Mărturia mincinoasă. Art.273 NCP. Sentința nr. 1517/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1517/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 08-12-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA- JUDEȚUL BIHOR
SECȚIA PENALĂ
Operator de date cu caracter personal – 3161
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ nr. 1517/2015
Ședința publică din data de 08 decembrie 2015
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: P. L.
Din partea Ministerului Public, P. de pe lângă Judecătoria Oradea, a participat procuror M. Miriam.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpații A. V. M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, M. B. I., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și P. A. S., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru 02.12.2015 și pentru azi 08.12.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND:
Prin rechizitoriul nr. 2656/P/2014 din 28.04.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, înregistrat la instanță la 30.04.2014, inculpații A. V. M., M. B. I. și P. A. S., au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, faptele constând în aceea că inculpatul A. V. M., pe parcursul audierii în calitate de martor în cauza penală cu nr. 612/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea ( decl. din 29 iulie 2013 și 05.12.2013), a făcut afirmații mincinoase cu privire la modalitatea de producere a leziunilor numitului C. M. C., inculpatul M. B. I., pe parcursul audierii în calitate de martor în cauza penală cu nr. 612/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea ( decl. din iulie 2013), a făcut afirmații mincinoase cu privire la modalitatea de producere a leziunilor numitului C. M. C. și inculpatul P. A. S., pe parcursul audierii în calitate de martor în cauza penală cu nr. 612/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea (decl. din 29 iulie 2013 și cea ulterioară), a făcut afirmații mincinoase cu privire la modalitatea de producere a leziunilor numitului C. M. C..
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, coroborate cu probele din cursul cercetării judecătorești, instanța reține în fapt următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea a fost trimis în judecată inculpatul P. G. F. pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, constând în aceea că în data de 17.12.2012 l-a agresat fizic pe numitul C. M. C., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 30 de zile îngrijiri medicale. Prin același act a fost disjunsă cauza penală 2656/P/2014 față de numiții A. V. M., M. B. I. și P. A. S., în vederea continuării cercetărilor sub aspectul comiterii de către aceștia a infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prev. și ped. de art. 273 al. 1 Codul Penal, rap. la art. 5 din Codul Penal, constând în aceea că odată cu audierea lor în calitate de martori cu privire la incidentul din data de 17.12.2012, au dat declarații contradictorii cu ansamblul probelor din dosarul penal nr. 612/P/2013.
Starea de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din declarațiile părții vătămate C. M. C., coroborate cu declarațiile martorilor prezenți la momentul comiterii agresiunii: L. R. G., N. F. și L. N., care au arătat că inculpatul P. G. F. l-a lovit cu pumnul pe numitul C. M. C. în zona feței, precum și cu concluziile certificatului medico legal nr. 3567/Ia/1334 din data de 18.12.2012. Acești martori au arătat că, pe fondul unor discuții contradictorii, inculpatul l-a lovit pe partea vătămată cu un pumn în zona feței, spărgându-i și ochelarii, observând de asemenea și că acesta din urmă era tăiat în partea dreaptă sub ochi.
În probațiune inculpatul P. G. F. a solicitat audierea numiților A. V., M. B. și P. A. S. – inculpații din prezenta cauză, care au susținut versiunea sa, în care acesta a precizat faptul că martorul L. R. G. l-a împins, iar el a căzut peste partea vătămată C. M. C. – astfel explicând leziunile acestuia din urmă. Toți cei trei martori au declarat că nu au observat ca inculpatul P. G. F. să-l fi lovit pe numitul C. M. C. și nici nu au observat ca, ulterior incidentului, acesta să prezinte urme de violență la nivelul feței.
Declarații martorilor propuși de inculpatul P. G. F. au fost contrazise de întregul material probator, respectiv actele medicale și declarațiile martorilor oculari L. G. R., L. N. I. și N. F. T., care l-au văzut pe inculpatul P. G. F. manifestând un comportament agresiv față de persoana vătămată, pe care l-a lovit cu pumnul, precum și fișa de intervenție de la „112” și procesul verbal din 27.06.2013, care atestă împrejurarea că actele de agresiune s-au exercitat de către inculpat lângă scările de acces în firma al cărei administrator este, iar leziunile suferite de partea vătămată nu puteau fi cauzate în împrejurările declarate de inculpat, ci prin lovire cu un corp contondent dur și nu prin lovire de un corp contondent dur.
