Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 399/2015. Judecătoria ROMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 399/2015 pronunțată de Judecătoria ROMAN la data de 30-10-2015
Dosar nr._ - lovire sau alte violențe (art. 193 NCP) -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA R. JUDEȚUL N.
SENTINȚA PENALĂ NR. 399
Ședința publică din data de 30.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte – C. B.
Grefier – I. – M. ZAMAN – I.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Judecătoria R. a fost reprezentat de procuror D. S..
Pe rol, la ordine fiind, s-a luat spre soluționare cauza penală privind pe inculpatul S. P., domiciliat în mun. R., ., nr. 1, jud. N., CNP_, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 1060/P/2013 din 19 ianuarie 2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria R. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor concurente de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 NCP, cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP, asupra persoanei vătămate V. C., domiciliat în mun. R., ., ., jud. N., CNP_, și tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 NCP, cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 NCP.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.10.2015, fiind consemnate în încheierea corespunzătoare care face parte integrantă din prezenta, când pentru deliberare pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, data de 30.10.2015.
INSTANȚA
Asupra cauzei penale de față:
Actul de sesizare
Prin rechizitoriul nr. 1060/P/2013 din 19 ianuarie 2015, înregistrat pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ din 20 februarie 2015, P. de pe lângă această instanță a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului S. P., fiul lui P. și M., născut la 22 iunie 1992 în mun. R., cu același domiciliu – ., nr. 1, studii – 8 clase, fără ocupație, starea civilă – necăsătorit, fără copii minori, cu antecedente penale, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 din noul Cod penal (NCP), cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP, asupra persoanei vătămate V. C., fiul lui I. și D., născut la 13 mai 1988 în mun. R., cu același domiciliu – ., ., CNP_, și tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 NCP, cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 NCP.
S-a reținut prin actul de sesizare că la data de 17 martie 2013 organele de cercetare penală din cadrul Poliției mun. R. s-au sesizat din oficiu, ca urmare a denunțului formulat de S. M. de Urgență R. la aceeași dată, cu privire la faptul că numitul V. C. s-a prezentat la unitatea de primiri urgențe prezentând o plagă înjunghiată toracică intercostal pe linia medioaxilară stânga. În baza materialul probator administrat în cauză s-a stabilit că inculpatul S. P. a săvârșit infracțiunile de lovire sau alte violențe și tulburarea ordinii și liniștii publice, acționând cu forma de vinovăție cerută de dispozițiile art. 193 alin. 2 NCP și art. 371 NCP, în sensul celor ce urmează:
În noaptea de 16/17 martie 2013, împreună cu familia, inculpatul a participat la o petrecere organizată la restaurantul „Prestige”, situat pe . mun. R.. La aceeași petrecere, printre invitați, s-a aflat și persoana vătămată V. C. și prietenii acesteia. Pe parcursul desfășurării evenimentului, datorită consumului de băuturi alcoolice, inculpatul s-a șicanat cu mai multe persoane, printre care și persoana vătămată, cu privire la muzica ce întreținea atmosfera. În jurul orei 04,00 petrecerea s-a terminat, iar invitații au început să plece, adunându-se în fața restaurantului. În momentul în care persoana vătămată se afla lângă autoturismul său, parcat în fața localului, a fost ajunsă din urmă de inculpat, care i-a adresat amenințări și insulte și, în același timp, a lovit-o cu pumnul în zona feței, apoi a înjunghiat-o cu un cuțit în abdomen. Toate acestea s-au petrecut în prezenta celorlalți invitați la petrecere, care au fost indignați datorită acțiunilor inculpatului și a țipetelor produse. Ulterior, persoana vătămată a fost transportată de martorul B. C.-A. la S. M. de Urgențe R. – CPU, unde a rămas internată pentru a fi suspusă unei intervenții chirurgicale.
Raportul de constatare medico-legală nr. Al/R/28 din 17 martie 2013 a concluzionat că persoana vătămată prezintă plagă penetrantă toracică cu mic hemotorax, produsă probabil prin lovire activă a toracelui cu obiect înțepător, necesitând pentru vindecare un număr de 23-25 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, și poate data de 17 martie 2013. Prin gravitatea ei, leziunea nu a pus în primejdie viața victimei.
