Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Sentința nr. 256/2015. Judecătoria PETROŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 256/2015 pronunțată de Judecătoria PETROŞANI la data de 01-07-2015
ROMANIA
JUDECĂTORIA PETROȘANI
JUDEȚUL HUNEDOARA
DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR.256/2015
Ședința publică din data 01.07.2015
Instanță constituită din:
Președinte: PONYICZKY GABRIELA
Grefier: I. V.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Petroșani – a fost legal reprezentat de procuror – D. L..
S-a luat în discuție amânarea pronunțării cauzei penale privind pe inculpatul B. G.-C. trimis în judecată în stare de libertate, pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.196 al.2 și 3 cod pen.
Procedura a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.06.2015, când au fost formulate concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat inițial pronunțarea pentru termenul din 26.06.2015 și apoi pentru termenul de azi când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
JUDECĂTORIA,
În deliberare, asupra cauzei penale de față, constată:
Prin rechizitoriul nr. 5440/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul B. G. C. pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.196 alin. 2 și 3 N.cod pen.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că, la data de 3.12.2013, inculpatul a produs un accident de circulație, în timp ce conducea autoutilitara marca Ford Tranzit, cu nr. de înmatriculare_, pe . Lupeni și a accidentat-o, pe trecerea de pietoni, pe persoana vătămată Ș. A.-M., care a suferit leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 170 – 180 zile.
Prin încheierea din data de 16 septembrie 2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat competența instanței, legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 5440/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani privind pe inculpatul B. G.-C. – trimis în judecată în stare de libertate, pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.196 al.2 și 3 N.cod pen., precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză, în raport cu obiectul sesizării, instanța reține, în fapt, următoarele:
În data de 3 decembrie 2013, în jurul orei 7.00, în timp ce inculpatul conducea autoutilitare marca Ford Tranzit cu numărul de înmatriculare_, pe banda a doua de mers a străzii T. V. din localitatea Lupeni, ajungând la trecerea pentru pietoni din zona Farmaciei ,,D.”, semnalizată corespunzător prin marcaj și indicatoare, a lovit pe persoana vătămată Ș. A. M. care era angajată în traversarea regulamentară a străzii din partea stângă în partea dreaptă a sensului de mers Lupeni-V., împreună cu fiica sa minoră Ș. D. G., în vârstă de 6 ani.
În urma accidentului, persoana vătămată Ș. A. M. și fiica acesteia, au fost transportate la S. Municipal Lupeni apoi la S. de Urgență Petroșani, în vederea acordării de îngrijiri medicale (proces verbal din data de 3 decembrie 2013 cu prilejul cercetării locului accidentului – fila 4-5; schița locului accidentului – fila 14; planșă fotografică cu aspecte fixate cu ocazia investigării locului faptei – fila 16-17; proces verbal cu prilejul vizionării imaginilor captate de camerele de supraveghere – fila 18; captura imaginilor camerelor de supraveghere din zona accidentului, la momentul producerii accidentului – fila 20-24; CD conținând înregistrările – fila 26; declarațiile martorilor A. E. – fila 11; Eke I. – fila 12; Cioinigel E. – fila 13 și certificat medico-legal nr. 1233/C din 19.12.2013 – fila 10 și certificat medico-legal nr. 304/C din 10.04.2014 – fila 8-9).
În urma accidentului, persoanei vătămate Ș. A. M. i-au fost cauzate leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 170-180 zile de îngrijiri medicale precum și sechele posttraumatice care constituie infirmitate posttraumatică cu caracter permanent și care necesită tratament recuperator permanent și, totodată determină o diminuare a capacității de muncă corespunzătoare gradului II de invaliditate (raport de expertiză medico-legală – fila 10-14 în volumul II).
În drept, fapta inculpatului B. G.-C. constând în aceea că, la data de 3 decembrie 2013, în timp ce conducea autoutilitara cu număr de înmatriculare_ pe . Lupeni, încălcând obligația care îi revenea în temeiul art. 135 lit. b din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, nu a acordat prioritate de trecere persoanei vătămate Ș. A. M. care traversa drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător împreună cu fiica sa minoră în vârstă de 6 ani - a cauzat un accident rutier în urma căreia persoanei vătămate Ș. A. M. i-au fost produse leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 170-180 zile de îngrijiri medicale și sechele posttraumatice cu caracter permanent, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă în varianta normativă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. din 1968 în vigoare la data comiterii faptei, respectiv cele ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 196 alin. 2 și 3 C.pen. din 2009, în vigoare la data comiterii faptei.
Inculpatul a arătat că nu a observat cele două persoane în timp ce acestea traversau . era înghețat (declarația inculpatului – fila 40 în volumul I).
Instanța constată culpa exclusivă a inculpatului în producerea faptei și a urmărilor vătămătoare ale acesteia.
Reținând că fapta există, a fost comisă de către inculpat cu forma de vinovăție cerută de lege și constituie infracțiune, instanța urmează să aplice pronunțe o soluție de condamnare a inculpatului.
Potrivit art. 5 alin. 1 C.pen. din 2009, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă.
La determinarea legii penale mai favorabile instanța va avea în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 265/6 mai 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal, urmând ca determinarea legii penale mai favorabile să se realizeze în baza criteriului aprecierii globale a legii penale.
Cu referire la felurile pedepsei prevăzute de legile penale succesive, pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, instanța constată că, față de dispozițiile art. 184 alin. 4 C.pen. din 1968, dispozițiile art. 196 alin. 3 C.pen. din 2009 prevăd pentru această infracțiune, și pedeapsa amenzii penale, alternativ cu pedeapsa închisorii.