Toate aceste împrejurări demonstrează fără putință de tăgadă activitatea infracțională a inculpatului, astfel cum a fost descrisă în respectivul rechizitoriu, plasându-l pe acesta în postura de autor al faptei ce a făcut obiectul cauzei nr. 612/P/2013, motiv pentru care declarațiile martorilor propuși de către inculpatul P. G. F. nu au fost însușite de organele de urmărire penală în totalitate, ci doar în sensul reținerii datei existenței agresiunii în ziua de 17.12.2012, aceste declarații ale martorilor fiind în contradicție cu ansamblul probelor de la dosar privind modul de producere a leziunilor persoanei vătămate.
Audiat în prezenta cauză, inculpatul A. V. M. nu a recunoscut comiterea faptei de mărturie mincinoasă, arătând că-și menține declarațiile de martor date în cauza penală nr. 612/P/ 2013, cu privire la faptul că în data de 17.12.2012, în timp ce se afla la birou, la punctul de lucru mai sus menționat au venit doi bărbați, pe care el nu îi cunoștea. Unul din ei i-a spus că este prietenul numitei N. F. – colegă de-a sa și că aceasta mai are de luat ceva bani de la firmă. Ulterior a venit P. G. F., administratorul societății, care a discutat cu cei doi bărbați, după care le-a cerut acestora să iasă din birou. Tot în aceeași zi, după amiază, în timp ce se afla în birou, inculpatul a auzit gălăgie în fața firmei, afară, iar când s-a uitat pe geam să vadă despre ce este vorba, a observat că unul din bărbații care au fost dimineața, l-a împins pe P. G. F., care a căzut peste cealaltă persoană de sex masculin, care fusese și el dimineața, împreună cu cel care îl împinsese.
Inculpatul a declarat că nu a văzut ca numitul P. G. F. să-l fi lovit pe vreunul din bărbații care au venit în acea zi la sediul firmei. Imediat i-a sunat telefonul mobil, iar el nu a mai dat importanță la ceea ce se întâmplă, ocupându-se în continuare pentru rezolvarea unor probleme ale firmei în care îți desfășura activitatea.
Cu ocazia audierii în calitate de inculpat, numitul M. B. nu a recunoscut comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, arătând că își menține declarația olografă dată cu ocazia audierii de către organele de poliție. A arătat că, din cât își mai amintește, în data de 17.12. 2012 era angajat ca și conducător auto la societatea mai sus menționată, unde în data respectivă nu mai reține exact orele - fiind aproximativ în jurul amiezii, a observat doi bărbați pe care nu-i cunoștea, care se aflau într-un birou de la sediul societății, discutând aprins cu un coleg pe nume A. M. V. și încă o persoană pe nume L.. Ulterior a aflat de la organele de poliție că unul dintre ei se numește C. M. C., care era mai scund și că ar fi prietenul lui N. F. - fostă colegă de-a sa, iar cealaltă persoană mai înaltă s-ar numi L. G. R.. I-a văzut pe cei doi bărbați în după amiaza zilei de 17.12.2012 stând în curtea societății și așteptându-l pe administratorul P. G. F., cu care apoi au purtat niște discuții aprinse. Martorul afirmă că nu a auzit despre ce vorbeau. La un moment dat, persoana mai înaltă care crede că se numea L. R. G. l-a împins pe numitul P. G. F. care, dezechilibrându-se, a căzut peste C. M., adică peste persoana mai scundă, căzând jos lângă trepte, unul peste altul. Nu a observat faptul ca P. G. F. să-l lovească pe C. M. C. cu pumnul sau cu altceva. A mai precizat inculpatul că, apropiindu-se de locul incidentului, nu a văzut ca numitul C. M. să prezinte urme de lovitură. Nu își mai amintește dacă a văzut-o pe N. F. în ziua respectivă la sediul societății deoarece nu este sigur de acest lucru, trecând o perioadă de timp de la acel incident și până în prezent.