A fost efectuată activitatea procedurală de cercetare la fața locului, ocazie cu care s-a stabilit cu exactitate locul și împrejurările comiterii infracțiunilor, fiind atașate la dosar și planșele foto cuprinzând imagini cu cămașa persoanei vătămate care prezenta în zona axială stânga o tăietură de 3 cm și, în aceeași zonă, o pată brun roșcată de aproximativ 40 cm2. Au fost audiați martorii direcți C. D.-A., C. S., B. C.-A., C. G., G. A.-A., S. E.-A., P. D. și S. I.-P., care au confirmat situația de fapt expusă. Fiind audiat, inculpatul a recunoscut faptele comise.
Prin rechizitoriu s-a mai dispus clasarea cauzei sub aspectul comiterii infracțiunii de port fără drept de obiecte periculoase, prevăzută de art. 372 alin. 1 lit. a NCP, reținându-se că în baza probatoriului administrat nu s-a putut stabili cu certitudine, dincolo de orice dubiu, că inculpatul a avut asupra sa la petrecerea organizată în incinta restaurantului cuțitul cu care a înjunghiat persoana vătămată, ci doar că acesta l-a folosit în împrejurările arătate.
Instanța constată că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit art. 35 și art. 41 din noul Cod de procedură penală (NCPP).
Aspecte privind pretențiile civile
În cursul urmăririi penale persoana vătămată V. C. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 90.000 RON, reprezentând daune materiale (22.500 RON) și morale (67.500 RON). În cursul judecății, la termenul de judecată din 27 aprilie 2015, înainte de începerea cercetării judecătorești (fila 29), persoana vătămată și-a modificat câtimea pretențiilor civile, învederând că solicită obligarea inculpatului la plata sumei totale de 150.000 RON, reprezentând daune materiale (20.000 RON) și morale (130.000 RON). A motivat că despăgubirea cuprinde atât suma de bani care acoperă prejudiciul efectiv cauzat, cât și folosul sau câștigul de care partea civilă a fost lipsită prin infracțiune (prin imobilizare sau pierderea parțială a capacității de muncă). Persoana vătămată a susținut că a suferit mai multe internări în unități medicale din mun. Iași și din Italia, capacitatea sa de muncă și posibilitatea de a practica sport reducându-se considerabil.
Partea civilă a fost reprezentată de apărător ales.
Unitatea medicală S. M. de Urgență R. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 2.079,70 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de internarea persoanei vătămate (fila 60 dosar UP). În cursul judecății nu a făcut alte precizări cu privire la pretențiile civile.
Aspecte procedurale
În baza art. 228 din vechiul Cod de procedură penală (CPP), prin rezoluția din 22 mai 2013, confirmată de procuror, s-a început urmărirea penală față de învinuitul S. P. pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 din vechiul Cod penal (CP), ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 CP, și port fără drept de cuțit, prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991, republicată, totul cu aplicarea art. 33 lit. a CP.
În baza dispozițiilor art. 311 NCPP, prin ordonanța din data de 5 iulie 2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a început urmărirea penală împotriva suspectului S. P. în infracțiunile de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 NCP, tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 NCP, și port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prevăzută de art. 372 alin. 1 lit. a NCP, totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 NCP și art. 5 alin. 1 NCP.
În baza dispozițiilor art. 309 alin. 1 NCPP, prin ordonanța procurorului din data de 8 octombrie 2014 s-a dispus prin punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul S. P. pentru săvârșirea infracțiunilor menționate.
Instanța a fost sesizată prin rechizitoriu la data de 20 februarie 2015 sub imperiul prevederilor NCPP (Legea nr. 135/2010). Potrivit art. 344 NCPP inculpatului i-a fost comunicată copia rechizitoriului la data de 26 februarie 2015. Acesta nu a formulat cereri sau excepții în legătură cu legalitatea actului de sesizare, a probelor administrate la urmărirea penală sau a actelor de urmărire penală efectuate în cauză, astfel încât prin încheierea pronunțată la termenul de judecată din 27 martie 2015 s-a dispus începerea judecății, conform art. 346 alin. 2 NCPP.
Apărările inculpatului
În cursul urmăririi penale inculpatul a declarat că în seara de 16 martie 2013 a participat la o petrecere la restaurantul „Prestige” din mun. R., împreună cu familia, și a consumat băuturi alcoolice. În jurul orei 24,00, în contextul dedicațiilor muzicale făcute de persoanele prezente la petrecere, a avut o discuție în contradictoriu cu persoana vătămată, cu care se cunoaște de mai mult timp. A continuat să consume băuturi alcoolice, iar în jurul orei 04,00, la sfârșitul petrecerii, a intenționat să plece la domiciliu. Când a ieșit din restaurant a observat-o pe persoana vătămată lângă autoturismul propriu, intenționând să plece. A strigat la persoana vătămată, însă i s-a părut că aceasta l-a privit zeflemitor, astfel că s-a îndreptat spre aceasta și a lovit-o cu pumnul în față, fără a-i spune nimic. Nu-și amintește cu precizie ce s-a întâmplat în continuare, ci doar că la un moment dat a scos din buzunarul pantalonilor un briceag cu care a rănit-o pe persoana vătămată în zona abdomenului. Imediat au intervenit mai multe persoane care chiar în acel moment ieșeau din restaurant, iar persoana vătămată a fost transportată de prieteni la spital. Mai menționează că se afla în stare de ebrietate și că este posibil să fi țipat sau înjurat.
