Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Sentința nr. 1291/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1291/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 30-10-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA O.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 1291/2015
Ședința publică de la 30 octombrie 2015
Președinte I. E. S.
Grefier B. T. M.
Ministerul public este reprezentat de procuror G. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria O..
Pe rol judecarea plângerii conform art. 104 din Legea 254/2013 formulata de condamnatul M. M..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul M. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul parchetului arata ca înțelege sa nu participe la judecarea cauzei.
Instanța procedează la audierea condamnatului M. M., cele declarate fiind consemnate in proces verbal separat atașat la dosar, după ce in prealabil acesta a citit si semnat declarația.
Condamnatul prezintă spre vedere decizia penala nr. 118/CP/2015 a Tribunalului Bihor.
La întrebarea instanței condamnatul arată că nu mai are alte cereri sau excepții de formulat.
Apreciind cauza in stare de judecată, instanța acordă cuvântul asupra plângerii formulate de condamnat.
Condamnatul solicita clasarea cauzei.
INSTANȚA
DELIBERÂND:
Constată că prin cererea înregistrată la Judecătoria O. la data de 16.09.2015 petentul-condamnat M. M., deținut în P. O., a contestat soluția dată prin încheierea nr.207/08.09.2015 de către judecătorul de supraveghere din cadrul Penitenciarului O., prin care s-a respins plângerea petentului împotriva hotărârii date în dos. disciplinar nr.194/D/118/2015 al Comisiei de disciplină din cadrul P. O..
În motivarea contestației petentul-deținut a arătat că nu a părăsit punctul de lucru, nu a comercializat cele 3 flacoane, angajamentul de muncă din 03.12.2014 l-a semnat pentru punctul de lucru Casa de Cultură a sindicatelor, nu pentru Primăria O., punct de lucru care s-a desființat la data de 31.12.2014, iar faptele de care este acuzat nu sunt reale.
Din actele și lucrările dosarului nr. 194/D/118/2015 înaintat de judecătorul delegat din cadrul Penitenciarului O., instanța reține următoarele:
Potrivit raportului de incident din 25.08.2015 întocmit de agent șef principal C. V., la data de 24.08.2015, deținutul M. M., repartizat în regim de executare deschis, a părăsit fără aprobare punctul de lucru fără supraveghere Primărie II, pentru a comercializa 3 flacoane ce conțineau o substanță numită emulsie pentru asfalt.
Împotriva acestei sancțiuni, deținutul a formulat plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate din P. O., înregistrată la data de 31.08.2015 sub dosar nr. 194/D/118/2015 și a solicitat anularea sancțiunii disciplinare a suspendării dreptului de a primi vizite pe perioada de 3 luni, care i-a fost aplicată prin hotărârea din 28.08.2015 dată de comisia de disciplină din P. O., în dosar de cercetare disciplinară nr. 118/2015.
Din actele întocmite în dosarul disciplinar nr. 118/2015, pus la dispoziție de Comisia de disciplină din cadrul Penitenciarului O. judecătorul de supraveghere a reținut următoarele:
- raportul de incident întocmit la data de 25.08.2015 de agent șef principal C. V., la care s-a făcut referire mai sus (fila 3);
- referatul ofițerului de disciplină, comisar șef de penitenciare R. C. S., prin care s-a propus sancționarea deținutului, în conținutul căruia se arată că în data de 24.08.2015, deținutul M. M., după ce a vorbit la telefon cu fratele său, s-a întâlnit cu acesta și i-a înmânat 3 flacoane cu emulsie pentru asfalt. Deși acesta desfășura activități lucrative împreună cu deținuții de la punctul de lucru Primărie II în parcarea din spatele blocurilor de pe stradă, s-a deplasat pe . blocurilor, unde nu mai putea fi văzut de către colegii săi, fără să aibă aprobarea responsabilului cu punctul de lucru, agent șef principal C. V.. S-a întâlnit cu fratele său contrar prevederilor din angajamentul de muncă; cu această ocazie i-a înmânat trei flacoane cu emulsie de asfalt, pe care le-a procurat de la muncitorii firmei Selina, care lucrau în apropiere (fila 2);