Cu ocazia audierii, inculpatul P. A. S. a declarat faptul își menține în totalitate declarațiile date anterior în fața organelor de poliție. A arătat că o cunoaște pe numita N. F., întrucât în anul 2012 aceasta a lucrat la societatea sus menționată, la birouri. Din ce îți mai amintește, în data de 17.12.2012, într-o după amiază, el aflându-se la sediul societății, a venit dinspre atelier în fața birourilor. Acolo a observat mai multe persoane de sex masculin, printre care și pe fratele său P. F. G., iar la un moment dat a văzut că o persoană de sex masculin pe care nu o cunoștea l-a împins pe fratele său cu mâinile, iar acesta s-a dezechilibrat și a căzut peste cealaltă persoană de sex masculin care era mai mică la înălțime, ambii căzând jos. Observând acest lucru el l-a ridicat pe fratele său de jos, fără să riposteze, trăgându-l deoparte „pentru a nu se isca vreun scandal”. Imediat au venit organele de poliție, dar nu își mai amintește cine a sesizat acest lucru, deoarece el era într-o stare de șoc și nu știe cine a chemat organele de poliție. A mai precizat faptul că fratele său nu l-a lovit pe C. M. C., ci fratele său a fost împins de către L. G., care era cu C. M., acesta dezechilibrându-se și căzând peste C. M..
Martora L. N. I., sora numitului C. M. C., a arătat că-și menține declarațiile date în cauza în care inculpatul P. G. F. a fost cercetat pentru lovire. A precizat că stătea în mașină împreună cu numita C. F. T., așteptându-l pe administrator, iar aceasta i-a arătat în parcarea din fața firmei doi bărbați, despre care a spus că unul este fratele șefului ( în fapt inculpatul din prezenta cauză, P. A. S.), iar celălalt – un angajat pe nume „M.”. Martora a arătat că acești doi bărbați au văzut că administratorul P. l-a lovit cu pumnul în față pe C. M. C..
Martora C. F. T. (fostă N.) - în prezent soția numitului C. M. C. – a declarat că a fost angajata firmei al cărei administrator este P. G. F., cu care, în ziua incidentului, a vrut să discute despre restanțele salariale. Aflându-se în parcarea din fața sediului firmei, l-a întrebat pe acesta despre bani, reproșându-i că o „poartă pe drumuri”, iar acesta a intenționat să o lovească. Au intervenit numiții C. M. și L. R. G., care i-au spus administratorului s-o lase în pace. Între timp s-a apropiat fratele administratorului, inculpatul (din prezenta cauză) P. A. S., care s-a bruscat cu bărbații care o însoțeau pe martoră. Numitul P. G. F. l-a lovit pe C. cu pumnul în zona ochilor, în partea dreaptă, spărgându-i ochelarii. Martora a observat că acestuia din urmă îi curgea sânge din acea zonă. La câțiva metri se afla și M. B. I., care avea în mână un cuțit, iar pe A. V. M. nu l-a văzut. Martora a precizat că atât M., cât și P. A. S. au văzut momentul când P. G. F. l-a lovit cu pumnul pe C. M..
În faza de cercetare judecătorească, la termenul de judecată din data de 20.10.2015 au fost audiați inculpații A. V. M. (f.38-39) și P. A. S. (f. 40-41), care au arătat că nu doresc aplicarea procedurii simplificate și că își mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale.
De asemenea, la termenul de judecată din data de 24.11.2015 au fost audiate martorele C. F. T. (f. 45-46) și L. N. I. (f. 47-48).
Inculpatul M. B. I. nu s-a prezentat în fața instanței pentru a fi audiat.
Întrucât de la momentul comiterii faptei și până în prezent, în legislația penală au survenit modificări, se pune problema aplicării legii penale mai favorabile.
Infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt în prezent incriminate de art. 273 alin. 1 Cod Penal, care constituie lege penală mai favorabilă deoarece limitele de pedeapsa au fost modificate, închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, față de unu la 5 ani cum prevedea art.260 din Codul penal de la 1968.
Potrivit art. 273 alin. (1) Cod penal, mărturia mincinoasă este fapta martorului care, în cauza în care participa în aceasta calitate, face afirmații mincinoase sau nu spune tot ce știe cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat.
Subiectul activ al infracțiunii este unul calificat. Infracțiunea de mărturie mincinoasă nu poate fi săvârșită decât de un martor, calitate care se determină de existența unui raport juridic procesual între organul judiciar și persoana ascultată ca martor.
Pentru ca să se poată realiza conținutul infracțiunii de mărturie mincinoasă este necesar să prezinte o anumită situație pe care codul penal o denumește sintetic „cauză în care se ascultă martori” (art. 273 alin.1 cod penal) . Este vorba numai de o cauză în care se înfăptuiește justiția, deci un proces de natură contencioasă.