În cursul judecății a solicitat a se face aplicarea beneficiului recunoașterii vinovăției, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă potrivit art. 396 alin. 10 NCPP. A susținut că în timpul petrecerii, fiind sub influența băuturilor alcoolice, persoana vătămată a început să dea dedicații muzicale pe care inculpatul le-a considerat jignitoare și provocatoare. În aceste condiții, în jurul orei 04,00 și-a manifestat dorința de a pleca la domiciliu, solicitând a-i fi chemat un taxi. Când a ieșit din restaurant pentru a vedea dacă a ajuns taxiul, a observat-o pe trotuar pe persoana vătămată și pe prietena acesteia. Persoana vătămată l-a întrebat din ce motiv era nemulțumit de conținutul dedicațiilor, după care l-a lovit cu un corp contondent de mici dimensiuni, cel mai probabil mânerul unui cuțit, în partea superioară dreapta a capului. Martorul C. S., care se afla în apropiere, a intervenit între cei doi pentru a aplana conflictul, dar persoana vătămată l-a lovit și pe acesta cu pumnul în figură, iar martorul a căzut la pământ. Cunoscând că persoana vătămată este agresivă, inculpatul a scos din buzunar un briceag cu care a încercat să o lovească la brațul stâng. Datorită mișcării persoanei vătămate, însă, a lovit-o în partea stângă a toracelor, în apropierea zonei axilare, fără ca aceasta să cadă la pământ în urma loviturii. În acel moment în apropiere nu se aflau decât martorul C. S. și prietena persoanei vătămate, dar imediat au ieșit din restaurant și celelalte persoane menționate în rechizitoriu. Persoana vătămată a început să sângereze și a fost transportată la spital. Mai menționează că nu a strigat și nici nu a tulburat în vreun fel ordinea și liniștea publică pe durata derulării acestui conflict.
D. fiind că declarația inculpatului nu a putut fi calificată drept o recunoaștere necondiționată a faptelor în modalitatea în care au fost descrise în rechizitoriu, instanța a respins cererea acestuia de judecare în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției.
Probe
Părțile au solicitat administrarea nemijlocită a probei testimoniale cu martorii de la urmărirea penală, în vederea stabilirii în mod corect a situației de fapt. De asemenea, persoana vătămată a solicitat administrarea probei cu înscrisuri în dovedirea pretențiilor civile și efectuarea unei expertize medico-legale în vederea stabilirii numărului corect de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, în condițiile în care medicul care a efectuat constatarea medico-legală este cercetat penală pentru falsificarea unor certificate medico-legale. Instanța a prorogat pronunțarea asupra utilității și concludenței probei cu expertiza medico-legală după administrarea probatoriului testimonial, context în care a constatat că aceasta nu este necesară în cauză. S-a reținut că împrejurarea că medicul legist face subiectul unei cauze penale pentru comiterea unor infracțiuni de fals nu prezumă caracterul nereal al aspectelor consemnate cu ocazia constatării medico-legale efectuate în cauza de față. De asemenea, nu există nici un considerent rezonabil, susținut de probatoriul administrat în cauză, care să conducă la suspiciunea că medicul legist ar fi concluzionat în mod incorect că leziunea provocată nu i-a pus persoanei vătămate viața în pericol. Persoana vătămată nu și-a susținut solicitarea cu documente de natură medicală care să ateste efectuarea unor demersuri sau îngrijiri medicale suplimentare pentru înlăturarea consecințelor infracțiunii. De altfel, se reține că persoana vătămată nu a administrat nici o dovadă în susținerea laturii civile sau a situației de fapt pretinse (existența intenției inculpatului de a produce un rezultat vătămător mult mai grav).
Inculpatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, fără a le mai depune la dosarul cauzei.
