Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p.. Sentința nr. 102/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 102/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 24-02-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

Sentința penală Nr. 102/2015

Ședința publică de la 24 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE – M. M. O.

GREFIER - M. R.

M. Public – P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București a fost reprezentat de procuror Z. M..

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpații M. A. L., C. G., G. E. L. și D. R. C. și pe parte vătămată M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, având ca obiect - abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a fixat termen pentru pronunțare la data de 03.02.2015 și a amânat pronunțarea la data de 16.02.2015.

Asupra cauzei penale de față:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Actul de sesizare al instanței

Prin Rechizitoriul nr._/P/2011 emis la data de 19.12.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, înregistrat pe rolul instanței sub nr. _/299/2012, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților M. A. L., N. G., C. (fostă G.) G., A. (fostă T.) L., G. (fostă P.) E. L., pentru săvârșirea, în concurs real de infracțiuni, a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice și fals intelectual, fapte prevăzute în art. 248 din Codul penal din 1969 și art. 289 alin. (1) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969, și a inculpatului D. R. C., pentru săvârșirea, în concurs real de infracțiuni, a infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice și complicitate la fals intelectual, fapte prevăzute în art. 26 rap. la art. 248 din Codul penal din 1969 și art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969.

În actul de sesizare a instanței a fost reținută, în esență, următoarea situație de fapt: la începutul lunii aprilie 2010 inculpata N. G., din dispoziția inculpatei M. A. L. a întocmit Nota Raport prin care se solicita deblocarea și finanțarea unei funcții contractuale de execuție vacantă și ocuparea acesteia prin concurs. Deși nota nu a fost aprobată de ministrul administrației și internelor sau de vreo altă persoană delegată de acesta, a fost nominalizată comisia de examinare a candidaților înscriși la concursul ce urma să fie organizat în perioada 26-27.04.2010. În continuare s-a reținut că inculpatul D. R. C. a depus cerere de înscriere la concurs ce a primit numărul de înregistrare_/19.04.2010, în vreme ce registrul de intrare ieșire a corespondenței cuprinde mențiunea “cerere concediu îngrijire copil”. La data de 23.04.2010 a fost încheiat procesul verbal semnat de către inculpatele C. G., A. L., G. E. L. și N. G. în care s-a consemnat faptul că a fost depus un singur dosar constatându-se îndeplinirea condițiilor pentru participarea la concurs. S-a reținut totodată în cuprinsul rechizitoriului că membrii comisiei de examinare nu au participat la examinarea inculpatului D. R. C., documentele aferente fiind semnate la o dată ulterioară desfășurării probelor.

Situația de fapt a fost reținută în cursul urmăririi penale pe baza următoarelor mijloace de probă: proces verbal de sesizare din oficiu (vol. I f. 30-33 d.u.p.), declarațiile inculpatei N. G. (vol. I f. 100-105 d.u.p.), C. G. (vol. I f. 116-120 d.u.p.), A. L. (vol I f. 124-131 d.u.p.), M. A. L. (vol. I f. 161-162 d.u.p.), G. E. L. (vol. I f. 153-157 d.u.p.), D. R. C. (vol. I f. 174-177 d.u.p.), declarațiile martorilor E. G. (vol. I f. 179-187 d.u.p.), P. V. (vol. I f. 188-189 d.u.p.), B. F. D. (vol. I f. 190-193 d.u.p.), B. E. (vol. I f. 190-193 d.u.p.), G. D. C. (vol. I f. 197-198 d.u.p.), T. I. C. (vol. I f. 199-200 d.u.p.), A. C. (vol. I f. 201-205 d.u.p.), raport de constatare tehnico-științifică grafoscopică (vol. I f. 72-88 d.u.p.), înscrisuri (vol. II d.u.p.).

Având în vedere că până la data întocmirii rechizitoriului nu a putut fi identificată persoana care a executat semnătura depusă la poziția „Ministrul Administrației și Internelor V. B.” pe următoarele acte: Ordinul nr.II/8473/09.04.2010 privind organizarea concursului pentru ocuparea unei funcții contractuale vacante în cadrul M.A.I., Ordinul nr.II/8509/28.04.2010 privind încadrarea învinuitului D. R., Contractul individual de muncă al învinuitului D. R. înregistrat sub nr.710/30.04.2010, în cauză, prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea față de A.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute în art. 288 alin. (1) și alin. (2) din Codul penal din 1969.

Procedura în fața instanței de judecată în dosarul nr._/299/2012 al Judecătoriei Sectorului 1 București

Partea civilă M. AFACERILOR INTERNE - DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ (M.A.I.), prin adresa nr._/20.02.2013 (filele 51- 61 dosar instanță_/299/2012), s-a constituit parte civilă împotriva inculpaților cu suma de 2178 lei pentru prejudiciul creat în patrimoniul M.A.I. ca urmare a încadrării fără drept a inculpatului D. R. C. și pe cale de consecință a remunerării acestuia fără a presta nicio zi la locul de muncă

În cursul cercetării judecătorești, inculpatele N. G. și A. L. au solicitat judecarea cauzei conform procedurii simplificate prevăzute în art. 320 indice 1 din Codul de procedură penală din 1969, declarațiile acestora de recunoaștere în totalitate a faptelor reținute prin rechizitoriu fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

La dosar au fost comunicate, la solicitarea din oficiu a instanței, fișele de cazier judiciar ale inculpaților.

Prin încheierea de ședință din data de 04.06.2013 pronunțată în dosarul nr._/299/2012, Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art. 38 din Codul de procedură penală din 1969 rap. la art. 33 lit. a) din Codul de procedură penală din 1969 a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpații M. A. L., C. G., G. E. L. și D. R. C. și formarea unui nou dosar penal (în acest sens pe rolul instanței fiind înregistrat dosarul penal nr._ )

Prin Sentința penală nr. 578/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2012, s-au dispus următoarele:

„În temeiul art. 248 Cod penal cu aplicarea art.320 indice 1 Cod pr. penală condamnă pe inculpata N. G. la o pedeapsă de 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal, pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 289 alin.1 Cod penal aplicarea art.320 indice 1 Cod pr. penală condamnă pe inculpata N. G. la o pedeapsă de 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

Aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.

În baza art. 33 lit.a-34 lit.b Cod penal dispune contopirea celor două pedepse urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În baza art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni calculat în conformitate cu dispozițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin.5 Cod penal dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 359 Cod de procedură penală, atrage atenția inculpatei asupra consecințelor prevăzute de art. 83 Cod penal în cazul săvârșirii cu intenție, în interiorul termenului de încercare, a unei alte infracțiuni.

II. În temeiul art. 248 Cod penal cu aplicarea art.3201 Cod pr. penală condamnă pe inculpata A. L. la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit. b din Codul penal, pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 289 alin.1 Cod penal aplicarea art.3201 Cod pr. penală condamnă pe inculpata A. L. la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

Aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.

În baza art. 33 lit.a-34 lit.b Cod penal dispune contopirea celor două pedepse urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare.

În baza art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni calculat în conformitate cu dispozițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin.5 Cod penal dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 14, art. 346 Cod pr. penală raportat la art. 998 și urm. cod civil obligă inculpatele în solidar la plata către partea civilă M. Afacerilor Interne a sumei de 2178 lei reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art. 14 alin.3 lit.a Cod pr. penală dispune desființarea totală a următoarelor înscrisuri:Ordinul nr. II/8473/09.04.2010 privind organizarea concursului pentru ocuparea unei funcții contractuale vacante în cadrul M.A.I. și anexele 1 și 2(filele 8-12 vol.lI dup), cerere înscriere concurs înregistrată sub nr._/28.04.2010(f.22 vol. II dup), Ordinul nr. II/8509//28.04.2010 (f. 13 vol.II dup), contract individual de muncă nr. 710/30.04.2010 (f. 41-44 vol.II dup)”.

Sentința penală sus – menționată a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 2168/25.11.2013 a Curții de Apel București – Secția I penală, prin care s-au dispus următoarele:

„În temeiul art._ pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și de inculpatele N. G. și A. L. împotriva Sentinței penale nr.578/F din data de 04 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în Dosarul nr._/299/2012.

Casează, în parte, sentința penală recurată și, în fond, rejudecând:

I. Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, aplicată cu privire la inculpata N. G., în pedepsele componente (6 luni închisoare și 6 luni închisoare), pe care le repune în individualitatea lor.

În temeiul art.334 din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.289 alin.1 din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.289 alin.1 cu aplic, art.41 alin.2 din Codul penal.

În temeiul art.248 din Codul penal în ref. la art.320 indice 1 alin.7 din Codul de procedură penală și la art.74 alin.1 lila și alin.2 rap. la art.76 alin.1 lit.e teza a ll-a din Codul penal, condamnă pe inculpată la pedeapsa de 3.000 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În temeiul art.289 alin.1 cu aplic, art.41 alin.2 din Codul penal în ref. la art.320 indice 1 alin.7 din Codul de procedură penală și la art.74 alin.1 lit.a rap. la art.76 alin.1 lit.e teza a ll-a din Codul penal, condamnă pe inculpată la pedeapsa de 3.000 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, în formă continuată.

În temeiul art.33 lit.a rap. la art.34 alin.1 lit.e din Codul penal, contopește aceste pedepse și aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3.000 lei amendă penală, pe care o sporește până la 5.000 lei amendă penală, care urmează a fi executată.

Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.631 din Codul penal, privitoare la înlocuirea pedepsei amenzii penale cu pedeapsa închisorii, în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea acesteia, înlătură aplicarea dispozițiilor art.71 și art.81 și urm. din Codul penal.

II. Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare, aplicată cu privire la inculpata A. L., în pedepsele componente (4 luni închisoare și 4 luni închisoare), pe care le repune în individualitatea lor.

În temeiul art.248 din Codul penal în ref. la art.320 indice 1 alin.7 din Codul de procedură penală și la art.74 alin.1 lit.a, c și alin.2 rap. la art.76 alin.1 Iile teza a ll-a din Codul penal, condamnă pe inculpată la pedeapsa de 1.500 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În temeiul art.289 alin.1 cu aplic, art.41 alin.2 din Codul penal în ref. la art.320 indice 1 alin.7 din Codul de procedură penală și la art.74 alin.1 lit.a, c rap. la art.76 alin.1 lit.e teza a ll-a din Codul penal, condamnă pe inculpată la pedeapsa de 1.500 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, în formă continuată.