Cauza penală are sensul de proces penal ce se desfășoară în fața organelor de urmărire penală sau a instanțelor de judecară. Este indiferent care este organul de urmărire penală sau a instanțelor de judecată. Este indiferent care este organul de urmărire penală (procurorul sau organul de cercetare penală), precum și dacă judecata se desfășoară în primă instanță, în apel sau recurs.
De asemenea, constituie infracțiune de mărturie mincinoasă fapta martorului care chiar dacă a depus mincinos în fața organelor de urmărire penală, nu mai este audiat în instanță și aceasta nu poate folosi pentru soluția pe care o dă declarația aceluiași martor.
Pentru ca acțiunea de „a face afirmații mincinoase”, să constituie elementul material al infracțiunii de mărturie mincinoasă, trebuie să fie îndeplinite anumite condiții legale care au caracter de cerințe esențiale și anume: afirmația martorului să privească „împrejurări esențiale”., și martorul, „să fi fost întrebat” asupra acelor împrejurări.
Martorul săvârșește infracțiunea de mărturie mincinoasă doar atunci când ambele cerințe sunt întrunite
Prin sintagma împrejurări esențiale se înțeleg orice fapte, date, situații sau circumstanțe care au legătură cu fondul cauzei, fiind determinante în soluția care se dă în procesul respectiv.
Caracterul esențial al împrejurărilor asupra cărora martorul relatează se determina prin raportare la obiectul probei, probă necesară rezolvării cauzei.
În cauză, instanța reține că doar inculpații A. V. M. și P. A. S. au fost audiați în calitate de martori în Dos.nr.612/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea în data de 23.07.2013 și 05.12.2013, respectiv în data de 29.07.2013 și 27.11.2013.
În ce privește latura obiectiva a infracțiunii de mărturie mincinoasă, elementul material al infracțiunii sus-menționate constă în faptul că la momentul audierii în calitate de martori în cauza penală cu nr. 612/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, inculpații A. V. M. (f.47-50) și P. A. S. (f. 42-46),au făcut afirmații mincinoase – în contradicție cu celelalte probe administrate în acea cauză, respectiv certificatul medico-legal eliberat numitului C., declarațiile numitului C. M. C. – date în calitate de parte vătămată și declarațiile martorelor L. N. și C. (fostă N.) F. T., cu privire la modalitatea de producere a leziunilor numitului C. M. C. în data de 17.12.2012
Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, instanța apreciază că inculpații A. V. M. și P. A. S. au acționat cu forma de vinovăție a intenției, în sensul că au prevăzut rezultatul faptelor lor și au urmărit producerea acestora, având reprezentarea că prin afirmațiile mincinoase făcute vor facilita numitului P. G. F. absolvirea de răspundere penală.
Între acțiunea ce constituie elementul material al laturii obiective și urmarea imediată există o legătură de cauzalitate, astfel cum reiese din materialul probator administrat în cauză.
Împrejurarea că instanța care a soluționat cauza din Dosar nr._ a înlăturat din ansamblul probator administrat declarațiile de martori date de inculpații din prezenta cauza ca fiind nesincere nu înseamnă ca infracțiunii îi lipsește unul din elementele sale constitutive, ci constituie o dovada în plus atât a existenței faptei, cât și a comiterii acesteia de către inculpați.
Acest aspect rezulta și din faptul că infracțiunea de mărturie mincinoasă se consuma în momentul în care s-au făcut afirmațiile mincinoase cu privire la împrejurările esențiale, neavând importanță dacă au avut relevanță sau nu asupra soluției pronunțate.
Starea de fapt reținută și vinovăția inculpaților sunt pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză: Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea nr. 612/P/2013, Copii declarații date în calitate de martori, Declarații martori, Declarații suspecți/inculpați.
Față de cele de mai sus, instanța urmează să rețină vinovăția inculpaților A. V. M. și P. A. S., actele de la dosar fiind de natura sa răstoarne prezumția de nevinovăție, care operează în favoarea oricărui inculpat.
1.În drept, fapta inculpatului A. V. M., care pe parcursul audierii în calitate de martor în cauza penală cu nr. 612/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea ( declarația din 05.12.2013), a făcut afirmații mincinoase cu privire la modalitatea de producere a leziunilor numitului C. M. C., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 61 al. 4 lit. c) Cod penal și cu aplic. art. 5 Cod penal.