Având în vedere susținerile divergente ale părților în legătură cu modalitatea de desfășurare a conflictului (persoana vătămată apreciind că inculpatul a avut intenția suprimării vieții, iar inculpatul referindu-se la comiterea faptei în circumstanțele unei provocări), instanța a ascultat în mod nemijlocit martorii de la urmărirea penală C. S.-I. (filele 63-64), C. D.-A. (filele 100-101), B. C.-A. (fila 102), C. G. (filele 103-104) și C. (fostă G.) A.-A. (filele 111-112). Ceilalți martori nominalizați în cuprinsul rechizitoriului nu au putut fi prezentați instanței, deși li s-au emis mandate de aducere, astfel că s-a renunțat la administrarea nemijlocită a acestei dovezi, potrivit art. 383 alin. 4 NCPP, dându-se citire declarațiilor martorilor de la urmărirea penală, conform art. 381 alin. 7 NCPP.
Situația de fapt reținută de instanță
În seara zilei de 16 martie 2013 și în cursul nopții inculpatul a participat împreună cu mai mulți membri ai familiei și cu diferiți cunoscuți la o petrecere de botez organizată de S. I.-P. zis „T.” la restaurantul „Prestige”, situat pe . mun. R.. Printre invitați s-a aflat și persoana vătămată V. C. (cunoscută sub porecla „B.”), prieten cu S. I.-P., precum și mai mulți cunoscuți din anturaj (C. D.-A., B. C.-A., C. G., G. A.-A. și S. E.-A.). La petrecere a luat parte, de asemenea, martorul C. S. zis „P.”, care în perioada respectivă se afla în relații amicale atât cu inculpatul, cât și cu persoana vătămată, dar care ulterior, din considerente ce exced cauzei de față, a intrat în relații conflictuale cu persoana vătămată. De precizat că atât inculpatul, cât și persoana vătămată sunt persoane care intră în mod frecvent în conflicte cu diferite persoane, fiind familiarizate și având multiple afinități cu mediul infracțional din mun. R..
Pe parcursul desfășurării evenimentului, datorită consumului de băuturi alcoolice, inculpatul și persoana vătămată s-au șicanat, iscându-se discuții în contradictoriu cu privire la dedicațiile făcute prin intermediul formației muzicale, fără ca acestea să degenereze. În jurul orei 04,00 persoana vătămată și prietena sa – martora C. D.-A. au coborât în fața restaurantului cu intenția de a pleca de la petrecere, deplasându-se până în apropierea autoturismului. În urma lor au ieșit din restaurant inculpatul împreună cu C. S., apoi ceilalți martori. În momentul în care persoana vătămată a ajuns lângă autoturism, a fost strigată de inculpat, acesta spunându-i să îl aștepte pentru a discuta ceva. În momentul în care inculpatul a ajuns lângă persoana vătămată a început să îi adreseze injurii și insulte, împrejurare în care persoana vătămată l-a lovit cu pumnul în față. Inculpatul a încercat să riposteze în aceeași modalitate, însă datorită diferenței semnificative de statură fizică dintre cei doi (persoana vătămată fiind mai înaltă și cu o constituție mai solidă) nu a reușit să o lovească. În schimb, cei doi s-au prins într-o încăierare, încercând în continuare să se lovească reciproc, împrejurare în care inculpatul a scos din buzunar un cuțit tip briceag de mici dimensiuni cu care a încercat să o rănească pe persoana vătămată la brațul stâng. Datorită mișcării, însă, inculpatul a lovit persoana vătămată în zona lateral stânga a toracelui, provocându-i o plagă tăiată penetrantă în spațiul intercostal VI-VII, cu consecința unui hemotorax. Conflictul a luat sfârșit, inculpatul fiind luat de rude din apropierea persoanei vătămate. Aceasta a fost transportată de martorul B. C.-A. la S. M. de Urgențe R., fiind suspusă unei intervenții chirurgicale pentru sutura plăgii și drenaj toracic.
În cursul aceleiași zile persoana vătămată a fost supusă unei constatări medico-legale, concluzionându-se că leziunea în discuție (plagă penetrantă toracică cu mic hemotorax) a fost produsă posibil prin lovirea activă a toracelui cu un obiect înțepător-tăios, că necesită pentru vindecare 23-25 de zile de îngrijiri medicale și că prin gravitatea ei nu a pus în primejdie viața victimei (raport de constatare medico-legală nr. Al/R/28 din 17 martie 2013 întocmit de Cabinetul Medico-Legal R. – fila 25 dosar UP).