- raportul de informare întocmit de agent șef principal C. V., Serviciul siguranță exterioară, care descrie incidentul ce face obiectul prezentei plângeri (fila 4);
- angajamentul din data de 03.12.2014, semnat de deținut, privind îndatoririle, obligațiile și interdicțiile specifice punctelor de lucru de regim deschis, fără supraveghere (filele 5, 6);
- raportul de oprire de la muncă a deținutului, din data de 26.08.2015, până la discutarea în comisia de selecționare la muncă (fila 7);
- declarația deținutului R. D., fiul lui P. și G., născut la data de 28.08.1972, dată în faza de cercetare disciplinară (fila 9);
- declarația deținutului V. Emeric, fiul lui I. și C., născut la data de 21.10.1982, dată în faza de cercetare disciplinară la data de 25.08.2015 (fila 11);
- declarația deținutului I. P. G., fiul lui C. și M., născut la data de 20.05.1981, dată în faza de cercetare disciplinară la data de 25.08.2015 (fila 12);
- declarațiile deținutului sancționat, date în faza de cercetare disciplinară (filele 8 și 10);
Pe parcursul cercetării disciplinare a dat două declarații
amănunțite, la data de 25.08.2015 și la data de 27.08.2015, cu conținut
diferit:
Astfel, în prima declarație, din data de 25.08.2015, fila 10 dosar de cercetare disciplinară, a arătat: „Menționez că firma Selina a efectuat lucrări la parcarea la care lucram și noi, folosind o soluție numită emulsie, întrebând dacă e bună pentru izolat acoperișul și am cerut 3 bidoane a câte 5 litri, iar acel muncitor mi-a zis că va vedea dacă rămâne după terminarea lucrărilor, fapt care s-a și întâmplat și mi le-a lăsat în șanț, pe care am dat-o la fratele meu fără bani sau alte foloase personale."
La doar două zile, prin noua declarație, din data de 27.08.2015, fila 8 dosar de cercetare disciplinară, și-a modificat susținerile: „La locul de muncă au fost executate lucrări pentru amenajarea unei parcări (asfaltare) și am găsit acolo, în bidoane, emulsie pentru asfaltare. În prealabil, după ce le-am găsit, l-am întrebat pe meșterul de acolo, ce face cu emulsia și mi-a zis că nu mai fac nimic cu ea și că o putem arunca, ceea ce a auzit și șeful de brigadă. În jurul orei 10:30 -11 am vorbit cu fratele meu la telefon și mi-a zis că vrea să vorbească neapărat cu mine, fapt pentru care i-am zis să vină să vorbim. L-am întrebat eu dacă nu vrea să ducă bidoanele de emulsie dacă are nevoie la ceva, iar dacă nu să le arunce într-un loc special amenajat. Menționez că acele bidoane nu le-am furat, nu am primit foloase pentru acestea, nu am părăsit locul de muncă și nu am trecut .="Style6"> În declarația dată în fața comisiei de disciplină, la data de
28.08.2015, consemnată sub semnătură în conținutul hotărârii de
sancțiune de la fila 1 dosar de cercetare disciplinară, petentul a făcut
următoarele precizări: „Recunosc cele întâmplate, declar că am ieșit
din zona unde se muncea și m-am întâlnit cu fratele meu, cu care am discutat și ulterior i-am dat trei bidoane pe care le-am primit de la reprezentanții firmei Selina . Regret cele întâmplate."
Fiind audiat în fața judecătorului de supraveghere la data de 31.08.2015, în declarația aflată la dosar la fila 3, deținutul a prezentat o nouă variantă: „Mi s-a citit raportul de incident întocmit la data de 25.08.2015, care nu reprezintă adevărul.
La data de mai sus a fost ultima zi de muncă la punctul de muncă Primărie 2, în zona Nufărul pe . noastră era să curățăm un canal, care se numește Canalul Morii.
Grupul nostru era alcătuit din 7 persoane.
In acea zonă firma Selina desfășura activitatea de asfaltare a parcării, iar după ce noi am curățat în întregime canalul, a venit inclusiv mașina de gunoi și am aruncat absolut toate gunoaiele, muncitorii firmei Selina au înțeles să arunce în canal 3 bidoane din plastic, fiecare de 5 litri, conținând ulei ars și anume ceea ce rămâne după folosirea emulsiei de asfaltare.