Raportat la faptul că victima infracțiunii nu are nicio culpă în producerea faptei care realizează elementul material al infracțiunii de vătămare corporală din culpă, neavând nicio contribuție cauzală la producerea evenimentului sau la apariția rezultatului, culpa în producerea accidentului aparținând în întregime inculpatului, având în vedere și împrejurarea că urmările efective care s-ar fi putut produce sunt mai extinse decât urmarea efectivă produsă, victima traversând . fiica sa, minoră în vârstă de 6 ani, și având în vedere și celelalte circumstanțe în care fapta a fost comisă (omisiunea inculpatului, șofer profesionist în cadrul S.C. ,,Aliana D.” S.R.L. Lupeni, de a pregăti mașina înainte de începerea deplasării inclusiv prin curățirea geamurilor, faptul că artera pe care s-a produs accidentul este una intens circulată, cu circulație pe 4 benzi, iar inculpatul a dovedit ușurință în ceea ce privește respectarea unor reguli minime de diligență și atenție), instanța apreciază că, în situația de speță, inculpatului nu i s-ar putea aplica pedeapsa amenzii penale pentru această infracțiune, o asemenea pedeapsă fiind disproporționată în raport cu gradul de pericol al faptei și periculozitatea inculpatului.
Cu referire la limitele speciale de pedeapsă prevăzute de cele două legi penale succesive, instanța constată că acestea coincid, atât dispozițiile art. 184 alin. 4 C.pen. din 1968 cât și art. 196 alin. 3 C.pen. din 2009 prevăzând, pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă pedeapsa închisorii, de la 6 luni la 3 ani.
În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, instanța constată, în raport cu situația de fapt concretă și elementele care conturează persoana și comportamentul social al inculpatului că, potrivit Codului penal din 2009, are la îndemână următoarele instituții juridice: amânarea aplicării pedepsei - art. 83 - 90 C.pen. din 2009 și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere - art. 91- 98 C.pen. din 2009.
În referire la condițiile art. 80-82 C.pen. cu privire la renunțarea la aplicarea pedepsei, instanța apreciază că, față de elementele de fapt reținute în precedent cu privire la gravitatea faptei în raport de circumstanțele în care fapta a fost comisă, vârsta și calificarea profesională a inculpatului, vârstă și calificare care îi permite acestuia să înțeleagă starea de pericol pe care fapta de a conduce un autoturism cu ignorarea regulilor de diligență și a dispozițiilor legale care reglementează exercitarea activității de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice îl creează pentru siguranța traficului și pentru dreptul la integritate corporală și la viață al persoanelor - în cauză nu se poate susține că ar fi inoportună aplicarea unei pedepse inculpatului sub aspectul consecințelor pe care aceasta ar avea-o asupra persoanei inculpatului și nici că fapta pe care acesta a comis-o ar fi de o gravitate redusă.
Potrivit prevederilor vechiului cod penal, instanța are la îndemână instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, potrivit art. 81 și următoarele C.pen. din 1968 și instituția suspendării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 86 ind. 1 Cod penal 1968.
Față de circumstanțele reale și personale existente în cauză, față de împrejurarea că inculpatul a recunoscut fapta în condițiile art. 374 alin. 4 C.pr.pen., cu consecința incidenței în cauză a dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (declarația inculpatului – fila 230), că se află la primul conflict cu legea penală, astfel cum reiese din cazierul judiciar atașat dosarului de urmărire penală la fila 44, față de împrejurarea că inculpatul este încadrat în muncă, instanța apreciază că scopul educativ preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, iar această modalitate de individualizare a pedepsei va fi o atenționare a inculpatului pentru ca acesta să realizeze consecințele și gravitatea faptelor sale.
Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, care - spre deosebire de instituțiile de individualizare a executării pedepsei reglementate în Noul Cod penal - nu presupune supunerea inculpatului la îndeplinirea unor obligații de supraveghere a comportamentului său în societate - reprezintă legea penală mai favorabilă inculpatului.
Concluzionând și evaluând în mod global legea penală mai favorabilă, respectiv Codul penal actual în comparație cu cel vechi, instanța apreciază așadar că, față de instituțiile de individualizare a pedepsei aplicabile inculpatului, legea penală mai favorabilă o reprezintă Codul Penal din 1968, în vigoare la data săvârșirii faptei.
Motivul pentru care inculpatul consideră că legea penală mai favorabilă este Codul penal nou este cel referitor la faptul că, în cazul în care i s-ar aplica amânarea aplicării pedepsei, această soluție (prevăzută de art. 396 C.pr.pen. ca fiind o soluție distinctă de cea de condamnare) nu ar conduce la anularea carnetului de conducere.
Într-adevăr potrivit art. 114 din O.U.G. nr. 195/2002 anularea permisului de conducere se dispune când, titularul acestuia a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru o infracțiune care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporala a unei persoane, săvârșită ca urmare a nerespectării regulilor de circulație.
Acest efect este însă unul secundar prevăzut într-un alt act normativ decât cele două supuse comparației, fiind un criteriu, care singur nu poate determina aprecierea mai favorabilă a unei legi în totalitatea sa, întrucât, după cum s-a arătat mai sus, în cadrul stabilirii globale a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere toate aspectele invocate, aspecte ce regăsesc, de altfel, în Codurile penale, acestea fiind, de fapt, obiectele de comparație în speță, ca urmare a succesiunii în timp a legilor penale.
La individualizarea pedepsei care se va aplica inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C.pen. din 1968, individualizarea cuantumului pedepsei urmând a fi realizată conform acestor criterii, în limitele de pedeapsă reduse cu o treime, urmare a reținerii în cauză a dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen.
Având în vedere gradul de pericol social concret al faptei reflectat în urmarea efectiv produsă și cea care s-ar fi putut produce, modul concret de comitere a faptei, elemente cu privire la care s-au făcut aprecieri în cuprinsul acestor considerente, precum și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, este încadrat în muncă și este o persoană tânără, instanța va aplica inculpatului pedeapsa închisorii, de 2 ani.