În temeiul art.33 lit.a rap. la art.34 alin.1 lit.e din Codul penal, contopește aceste pedepse și aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 1.500 lei amendă penală, pe care o sporește până la 2.500 lei amendă penală, care urmează a fi executată.

III. În temeiul art.348 din Codul de procedură penală, dispune desființarea și a următoarelor înscrisuri false: procesul-verbal din data de 23 aprilie 2010 (fila 51, vol.ll, d.u.p.); procesul-verbal din data de 27 aprilie 2010 și anexa acestuia (filele 55 și 57, vol.ll, d.u.p.); foile colective de prezență pentru lunile aprilie - mai 2010, numai cu privire la mențiunile aferente numărului matricol 710 (filele 89 și 92, vol.ll, d.u.p.).

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate”.

Procedura în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București privind pe inculpații M. A. L., C. G., G. E. L. și D. R. C. (dosar disjuns din dosarul nr._/299/2012)

Partea civilă M. AFACERILOR INTERNE - DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ (M.A.I.), prin adresa nr._/3/26.09.2013 (filele 68- 95 dosar instanță_ ), a reiterat cererea de constituire parte civilă împotriva inculpaților cu suma de 2178 lei pentru prejudiciul creat în patrimoniul M.A.I. ca urmare a încadrării fără drept a inculpatului D. R. C. și pe cale de consecință a remunerării acestuia fără a presta nicio zi la locul de muncă.

Prin încheierea de ședință din data de 22.01.2014, instanța a luat act de faptul că înainte de a se dispune disjungerea cauzei din dosarul nr._/299/2012, inculpații M. A. L., C. G., G. E. L. și D. R. C. nu au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 indice 1 din Codul de procedură penală, motiv pentru care a dispus ca judecata să fie efectuată potrivit procedurii de drept comun.

La același termen de judecată, inculpatul D. R. C. și-a rezervat dreptul la tăcere.

În cursul cercetării judecătorești, s-a procedat la audierea inculpaților M. A. L. (f. 102-107 vol. I dosar instanță), C. G. (f. 111-112 vol. I dosar instanță), G. E. L. (f. 123-124 vol. I dosar instanță), a martorilor E. G. (f. 121-122 vol. I dosar instanță), P. V. (f. 189 vol. I dosar instanță), B. E. (f. 190 vol. I dosar instanță), B. F. D. (f. 191-192 vol. I dosar instanță), Tilinger I. C. (f. 193 vol. I dosar instanță), G. D. C. (f. 143 vol. I dosar instanță), C. M. (f. 270 - vol. II dosar instanță), A. C. (f. 11 vol. III dosar instanță), precum și a foștilor inculpați din dosarul nr._/299/2012 – audiați în calitate de martori, respectiv N. G. (f. 12-15 vol. III dosar instanță) și A. L. (f. 16-17 vol. III dosar instanță). .

La solicitarea instanței de judecată, M.A.I. a înaintat la dosar ștatele de personal din perioada 2009-2010 (f. 195, 197-377 vol. I dosar instanță, f. 1-141, 152-238 vol. II dosar instanță, f. 31-44 vol. III dosar instanță).

Cu privire la solicitarea instanței de judecată privind înregistrările de la cele două intrări ale instituției din perioada 30.04.2010 – mai 2010, M.A.I. a înaintat adresa Unității Speciale 70 Jandarmi Protecție Instituțională nr._/22.05.2014 (f. 194, 196 vol. I dosar instanță) în care se arată că nu dispun de aceste date.

Inculpata G. E. L. a depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere (f. 146-155, vol. I dosar instanță și f. 242-249 vol. II dosar instanță).

Inculpata C. G. a depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere (f. 155 - 162 vol. I dosar instanță), precum și înscrisuri pe situația de fapt: fișa postului emisă pe numele său la nivelul M.A.I., carnet de muncă, situația concediilor de odihnă, notă de lichidare datorii, ordine emise de ministrul afacerilor interne privind suspendarea raporturilor sale de serviciu, ordin de transfer, acte medicale (f. 163-188, vol. I dosar instanță și f. 239-241 vol. II dosar instanță).

Inculpata M. A. L. a depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere (f. 250 – 254 vol. II dosar instanță), Ordinul M.A.I. nr. 600/15.04.2005 (f. 255 – 269 vol. II dosar instanță).

La termenele de judecată din data de 26.11.2014 și 21.01.2015, instanța, cu excepția probei constând în emiterea unei adrese către M.A.I. pentru a comunica ștatele de personal pentru luna mai 2010, a respins toate probele solicitate de către inculpata M. A. L. și C. G., pentru considerentele menționate în încheierile de ședință de la acele termene de judecată.

La termenul de judecată din data de 21.01.2015, M. Public – P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor M. A. L., C. G., G. E. L. din infracțiunea de „fals intelectual” prevăzută în art. 289 alin. (1) din Codul penal din 1969 în infracțiunea de „fals intelectual” în formă continuată, prevăzută în art. 289 alin. (1) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969, respectiv de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. R. C. din infracțiunea de „complicitate la fals intelectual” prevăzută în art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) din Codul penal din 1969 în infracțiunea de „complicitate la fals intelectual” în formă continuată, prevăzută în art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, prin prisma acuzațiilor și a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:

În fapt, instanța reține următoarele:

Inculpata M. A. L., în calitate de director general adjunct al Direcției Generale Management Resuse Umane, cu știință a determinat-o pe subordonata sa, martora (fostă inculpată) N. G., să întocmească Nota-Raport nr.2591/EM.G/02.04.2010, privind deblocarea unui post contractual de referent tr. IA și organizarea concursului pentru ocuparea acestuia în cadrul M.A.I., cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2009, potrivit cărora ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante din unitățile M.A.I. și recrutarea personalului din sursă externă erau suspendate, și a Legii nr.11/2010 (anexa 3/19/06).

În aceeași calitate, inculpata M. A. L. a semnat Nota-Raport nr.2591/EM.G/02.04.2010, privind deblocarea unui post contractual de referent tr.IA și organizarea concursului pentru ocuparea acestuia în cadrul M.A.I., cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr.34/2009 și a Legii nr.11/2010 (anexa 3/19/06), iar ulterior a avizat în mod ilegal proiectul de Ordin nr.II/8473/09.04.2010 privind organizarea concursului pentru ocuparea unei funcții contractuale vacante în cadrul M.A.I., cu toate că avea cunoștință despre faptul că Nota -Raport nu a fost avizată de către Direcția Generală Financiară și nu a fost aprobată de către ministrul Administrației și Internelor conform legii.

În această modalitate, inculpata a contribuit la încadrarea fără drept a inculpatului D. R. C. pe funcția de referent tr. IA în cadrul M.A.I. - Direcția Management și Resurse Umane;

Ulterior ocupării funcției de către inculpatul D. R. C., a semnat foile colective de prezență pentru lunile aprilie-mai 2010 prin care sus-numitul era pontat zilnic pentru program de 8 ore, deși nu a fost prezent nicio zi la locul de munca, iar în baza acestor documente sus-numitul a încasat salariul în cuantum de 1493 lei.

II. Inculpata C. G., având funcția de consilier principal în cadrul Direcției Generale Management Resuse Umane din M.A.I., în calitate de președinte al comisiei de examinare a candidaților înscriși la concursul organizat în intervalul 26-27.04.2010, deși nu a participat la selectarea dosarelor, cu știință, a semnat procesul-verbal din data de 23.04.2010 prin care se atesta în mod nereal faptul că membrii comisiei s-au întrunit și au procedat la selectarea dosarelor candidaților înscriși la concursul organizat pentru ocuparea unei funcții vacante de referent tr.IA, precum și faptul că dosarul candidatului D. R. C. este complet.

Cu ocazia desfășurării concursului, deși nu a participat la examinarea inculpatului D. R. C., cu știință i-a atribuit în mod fictiv atât nota la proba scrisă cât și nota la proba de interviu și cu știință a semnat procesul-verbal și anexa la procesul-verbal din 27.04.2010 prin care se atestau date nereale, respectiv faptul că examenul a constat într-o probă scrisă și un interviu, date în prezența membrilor comisiei, fiind respectate toate etapele de desfășurare ale acestuia, precum și faptul că la propunerea candidatului și cu acordul membrilor comisiei, interviul s-a susținut în aceeași zi.

În această modalitate, inculpata C. G. a contribuit la încadrarea fără drept a inculpatului D. R. C. pe funcția de referent tr.IA în cadrul M.A.I.-Direcția Management și Resurse Umane

III. Inculpata G. E.-L., având funcția de expert asistent în cadrul Direcției Generale Management Resuse Umane din M.A.I., în calitate de membru al comisiei de examinare a candidaților înscriși la concursul organizat în intervalul 26-27.04.2010, deși nu a participat la selectarea dosarelor, cu știință, a semnat procesul-verbal din data de 23.04.2010 prin care se atesta în mod nereal faptul că membrii comisiei s-au întrunit și au procedat la selectarea dosarelor candidaților înscriși la concursul organizat pentru ocuparea unei funcții vacante de referent tr. IA, precum și faptul că dosarul candidatului D. R. C. este complet, iar cu ocazia desfășurării concursului, deși nu a participat la examinarea inculpatului D. R. C., cu știință i-a atribuit în mod fictiv atât nota la proba scrisă cât și nota la proba de interviu.

De asemenea, cu știință a semnat procesul-verbal și anexa la procesul-verbal din 27.04.2010 prin care se atestau date nereale, respectiv faptul că examenul a constat într-o probă scrisă și un interviu, date în prezența membrilor comisiei, fiind respectate toate etapele de desfășurare ale acestuia, precum și faptul că la propunerea candidatului și cu acordul membrilor comisiei, interviul s-a susținut în aceeași zi.

În această modalitate, inculpat G. E. L. a contribuit la încadrarea fără drept a inculpatului D. R. C. pe funcția de referent tr. IA în cadrul M.A.I.-Direcția Management și Resurse Umane.