La individualizarea pedepsei, conform criteriilor prevăzute la art. 74 C. pen. instanța va avea în vedere limitele de pedeapsă fixate prin lege, împrejurările comiterii faptei, respectiv faptul că inculpatul s-au prezentat în cursul urmăririi penale și la instanța de judecată pentru a fi audiat.
În cadrul individualizării judiciare a pedepsei, reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute la art. 75 C. pen. constatarea și caracterizarea acestora ca atare este lăsată la aprecierea instanței de judecată.
Astfel, în ceea ce privește conduita bună înainte de săvârșirea faptei, nu poate fi reținută în mod automat față de natura și gravitatea concretă a infracțiunii, respectiv că prin afirmațiile făcute, inculpatul a îngreunat activitatea organelor judiciare. Aceste împrejurări urmează să fie avute în vedere la dozarea pedepsei.
Pentru aceste motive, scopul coercitiv și educativ al pedepsei nu poate fi atins decât prin stabilirea unei pedepse orientată spre minimul special.
În consecință, instanța în baza art. 273 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 61 al. 4 lit. c) Cod penal și cu aplic. art. 5 Cod penal, va condamna pe inculpatul A. V. M., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, la pedeapsa de 180 zile-amendă.
În baza art. 61 al. 2 Cod penal va stabili suma corespunzătoare unei zile-amendă la 20 lei, astfel că inculpatul A. V. M. va executa o amendă de 3.600 lei.
Va atrage atenția inculpatului A. V. M. asupra prevederilor art. 63 alin. 1 din Codul penal, respectiv că în situația în care, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu numărul corespunzător de zile cu închisoarea, respectiv asupra prevederilor art. 64 Cod penal, privind executarea amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.
Va pune în vedere inculpatului A. V. M. că, potrivit art. 559 alin. 1 Cod procedură penală, are obligația să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Oradea, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
2.În drept, fapta inculpatului P. A. S., care pe parcursul audierii în calitate de martor în cauza penală cu nr. 612/P/2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea (declarația din 27.11.2013), a făcut afirmații mincinoase cu privire la modalitatea de producere a leziunilor numitului C. M. C., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 61 al. 4 lit. c) Cod penal și cu aplic. art. 5 Cod penal.
La individualizarea pedepsei, conform criteriilor prevăzute la art. 74 C. pen. instanța va avea în vedere limitele de pedeapsă fixate prin lege, împrejurările comiterii faptei, respectiv faptul că inculpatul s-au prezentat în cursul urmăririi penale și la instanța de judecată pentru a fi audiat.
În cadrul individualizării judiciare a pedepsei, reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute la art. 75 C. pen. constatarea și caracterizarea acestora ca atare este lăsată la aprecierea instanței de judecată.
Astfel, în ceea ce privește conduita bună înainte de săvârșirea faptei, nu poate fi reținută în mod automat față de natura și gravitatea concretă a infracțiunii, respectiv că prin afirmațiile făcute, inculpatul a îngreunat activitatea organelor judiciare. Aceste împrejurări urmează să fie avute în vedere la dozarea pedepsei.
Pentru aceste motive, scopul coercitiv și educativ al pedepsei nu poate fi atins decât prin stabilirea unei pedepse orientată spre minimul special.
Față de cele reținute mai sus, instanța în baza art. 273 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 61 al. 4 lit. c) Cod penal și cu aplic. art. 5 Cod penal, va condamna pe inculpatul P. A. S., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, la pedeapsa de: 180 zile-amendă.
În baza art. 61 al. 2 Cod penal va stabili suma corespunzătoare unei zile-amendă la 20 lei, astfel că inculpatul P. A. S. va executa o amendă de 3.600 lei.
Va atrage atenția inculpatului P. A. S. asupra prevederilor art. 63 alin. 1 din Codul penal, respectiv că în situația în care, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu numărul corespunzător de zile cu închisoarea, respectiv asupra prevederilor art. 64 Cod penal, privind executarea amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.
Va pune în vedere inculpatului P. A. S. că, potrivit art. 559 alin. 1 Cod procedură penală, are obligația să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Oradea, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri..
3.Cu privire la inculpatul M. B. I., instanța reține că acesta nu a fost audiat în calitate de martor de organele de urmărire penală în Dos.nr.612/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.
În data de 23.07.2013, inculpatul M. B. I. a fost ascultat în legătură cu plângerea depusă de către C. M. C. pentru a fi cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept a unui cuțit.