Față de natura și gradul de pericol social al faptei și persoana inculpatului, făcând aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, instanța va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C.pen, apreciind - că interzicerea exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii, sunt proporționale cu scopul urmărit și gravitatea infracțiunii.
În baza art. 81 C.pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C.pen. din 2009, reținând elementele care caracterizează persoana inculpatului arătate în cele care preced, precum și lipsa antecedentelor penale, instanța apreciază că inculpatul se poate îndrepta și fără executarea efectivă a pedepsei în regim de deținere, astfel că se va suspenda condiționat executarea pedepsei durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal 1968.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1968 se va suspenda, pe cale de consecință, executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea unor drepturi civile pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1968 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța constată că S. de Urgență Petroșani s-a constituit parte civilă cu suma de 2349,55 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru acordarea asistenței medicale de specialitate victimei Ș. A. M., internată în cadrul Secției Ortopedie în perioada 3-13 decembrie 2013, cu F. de observație clinică generală nr._/2013 (constituire de parte civilă – fila 182).
S-a atașat decontul de cheltuieli, copia foii de observație; declarația victimei; adeverință care atestă calitatea de asigurat al soțului victimei, Ș. M.; biletul de internare, fișa de circuit a pacientului buletine de analize medicale și foaia de evoluție și tratament (filele 183-202), în dovedirea cererii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin OUG nr. 72/2006.
S. Clinic de Recuperare Cluj-N. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5582,68 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanei vătămate Ș. A. M. în perioada 30 mai – 10 iunie 2014, sumă la care a solicitat să se calculeze dobânda legală (constituire de parte civilă – fila 209-210).
Au fost atașate decontul de cheltuieli, modalitatea de calcul a dobânzii și împuternicire avocațială (filele 211-213).
În drept au fost invocate dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 actualizată, OG nr. 13/2011 și art. 19, 20 și 25 C.pr.pen.
S. Municipal Lupeni s-a constituit parte civilă cu suma de 141,97 lei reprezentând cheltuielile efectuate cu acordarea de îngrijiri medicale persoanei vătămate Ș. A. M. în data de 3 decembrie 2013 (constituire de parte civilă – fila 215).
S-a atașat decontul de cheltuieli (fila 216).
Persoana vătămată Ș. A. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 300.000 euro, în lei la data plății, reprezentând daune morale și daune materiale, astfel: 3.258,08 lei reprezentând cheltuieli prilejuite de accident, anume cheltuieli efectuate cu transportul, cu tratamentul medical inclusiv pentru recuperare; 400 lei reprezentând cheltuieli cu spitalizarea, mâncare și transport pe timpul internării la S. de Urgență Petroșani (40 lei/zi x 10 zile); 500 de euro în lei la data plății reprezentând contravaloarea unui cărucior electric pentru deplasarea în interiorul și exteriorul locuinței (ulterior precizat la suma de 13.700 lei); o indemnizație lunară constând în salariul minim net pe economie începând cu data de 3 decembrie 2013 data producerii accidentului, conform art. 1388 alin. 3 C.civ. precum și o rentă lunară în sumă de 500 euro, în lei la data plății, începând cu data accidentului și până la încetarea stării de nevoie.
S-a mai solicitat și obligarea inculpatului, în solidar cu asiguratorul, la plata dobânzii de referință aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubiri civile, calculate de la data formulării constituirii de parte civilă și până la plata efectivă a obligației.
Soțul persoanei vătămate, Ș. M., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 50.000 euro, în lei la data plății, reprezentând daune morale.
Fiicele minore ale persoanei vătămate, Ș. D. G. și Ș. A. M. D. s-au constituit părți civile în cauză cu suma de câte 25.000 euro, în lei la data plății, cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii s-a arătat că partea civilă Ș. A. M. a fost victimă a accidentului rutier produs prin culpa exclusivă a inculpatului, care conducea autoutilitara marca Ford Tranzit, proprietatea numitului Serafinescu M. D., asigurat la data producerii accidentului prin polița de asigurare de răspundere civilă auto ./07/R7/ZD nr._ la Societatea de asigurări S.C. Allianz-Țiriac Asigurări S.A., în urma accidentului fiindu-i produse părții civile Ș. A. M. leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 170-180 zile de îngrijiri medicale, iar urmările accidentului au determinat încadrarea numitei părți civile în grad de handicap accentuat, cu deficiență funcțională accentuată.
S-a arătat că partea civilă, în vârstă de 31 de ani la data accidentului, a fost transportată la S. Municipal Lupeni, după care a fost transferată, în aceiași zi, la S. de Urgență Petroșani, unde a fost internată timp de 10 zile și că, în urma accidentului, partea civilă a fost imobilizată la pat timp de 3 luni, abia după acest interval de timp putând începe să se deplaseze, cu ajutorul unui cadru și a cârjelor.
Cu privire la tratamentul de recuperare, s-a precizat că în perioada 30 mai – 10 iunie 2014 a fost internată la S. de Recuperare Cluj N., ocazie cu care s-a stabilit că leziunile care au determinat impotența funcțională majoră constând în handicapul motor total la nivelul membrului inferior stâng - nu pot fi corectate chirurgical.
În această perioadă și ulterior, se arată în continuare în motivarea constituirii de parte civilă, d-na Ș. A. M. a avut nevoie permanent de ajutor, neputându-se deplasa și îngriji singură și având dureri puternice.