IV. Inculpatul D. R. C. a contribuit la încadrarea sa fără drept în cadrul M.A.I., pe funcția de referent tr.IA, constând în aceea că a acceptat să semneze cererea de înscriere la concurs înregistrată sub nr._/19.04.2010 deși cunoștea că aceasta a fost antedatată, iar cu ocazia susținerii probei scrise, în scopul angajării, a consultat materialele care conțineau răspunsurile la întrebările date.

Ulterior încadrării sale, deși nu s-a prezentat la locul de muncă, a încasat un salariu în cuantum de 1493 lei pentru perioada 30.04.2010 și toată luna mai 2010.

Instanța reține această situație de fapt pe baza următoarelor probe administrare în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești:

În baza Planului de verificare nr._ din 21.09.2011, ale cărui rezultate au fost materializate în raportul înregistrat la Corpul de Control sub nr._/30.09.2011(vol. I ,f. 34-43 d.u.p.) o comisie din cadrul Corpului de Control al ministrului, a procedat la verificarea modului în care au fost respectate prevederile legale, ordinele, dispozițiile și regulamentele în vigoare la nivelul Ministerului Administrației și Internelor - D.G.M.R.U. - Serviciul Management Resurse Umane - Administrație Publică privind ocuparea prin concurs a postului de referent treapta IA din cadrul serviciului sus menționat. Din acest raport rezultă că în urma verificărilor efectuate cu privire la deblocarea, susținerea și încadrarea inculpatului D. R. C. pe funcția de referent tr. I A la Direcția Generală Resurse Umane din M.A.I, s-a constatat că aceasta s-a efectuat fără respectarea actelor normative ce reglementează activitatea de resurse umane și prin falsificarea semnăturilor persoanelor abilitate de lege (ordonatorul principal de credite sau de înlocuitorii legali al acestuia).

Astfel, reține instanța că în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2009 privind rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar - fiscale „...se suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice prev. la art.21... ”, iar la alin. (2) al art. 22 se prevede faptul că „prin excepție de la prevederile alin.(1), ordonatorii principali de credite, în cazuri temeinic justificate, pot aproba ocuparea unui procent de maxim 15% din totalul posturilor ... numai în condițiile încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget... ”.

Contrar acestor prevederi, la începutul lunii aprilie 2010, martora (fostă inculpată) N. G., din dispoziția inculpatei M. A. L., care deținea la acel moment funcția de director adjunct al Direcției Generale de Management și Resurse Umane din M.A.I. (D.G.M.R.U.) a întocmit Nota - raport înregistrată sub nr. 2591/EMG din data de 02.04.2010 prin care se solicita deblocarea și finanțarea unei funcții contractuale de execuție vacante și ocuparea acesteia prin concurs pentru postul de referent tr. IA. În cuprinsul Notei s-a menționat că funcția pentru care se solicită deblocarea se regăsește în structura celor finanțate, conform anexei nr. 3/19/06 la Legea nr. 11/2010 a bugetului de stat pe anul 2010.

Această notă nu a fost aprobată de ministrul administrației și internelor V. B. sau de vreo persoană delegată de acesta, competentă a semna în numele ordonatorului de credite.

În cuprinsul Notei – raport se menționa faptul că funcția pentru care se solicită deblocarea se regăsește în structura celor finanțate, conform anexei nr.3/19/06 la Legea nr.11/2010 a bugetului de stat pe anul 2010, însă din analiza anexei 3/19/06 nu rezultă aspectul sus-menționat (vol. II, f. 4,5 d.u.p.).

Nota - raport înregistrată sub nr. 2591/EMG din data de 02.04.2010 (f. 2 vol. II d.u.p.) a fost semnată în subsolul paginii de către martora N. G. în calitate de consilier principal, inculpata M. A. L., în calitatea de director general adjunct la D.G.M.R.U., însă aceasta nu a fost avizată de Direcția Generală Financiară. Avizul Direcției Generale Financiare era impus de prevederile art. 22 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2009.

Din verificările efectuate privind numărul de înregistrare 2591/EMG/02.04.2010 înregistrat pe documentul sus menționat, s-a constatat faptul că acesta a fost atribuit de la cabinetul secretarului de stat, E. G., unde în evidențe este menționată ca expeditor și destinatar învinuita M. A., director general adjunct al D.G.M. R.U. ( (vol. II, f. 3 d.u.p.).

În baza notei sus-menționate, care nu are valoare juridică, nefiind aprobată de ordonatorul de credite și avizată de cei în drept, martora N. G., din dispoziția inculpatei M. A. L., a întocmit proiectul O.m.a.i. nr. II/8473/2010 (vol. II, f. 8 d.u.p.).

Potrivit acestui act administrativ, un post de referent tr. IA din cadrul Direcției pentru Servicii de Interes General, Investiții și Dezvoltarea Locală a fost mutat la Direcția Generală Resurse Umane.

Cu privire la acest aspect, în cauză nu a fost prezentată și identificată o altă notă raport prin care să se solicite în mod distinct mutarea funcției de referent tr. IA de la Direcția pentru Servicii de Interes General, Investiții și Dezvoltare Locală la D.G.R.U., care să fie avizată de conducerea celor două direcții, Direcția Generală Financiară și aprobată de ministrul administrației sau internelor.

De asemenea, reține instanța că la art. 2 din O.m.a.i. nr. II/8473/2010 a fost nominalizată comisia de examinare a candidaților înscriși la concursul organizat în intervalul 26-27.04.2010 pentru ocuparea postului de referent tr. IA în cadrul D.G.R.U. – M.A.I., formată din inculpata C. G. - în calitate de președinte, martora (fostă inculpată) A. L. și inculpata G. E. L. - în calitate de membri, precum și martora (fostă inculpată) N. G. - în calitate de secretar al comisiei de concurs.

La art. 3 din ordin s-a prevăzut că examenul constă într-o probă scrisă și un interviu.

În ordinul sus - menționat se mai preciza faptul că acest concurs se desfășura pe baza unui regulament și a unei bibliografii de concurs prevăzute în anexele 1 și 2 la Ordinul nr. II/8473 din data de 09.04.2010.

O.m.a.i. nr. II/8473 din data de 09.04.2010, a fost avizat pe verso de inculpata A. L. M. – director general adjunct al D.G.R.U., de către martorul M. C. în calitate de director general adjunct la Direcția Generală Financiară și de către numita V. P. în calitate de director adjunct la Direcția Juridică din M.A.I., iar la rubrica „ministrul administrației și internelor ”, apare o semnătură care se poate citi ,,E.”.

În cauză, atât în fața de urmărire penală, cât și în faza de judecată, a fost audiat martorul E. G. (vol. I,f.179-187 d.u.p. și f. 121-122 vol. I dosar instanță), abilitat să semneze în calitate de ordonator de credite, care a declarat faptul că semnătura „pentru” ministrul administrației și internelor aplicată pe O.m.a.i. nr.II/8473 din data de 09.04.2010 nu îi aparține și nu o recunoaște. Declarația martorului în acest sens este confirmată și prin Raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 20.02.2012 (vol. I, f. 72-88 d.u.p.) din care rezultă că semnătura depusă la poziția „Ministrul Administrației și Internelor V. B.” de către martorul E. G., nu a fost executată de către acesta, fiind realizată prin imitarea unui model de semnătură.

Situația de fapt sus menționată rezultă din înscrisurile depuse la dosar (cele indicate ca fiind întocmite la nivelul M.A.I.), din declarația martorului E. G., precum și din declarațiile martorei (fostă inculpată) N. G.. Astfel, martora a declarat în declarația sa olografă din data de 23.11.2011(vol. I,f. 101-104 d.u.p.) a arătat că din dispoziția inculpatei M. A. L. a întocmit Nota - Raport nr. 2591/EMG/02.04.2010, după ce a consultat baza de date privind posturile vacante la data de 02.04.2010. Acest document l-a predat inculpatei M. A. L., iar după aceea i s-a restituit nesemnat și neaprobat de ministrul administrației și internelor. Numărul de înregistrare 2591/EMG/02.04.2010 a fost acordat de la cabinetul domnului ministru secretar de stat și nu mai reține în ce condiții. Din dispoziția verbală a inculpatei M. A. L., martora a declarat că a întocmit proiectul ordinului nr. II/8473/09.04.2010 potrivit căruia postul de referent treapta I A din cadrul Direcției pentru Servicii de Interes General Investiții și Dezvoltare Locală se mută la Direcția Generală Resurse Umane și prin care totodată, se numea comisia de examinare a candidaților înscriși pentru ocuparea acestui post și de soluționare a contestaților. Din comisia de examinare făcea parte C. G., A. L., G. L. și martora N. G. în calitate de secretar. În acest context și în conformitate cu atribuțiile de serviciu, martora a arătat că a întocmit anunțul publicitar și bibliografia în vederea concursului. Anunțul și bibliografia le-a postat la ..A.I., dar nu au fost publicate într-un ziar local sau central. Martora a mai precizat faptul că, componența comisiei de examinare a fost stabilită în urma discuțiilor cu dna director general adjunct - inculpata M. A. L..

Cu privire la modul de organizare a concursului,instanța reține că cererea de înscriere la concurs a inculpatului D. R. C. (vol. II, f. 22 d.u.p.), a fost înregistrată sub nr._/19.04.2010, însă la acest număr în Registrul de intrare - ieșire a corespondenței ordinare a D.G.M.R.U. (vol. II, filele 62 – 63 d.u.p.) este înregistrat documentul „Cerere concediu îngrijire copil H. A.”. Deși cererea de înscriere a fost adresată ministrului administrației și internelor, aceasta nu a fost înaintată spre aprobare.

Talonul de control medical la încadrarea în muncă, fără număr de înregistrare pe numele inculpatului D. R. a fost emis la data de 14.05.2010 de către medicul de familie I. C. P., iar cazierul judiciar a fost emis la data de 17.05.2010.

În aceste condiții, instanța reține că documentele în cauză au fost depuse la dosar, ulterior datei de 22.04.2010, dată ce reprezenta ultima zi de depunere a dosarelor de înscriere (vol. II, f. 30 d.u.p.).