În drept
Instanța apreciază că, în raport de probatoriul administrat în cauză, vinovăția inculpatului este pe deplin probată. Nu subzistă nici un echivoc asupra veridicității aspectelor de fapt reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, în condițiile în care acestea rezultă cu prisosință din probele administrate. Instanța ține să menționeze că martorii audiați în cauză au avut poziții procesuale lipsite de corectitudine (neprezentându-se în fața instanței decât după emiterea în mod repetat a mandatelor de aducere) și au refuzat să coopereze în vederea aflării adevărului, dând declarații evazive din cauza relațiilor amicale pe care le au cu părțile. Deși s-au aflat în imediata apropiere a părților, au negat că ar fi observat cu acuratețe cele petrecute. În același timp, depoziția martorului C. S. trebuie interpretată prin prisma relației conflictuale în care acesta se află în prezent cu persoana vătămată, fiind în mod evident viciată de subiectivism.
Părțile au avut susțineri divergente în ceea ce privește poziția subiectivă a inculpatului la săvârșirea infracțiunii, persoana vătămată apreciind că acesta ar fi acționat cu intenție directă în scopul suprimării vieții (dovadă stând obiectul tăios utilizat și zona corpului vizată prin lovitură). Pe de altă parte, inculpatul a susținut că nu a vizat decât rănirea superficială a victimei la brațul stâng și că ar fi fost provocat de acțiunea violentă a persoanei vătămate (care în momentele precedente îl lovise cu un obiect contondent de mici dimensiuni în zona capului).
Instanța remarcă faptul că inculpatul a dat declarații oscilante pe parcursul procesului penal cu privire la acțiunile premergătoare lovirii persoanei vătămate, susținând fie că ar fi fost lovit fie cu pumnul în figură, fie cu un obiect contondent în partea superioară dreapta a craniului. Cu toate că, într-adevăr, probatoriul a permis a concluziona că persoana vătămată l-a lovit pe inculpat cu pumnul, în cauză nu poate fi reținută circumstanța provocării. Incidentul violent, privit în contextul șicanării reciproce pe parcursul petrecerii, a fost declanșat de inculpat, acesta abordând-o pe persoana vătămată în momentul în care intenționa să urce în autoturism și adresându-i injurii și insulte. În urma acestora persoana vătămată a ripostat, lovindu-l pe inculpat cu pumnul, după care cei doi s-au încăierat, încercând să se lovească reciproc. În condițiile în care inculpatul este cel care a inițiat conflictul, determinând prin atitudinea sa riposta fizică a persoanei vătămate, nu se mai poate prevala de circumstanța provocării. Ca atare, cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în sensul reținerii prevederilor art. 75 alin. 1 lit. a NCP va fi respinsă ca neîntemeiată.
Referitor la susținerea persoanei vătămate, în sensul că inculpatul ar fi acționat cu intenție directă în scopul suprimării vieții, instanța apreciază că aceasta nu rezultă în mod neechivoc din probatoriul administrat. Inculpatul a utilizat un obiect înțepător-tăios de mici dimensiuni (martorii declarând că nici nu au observat ca pe parcursul conflictului inculpatul să fi fost înarmat) și, cu toate că în mod abstract acesta avea aptitudinea de a produce un rezultat vătămător mult mai grav, nu se poate reține că în contextul respectiv inculpatul ar fi acționat în scopul suprimării vieții. Nu s-a probat susținerea că inculpatul ar fi vizat o zonă vulnerabilă, iar apărarea acestuia (potrivit căreia ar fi încercat doar să o rănească pe persoana vătămată la braț) nu a putut fi înlăturată de probe. Instanța consideră că, în măsura în care inculpatul ar fi urmărit într-adevăr suprimarea vieții victimei, i-ar fi fost mult mai ușor să o lovească într-o zonă a corpului mai accesibilă și mai dificil de apărat (spre exemplu în abdomen), fiind atipică lovirea la o asemenea înălțime (în condițiile în care inculpatul este semnificativ mai scund de statură decât persoana vătămată). Pe de altă parte, este de observat că lovitura nu a fost de mare intensitate, provocând o plagă tăiată de 4 cm cu mic hemotorax, fără a pune în pericol viața victimei. În măsura în care inculpatul ar fi acționat, într-adevăr, în scopul suprimării vieții victimei, instanța consideră că aceasta ar fi fost, în mod evident, mult mai puternică și mai profundă, intersectând membrana pleurală. Așa fiind, cererea persoanei vătămate de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 32 alin. 1 NCP raportat la art. 188 alin. 1 NCP, va fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 NCP, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză nu atestă în mod indubitabil că prin lovirea persoanei vătămate inculpatul ar fi lezat și valorile sociale ocrotite prin incriminarea acestei fapte. Potrivit art. 371 NCP constituie infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice fapta persoanei care, în public, prin violențe comise asupra persoanelor sau bunurilor ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică. Se reține că incidentul violent dintre părți s-a produs în jurul orei 04,00, în prezența unui grup restrâns de prieteni apropiați și în condițiile lipsei unui trafic rutier sau pietonal în zonă. În condițiile în care martorii ieșiseră de la petrecere și se îndreptau către autoturisme cu intenția de a merge acasă, nu au acordat importanță discuției pe care o purtau părțile. De aceea, nu le-au urmărit cu atenție și nici nu s-au sesizat în sensul că ar fi fost săvârșite fapte grave. Și-au dat seama că persoana vătămată a fost rănită doar în momentul în care aceasta s-a apropiat de C. D.-A. și i-a arătat că începuse să sângereze. Conflictul dintre părți nu a durat decât câteva clipe, interval în care discuțiile dintre cei doi nu au fost purtate cu o tonalitate ridicată în așa fel încât să se tulbure liniștea publică. Ca acțiune îndreptată împotriva unei valori sociale ocrotite de legea penală, orice infracțiune vatămă sistemul de drept și tulbură, din această perspectivă, ordinea publică. O atare urmare vătămătoare este inerentă oricărei infracțiuni și tocmai din acest considerent Statul are calitatea de subiect pasiv generic. A aprecia, însă, că în cazul de față această atingere adusă sistemului de valori ocrotit de legea penală ar reprezenta o infracțiune distinctă de cea de lovire sau alte violențe, în condițiile în care ordinea și liniștea publică nu au fost efectiv vătămate, considerăm că reprezintă o concluzie greșită. Din acest motiv, în condițiile art. 16 alin. 1 lit. a NCPP se va dispune achitarea inculpatului cu privire la fapta prevăzută de art. 371 NCP.
Individualizarea pedepsei
La stabilirea cuantumului pedepsei cu închisoarea instanța va ține seama de criteriile generale de individualizare judiciară enumerate la art. 74 NCP, dând eficiență gradului mediu de pericol social al faptei, modalității concrete în care au fost comise actele materiale (prin raportare la circumstanțele de loc și timp și intensitatea vătămării fizice produse), conținutului acțiunilor inculpatului și circumstanțelor personale ale acestuia. De asemenea, vor fi avute în vedere prezența antecedenței penale (inculpatul aflându-se în cursul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. 227 din 16 mai 2011 a Judecătoriei R., definitivă prin nerecurare, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pentru o infracțiune de vătămare corporală comisă în timpul minoratului), conduita inculpatului pe parcursul procesului penal (acesta adoptând o poziție procesuală parțial sinceră), precum și elemente circumstanțiale cu caracter personal (nivelul de școlarizare, starea de sănătate, situația social-familială, neimplicarea în raporturi de muncă).
Pe lângă pedeapsa principală se va aplica inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), precum și pedeapsa accesorie cu același conținut.
Se reține că infracțiunea de față a fost comisă în cursul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. 227 din 16 mai 2011 a Judecătoriei R., definitivă prin nerecurare. În aceste condiții, în temeiul art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a prevederilor noului Cod penal, cu referire la art. 83 și art. 110 CP, se va revoca măsura suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 (trei) luni închisoare aplicate prin sentința menționată. Conform art. 22 alin. 4 raportat la art. 22 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 se va înlocui pedeapsa în privința căreia s-a revocat măsura suspendării condiționate cu măsura educativă a internării într-un centru educativ, prevăzută de art. 124 NCP, cu durata de 3 (trei) luni. În continuare, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea curentă va fi contopită cu măsura educativă privativă de libertate potrivit art. 129 alin. 2 lit. b NCP (adăugându-se la pedeapsă o fracțiune de cel puțin o pătrime din durata măsurii educative).
Instanța apreciază că pedeapsa închisorii are ca finalitate restabilirea ordinii juridice încălcate prin săvârșirea infracțiunilor. În aplicarea acesteia instanța trebuie să aibă în vedere că, prin natura ei, pedeapsa are o dublă natură, preventivă și în același timp coercitivă. Ea se adresează individului autor al infracțiunii și urmărește să împiedice reiterarea comportamentului infracțional. În același timp, are rolul de prevenție generală, întrucât prin expunerea infractorului la anumite privațiuni membrii comunității pot anticipa consecințele unui comportament similar. Pedeapsa are și un vădit rol aflictiv și retributiv, fiind percepută ca o consecință directă a lezării valorilor ocrotite de legea penală și concretizându-se în restrângerea exercițiului drepturilor civile.