Se concluzionează că, în urma leziunilor suferite, leziuni care au determinat o incapacitate fizică constând în handicap motor total la membrul inferior stâng, au fost aduse certe prejudicii de agrement părții civile, dificultățile de deplasare datorate invalidității împiedică partea civilă să ducă o viață normală, adecvată preocupărilor specifice vârstei, sexului și situației particulare a părții civile, iar conștiința acestei situații produce un prejudiciu psihic. Se subliniază faptul că, în urma producerii accidentului, partea civilă a fost privată de un mod de viață liber însușit, ceea ce constituie grave încălcări ale unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, între care dreptul la integritatea sănătății fizice și psihice; dreptul la liberă circulație; dreptul la desfășurarea unor activități sociale sau de altă natură în conformitate cu propriile vocații, respectiv dreptul la agrement, partea civilă pierzând definitiv șansa de a fi o persoană sănătoasă, în deplinătatea facultăților fizice și mentale.
Cu privire la daunele morale solicitate de părțile civile Ș. M., Ș. D. G. și Ș. A. M. D., în motivarea constituirii de parte civilă s-a arătat că aceste persoane sunt victime indirecte, consecințele accidentului rutier al cărei victimă a fost soția respectiv mama răsfrângându-se și asupra lor, în calitate de membrii de familie, cauzându-le un prejudiciu afectiv, psihic, de acompaniament fiind produsă o tulburare veritabilă și profundă a vieții lor.
Cu privire la solicitarea referitoare la plata unei rente lunare în favoarea părții civile Ș. A. M. s-a arătat că nevoile de trai zilnice, regim de locuit, hrană, tratament medicamentos, toate mai sporite pe fondul stării de invaliditate, justifică această solicitare, existând necesitatea de a compensa efortul fizic pe care partea este nevoită să îl facă pentru a realiza activitățile cotidiene, atât în interiorul locuinței cât și pentru diverse deplasări în afara acesteia. S-a solicitat a fi avute în vedere cheltuielile cu caracter permanent cu îngrijirile medicale (cu kinetoterapie, masaj medical, analize medicale periodice), pentru compensarea dificultăților de realizare a unei igiene personale normale, de deplasare zilnică în afara locuinței, pe care partea trebuie să le suporte pentru tot restul vieții, indubitabil fiind necesare cheltuieli suplimentare determinate de sporirea nevoilor de viață ale victimei, renta viageră, ca despăgubire, acoperind aceste cheltuieli și care reprezintă un prejudiciu viitor, cert și previzibil, cu caracter repetitiv.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 19, 20, 86 și 276 C.pr.pen., art. 1349, 1357-1358, art. 1365, 1381, 1385-1388, art. 1391, 2223-2226 C.civ., art. 49-55 din Legea nr. 136/1995 și art. 1, 18, 24, 26, 35-38, 46 și 49 din Ordinul CSA nr. 14/2011 (constituire de parte civilă – fila 117-134, în volumul I și concluzii scrise – filele 135-151 în volumul II).
Asiguratorul de răspundere civilă S.C. ,,A. Ț. Asigurări”, citat în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente conform dispozițiilor art. 86 C.pr.pen. față de polița de asigurare de răspundere civilă auto ./07/R7/ZD nr._ (fila 140), a solicitat admiterea în parte a cererii de constituire de parte civilă formulată în cauză de către parte civilă Ș. A. M. și respingerea pretențiilor civile formulate de părțile civile Ș. M., Ș. D. G. și Ș. A. M. D..
Cu privire la daunele morale solicitate de partea civilă Ș. A. M., s-a susținut că suma de 300.000 euro este exagerată în raport cu criteriile prev. de art. 49 pct. 1 din Norma Anexa la Ordinul CAS nr. 14/2011, respectiv legislația și jurisprudența din România, apreciind că acordarea unor dauna morale în jurul sumei de 90.000 lei ar fi justificată.
În raport de aceleași criterii, prev. de art. 49 pct. 1 din Norma Anexa la Ordinul CAS nr. 14/2011 (lit. a-e), s-a arătat că suma de 3258,08 lei dovedită cu actele depuse la dosar este justificată; cu privire la suma de 400 lei solicitată de partea civilă Ș. A. M. cu titlu de cheltuieli efectuate pe durata a 10 zile de spitalizare în cadrul Spitalului de Urgență Petroșani, partea responsabilă civilmente a apreciat că nu este dovedită; cu privire la suma de 13.700 lei reprezentând contravaloarea unui cărucior electric partea responsabilă civilmente a arătat că nu este dovedită, apreciind că din probele administrate în cauză rezultă faptul că pentru deplasare partea civilă utilizează cârje, astfel că, fără a nega dificultățile pe care partea le poate avea în deplasare, s-a apreciat că necesitatea achiziționării unui astfel de cărucior ar trebui dovedită în cauză cu acte medicale; cu privire la capătul de cerere vizând plata unei indemnizații lunare în favoarea părții civile Ș. A. M., partea responsabilă civilmente a apreciat că, partea civilă nefiind încadrată în muncă la data producerii accidentului, iar în prezent beneficiază de sume de bani alocate din bugetul asigurărilor sociale de stat, acesteia i s-ar cuveni o indemnizație lunară calculată prin scăderea din venitul minim net suma pe care partea o primește cu titlu de indemnizație de handicap și pensie, în fine, cu privire la capătul de cerere vizând stabilirea în favoarea părții civile Ș. A. M. a unei rente lunare de 500 de euro, partea responsabilă civilmente a aprecia că această cerere nu este dovedită, solicitând respingerea acestui capăt de cerere.
Cu privire la cererea în despăgubiri formulate de către părțile civile Ș. M., Ș. D. G. și Ș. A. M. D., s-a solicitat respingerea acestora, motivat prin aceea că, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 2 C.pr.pen., acțiunea civilă se poate exercita numai de către persoana vătămată sau de către succesorii acesteia, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 5 C.pr.pen., repararea prejudiciului moral se realizează potrivit legii civile, iar art. 1391 C.civ. reglementează repararea prejudiciului nepatrimonial făcând distincție între situația vătămării corporale și situația decesului în urma faptei ilicite.