Cu toate acestea, în procesul verbal din 23.04.2010 semnat de către inculpata C. G. – în calitate de președinte, martora A. L. și inculpata G. E. L. – în calitate de membri ai comisiei și martora N. G. – în calitate de secretar al comisiei de concurs, s-a consemnat faptul că a fost depus un singur dosar și că „în urma analizării de către toți membrii comisiei, candidatul a fost admis pentru participarea la proba scrisă a concursului organizat în perioada 26-27.04.2010, pe baza îndeplinirii condițiilor stabilite, conform anexei”(vol. II, f. 51 d.u.p.).

Instanța reține în acest context că această mențiune nu este conformă cu realitatea întrucât la dosarul de concurs al candidatului nu avea cum să se regăsească cazierul judiciar pentru inculpatul D. R. C., acesta fiind eliberat la 17.05.2010 și nici adeverința de sănătate care să ateste starea de sănătate, deoarece aceasta a fost eliberată la 14.05.2010. Pe cale de consecință dosarul era incomplet la data de 23.04.2010, iar cele consemnate în procesul verbal atestă fapte necorespunzătoare adevărului.

Cu privire la aceste aspecte martora N. G. în declarația sa olografă dată cu ocazia verificărilor efectuate de către Corpul de Control al ministrului a declarat (vol. I, f. 100-104 d.u.p.) că inculpata M. A. L. i-a precizat faptul că o să o caute o persoană să depună dosarul de concurs pentru ocuparea funcției de referent tr. IA. Astfel înainte de concurs inculpatul D. R. C. s-a prezentat la poarta A1 și a contactat-o telefonic pentru a depune dosarul. Analizând dosarul de concurs pe care acesta l-a adus la poarta A1, martora a constatat că nu are cerere de înscriere, sens în care a mers la birou și a redactat pe propria stație de lucru cererea de înscriere la concurs pe numele acestuia și i-a prezentat-o spre semnare. Martora a arătat că despre toate acestea inculpata M. A. L. avea cunoștință fiind la birou în ziua aceea.

De asemenea, în declarația olografă din data de 23.11.2011 (vol. I, f.101-104 d.u.p.) martora N. G. a declarat că inculpatul D. R. C. s-a prezentat cu dosarul de concurs ulterior perioadei de înscriere, sens în care aceasta a atribuit cererii de înscriere un alt număr de înregistrare cu o dată anterioară, respectiv_/19.04.2010. Martora N. G. a precizat că îi semnalase această neregulă inculpatei M. A. L. care i-a spus să-i găsească un număr.

Totodată, martora N. G. a declarat faptul că în cauză nu s-a procedat la selecția dosarelor, cu toate că în Anexa I la Ordinul nr. II/8473/2010 se prevedea faptul că selecția dosarelor se face în termen de o zi de la data limită stabilită pentru depunerea dosarelor.

În faza de cercetare judecătorească, martora N. G. nu a dat declarații contradictorii față de cele date în cursul urmăririi penale, însă nu a putut da declarații în amănunt ca în prima fază procesuală, instanța reținând că acest aspect se datorează trecerii timpului și diluării informațiilor.

În ceea ce privește desfășurarea concursului organizat pentru ocuparea postului de referent treapta I A, instanța reține că membrii comisiei de examinare nu au participat la examinarea inculpatului D. R. C..

Astfel, membrii comisiei de examinare au semnat documentele care atestau susținerea probei scrise la o dată ulterioară desfășurării acesteia, atribuind note cu superficialitate la această probă.

Din probatoriul administrat mai rezultă faptul că inculpatul D. R. C. nu a susținut proba de interviu, iar membrii comisiei de examinare au atribuit, în mod fictiv, note la această probă.

Prin rechizitoriu s-a reținut că prin Instrucțiunile M.A.I. nr. S/304 din 17.12.2009 privind accesul persoanelor în obiectivul din Piața Revoluției, precum și accesul/staționarea/parcarea autovehiculelor în zona controlată/protejată a acestuia reglementează la art. 4 alin. (1) pct. e), accesul persoanelor din afara M.A.I. se face pe bază de document de identitate, iar la art. 5, alin. (6) din actul normativ sus-menționat se prevede obligația personalului de pază de a înscrie în registrul de intrare numele, prenumele, . numărul documentului de identitate, precum și numele, prenumele și unitatea din care face parte personalul care le însoțește. Cu toate că instanța de judecată nu a avut acces la acest act normativ, acesta făcând parte din categoria informațiilor clasificate nivel „secret de serviciu” și deci instrucțiunile nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, instanța reține veridicitatea acestor afirmații, modalitatea de acces a unor persoane în interiorul instituțiilor aparținând M.A.I. fiind și un fapt notoriu.

Din verificările efectuate a rezultat că în perioada 01.01._10, inculpatului D. R. C. i s-a permis accesul în sediul Aparatului Central de 7 ori, respectiv în zilele de 10.05.2010, 14.05.2010, 18.05.2010, 01.06.2010, 03.06.2010, 15.06.2010, 21.07.2010, ori în cauză concursul conform actelor întocmite s-a desfășurat în perioada 26-27.04.2010 (vol. II, f. 64-71 d.u.p.).

Astfel, se desprinde concluzia că inculpatul D. R. C. a fost încadrat pe baza unor relații personale și nu pe baza unor criterii de competență sau performanță profesională, scopul organizării concursului fiind acela de creare a unei aparențe de legalitate.

Acest aspect este întărit de martora N. G. care în declarațiile sale a precizat faptul că, comisia nu a fost prezentă la examinarea inculpatului D. R. C. și că inculpatul D. R. C. avea la el niște materiale atrăgându-i atenția să nu redea cu exactitate din lege subiectele pe care trebuia să le trateze în lucrare.

Martora a mai arătat că a făcut acest lucru întrucât inculpata M. A. i-a dat de înțeles că D. trebuie să promoveze concursul. După terminarea lucrării scrise de către inculpatul D. R. C. martora a prezentat lucrarea membrilor comisiei pentru notare. Aceasta a mai precizat că după examinarea scrisă, inculpatul D. a plecat, iar martora s-a dus la inculpata M. A. pe care a întrebat-o ce face cu proba de interviu. Aceasta din urmă i-a dat de înțeles că poate completa anexa la interviu, urmând ca ulterior candidatul D. să o semneze.

Referitor la cele expuse mai sus, inculpatul D. R. C. a avut o poziție oscilantă pe parcursul urmăririi penale (culminând cu dreptul la tăcere pe care și l-a exercitat în cursul judecății) în sensul că în declarația olografă dată cu ocazia verificărilor efectuate de către Corpul de Control al ministrului (vol. I, f. 166-173 d.u.p.) acesta a declarat că o cunoaște pe inculpata M. A. de aproximativ 1 an deoarece s-a întâlnit prima oară cu dânsa la o petrecere în G. la restaurantul Taverna unde de obicei se petrece. Atunci a cunoscut-o pe inculpata M. A. și, după această petrecere s-a mai întâlnit cu aceasta spunându-i că este director la resurse umane. Inculpatul a precizat că frecvent se deplasa la București deoarece viitoarea sa soție era aici. Cu ocazia întâlnirilor pe care le-a avut cu inculpata M. A. discuta diverse lucruri. În luna aprilie 2010 s-a întâlnit întâmplător cu inculpata M. A. care i-a spus că este vacant un post de referent, iar acesta a întrebat-o dacă poate să participe răspunzându-i că da. În acest sens i-a zis să aducă actele necesare. Într-una din zilele lunii aprilie a sunat-o pe telefonul mobil pe inculpata M. A. și i-a spus că a ajuns. Inculpatul a mai arătat că avea asupra sa cartea de muncă și documente care să ateste studiile efectuate pe care le-a înmânat martorei N. G.. Cu această ocazie, cu ajutorul martorei N. G. a ajuns la etajul 2. Acolo inculpata M. s-a uitat peste documentele aduse, spunând că sunt bune, după care a plecat. La câteva zile, după cele întâmplate, inculpatul a fost sunat de inculpata M. A. care i-a spus că trebuie să facă cererea, lucru cu care acesta a fost de acord, motiv pentru care s-a deplasat la sediul M.A.I. Inculpatul a sunat-o pe mobil pe învinuita M. spunându-i să aștepte să vină o persoană care să îl conducă. A venit aceeași persoană respectiv martora N. G. care l-a condus într-o sală unde erau mai mulți funcționari. Inculpatul a mai arătat că nu își mai aduce aminte dacă a făcut cererea înainte (redactată pe calculator ) sau în prezența sa, dar acesta a semnat-o personal. Când a semnat cererea, nu s-a mai întâlnit cu inculpata M., după care a plecat. Inculpatul a declarat că nu își mai aduce aminte cine l-a sunat să aducă și alte acte. A venit o doamnă căreia i-a predat documentele (martora C. G.). Cu o zi înainte de examen, inculpatul a fost chemat de inculpata M. A. în Minister și i-a înmânat subiectele pentru examen. Subiectele erau redactate la calculator . Nu a avut timp să le învețe pe toate, iar a doua zi s-a prezentat la examen. L-a preluat martora N. G. care l-a condus la inculpata M., iar în biroul acesteia de la etajul 2 din Minister martora N. i-a dat hârtie de scris, întrebările și subiectele să le copieze pentru a lua examenul. În timp ce copia, a venit și inculpata M., s-a așezat la biroul acesteia unde a stat 2-3 minute după care a plecat. Inculpatul a precizat că în afară de martora N. G. nu a mai participat nimeni la susținerea examenului, în calitate de membru al comisiei. A precizat, de asemenea, că nu a susținut proba orală și tot examenul a durat aproximativ o ora și treizeci de minute.

Ulterior, inculpatul D. R. C. a revenit asupra declarației sale (vol. I, f. 174-177 d.u.p.) și a precizat că în urma unei întâlniri avute cu inculpata M. A. L., aceasta i-a comunicat că se organizează un concurs în cadrul M.A.I., sens în care i-a furnizat informații și l-a îndrumat să consulte avizierul. În urma exprimării intenției inculpatului D. R. C. de a participa la acest concurs, inculpata M. A. L. l-a pus în legătură cu martora N. G. pentru a-i întocmi cererea de înscriere la concurs. Inculpatul D. R. C. a declarat că la sfârșitul lunii aprilie s-a prezentat la sediul M.A.I. în vederea susținerii examenului unde după ce a fost legitimat a fost preluat de către martora N. G. și condus la etajul 3 pentru a susține examenul. Martora N. G. i-a dat să aleagă din două plicuri sigilate. Inculpatul precizează faptul că a tratat toate subiectele fără a avea o sursă de inspirație, mai concret nu a copiat după nimic și nici nu i-a dictat cineva ce să scrie. Inculpatul a arătat că pe parcursul susținerii examenului în încăpere s-au aflat în permanență un domn pe nume V., N. G., G. C., iar pentru o perioadă scurtă de timp a venit și inculpata M. A. L. care a luat ceva din birou și a ieșit, examinarea având loc în biroul acesteia din urmă.