La ora 10 dimineața am luat cele 3 flacoane și le-am transportat doar pe o distanță de 30 de metri întrucât în mentalitatea mea canalul trebuia să rămână curat iar acele deșeuri nu este admisibil să fie aruncate la tomberonul de gunoi pentru că sunt poluante.
Așa cum am arătat, mașina specială pentru transportul gunoiului arondată punctului nostru de lucru deja trecuse și se transportaseră toate gunoaiele.
În aceste împrejurări, fratele meu a venit să vorbească cu mine, ocazie cu care eu i-am dat cele 3 bidoane și i-am spus că dacă are nevoie personal să le folosească atunci să le țină personal iar dacă nu să le ducă la unul din cele trei locuri speciale din orașul O., singurele unde se pot arunca deșeuri foarte poluante din categoria acestor uleiuri.
Fratele meu le-a luat și a plecat cu ele.
Doresc să precizez că nu am părăsit punctul de lucru și nu am comercializat emulsia pentru asfalt, care nu putea fi folosită întrucât era un deșeu, decât eventual la lucrări în gospodărie precum protecția unor obiecte din lemn.
Solicit anularea măsurii disciplinare.
Solicit să fie audiați deținuții V. Emeric și L. C.." (fila 3).
În fața instanței, audiat fiind, petentul a declarat aceleași aspecte ca și în fața judecătorului de supraveghere.
În exercitarea dreptului de apărare, s-a încuviințat petentului cererea privind audierea celor două persoane mai sus indicate, având în vedere că acestea făceau parte din grupul repartizat la același punct de lucru, situație în care au luat cunoștință personal de starea de fapt.
Procedându-se la ascultarea deținutului V. Emeric, în declarația de la fila 5 acesta a arătat: „Sunt repartizat la punct de lucru exterior Primărie 2, inclusiv în prezent și am participat personal la incidentul despre care sunt întrebat.
Grupul nostru de 7 deținuți am fost repartizați să curățăm un canal care se numește Șanțul Morii, de pe ..
Exact în același loc și o echipă de muncitori de la firma Selina asfalta o parcare.
Echipei de muncitori i-au rămas 4 bidoane din plastic de 5 litri fiecare, conținând o substanță rebut de la asfaltare.
Precizez că muncitorii au avut mult mai multe bidoane cu aceeași substanțe, pe care le-au și aruncat pentru că nu erau folositoare, dar cele 4 au rămas chiar în șanțul pe care-1 curățăm noi.
Au stat 3-4 zile fără să se atingă nimeni de ele.
Inginerul de la Selina ne-a întrebat pe toți dacă avem nevoie de ele iar noi toți am răspuns că nu.
După cele 3-4 zile M. M. 1-a întrebat pe inginer dacă poate să le ia el iar acesta i-a dat aprobare așa că deținutul a sunat la fratele lui care a venit cu o mașină și căruia i le-a și predat.
Fiind întrebat personal declar că nu este permis să primim obiecte de la muncitorii vreunei firme, nici de la muncitorii beneficiarilor, de la persoane civile sau iar dacă inginerul de la Selina mi-ar fi oferit mie cele 4 bidoane nu aș fi avut voie să le primesc și nici să le dau vreunei persoane." (fila 5).
Celălalt, martor solicitat a fi audiat de către petent, deținutul L. C. D., prin declarația sa, aflată la fila 6 la dosar, a prezentat și el la rândul său, o altă variantă decât martorul anterior: „Cunosc despre incidentul în care a fost implicat deținutul M. M..
Cu două zile înainte de incident a plouat foarte tare, așa încât Șanțul Morii pe care îl curățăm noi s-a umplut de apă iar apa acumulată a dus la o distantă mare toate gunoaiele de pe canal, inclusiv 4 bidoane din plastic de 5 litri, care erau pline cu o substanță folosită pentru asfaltare si care aparțineau unei firme, care exact în aceeași zonă asfalta o parcare.
În dimineața respectivă pe terenul de la punctul de lucru era atât de multă apă încât noi nici nu am putut intra.
Deținutul B. Nicușor a găsit cele 4 bidoane aruncate de apă până lângă gardul exterior.