În fine, cu privire la cheltuielile judiciare în procesul penal, partea responsabilă civilmente a arătat că nu poate fi obligat la plata acestor cheltuieli, în sensul susținerilor sale invocând dispozițiile art. 43, 49, 53 și 54 din Legea nr. 136/1995 și art. 27 din Normele aprobate prin Ordinul CSA nr. 14/2011 (note – filele 20-23 în volumul II).
Atașat, au fost depuse oferta de despăgubire amiabilă în dosarul de despăgubiri CK_ privind pe partea civilă Ș. A. M. (fila 24, în volumul II), extras din ,,Ghid pentru soluționarea daunelor morale” (filele 26-31, în volumul II) și hotărâri judecătorești apreciate ca relevante de către parte (filele 32-84, în volumul II).
La termenul de judecată din data de 5 aprilie 2015, partea civilă Ș. A. M. a majorat câtimea daunelor materiale cu suma de 1285 lei reprezentând cheltuieli de deplasare pe ruta Petroșani-D., de 2 ori și pe ruta Petroșani-Cluj-N. de 5 ori, costul acestora fiind determinat prin calcul raportat la distanța rutieră între localități, la un consum mediu de 7,5 l combustibil la 100 km (cerere – fila 88 în volumul II).
Cu privire la aceste precizări, partea responsabilă civilmente a apreciat că nu sunt dovedite, solicitând respingerea acestora (concluzii scrise – fila 161-164, în volumul II).
Pentru termenul de judecată din data de 16 iunie 2015, partea civilă Ș. A. M. a depus la dosar bilete de avion, în valoare de 128,99 euro, solicitând includerea costului acestuia în despăgubirile materiale și precizând că a fost achiziționat în vedere deplasării sale în Italia, la o clinică de specialitate (filele 189-195 în volumul II).
Prin completările la concluziile scrise, partea responsabilă civilmente, cu referire la capătul de cerere vizând obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata unei rente lunare, prin raportare la venitul minim net pe economia națională și veniturile realizate din pensie de invaliditate și drepturi bănești de care beneficiază numita parte civilă urmare a handicapului cauzat prin accident, a apreciat că este justificată solicitarea în limita sumei de 48 lei lunar pentru anul 2014, a sumei de 52 lei lunar începând cu luna ianuarie 2015 și a sumei de 52 lei lunar din luna iulie 2015.
Cu referire la cheltuielile de spitalizare, partea responsabilă civilmente a apreciat că numai inculpatul se impune a fi obligat la plata acestora, întrucât aceste cheltuieli sunt suportate din fondurile de asigurări sociale, astfel că nu constituie ,,risc asigurat” potrivit art. 49 pct. 1 lit. d din Norma anexă la Ordinul CSA nr. 14/2011, iar unitatea spitalicească nu se încadrează între terțele persoane păgubite prin accidente de circulație, acestea urmând a se subroga în drepturile Casei de asigurări de sănătate în condițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 (concluzii scrise – filele 208-210, volumul II).
Examinând acțiunile civile formulate de părțile civile din cauză, instanța constată că, din probele administrate rezultă faptul că victima accidentului rutier, persoana vătămată Ș. A. M., în urma leziunilor care au fost produse consecutiv acestui eveniment, a fost internată în data de 3 decembrie 2013 la S. Municipal Lupeni, după care a fost transferată la S. de Urgență Petroșani, unde a fost internată în perioada 3 decembrie – 13 decembrie 2013 în cadrul Secției Ortopedie, cu foaia de observație clinică generală nr._/2013, iar în perioada 30 mai – 10 iunie 2014 cu foaia de observație nr. 5563, a fot internată la S. Clinic de Recuperare Cluj-N..
Unitățile sanitare menționate, constituite părți civile în cauză, au făcut dovada efectuării cheltuielilor cu privire la care au formulat constituirile de parte civilă, iar aceste cheltuieli nu au fost contestate de părți, astfel că, instanța va dispune obligarea asiguratorului la plata sumei de 2.349,55 lei către partea civilă S. de Urgență Petroșani; a sumei de 5.582,68 lei, către partea civilă S. Clinic de Recuperare Cluj-N. și a sumei de 141,97 lei către partea civilă S. Municipal Lupeni, sume la care se adaugă dobânzi calculate conform O.G. nr. 13/2011.
Asiguratorul de răspundere civilă, partea responsabilă civilmente în cauză, urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare întrucât, potrivit dispozițiilor art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 despăgubirile se plătesc de către asigurator persoanelor fizice sau juridice păgubite, iar potrivit dispozițiilor 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 furnizorii de servicii medicale au dreptul de a recupera de la autorul accidentului cheltuielile de spitalizare efectuate pentru serviciile medicale prestate victimei accidentului auto și nu există nicio dispoziție legală care să excludă unitățile sanitare din sfera persoanelor păgubite, îndreptățite să primească de la asigurator despăgubirile cuvenite, în același sens fiind și dispozițiile art. 2223-2225 C.civ cu privire la noțiunea de asigurare de răspundere civilă, drepturile terțelor persoane păgubite și stabilirea despăgubirii..
Se mai reține că, potrivit dispozițiilor art. 54 din Legea nr. 136/1995, în cazul stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România, se exercită împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, astfel încât, în baza contractului de asigurare, asiguratorul trebuie să răspundă direct față de terțele persoane păgubite prin accidentul de circulație produs de asigurat, despăgubirile acordându-se astfel cum se prevede în art. 50 din același act normativ, iar dispozițiile art. 86 C.pr.pen. prevăd posibilitatea ca partea responsabilă civilmente să fie obligată singură la repararea prejudiciului produs prin infracțiune.