După susținerea examenului scris, martora N. G. i-a spus că va fi anunțat în câteva zile despre rezultatul concursului. După aproximativ câteva zile, maxim o săptămână, inculpatul a arătat că a fost anunțat că a fost admis, spunându-i-se să aducă restul documentelor. Inculpatul a arătat faptul că a susținut și interviul dar nu poate preciza când anume. Inculpatul a mai arătat că interviul l-a susținut în prezența a trei persoane și poate preciza că două dintre ele erau V. și G. C.. Nu-și aduce aminte dacă era și martora N. G.. După câteva zile i s-a comunicat faptul că a luat proba interviului iar în următoarea perioadă s-a prezentat la sediul ministerului cu restul documentelor, respectiv cazier judiciar, livret militar, în fotocopie, precum și alte documente pe care nu le poate individualiza.

Afirmațiile inculpatului D. R. C. sunt contrazise de declarațiile inculpatelor C. G., G. E. L., ale martorelor (foste inculpate în dosar) A. L. și N. G., precum și a martorului P. V..

Astfel, inculpata C. G., cu ocazia audierii a declarat (vol. I, f. 114-120 d.u.p.) că nu i s-a adus niciodată la cunoștință prevederile ordinului privind ocuparea postului vacant în cadrul MAI nr. II/8473/09.04.2010 în baza căruia a fost numită președinte al comisiei de examinare. Nu-și aduce aminte să se fi organizat o selecție a dosarelor pentru acest concurs sau să fi întocmit subiectele pentru ocuparea postului de referent treapta IA în cadrul D.G.R.U. De asemenea, a precizat faptul că nu a participat la susținerea probei scrise de către D. R. C. și nici la proba interviului. Aceasta arată faptul că a semnat înscrisurile prin care i se atribuia candidatului D. R. C. note pentru cele două probe susținute, dar acest fapt s-a petrecut după ce își desfășura activitatea la G. și a fost sunată de martora N. G. care i-a spus că au rămas niște acte nesemnate și o să i le aducă martorul G. D.. Tot cu această ocazie a semnat și procesele verbale încheiate în urma desfășurării concursului.

Susținerea inculpatei atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată, că nu a știut ce documente semnează, având convingerea că semnează documentele privind un alt concurs desfășurat în aceeași perioadă, nu poate fi reținută, dat fiind că, așa cum a susținut inculpata, aceasta participase la respectivul concurs în calitate de membru al comisiei, și nu de președinte, cum s-a întâmplat în privința desfășurării concursului privind încadrarea inculpatului D. R. C.. De asemenea, faptul că inculpata avea probleme familiale la omentul semnării actelor nu prezintă relevanță sub aspectul răspunderii penale, inculpata, în virtutea atribuțiilor de serviciu fiind obligată să cunoască actele pe care le semna.

De altfel, așa cum se poate observa din actele semnate de către inculpată (vol. II, f. 51,52,55,57 d.u.p.), distincția este clară între președintele comisiei de examinare și membrii acesteia, neputându-se vorbi de o confuzie între aceste două calități, așa cum susține inculpata.

De asemenea, reține instanța că potrivit O.m.a.i. nr. II/8602/14.06.2010 inculpata C. G. s-a transferat în interesul serviciului la Instituția Prefectului Județului G. începând cu data de 15.06.2010 (f. 170 vol. I dosar instanță).

În cauză a fost audiat martorul G. D. (vol. I ,f. 197,198 d.u.p.), ocazie cu care acesta a declarat faptul că în vara anului 2010 la solicitarea martorei N. G. s-a întâlnit cu inculpata C. G. căreia i-a înmânat un plic ce conținea „probabil hârtii”.

Declarația inculpatei C. G. și a martorului G. D. se coroborează cu declarația olografă a martorei N. G. dată în cursul urmăririi penale. Aceasta a declarat că prin intermediul numitului G. D., colegul său de serviciu, i-a transmis acesteia procesele-verbale încheiate cu ocazia organizării concursului privind angajarea numitului D. R. C. spre a fi semnate de aceasta.

Fiind audiată în cursul urmăririi penale, martora A. L. (vol. I, f.124-131 d.u.p.) a declarat faptul că nu a luat la cunoștință despre prevederile O.m.a.i. nr.II/8473/09.04.2010 prin care era numită membru în comisia de examinare. Despre acest ordin martora a luat la cunoștință după data de 15 mai 2010, când fiind în concediu medical a fost sunată de către inculpata N. G. care i-a solicitat să se întâlnească pentru a semna documente legate de un concurs.

Conform declarației martorei A. L. în perioada imediat următoare a fost sunată de nenumărate ori de către martora N. G. care o ruga în mod insistent să aibă o întrevedere. Afirmațiile martorei A. L. se coroborează cu declarația martorului A. C. (vol. I, f. 201-205 d.u.p.) care a asistat la o parte din convorbirile pe care soția sa le-a purtat cu martora N. G.. La jumătatea lunii iunie 2010, martora A. L. s-a întâlnit în zona stației de metrou Republica cu martora N. G. ocazie cu care aceasta i-a arătat ordinul prin care a fost desemnată membru în comisie, lucrarea scrisă a inculpatului D. R. C. căreia urma să-i atribui nota și procesele-verbale întocmite în cauză. Martora N. G. i-a indicat ce note trebuia să atribuie pentru lucrarea scrisă și proba de interviu, întrucât nota finală fusese acordată.

Cu toate că martora A. L. cunoștea faptul că „se încălcau toate prevederile legale”, la insistențele martorei N. G. „motivate și de starea sa de temere față de numita M. A. L., care exercita un management autoritar și insufla o stare de temere angajaților”, a atribuit cele două note și a semnat procesele-verbale.

Fiind audiată, inculpata G. E. L., a declarat (vol. I, f.145-157 d.u.p.) că la sfârșitul lunii aprilie 2010, în timp ce rezolva o lucrare cu termen urgent a venit la aceasta colega sa, inculpata C. G., care i-a prezentat o lucrare scrisă, spunându-i că a fost nominalizată într-o comisie privind organizarea și desfășurarea unui concurs și că trebuie să atribuie o notă pe acea lucrare. Aceasta i-a spus că lucrarea este bună, iar ea a atribuit nota 9 (nouă) și ceva. A observat că lucrarea era notată și de altă colegă, A. L., cu aceeași notă și că lucrarea conținea câteva pagini. A citit în mare lucrarea și a atribuit și aceasta nota 9 (nouă) și ceva. A întrebat-o pe inculpata C. G. unde este candidatul și unde s-a susținut proba, aceasta spunându-i că examenul s-a susținut în birou la șefa, respectiv la inculpata M. A. L. care la aceea dată ocupa funcția de director general adjunct al D..G.M.R.U. De asemenea, a întrebat-o pe inculpata C. G. de ce nu a participat și ea la acest examen. Aceasta i-a răspuns că știa că are multe lucrări cu termen de rezolvat. Inculpata a mai menționat faptul că își aduce aminte că a mai semnat niște acte, însă nu poate preciza conținutul acestora. Inculpata a declarat că își recunoaște semnătura aplicată pe procesul-verbal din data de 23.04.2010, prin care se atesta faptul că membrii comisiei s-au întrunit și au procedat la selectarea dosarelor candidaților înscriși la concursul organizat pentru ocuparea unei funcții contractuale vacante de referent tr. IA. Cu privire la acest aspect, a arătat faptul că nu a participat la selecția dosarelor. Inculpata își recunoaște semnătura aplicată pe procesul-verbal din data de 27.04.2010, prin care se atesta faptul că examenul a constat într-o probă scrisă și un interviu, date în prezența membrilor comisiei. Inculpata a mai declarat faptul că nu a participat nici la proba scrisă și nici la proba de interviu.

Față de susținerea inculpatului D. R. C. cu privire la faptul că la examinare a participat numitul V., în cauză a fost identificat și audiat martorul P. V. care a declarat (vol. I, f. 188,189 d.u.p.) că nu a participat sub nici o formă la organizarea și desfășurarea acestui concurs și nu-l cunoaște pe inculpatul D. R. C..

În urma « desfășurării » concursului, s-a întocmit Ordinul nr.II/8509/28.04.2010 privind încadrarea inculpatului D. R. semnat pentru Ministrul Administrației și Internelor de către Secretarul de stat E. G., semnătura de pe acesta fiind falsificată (vol. II, f.13 d.u.p.).

Prin raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 20.02.2012 (vol. I, f. 72-88 d.u.p.) s-a constatat faptul că semnătura depusă la poziția „Ministrul Administrației și Internelor V. B.”, nu a fost executată de către acesta, fiind realizată prin imitarea unui model de semnătură aparținând titularului.

Înv. D. R. C. i-a fost întocmit Contractul individual de muncă înregistrat sub nr.710/30.04.2010, acesta purtând la rubrica „ministrul administrației și internelor ”, o semnătură care se poate citi ,,E.”(vol. I, f. 41-44 d.u.p.).

Fiind audiat cu privire la acest aspect martorul E. G. a declarat (vol. I, f. 179-187 d.u.p.) faptul că semnătura „pentru” ministrul administrației și internelor aplicată pe document nu îi aparține și nu o recunoaște.

Din foile colective de prezență anexate la dosarul de urmărire penală rezultă faptul că inculpatul D. R. C. a fost pontat pe data de 30.04.2010 și toată luna mai 2010, încasând un salariu în cuantum total de 1493 lei (vol. II, f. 163-166 d.u.p.).

Cu privire la acest aspect, din probatoriul administrat a rezultat faptul că inculpatul D. R. C. nu s-a prezentat nici măcar o zi la locul de muncă.