În ceea ce privește individualizarea modului de executare a pedepsei rezultante la care s-a ajuns potrivit procedeului mai sus arătat, chiar dacă inculpatul nu este recidivist, instanța are în vedere dispozițiile art. 129 alin. 5 NCP și apreciază că scopul preventiv al acesteia nu poate fi realizat decât prin privarea de libertate. Așa fiind, pe lângă pedeapsa principală rezultantă se va aplica inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 1 (un) an, urmând ca aceasta să fie executată în condițiile art. 68 alin. 1 lit. c NCP. De asemenea, inculpatul va executa pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. 1 NCP, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.
Se vor anula formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 227 din 16 mai 2011 a Judecătoriei R., definitivă prin nerecurare, urmând a fi emise noi forme de executare potrivit prezentei sentințe.
Soluționarea laturii civile
Persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 150.000 RON, reprezentând daune materiale (cheltuieli pentru refacerea stării de sănătate în valoare de 20.000 RON) și daune morale (130.000 RON). Instanța reține că, într-adevăr, leziunea provocată persoanei vătămate a avut o anumită gravitate și a impus efectuarea unei intervenții chirurgicale și ulterior observarea medicală în vederea evitării apariției complicațiilor. Persoana vătămată a urmat tratament medical și a efectuat controale medicale, instanța reținând realitatea acestora pe bază de prezumții (partea civilă neadministrând nici o dovadă în acest sens). Din această perspectivă, solicitarea de acordare a unor despăgubiri bănești pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de refacerea stării de sănătate este admisibilă. La stabilirea cuantumului acestor despăgubiri trebuie, însă, evitat ca obligarea în latură civilă să nu se transpună într-o îmbogățire fără justă cauză și nici să nu reprezinte o dublă sancționare a inculpatului. Partea civilă nu a furnizat dovezi care să ateste temeinicia pretențiilor în valoare de 20.000 RON și a făcut doar aprecieri cu caracter de generalitate la motivarea acestor pretenții. De aceea, statuând în echitate, în raport cu vătămarea efectiv suferită și cu nr. de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare, instanța va acorda părții civile despăgubiri materiale în valoare de 2.000 RON.
În ceea ce privește daunele morale, se reține că legiuitorul nu furnizează criterii clare pentru evaluarea prejudiciului moral. La stabilirea sumei cuvenite cu titlu de dezdăunare trebuie, însă, avute în vedere starea de temere și nesiguranță cu privire la evoluția stării de sănătate și posibilitățile de însănătoșire, suferința efectiv produsă și circumstanțe ce țin de personalitatea victimei. Suma de 130.000 RON pretinsă prin constituirea de parte civilă este în mod evident una excesivă, neavând echivalent în suferința psihică efectiv produsă. Așa fiind, instanța va stabili valoarea daunelor morale la un cuantum rezonabil, respectiv 5.000 RON, ținând seama și de intensitatea vătămării fizice.
Instanța constată că în cursul urmăririi penale nu au fost dispuse măsuri în vederea indisponibilizării corpului delict utilizat la comiterea infracțiunii. Așa fiind, se va dispune confiscarea contravalorii acestuia, potrivit art. 112 alin. 5 NCP cu referire la art. 112 alin. 1 lit. b NCP.
Alte aspecte
Inculpatul va fi îndatorat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, potrivit art. 398 raportat la art. 274 alin. 1 NCPP. Se va lua act că acesta a fost asistat de apărător ales. De asemenea, în condițiile art. 276 NCPP se va lua act că persoana vătămată nu a solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate în cauză (onorariul apărătorului ales).
Văzând și dispozițiile art. 408 NCPP,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
I. Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de persoana vătămată V. C., fiul lui I. și D., născut la 13 mai 1988 în mun. R., cu același domiciliu – ., ., CNP_, de schimbare a încadrării juridice date prin actul de sesizare a instanței faptei comise de inculpatul S. P., fiul lui P. și M., născut la 22 iunie 1992 în mun. R., cu același domiciliu – ., nr. 1, CNP_, din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 din noul Cod penal (NCP), cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP, în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 32 alin. 1 NCP raportat la art. 188 alin. 1 NCP, și de declinare a competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului N. – Secția Penală.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul S. P., fiul lui P. și M., născut la 22 iunie 1992 în mun. R., cu același domiciliu – ., nr. 1, CNP_, de schimbare a încadrării juridice date prin actul de sesizare a instanței faptei comise asupra persoanei vătămate V. C., fiul lui I. și D., născut la 13 mai 1988 în mun. R., cu același domiciliu – ., ., CNP_, din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 NCP, cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP, în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 NCP, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a NCP și art. 5 alin. 1 NCP.
II. Pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 NCP, cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP, asupra persoanei vătămate V. C., fiul lui I. și D., născut la 13 mai 1988 în mun. R., cu același domiciliu – ., ., CNP_, condamnă pe inculpatul S. P., fiul lui P. și M., născut la 22 iunie 1992 în mun. R., cu același domiciliu – ., nr. 1, studii – 8 clase, fără ocupație, starea civilă – necăsătorit, fără copii minori, cu antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
Potrivit art. 67 NCP aplică inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 1 (un) an.
În temeiul art. 404 alin. 5 din noul Cod de procedură penală (NCPP) aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. 1 NCP, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat).
III. În temeiul art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a prevederilor noului Cod penal, cu referire la art. 83 și art. 110 din vechiul Cod penal (CP), revocă măsura suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 (trei) luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 227 din 16 mai 2011 a Judecătoriei R., definitivă prin nerecurare.
În condițiile art. 22 alin. 4 raportat la art. 22 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a prevederilor noului Cod penal, înlocuiește pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 227 din 16 mai 2011 a Judecătoriei R., definitivă prin nerecurare, în privința căreia s-a revocat măsura suspendării condiționate a executării, cu măsura educativă a internării într-un centru educativ, prevăzută de art. 124 NCP, cu durata de 3 (trei) luni.
În temeiul art. 22 alin. 4 lit. b din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a prevederilor noului Cod penal, cu referire la art. 129 alin. 2 lit. b NCP, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă a închisorii cu durata de 1 (un) an și 2 (două) luni.
În temeiul art. 45 alin. 1 NCP inculpatul va executa pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, stabilită potrivit celor ce preced, pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 1 (un) an, în condițiile art. 68 alin. 1 lit. c NCP.
În temeiul art. 45 alin. 5 NCP cu referire la art. 45 alin. 1 NCP inculpatul va executa pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. 1 NCP, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.
Anulează formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 227 din 16 mai 2011 a Judecătoriei R., definitivă prin nerecurare, urmând a fi emise noi forme de executare potrivit prezentei sentințe.
În temeiul art. 396 alin. 1 și alin. 5 NCPP raportat la art. 16 alin. 1 lit. a NCPP achită pe inculpatul S. P., fiul lui P. și M., născut la 22 iunie 1992 în mun. R., cu același domiciliu – ., nr. 1, CNP_, cu privire la infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 NCP, cu aplicarea art. 5 alin. 1 NCP.
IV. Admite, în parte, cererea formulată de persoana vătămată V. C. – constituită parte civilă și, în condițiile art. 397 alin. 1 NCPP raportat la art. 19 NCPP, cu aplicarea art. 1357 și urm. din noul cod civil (NCC), obligă inculpatul să îi plătească acesteia despăgubiri civile în sumă totală de 7.000 RON, reprezentând daune materiale (2.000 RON constând în cheltuieli pentru refacerea stării de sănătate) și morale (5.000 RON).
Admite cererea formulată de partea civilă S. M. de Urgență R., cu sediul în mun. R., ., și în temeiul art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, modificată, cu aplicarea art. 397 alin. 1 NCPP și art. 1357 NCC, obligă inculpatul să plătească furnizorului de servicii medicale despăgubiri civile în sumă de 2.079,70 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de internarea persoanei vătămate.
Constată imposibilitatea confiscării în natură a corpului delict utilizat de inculpat la săvârșirea infracțiunii (cuțit tip briceag). În condițiile art. 112 alin. 5 NCP cu referire la art. 112 alin. 1 lit. b NCP confiscă de la inculpatul S. P. suma de 15 RON, reprezentând contravaloarea bunului a cărui confiscare în natură nu a fost posibilă.
Constată că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În condițiile art. 276 NCPP ia act că persoana vătămată nu a solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate în cauză.
În temeiul art. 274 alin. 1 NCPP obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 800 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 octombrie 2015.
Președinte, Grefier,
BC/IMI
6 ex.
Red. 27.11.2015
Tehnored. 11.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 419/2015.... | Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 479/2015. Judecătoria ROMAN → |
|---|