Cu privire la acțiunile civile formulate de părțile civile Ș. M., Ș. D. G. și Ș. A. M. D., instanța apreciază că, deși în mod incontestabil, urmare a faptei comise de către inculpat, din culpă, acestor persoane li s-a produs o tulburare a echilibrului emoțional –dispozițiile art. 1391 C.civ. limitează expres dreptul victimelor indirecte (prin ricoșeu) la prejudiciul nepatrimonial cauzat în urma încetării din viață a victimei imediate; prejudiciul afectiv suferit de către aceste persoane ca efect al conștientizării durerilor, degradării stării fizice, de sănătate, a stării emoționale, a privațiunilor generate de handicapul fizic sau mintal consecvent unui fapt prejudiciabil suferit de către victima directă – nu dau dreptul victimelor prin ricoșeu, victime indirecte, la reparație pecuniară, astfel că acțiunea civilă formulată de către aceste părți civile urmează a fi respinsă.
Cu privire la acțiunea civilă formulată de partea civilă Ș. A. M., în referire la daunele morale solicitate de către numita parte civilă, instanța constată, în raport de probele administrate în cauză, respectiv actele medicale depuse la dosar, raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză (fila 10-14 în volumul II), declarațiile martorilor Ț. D.-A. (declarație – fila 257-259 în volumul I), P. D. (declarație – fila 260 – 261 în volumul I) - că părții civile i-au fost cauzate leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 170-180 de zile de îngrijiri medicale, perioadă în care partea civilă, victimă a accidentului rutier produs prin culpa exclusivă a inculpatului, a fost internată în cadrul a trei unități sanitare, iar ulterior s-a constatat că aceasta a rămas cu sechele posttraumatice constând în pierderea totală a funcționalității membrului inferior stâng, consecință care a determinat o infirmitate permanentă, redobândirea funcționalității nefiind posibilă, în prezent victima fiind încadrată în grad de handicap.
Față de situația particulară a victimei, respectiv vârsta tânără a acesteia, împrejurarea că este căsătorită, are doi copii minori care sunt elevi în ciclul primar, iar unul dintre aceștia suferă de o afecțiune cardiacă și care necesita o îngrijire și atenție permanentă din partea victimei, faptul că este în imposibilitatea de a se deplasa singură, că și în prezent are dureri – instanța apreciază că, prin fapta inculpatului, au fost restrânse posibilitățile de viață socială și familială a victimei nu numai pe durata necesară vindecării leziunilor ci și pentru viitor, iar pierderea funcției locomotorii se obiectivează într-o privare de plăcerile vieții normale, iar această privare are un caracter permanent, astfel că este necesar să se acorde victimei o compensație bănească care să îi ofere posibilitatea înlocuirii posibilităților de viață de care este privată cu alte satisfacții de substituire, compensație care se cuvine, conform dispozițiilor art. 1381 și 1391 C.civ.
Apreciind asupra cuantumului acestor despăgubiri, reținând că principiul aplicabil este cel al dezdăunării integrale a prejudiciului moral, că aprecierea acestui prejudiciu trebuie să fie justă și echitabilă, că reparația trebuie să corespundă prejudiciului moral și efectiv în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să primească despăgubirea, instanța apreciază că prin plata sumei de 230.000 lei către victima accidentului rutier, partea civilă Ș. A. M., se realizează o despăgubire justă și echitabilă a prejudiciului moral.
Cu referire la despăgubirile materiale solicitate de către partea civilă Ș. A. M., instanța constată că aceasta a făcut dovada, cu acte, a plății sumei de 4693,08 lei și a sumei de 128,99 euro.
Aceste pretenții au fost recunoscute de către partea responsabilă civilmente S.C. ,,A. Ț. Asigurări” S.A. în limita sumei de 3258,08 lei (note scrise – pct. 2 lit. a – fila 22 în volumul II).
Suplimentar, partea civilă a dovedit și efectuarea unor cheltuieli în sumă de 1430 lei reprezentând contravaloarea combustibilului necesar în vederea efectuării a cinci deplasări de la Petroșani la Cluj N. și a două deplasări pe ruta Petroșani – D. în vederea efectuării unor consultații medicale de specialitate, deplasări confirmate prin declarațiile martorilor, biletele de trimitere, actele medicale reținute în preambulul expertizei medico-legale efectuate în cauză și a bonurilor de combustibil depuse, precum și prin chitanța privind costul raportului de evaluare psihologică a victimei în sumă de 150 lei (filele 87 și urm în volumul II; declarațiile martorilor – filele 257-259 și 260-261 în volumul I și raport de expertiză – filele 10-14 în volumul II ți chitanță – fila 154 în volumul II).
De asemenea, din declarațiile martorilor rezultă împrejurarea că victima accidentului s-a deplasat și la o clinică de specialitate din Italia, pentru a se încerca corectarea chirurgicală a impotenței funcționale a membrului inferior, corecția fiind apreciată ca nefiind posibilă de către medicii care au consultat-o în țară, victima dovedind în cauză faptul că pentru deplasarea menționată a achitat suma de 128,99 euro, din care suma de 58,99 euro reprezintă costul biletului de avion (fila 199 în volumul II), iar suma de 70 de euro reprezintă contravaloarea serviciilor medicale acordate părții civile în Italia (factura 1127 emisă de Institutul Ortopedic Faraldo – fila 252 în volumul I).
Instanța va admite capătul de cerere privind despăgubirile civile în limita sumei de 4693,08 lei și a sumei de 128,99 euro sau contravaloarea în lei la data plății, apreciind că acțiunea civilă este fondată în aceste limite, sumele menționate fiind cheltuite de către partea civilă pentru restabilirea sănătății și sunt în legătură cauzală directă cu fapta inculpatului, iar partea civilă are dreptul la recuperarea acestora, conform dispozițiilor art. 1387 alin. 1 C.civ.