Le-a luat din acel loc și le-a adus la baraca aparținând firmei care efectua asfaltarea și a dorit să le predea responsabilului de acolo, însă acesta i-a răspuns că nu mai sunt necesare iar lucrătorii firmei nu mai au ce face cu ele.
O persoană de la acea firmă, probabil un inginer și-a dat acordul ca deținutul M. M. să le ia.
Acesta 1-a sunat pe fratele lui, care a venit și le-a preluat.
Fiind întrebat personal, declar că nu avem voie să luăm de la angajații beneficiarului, de la persoane civile sau de la angajații altor firme nici un fel de obiecte, nici dacă ni le oferă ei.
Nici deținutul M. M. consider că nu avea voie să primească și să dea altei persoane bunuri sau obiecte de genul celor de mai sus." (fila 6).
Judecătorul de supraveghere reține că deținutul M. M. se află repartizat în regim de executare deschis și a fost repartizat la muncă la punct de lucru exterior Primărie II - fără supraveghere.
În aceste condiții, prestează muncă în condiții similare cu persoanele libere.
Din acest motiv a fost instruit cu privire la drepturile, obligațiile și interdicțiile stabilite de lege în sarcina persoanelor private de libertate și în mod suplimentar, cu privire la îndatoririle, obligațiile și interdicțiile specifice deținuților în regim deschis care desfășoară activități lucrative nesupravegheate în exteriorul locului de deținere.
În acest sens, la data de 03.12.2014 a semnat angajamentul anexă la Decizia Directorului General A.N.P. nr. 619/2011, aflat la dosarul de cercetare disciplinară la filele 5, 6, care cuprinde regulile stabilite de administrația locului de deținere pe perioada cât deținutul se află fără supraveghere, în exteriorul penitenciarului, în timpul deplasării la și de la punctul de lucru precum și în timpul desfășurării efective a activității lucrative la care a fost repartizat.
Printre aceste reguli, sunt în mod repetat exprimate: obligația să manifeste grijă pentru integritatea bunurilor, inclusiv din proprietatea privată a altor persoane; obligația să nu desfășoare acțiuni care pot avea ca urmare aducerea de prejudicii oricăror persoane; interdicția de a-și însuși, în orice mod, bunuri de la locul de muncă, inclusiv bunuri aparținând altor persoane decât administrația penitenciarului sau beneficiarul lucrărilor care constituie obiectul de activitate al punctului de lucru; utilizarea în mod necorespunzător sau în alte scopuri a bunurilor puse la dispoziție de administrație sau de beneficiar și cu atât mai mult utilizarea bunurilor aparținând altor persoane fizice sau juridice - în speță firma Selina, care nu avea absolut nici o legătură cu punctul de lucru exterior al Penitenciarului O., ci doar efectua lucrări de asfaltare în imediata apropiere.
Judecătorul de supraveghere reține că, la o simplă citire a angajamentului de la filele 5, 6 la dosar, este ușor a se constata că toate regulile privitoare la conduita cerută deținuților în timpul desfășurării programului de muncă sunt strict limitate la raporturile acestora cu administrația penitenciarului pe de o parte și cu beneficiarul lucrărilor pe de altă parte, și în nici un caz cu persoane civile, alte instituții, angajații altor instituții sau firme private, nici chiar în cazul în care aceștia își desfășoară activitatea în imediata apropiere.
De aceea deținutului nu îi era permis nici să ceară și nici să își însușească materiale folosite de muncitorii firmei Selina în propria lor activitate; nu îi era permis să primească astfel de materiale nici de la inginerul firmei și nici de la orice alt angajat și cu atât mai mult nu îi era permis să le remită fratelui său, nici spre a fi folosite în propria gospodărie și nici spre a fi aruncate „la unul din cele trei locuri speciale din orașul O., singurele unde se pot arunca deșeuri foarte poluante din categoria acestor uleiuri".