Referitor la acest aspect, inculpatul D. R. C. a avut o poziție oscilantă în sensul că în declarația din data de 23.09.2011 (vol. I, f. 166-173 d.u.p.) acesta recunoaște că nu a desfășurat „nici o clipă activitatea în M.A.I. și nu a luat bani pentru perioada când a lucrat ca referent la resurse umane...”, iar, ulterior (vol. I, f. 174-176 d.u.p.), a revenit asupra declarației menționând următoarele „... în luna mai am venit la Minister și am semnat contractul individual de muncă, iar după câteva zile de la semnare am început munca. Nu-mi aduc aminte data când am început serviciul. De asemenea, arăt faptul că am lucrat doar o săptămână și un pic timp în care am studiat legislația și acte privind serviciul administrativ ”.

Afirmațiile inculpatului D. R. C. cu privire la faptul că acesta a fost prezent „o săptămână și un pic” sunt contrazise de martorul B. E. (vol. I, f. 194-196 d.u.p.), martora B. F. D. (vol. I, f. 190-193 d.u.p.), martorul G. D. C. (vol. I, f. 197,198 d.u.p.) și martorul P. V. (vol. I, f. 188,189 d.u.p.) care au declarat faptul că lucrează în cadrul M.A.I.-D.G.M.R.U. – Serviciul Management Resurse Umane Administrație Publică, iar în perioada aprilie-mai 2010 inculpatul D. R. C. nu a fost prezent nicio zi la serviciu.

În ceea ce privește întocmirea foilor de pontaj, martora N. G. a declarat (vol. I, f. 91-105 d.u.p.) următoarele: „... întrucât ordinul de încadrare a fost emis cu data de 30.04.2010 am întocmit fișa de pontaj pentru luna aprilie 2010 și din dispoziția doamnei M. A. l-am trecut prezent pe numitul D. R. C. cu toate că acesta nu se prezentase la serviciu. Acest lucru l-am făcut și în luna mai 2010, cu toate că numitul D. R. C. nu se prezentase deloc nici în această lună la serviciu, lucru pe care l-am făcut tot din dispoziția numitei M. A. L.. Cu toate că la data de 30.04.2010 a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 710, numitul D. R. C. s-a prezentat la o dată ulterioară pe care nu o pot preciza pentru a semna acest contract. La aceeași dată a semnat și anexa la interviu și mi-a înmânat contul bancar în care urma să îi fie virat salariul”.

Declarațiile martorilor sus-menționați, precum și declarația martorei N. G. se coroborează cu adresa nr. 501.353/29.09.2011 (vol. I, f. 64-71 d.u.p.) a U.S. 70 Jandarmi Protecție Instituțională București în care se precizează faptul că numitului D. R. C. i s-a permis accesul în sediul ministerului la datele de 10.05.2010, 14.05.2010, 18.05.2010, 01.06.2010, 03.06.2010, 15.06.2010 și 21.07.2010.

Mai mult, în rechizitoriu se arată că Instrucțiunile M.A.I. nr. S/304 din 17.12.2009 privind accesul persoanelor în obiectivul din Piața Revoluției, precum și accesul/staționarea/parcarea autovehiculelor în zona controlată/protejată a acestuia reglementează la art. 4 alin. (1) pct. a) și b) accesul pentru personalul structurilor Aparatului Central al M.A.I., respectiv faptul că accesul se face pe bază de cartelă individuală de acces sau legitimație de serviciu, acesta fiind un fapt notoriu după cum s-a arătat în considerentele anterioare.

Prin adresa înregistrată sub nr._/10.04.2012(vol. I, f.72 d.u.p.) Unitatea Specială 70 Jandarmi Protecție Instituțională București a comunicat faptul că inculpatului D. R. C. nu i-a fost eliberată cartelă individuală de acces în sediul Aparatului Central, în perioada aprilie-iunie 2010.

De asemenea, prin adresa înregistrată sub nr. 367.471/12.04.2012 (vol. I, f. 73 d.u.p.) D.G.M.R.U. a comunicat faptul că inculpatului D. R. C. nu i-a fost eliberată adeverință de acces în sediul instituției.

În ceea ce privește încasarea drepturilor salariale, inculpatul înv. D. R. C. a avut în cursul actelor premergătoare și al urmăririi penale o poziție nesinceră în sensul că acesta în declarația dată pe parcursul verificărilor efectuate de către Corpul de Control al ministrului a declarat (vol. I, f. 166-173 d.u.p.) că „... înainte cu o săptămână de a pleca la I.P.M.B. doamna M. A. L. mi-a înmânat personal un card, fără a-mi preciza pinul, cardul fiind într-un plic. După circa o săptămână doamna M. A. L. mi-a solicitat să-i restitui cardul fără a-mi preciza motivul, respectiv în perioada 20-25.05.2010. Menționez faptul că eu nu am scos nicio sumă de bani după acesta mai ales că nu cunoșteam pinul...”, iar în declarația sa olografă din data de 29.11.2011 a declarat (vol. I, f. 174-176 d.u.p.)„... am primit salariul pentru luna mai în contul deschis, circa 10-12 milioane, pe care i-am ridicat personal...”.

La data de 01.06.2010, urmare a raportului inculpatului D. R. C. înregistrat sub nr. 3411/EMG/14.05.2010 (vol. II, f. 14 d.u.p.) prin care solicita mutarea la Instituția Prefectului Municipiului București, a fost întocmit O.m.a.i. nr. II/8575/2010 (vol. II, f. 15 d.u.p.) unde la art. 1 alin. (2) se prevedea faptul că inculpatul D. R. C. se mută prin redistribuirea postului, de la M. Administrației și Internelor la Instituția Prefectului Municipiului București.

Cu privire la acest aspect, inculpatul D. R. C. în declarația sa olografă dată cu ocazia verificărilor efectuate de către Corpul de Control al ministrului a declarat (vol. I, f. 166-173 d.u.p.) că „... după aproximativ 2-3 săptămâni m-a chemat doamna M. A. L. la dânsa în birou și mi-a spus să semnez o cerere de detașare pentru I.P.M.B.. Precizez că încă de la susținerea examenului mi-a spus că voi lucra la I.P.M.B.”.

În ceea ce privește declarațiile inculpatei M. A. L., instanța reține că aceasta s-a declarat nevinovată și în faza actelor premergătoare și al urmăririi penale, rezervându-și dreptul la tăcere.

În faza cercetării judecătorești, inculpata M. A. L., în esență, a arătat că departamentul pe care îl conducea se ocupa de organizarea concursurilor, de derularea acestora, întocmirea documentelor în vederea angajării. În ceea ce privește concursul organizat în raport de inculpatul D. R., a arătat că secretarul de stat E. G. era cel delegat de angajator pe componenta de administrație publică, acesta fiind cel care semna documentele de angajare, de modificare a raporturilor de serviciu, de organizare a concursurilor, statele de funcții, de personal, documente lunare de salarizare. În cursul anului 2009 a intervenit o modificare legislativă (OG nr. 34/2009) potrivit căreia era suspendată organizarea unor concursuri în cadrul instituțiilor publice, cu o singură excepție – în limita a 15 % din pierderile de personal să se facă angajări, cu aprobarea ordonatorului principal de credite. Astfel, cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, toate instituțiile erau obligate să comunice departamentului de resurse umane din MAI toate ieșirile de personal din sistem imediat ce aveau loc, pentru componenta de administrație publică, această evidență fiind urmărită la nivelul departamentului pe care îl coordona. Ca atare, de fiecare dată când se dorea organizarea unui concurs, se verifica respectiva bază de date pentru a se verifica îndeplinirea condiției prevăzute de lege. În cazul concursului organizat în urma căruia a fost angajat inculpatul D. R., inculpata M. a arătat că a verificat îndeplinirea acestei condiții, la acel moment balanța de personal arătând că pot fi angajate 3,5 persoane pe ponderea de 15%. În organizarea concursului a ținut cont de solicitările scrise din parte Instituției Prefectului București care avea mare nevoie pentru ocuparea unui post de referent care să se ocupe de gestionare la nivelul acestei instituții, postul la Instituția Prefectului fiind vacant ca urmare a decesului fostului angajat. De asemenea, și la nivelul departamentului pe care îl coordona exista o necesitate de personal pentru desfășurarea unor activități de secretariat. A mai arătat inculpata că Nota nr._ nu era un document obligatoriu, ci era unul strict informativ care să stea la baza fundamentării deciziei de către ordonatorul principal de credite. Ci numai ordinul semnat de secretarul de stat G. E. era de natură să producă efecte juridice. Punctul de vedere emis de ordonatorul de credite avea la bază și această notă, alături de statul de personal unde era prevăzut acel post, statul de funcții unde era prevăzut postul. Statul de funcții era întocmit în baza anexei la Legea bugetului în care pentru componenta de administrație publică erau detaliate toate funcțiile bugetate. A arătat inculpata că s-a deplasat personal cu nota nr._ la secretarul de stat E. G., cu statul de funcții și cu statul de personal, a discutat personal despre necesitatea ocupării funcției la Instituția Prefectului mun. București, iar domnul M. C. – director general adjunct în cadrul Direcției Generale Financiare din MAI i-a comunicate personal necesitatea de a-i sprijini pe cei de la Instituția Prefectului mun. București. Având în vedere că se prefigura modificarea legislației în sensul că organizarea concursurilor, conform legii nr. 34/2009, urma să se aprobe numai prin memorandum al Guvernului, cei de la Instituția Prefectului mun. București au solicitat urgentarea organizării concursului. După ce a discutat cu secretarul de stat E. G., iar acesta a fost de acord cu scoaterea la concurs a unui post pe departamentul pe care îl coordona inculpata, aceasta a chemat-o pe martora N. G. și i-a solicitat să întocmească documentele necesare demarării procedurii de concurs, în acest sens i-a solicitat să întocmească nota_, care a fost înregistrată la secretarul de stat într-un registru electronic, iar ulterior al informat-o pe martora N. G. despre acordul secretarului de stat, iar aceasta s-a ocupat în continuare, potrivit atribuțiilor sale de serviciu, de documentele pentru concurs: proiectul de ordin în care se stabilea postul scos la concurs, componența comisiei de concurs, regulament de organizare, date de derulare a concursului. A arătat inculpata că pentru acest concurs nu s-au creat reguli speciale față de celelalte care au fost derulate, iar după ce a semnat pe proiectul de ordin privind concursul nu s-a mai interesat de traseul acestuia, neavând nicio atribuție în continuare în desfășurarea concursului, comisia numită fiind independentă în activitatea sa. în ceea ce-l privește pe inculpatul D. R., inculpata M. a arătat că l-a cunoscut la o petrecere privată în G. și acesta aflând unde lucrează, a întrebat-o dacă sunt posturi libere la MAI, răspunsul fiind la acel moment negativ. Ulterior, a declarat inculpata că inculpatul D. a aflat de la terțe persoane numărul său de telefon, și a sunat-o în luna aprilie 2010 întrucât probabil aflase de organizarea concursului, ocazie cu care inculpata i-a comunicat că informațiile sunt la avizierul instituției sau poate să ia legătura cu persoana responsabilă de concurs pentru a afla detalii. Inculpata a arătat că examinarea inculpatului D. s-a făcut, din lipsă de spațiu, în biroul său, inculpata neasistând. A mai arătat inculpata că de la momentul încadrării în funcție în departamentul său și până la momentul transferului la Instituția Prefectului mun. București, inculpatul D. a stat cu ea în birou. Deoarece avea posibilitatea să acorde învoiri personalului, a fost de acord cu absentarea, uneori, a inculpatului D. de la serviciu pentru ca acesta să-și rezolve diferite probleme. Ordinul de angajare l-a semnat inculpata M. în virtutea sa de inițiator. Inculpata a arătat că o suspicionează pe numita D. B., angajată pe același departament, că ar fi sustras ordinul inițial de organizare a concursului, în faza de proiect, ordinul fiind astfel necesar a fi reconstituit.