Cu privire la capătul de cerere vizând plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de durata internării la S. de Urgență Petroșani și cel vizând plata sumei de 13.700 lei reprezentând contravaloarea unui cărucior rulant, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, partea nefăcând dovada plății sumelor menționate.
Cu privire la capătul de cerere vizând plata unei indemnizații lunare în sumă de 500 euro, instanța constată că partea civilă încasează, cu titlu de pensie de invaliditate gradul II, începând cu data de 17.11.2014, pe lunile aferente anului 2014 suma de 350 lei, iar cu începere de la data de 1.01.2015 suma de 400 lei lunar (fila 180 în volumul II) și, cu titlu de prestație socială începând cu data de 01.06.2014 suma de 234 lei lunar iar cu începere de la 01.06.2015, suma de 272 lei lunar (fila 249 și 250 în volumul II).
Potrivit art. 1388 alin. 3 C.civ. în corelație cu 1387 alin. 1 teza I partea a II-a, în cazul vătămată integrității corporale s-au sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă după caz, echivalentul câștigului din muncă de care cel prejudiciat a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească. Despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câștigului din muncă, în cazul în care victima nu obținea un asemenea venit, baza de calcul constă în venitul lunar net pe care l-ar fi putut realiza, conform art.1388 al.1 cod civil. Reținând că victima nu beneficia de venituri din muncă, fiind casnică, instanța apreciază că venitul pe care l-ar fi putut obține este cel puțin venitul minim net pe economia națională, așa încât indemnizația urmează să se calculeze prin raportare la acest venit care v-a fi avut în vedere conform dispozițiilor HG 23/2013, HG 871/2013 și HG 1091/_ asupra venitului minim net pe țară garantat în plată (601 lei în anul 2013; 636 lei în perioada 1 ian – 1 iul. 2014; 670 lei lunar în perioada 1 iulie - 31 dec. 2014; 724 lei lunar în perioada 1 ian – 1 iulie 2015 și 777 lei lunar de la 1 iulie 2015), urmând a se imputa sumele realizate cu titlu de prestație socială și pensie de invaliditate, rezultând următoarele sume: - 601 lei lunar în perioada 3 decembrie 2013 – 1 ianuarie 2014; 636 lei lunar în perioada 1 ianuarie 2014- 1 iunie 2014; suma de 402 lei lunar în perioada 1 iunie 2014 – 1 iulie 2014; 436 lei lunar 1 iulie 2014 – 17 noiembrie 2014; 86 lei lunar în perioada 17 noiembrie 2014 – 1 ianuarie 2015; suma de 90 lei lunar în perioada 1 ianuarie 2015 – 1 iunie 2015; suma de 52 lei lunar în perioada 1 iunie 2015 – 1 iulie 2015 și suma de 105 lei cu începere de la data de 1 iulie 2015 și până la încetarea stării de nevoie.
Cu privire la capătul de cerere vizând obligarea la plata unei rente lunare în sumă de 500 euro, formulată de partea civilă Ș. A. M., întemeiată pe disp.art.1387 al.1 teze a II-a, instanța constată că este necesar a se proba suma aferentă acoperirii nevoilor de viață sporite ale părții civile ori în cauză nu s-a făcut dovada acesteia, din probele administrate nerezultând cuantumul cheltuielilor afectate satisfacerii unor astfel de nevoi în privința părții civile, astfel că instanța apreciază ca neîntemeiat acest capăt de cerere, urmând a-l respinge.
Concluzionând în limitele expuse în precedent, instanța va dispune obligarea persoanei responsabile civilmente S.C. ,,A. Ț. Asigurări” la plata sumelor arătate, aceasta fiind ținută în baza contractului de asigurare la repararea prejudiciului conform disp. art. 2223 cod civil și 2226 cod civil precum și disp. art. 54 alin.1 și 55 alin.1 din Legea 136/1995, care sunt în sensul că persoana vătămată prin accidentul rutier își poate formula pretențiile numai împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, angajarea răspunderii inculpatului – în temeiul răspunderii civile delictuale – fiind posibilă doar pentru pagubele neacoperite, în ipoteza în care prejudiciul al depăși întinderea răspunderii asiguratorului, ipoteză nerealizată în cauză.
Cu privire la cheltuielile judiciare efectuate de părți, instanța constată că partea vătămată constituită parte civilă Ș. A. M. a făcut dovada achitării sumei de 9015,58 lei reprezentând onorariu de avocat, în sumă de 6000 lei (fila 95 în volumul II) și suma de 3015,58 lei reprezintă cheltuieli de deplasare făcute de avocat pentru prezentarea la termenele de judecată, taxa pentru efectuarea raportului de expertiză medico-legală, deplasările la consult în vederea efectuării acestui raport, taxa de consult neurologic și taxă poștală pentru expedierea constituirii de parte civilă (filele 97-132 în volumul II).
Cu privire la cheltuielile efectuate de părțile civile Ș. M., Ș. D. G. și Ș. D., urmarea a respingerii acțiunii civile formulate de către acestea, va aduce o soluție de respingere a cererii cu privire la acordarea acestora.
În raport cu prevederile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, prin care se stabilește - așa cum s-a arătat în precedent - că despăgubirile se acordă de către asigurator inclusiv pentru cheltuielile de judecată efectuate de persoanele păgubite prin deces, iar părțile civile au dovedit cheltuieli judiciare în limitele arătate în cele care preced, în temeiul art. 276 C.pr.pen., partea responsabilă civilmente S.C. ,,A. Ț. Asigurări” S.A. va fi obligată la cheltuieli judiciare către partea civilă în cuantumul reținut, dovedit de către această parte.
Cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat, în temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen., reținând că, potrivit prevederilor art. 27 pct.7 din Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011, modificat prin Ordinul 22/2012 și Ordinul nr. 3/2013, asiguratorul nu poate acorda despăgubiri pentru cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluționat și latura civilă – instanța va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, în sumă de 1000 lei, din care suma de 400 lei reprezintă cheltuieli judiciare în faza urmăririi penale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 396 alin. 1 și 2 C.pr.pen., condamnă pe inculpatul B. G.-C., cetățean român, fiul lui G. și P.-I., născut la data de 8 noiembrie 1993 în localitatea Petroșani, județul Hunedoara, CNP:_, studii: 10 clase, necăsătorit, nu are copii minori, șofer la S.C. ,,Aliana D.” S.R.L. Lupeni, domiciliat în P., .. 6, ., fără antecedente penale, la:
- 2(doi) ani închisoare, pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. din 1968, cu aplic. art. 396 alin. 10 C.pr.pen. și art. 5 alin. 1 C.pen. din 2009.
În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1968, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C.pen. din 1968.
În temeiul art. 81, 82 C.pen. din 1968, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de 4(patru) ani, care reprezintă termen de încercare pentru inculpat.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1968, cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni intenționate în interiorul termenului de încercare și asupra consecințelor acestei revocări.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, instanța va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul B. G.-C., în vederea introducerii profilelor genetice în sistemul național de date genetice judiciare.
În temeiul art. 397 alin. 1 rap. la art. 25 alin. 1, art. 86 C.pr.pen., art. 313 din Legea nr. 95/2002 modificată și completată prin O.U.G. nr. 72/2006 și art. 2223 alin. 1 C.civ., obligă partea responsabilă civilmente S.C. ,,A. Ț. Asigurări” S.A., cu sediul în București, .. 80-84, sector 1, la plata sumei de:
- 2.349,55 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare efectuate pentru acordarea asistenței medicale de specialitate persoanei vătămate Ș. A.-M., internată în perioada 3 decembrie – 13 decembrie 2013 în cadrul Secției Ortopedie, cu foaia de observație clinică generală nr._/2013, sumă la care se adaugă dobânzi calculate conform O.G. nr. 13/2011, cu începere de la data de 14 decembrie 2013, către partea civilă S. de Urgență Petroșani, cu sediul în Petroșani, ., nr. 137 A, județul Hunedoara – cu titlu de despăgubiri civile;
- 5.582,68 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare efectuate pentru acordarea asistenței medicale de specialitate persoanei vătămate Ș. A.-M., internată în perioada 30 mai – 10 iunie 2014 cu foaia de observație nr. 5563, sumă la care se adaugă dobânzi calculate conform O.G. nr. 13/2011, cu începere de la data de 11 iunie 2014, către partea civilă S. Clinic de Recuperare Cluj-N., cu sediul în Cluj-N., .-50, județul Cluj – cu titlu de despăgubiri civile;
- 141,97 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare efectuate pentru acordarea asistenței medicale de specialitate persoanei vătămate Ș. A.-M., internată în data de 3 decembrie 2013 în cadrul Compartimentului Primiri Urgențe, sumă la care se adaugă dobânzi calculate conform O.G. nr. 13/2011, cu începere de la data de 14 decembrie 2013, către partea civilă S. Municipal Lupeni, cu sediul în Lupeni, ., județul Hunedoara – cu titlu de despăgubiri civile.
În temeiul art. 397 alin. 1 rap. la art. 25 alin. 1, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ș. A.-M., domiciliată în Lupeni, . 3, . și, în consecință:
În temeiul art. 86 C.pr.pen. și art. 1381, art. 1391 alin. 1, art. 1388 alin. 3 cu raportare la art. 387 alin. 1 și art. 2223 alin. 1 C.civ., obligă partea responsabilă civilmente S.C. ,,A. Ț. Asigurări” S.A. la plata următoarelor sume de bani, către partea civilă Ș. A. M., domiciliată în Lupeni, ., ., județul Hunedoara:
- 230.000 lei reprezentând despăgubiri morale;
- 4693,08 lei și suma de 128,99 euro sau contravaloarea în lei la data plății, reprezentând despăgubiri materiale;
- 601 lei lunar în perioada 3 decembrie 2013 – 1 ianuarie 2014; 636 lei lunar în perioada 1 ianuarie 2014- 1 iunie 2014; suma de 402 lei lunar în perioada 1 iunie 2014 – 1 iulie 2014; 436 lei lunar 1 iulie 2014 – 17 noiembrie 2014; 86 lei lunar în perioada 17 noiembrie 2014 – 1 ianuarie 2015; suma de 90 lei lunar în perioada 1 ianuarie 2015 – 1 iunie 2015; suma de 52 lei lunar în perioada 1 iunie 2015 – 1 iulie 2015 și suma de 105 lei cu începere de la data de 1 iulie 2015 și până la încetarea stării de nevoie.
Respinge, în rest, acțiunea civilă formulată de partea civilă Ș. A.-M..
Respinge acțiunile civile formulate de părțile civile Ș. M., Ș. D. G. și Ș. A. M. D., domiciliate în Lupeni, . 3, ..
În temeiul art. 276 C.pr.pen., obligă partea responsabilă civilmente, S.C. ,,A. Ț. Asigurări” S.A., la plata sumei de 9015,58 lei către persoana vătămată constituită parte civilă Ș. A.-M., cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 1.000 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel, la Curtea de Apel Alba Iulia, în termen de 10 zile de la comunicare.
În cazul declarării căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria Petroșani.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 iulie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. G. I. V.
PG/IV/8 ex.
Red. 31.07.2015.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 354/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