Judecătorul de supraveghere a apreciat că, în ce privește apărarea deținutului în sensul că în cele trei bidoane nu se aflau materiale folosite în procesul tehnologic de asfaltare, ci doar reziduuri, respectiv ulei ars care rămâne după folosirea emulsiei de asfaltare, acestea nu pot fi primite, în condițiile în care, în toate cele 6 declarații de mai sus a fost prezentată și argumentată în alt mod:
- în declarația din 25.08.2015 a susținut că văzând că muncitorii firmei Selina folosesc o soluție numită emulsie, a întrebat dacă e bună pentru izolat acoperișul și a cerut 3 bidoane a câte 5 litri; un muncitor i le-a promis dacă vor rămâne după terminarea lucrărilor, fapt care s-a și întâmplat și i le-a lăsat în șanț;
-în declarația din 27.08.2015 a susținut că a găsit în șanț bidoanele cu emulsie pentru asfaltare; a întrebat pe meșter ce face cu emulsia; i s-a răspuns că nu mai este folositoare și se poate arunca;
- în declarația din 28.08.2015 a arătat că s-a întâlnit cu fratele său, căruia i-a dat cele trei bidoane cu emulsie pe care le-a primit de la reprezentanții firmei Selina;
- În declarația din 04.08.2015 a arătat că s-a terminat activitatea punctului de lucru; ultima mașină de gunoi a fost încărcată și a plecat; cu toate acestea muncitorii firmei Selina au aruncat în canal bidoanele din plastic pline cu reziduurile emulsiei de asfaltare - ulei ars, iar în mentalitatea sa, locul trebuia să rămână curat iar deșeurile respective, din cauza gradului înalt de poluare pe care îl produc nu pot fi aruncate pur și simplu la tomberon, ci doar locuri special amenajate, de care nu există doar trei în O.;
- deținutul V. Emeric, în declarația din 08.09.2015 a susținut că substanța din bidoane era un rebut nefolositor de la asfaltare; M. M. a întrebat dacă poate să le ia, iar apoi a sunat la fratele său, care a venit cu o mașină și căruia i le-a predat;
- deținutul L. C., în declarația din 08.09.2015 a susținut că bidoanele au fost aruncate de apă lângă un gard exterior, unde au fost găsite de un alt membru al grupului - deținutul B. Nicușor, după care M. M. le-a cerut de la inginerul firmei Selina și le-a remis fratelui său.
Versiunea cea mai credibilă este tocmai aceea prezentată de petent în prima declarație pe care a dat-o în cadrul cercetării disciplinare, în sensul că a considerat că emulsia este bună pentru izolat acoperișul, a cerut 3 bidoane a câte 5 litri, un muncitor i le-a lăsat în șanț; 1-a sunat pe fratele său care a venit cu mașina și le-a preluat.
De altfel, deși petentul și-a modificat această declarație în scurt timp, nu a oferit absolut nici o justificare de natură să facă acceptabile oricare din apărările sale ulterioare.
Instanța apreciază că, în raport cu toate argumentele de mai sus, din probele analizate rezultă încălcarea obligației de la art. 81 lit. b din Legea nr. 254/2013 - să respecte regulile stabilite de administrația penitenciarului pe perioada cât deținutul se află fără supraveghere, în exteriorul locului de deținere, clasificată prin dispozițiile art. 100 al. 1 în categoria celor foarte grave.
Având în vedere considerentele de mai sus, instanța, în baza art. 104 al. 9-13 din Legea nr. 254/2013, va respinge ca nefondată contestația formulată de deținutul petent M. M. împotriva încheierii nr. 207/08.09.2015 dată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului O. în dos. nr. 194/D/118/2015, încheiere pe care o va menține în totalitate.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga petentul să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARĂȘTE
În baza art. 104 al. 9-13 din Legea nr. 254/2013, respinge ca nefondată contestația formulată de deținutul petent M. M., fiul lui G. și I., ns. la 13.07.1975, CNP_, domiciliat în O., ., nr.6, ..20, jud. Bihor, aflat în prezent în P. O., împotriva încheierii nr. 207/08.09.2015 dată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului O. în dos. nr. 194/D/118/2015, încheiere pe care o menține în totalitate.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă petentul să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30.10.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
I. E. S. B. T. M.
Red. I.E.S.
Tehnored. B.T.M.
4 ex./16.11.2015
| ← Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Sentința nr. 1317/2015.... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Sentința nr. 1331/2015.... → |
|---|