Cu privire la activitatea desfășurată de către inculpata M. A. L., în calitate de director adjunct al D.G.M.R.U., în cauză nu a fost identificată fișa postului semnată de către aceasta, însă la dosarul cauzei au fost anexate un set de înscrisuri (documente desecretizate ulterior înaintării dosarului la P. Judecătoriei Sector 1: Extras din anexa la ordinul ministrului administrației și internelor nr. S/53/2009 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a D.G.R.U, Fișa postului nr. 3 pentru postul de Director General Adjunct, Dispoziția nr. S/74 din 16.04.2010) din care rezultă faptul că aceasta și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu astfel cum au fost reglementate în Regulamentul de Organizare și Funcționare al D.G.M.R.U. (f. 243-249 vol. I. d.u.p.)

În ceea ce privește apărările inculpatei M. A. L., instanța reține că aceasta nu a făcut dovada celor susținute. Astfel, inculpata nu a făcut dovada acțiunii de sustragere a unor înscrisuri de către martora D. B. (aceasta din urmă negând cele afirmate de inculpata M.) și de asemenea nu a făcut dovada reconstituirii ordinului privind desfășurarea concursului; astfel nu s-a propus niciun martor, nu s-a depus niciun înscris care să se fi întocmit și înregistrat legal la momentul anului 2010 prin care să se constate dispariția înscrisului și necesitatea reconstituirii acestuia. Mai mult decât atât, Ordinul nr. II/8473/09.04.2010 privind organizarea concursului pentru ocuparea unei funcții contractuale vacante în cadrul M.A.I. (filele 8-12 vol.II d.u.p.) care conține o semnătură ce nu aparține secretarului de stat E. G. (fiind deci falsificată) conține totodată și semnătura inculpatei M. A. L. și, ca atare nu se poate considera că înscrisul a fost sustras în condițiile în care este prezentă semnătura valabilă a inculpatei M. A. L. și în condițiile în care nu s-a făcut dovada reconstituirii înscrisului.

Referitor la nesemnarea Notei – raport nr. 2591/02.04.2010, instanța reține că indiferent de caracterul obligatoriu sau facultativ al acesteia, înscrisul în cauză reprezintă un înscris oficial în accepțiunea legii penale și, în condițiile în care inculpata declară că personal a mers cu această notă – raport la secretarul de stat G. E. și a discutat necesitatea organizării concursului, acesta fiind de acord cu organizarea concursului, se impunea ca documentul să fie semnat având în vedere acest acord exprimat verbal. Or, inculpata, după cum a declarat, cunoștea faptul că nota raport nu a fost semnată și cu toate acestea a solicitat martorei N. să efectueze demersuri pentru organizarea concursului. Din nesemnarea acestei note de către secretarul de stat, coroborat cu faptul că și ordinul nr. II/8473/09.04.2010 privind organizarea concursului pentru ocuparea unei funcții contractuale vacante în cadrul M.A.I., ordin care, așa cum declară inculpata, produce efecte juridice, conține o semnătură falsificată la rubrica ministru, precum și coroborat cu faptul că cea care a avut un interes personal, dintre toții inculpații – funcționari publici, de angajare în M.A.I. a inculpatului D. R. C. a fost inculpata M. A. L., instanța reține că secretarul de stat E. G. nu a fost de acord cu organizarea concursului având în vedere dispozițiile O.G. nr. 34/2009. În același sens sunt și dispozițiile art. 22 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2009 privind rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar – fiscale, potrivit cărora ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante din unitățile M.A.I. și recrutarea personalului din sursă externă erau suspendate, coroborate cu prvederile Legii nr.11/2010 (anexa 3/19/06 - vol. II, f. 4,5 d.u.p.) din care rezultă că funcția pentru care se solicita deblocarea prin Nota – raport nr. 2591/02.04.2010 nu se regăsește în structura celor finanțate.

Referitor la susținerea inculpatei M. în sensul că nu era necesară prezența membrilor comisiei, ci doar a secretarului comisiei, la examinarea inculpatului D. R., instanța reține contrariul, astfel cum rezultă tocmai din înscrisurile privind organizarea concursului (fila 57 vol. II d.u.p.). Mai mult decât atât, având în vedere faptul că examenul a fost susținut în biroul inculpatei M. A. L., aceasta fiind prezentă pentru un anumit timp în birou (conform declarației olografe a inculpatului D. R.), instanța reține că aceasta avea cunoștință de modalitatea în care a fost susținut examenul. Totodată, având în vedere competențele profesionale ale inculpatei, astfel cum acestea au fost arătate de către inculpată pe parcursul cercetării judecătorești și pe care instanța nu le neagă, ținând cont și de funcția deținută de inculpată la momentul săvârșirii infracțiunilor – director general adjunct la M.A.I. – Direcția Generală Resurse Umane care coordona activitatea persoanelor responsabile de organizarea concursurilor, instanța reține că inculpata cunoștea procedura legală în acest sens, respectiv obligativitatea participării membrilor comisiei la examinarea candidaților înscriși la un anumit concurs, în caz contrar concursul neputând fi validat.

Referitor la susținerea inculpatei M. A. L. în sensul că inculpatul D. R. C. a fost prezent la muncă de la încadrarea sa și până la transferul său la Instituția Prefectului mun. București, desfășurându-și activitatea în biroul său, instanța reține că potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, angajați ai M.A.I. – D.G.R.U., rezultă că niciunul dintre aceștia nu l-a văzut pe inculpat la sediul instituției. Susținerea inculpatei în sensul că inculpatul folosea cardul de acces în instituție emis pe numele inculpatei M. nu poate fi primită de către instanță; astfel, pe de o parte, acest card este netransmisibil, iar, pe de altă parte, dacă inculpatul deținea acest card de acces, nu era necesară consemnarea intrărilor inculpatului D. R. C. în M.A.I., astfel: 10.05.2010, 14.05.2010, 18.05.2010, 01.06.2010, 03.06.2010, 15.06.2010 și 21.07.2010; în aceste condiții, nu poate fi primită nici apărarea inculpatei (și nu a inculpatului D., deși acesta trebuia să știe cel mai bine cum a intrat în instituție) în sensul că probabil în acele date (7 la număr) inculpatul a uitat cardul de acces acasă. Mai mult decât atât, este de notorietate faptul că în cadrul M.A.I., până la eliberarea cardului de acces în instituție, se eliberează de către instituție o adeverință de acces din care să rezulte calitatea de angajat pentru ca acesta să o folosească la ., din actele dosarului rezultă că nu a fost eliberată o astfel de adeverință provizorie 2012 (vol. I, f. 73 d.u.p.). Mai mult decât atât, apărările inculpatei sunt contrazise de declarațiile olografe ale inculpatului D. R. C. date în faza actelor premergătoare și al urmăririi penale.

Ținând cont de toate aceste aspecte, instanța reține că inculpatul D. R. C. nu s-a prezentat nicio zi la serviciu după încadrarea sa fără drept în vederea desfășurării atribuțiilor de serviciu, inculpata M. A. L. cunoscând acest aspect și, cu toate acestea, a semnat toate actele necesare privind prezența inculpatului la serviciu și, pe cale de consecință, a determinat efectuarea în mod nelegal a plății salariului către inculpatul D. R. C. în perioada 30.04.2010 – mai 2010, prejudiciind astfel bugetul M.A.I. cu suma de 1.493 lei.

În ceea ce privește apărarea inculpatului D. R. în sensul că din probele administrate nu s-a stabilit cu certitudine data exactă când inculpatul a procedat la semnarea cererii de înscriere la concurs (redactată pe calculator de martora N. G.), instanța reține că din probele sus - menționate rezultă cu certitudine că cererea a fost completată după data limită de depunere a cererii, nefiind necesar, pentru existența infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului a se stabili o dată exactă. Astfel, se reține că la numărul de înregistrare aferent cererii de înscriere la concurs a inculpatului D. R. C., în Registrul de intrare - ieșire a corespondenței ordinare a D.G.M.R.U. (vol. II, filele 62 – 63 d.u.p.) este înregistrat documentul „Cerere concediu îngrijire copil H. A.”; totodată, deși cererea de înscriere a fost adresată ministrului administrației și internelor, aceasta nu a fost înaintată spre aprobare. În aceste condiții, dacă cererea ar fi fost adresată în termen, nu ar fi fost necesară găsirea unui număr de înregistrare din registrul D.G.R.U. alocat în perioada de înscriere la concurs, la solicitarea inculpatei M. A. L., elocvente în acest sens fiind declarațiile martorei N. G.. De asemenea, instanța reține că talonul de control medical la încadrarea în muncă, fără număr de înregistrare pe numele inculpatului D. R. a fost emis la data de 14.05.2010 de către medicul de familie I. C. P., iar cazierul judiciar a fost emis la data de 17.05.2010, ca atare o parte din actele necesare pentru participarea inculpatului la concursul organizat au fost depuse nu numai după expirarea perioadei de înscriere la concurs, ci chiar după organizarea concursului și admiterea inculpatului D..