Ori acest înscris nu este o declarație de martor și nici nu poate fi declarație de martor pentru care legea însăși stabilește ce mențiuni trebuie să cuprindă în conținutul său orice declarație de martor.
Instanța reține că în data de 31.07.2013 prin rezoluția confirmată de procuror s-a început urmărirea penală în cauza din Dos.nr.612/P/2013, dată de la care a existat o cauză penală. Nu se poate vorbi de o cauză penală atunci când organele de urmărire penală efectuează unele acte premergătoare. Existența unei cauze penale fiind necesară pentru realizarea elementului material al infracțiunii de mărturie mincinoasă.
De asemenea, calitatea cerută subiectului activ de norma de incriminare, respectiv de martor, reprezintă o condiție pentru existenta infracțiunii.
Ca atare, în cauza nefiind îndeplinită condiția tipicității, fapta reținută în sarcina inculpatului M. B. I. nu există, fiind aplicabile dispozițiile art. 16 lit. a) din Codul de procedura penala.
Pentru aceste motive, instanța având în vedere dispozițiile art. 396 alin. 1 și 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală va achita pe inculpatul M. B. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzute de art. 273 alin.1 Cod penal, raportat la art.5 Cod penal.
În baza art. 274 alin. 2 Cod procedură penală va obliga pe inculpații A. V. M. și P. A. S. la plata către stat a sumei de 500 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 5 Cod penal reține că, în mod global, legea penală mai favorabilă în cauză este legea penală nouă, și în consecință :
1.În baza art. 273 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 61 al. 4 lit. c) Cod penal și cu aplic. art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul A. V. M., fiul lui V. și M., născut la data de 19.05.1983 în Oradea, jud. Bihor, cetățenia română, cu domiciliul în com. S., ./A, jud. Bihor, CNP_, studii superioare, economist, căsătorit-un copil minor, fără antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, la pedeapsa de 180 zile-amendă
În baza art. 61 al. 2 Cod penal stabilește suma corespunzătoare unei zile-amendă la 20 lei, astfel că inculpatul A. V. M. execută o amendă de 3.600 lei.
Atrage atenția inculpatului A. V. M. asupra prevederilor art. 63 alin. 1 din Codul penal, respectiv că în situația în care, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu numărul corespunzător de zile cu închisoarea, respectiv asupra prevederilor art. 64 Cod penal, privind executarea amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.
Pune în vedere inculpatului A. V. M. că, potrivit art. 559 alin. 1 Cod procedură penală, are obligația să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Oradea, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
2.În baza art. 273 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 61 al. 4 lit. c) Cod penal și cu aplic. art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul P. A. S., fiul lui G. și I., născut la data de 23.11.1981 în Oradea, jud. Bihor, cu domiciliul în Oradea, ., ..4, apt.16, jud. Bihor, cetățenia română, CNP_, căsătorit-un copil minor, studii superioare, agent de vânzări, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, la pedeapsa de: 180 zile-amendă
În baza art. 61 al. 2 Cod penal stabilește suma corespunzătoare unei zile-amendă la 20 lei, astfel că inculpatul P. A. S. execută o amendă de 3.600 lei.
Atrage atenția inculpatului P. A. S. asupra prevederilor art. 63 alin. 1 din Codul penal, respectiv că în situația în care, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu numărul corespunzător de zile cu închisoarea, respectiv asupra prevederilor art. 64 Cod penal, privind executarea amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.
Pune în vedere inculpatului P. A. S. că, potrivit art. 559 alin. 1 Cod procedură penală, are obligația să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Oradea, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
3. În baza art. 396 alin. 1 și 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală achită pe inculpatul M. B. I., fiul lui T. și D., născut la data de 06.10.1986, în Oradea, jud. Bihor, domiciliat în ., nr.157, jud. Bihor, CNP_, cetățenie română, necăsătorit, studii medii, fără antecedente penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzute de art. 273 alin.1 Cod penal, raportat la art.5 Cod penal.
În baza art. 274 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpații A. V. M. și P. A. S. la plata către stat a sumei de 500 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel la Curtea de Apel Oradea în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. P. L.
Red. G.M.
Dact. P.L.
3 ex/07.01.2016
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Sentința nr.... | Neglijenţa în serviciu. Art.298 NCP. Sentința nr. 17/2015.... → |
|---|
