si codul penal de la 1969, reprezinta in mod global legea penala mai favorabila in cazul inculpatului B. G. G. C..
În baza art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C. P.. din 1969, condamna pe inculpatul B. G. G. C., CNP:_, fiul lui T. și C., născut la data de 12.11.1979 în Oradea jud. Bihor, domiciliat în Oradea .. 35, . jud. Bihor, cetățean român, căsătorit, studii superioare, de profesie inginer, fără loc de muncă, cu antecedente penale, la o pedeapsa principala de 1 an si 3 luni inchisoare.
În baza art. 61 alin. 1 C. P.. de la 1969, revoca beneficiul liberării condiționate de 342 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată prin s.p. 615/2011 a Judecătoriei Oradea, si contopeste acest rest cu pedeapsa stabilita mai sus (în prezenta cauza) si aplica inculpatului spre executare, cea mai grea dintre ele, respectiv 1 an si 3 luni inchisoare pe care o sporeste cu o luna inchisoare, urmand ca inculpatul B. G. G. C. sa execute pedeapsa rezultanta de 1 an si 4 luni inchisoare, în regim de detenție.
În baza art. 71 alin. 2 C. P., pe durata executării pedepsei principale interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b C. P.. 1969 ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 274 alin. 1 C. Pr. P.., obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, in suma de 1000 lei.
Cu drept de apel la Curtea de Apel Oradea, in 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din data de 04.05.2015.
Președinte, Grefier,
Ș. R. VasileTopai T. G.
Red. Ș.R.V.
Tehnored. T.T.G.
2 ex/22.05.2015
| ← Abandonul de familie. Art.378 NCP. Sentința nr. 780/2015.... | Furtul în scop de folosinţă. Art.230 NCP. Sentința nr.... → |
|---|