Referitor la apărarea inculpatei G. E. L. în sensul că nu cunoștea procedura de participare într-o comisie de examinare, fiind primul concurs la care a participat, semnând documentele la instigarea inculpatei C. G., instanța reține că aceste aspecte nu prezintă relevanță sub aspectul răspunderii penale, inculpata fiind obligată să cunoască procedura, în virtutea atribuțiilor sale de serviciu; mai mult, nici nu era nevoie ca inculpata să cunoască procedura exactă, avea toate informațiile în înscrisul pe care l-a semnat (fila 57 vol. II d.u.p.) din care rezultă că a fost prezentă la examinarea inculpatului D. R. C. deși cunoștea foarte bine că aspectele menționate nu sunt reale.

În ceea ce privește apărarea inculpatei C. G. în sensul că la momentul la care a semnat actele era deja transferată la Instituția Prefectului G. (nemaiputând fi subiect activ al infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual), iar inculpatul D. R. C. era deja încadrat în muncă și ca atare semnarea actelor nu a prezentat nicio importanță, urmarea imediată a laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu fiind deja produsă, instanța reține că dacă nu ar fi fost necesare aceste înscrisuri pentru a se da o aparență legală încadrării inculpatului D. R. C. în M.A.I., nu s-ar fi solicitat întocmirea acestora. Ca atare, inculpata, prin semnarea înscrisurilor, și-a adus aportul la încadrarea fără drept a inculpatului D. R. C. în M.A.I. Mai mult decât atât, din declarația inculpatei G. E. L., la momentul semnării înscrisurilor, inculpata C. G. nu era transferată la Instituția Prefectului G..

În drept, instanța reține următoarele:

Cu titlu preliminar, având în vedere că de la data săvârșirii infracțiunilor și până la momentul pronunțării prezentei hotărâri a intervenit o succesiune de reglementări penale, instanța reține, că în cauză se impune identificarea legii penale mai favorabile potrivit art. 5 din Codul penal, care să fie aplicată în mod global în prezenta cauză în cazul fiecărui inculpat în parte, în raport de Decizia Curții Constituționale a României nr. 265/2014.

Dacă în cazul infracțiunii de fals intelectual limitele de pedeapsă sunt cuprinse între aceleași limite în ambele reglementări penale, în cazul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, se constată faptul că vechea reglementare penală este mai favorabilă întrucât în art. 248 din Codul penal din 1969 limitele de pedeapsă sunt de la 6 luni la 5 ani închisoare, iar potrivit noii reglementări penale (art. 279 alin. (1) din Codul penal), pedeapsa poate fi orientată între 2 ani și 7 ani închisoare.

Raportat astfel la limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de abuz în serviciu, pe de o parte, iar pe de altă parte raportat la regimul sancționator pentru concursul de infracțiuni incident în cauză mai favorabil în vechea reglementare penală (sporul de pedeapsă fiind facultativ și nu obligatoriu conform Codului penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014) și la faptul că suspendarea condiționată (spre care instanța se va orienta) este mai favorabilă decât oricare dintre modalitățile de individualizare a executării pedepsei închisorii prevăzute în Codului penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014 (renunțarea la aplicarea pedepsei neimpunându-se), instanța reține că în cazul fiecărui inculpat în parte legea penală mai favorabilă este reprezentată de Codul penal din 1969.

Faptele inculpatei M. A. L. constând în aceea că, în calitate de director general adjunct al Direcției Generale Management Resuse Umane:

- cu știință a determinat-o pe subordonata sa, martora (fostă inculpată) N. G., să întocmească Nota-Raport nr.2591/EM.G/02.04.2010, privind deblocarea unui post contractual de referent tr. IA și organizarea concursului pentru ocuparea acestuia în cadrul M.A.I., cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2009, potrivit cărora ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante din unitățile M.A.I. și recrutarea personalului din sursă externă erau suspendate, și a prevederilor Legii nr.11/2010 (anexa 3/19/06).

- a semnat Nota-Raport nr.2591/EM.G/02.04.2010, privind deblocarea unui post contractual de referent tr.IA și organizarea concursului pentru ocuparea acestuia în cadrul M.A.I., cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr.34/2009 și a prevderilor Legii nr.11/2010 (anexa 3/19/06), iar ulterior a avizat în mod ilegal proiectul de Ordin nr.II/8473/09.04.2010 privind organizarea concursului pentru ocuparea unei funcții contractuale vacante în cadrul M.A.I., cu toate că avea cunoștință despre faptul că Nota -Raport nu a fost avizată de către Direcția Generală Financiară și nu a fost aprobată de către ministrul Administrației și Internelor conform legii.

- în modalitatea descrisă mai sus, inculpata a contribuit la încadrarea fără drept a inculpatului D. R. C. pe funcția de referent tr. IA în cadrul M.A.I. - Direcția Management și Resurse Umane, iar

- ulterior ocupării funcției de către inculpatul D. R. C., a semnat foile colective de prezență pentru lunile aprilie-mai 2010 prin care sus-numitul era pontat zilnic pentru program de 8 ore, deși nu a fost prezent nicio zi la locul de munca, iar în baza acestor documente sus-numitul a încasat salariul în cuantum de 1493 lei,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de „abuz în serviciu contra intereselor publice” prevăzută în art. 248 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 din Codul penal și „fals intelectual” în formă continuată prevăzută în art. 289 alin. (1) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969.

Sub aspectul încadrării juridice, instanța reține că la termenul din data de 21.01.2015, M. Public – P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei M. A. L., din infracțiunea de „fals intelectual” prevăzută în art. 289 alin. (1) din Codul penal din 1969 în infracțiunea de „fals intelectual” în formă continuată, prevăzută în art. 289 alin. (1) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969.

Instanța va admite cererea de schimbare a încadrării juridice astfel cum a fost formulată, având în vedere faptul că, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, la date diferite, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpata M. A. L. a semnat mai multe înscrisuri oficiale în care s-au consemnat date nereale: foile colective de prezență pentru lunile aprilie - mai 2010 - cu privire la mențiunile aferente numărului matricol 710 (filele 89 și 92, vol. II, d.u.p.). În acest sens, în acord cu cele statuate prin Decizia penală nr. 2168/25.11.2013 a Curții de Apel București – Secția I penală, instanța reține că infracțiunea de fals intelectual a fost săvârșită în formă continuată.

II. Faptele inculpatei C. (fostă G.) G. constând în aceea că, având funcția de consilier principal în cadrul Direcției Generale Management Resuse Umane din M.A.I., în calitate de președinte al comisiei de examinare a candidaților înscriși la concursul organizat în intervalul 26-27.04.2010:

-deși nu a participat la selectarea dosarelor, cu știință, a semnat procesul-verbal din data de 23.04.2010 prin care se atesta în mod nereal faptul că membrii comisiei s-au întrunit și au procedat la selectarea dosarelor candidaților înscriși la concursul organizat pentru ocuparea unei funcții vacante de referent tr.IA, precum și faptul că dosarul candidatului D. R. C. este complet;

-cu ocazia desfășurării concursului, deși nu a participat la examinarea inculpatului D. R. C., cu știință i-a atribuit în mod fictiv atât nota la proba scrisă cât și nota la proba de interviu ;

-cu știință a semnat procesul-verbal și anexa la procesul-verbal din 27.04.2010 prin care se atestau date nereale, respectiv faptul că examenul a constat într-o probă scrisă și un interviu, date în prezența membrilor comisiei, fiind respectate toate etapele de desfășurare ale acestuia, precum și faptul că la propunerea candidatului și cu acordul membrilor comisiei, interviul s-a susținut în aceeași zi,

prin această modalitate contribuind la încadrarea fără drept a inculpatului D. R. C. pe funcția de referent tr.IA în cadrul M.A.I. - Direcția Management și Resurse Umane, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de „abuz în serviciu contra intereselor publice” prevăzută în art. 248 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 din Codul penal și „fals intelectual” în formă continuată prevăzută în art. 289 alin. (1) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969.

Sub aspectul încadrării juridice, instanța reține că la termenul din data de 21.01.2015, M. Public – P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei C. G., din infracțiunea de „fals intelectual” prevăzută în art. 289 alin. (1) din Codul penal din 1969 în infracțiunea de „fals intelectual” în formă continuată, prevăzută în art. 289 alin. (1) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969.

Instanța va admite cererea de schimbare a încadrării juridice astfel cum a fost formulată, având în vedere faptul că, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, la date diferite, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpata C. G. a semnat mai multe înscrisuri oficiale în care s-au consemnat date nereale: procesul-verbal din data de 23 aprilie 2010 (fila 51, vol. II, d.u.p.); procesul-verbal din data de 27 aprilie 2010 și anexa acestuia (filele 55 și 57, vol. II, d.u.p.). În acest sens, în acord cu cele statuate prin Decizia penală nr. 2168/25.11.2013 a Curții de Apel București – Secția I penală, instanța reține că infracțiunea de fals intelectual a fost săvârșită în formă continuată.

III. Faptele inculpatei G. (fostă P.) E. L. constând în aceea că, având funcția de consilier principal în cadrul Direcției Generale Management Resuse Umane, în calitate de membru al comisiei de examinare a candidaților înscriși la concursul organizat în intervalul 26-27.04.2010:

contribuind în această modalitate la încadrarea fără drept a învinuitului D. R. C. pe funcția de referent tr.IA în cadrul M.A.I.-Direcția Management și Resurse Umane, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de „abuz în serviciu contra intereselor publice” prevăzută în art. 248 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 din Codul penal și „fals intelectual” în formă continuată prevăzută în art. 289 alin. (1) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969.

Sub aspectul încadrării juridice, instanța reține că la termenul din data de 21.01.2015, M. Public – P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei G. E. L., din infracțiunea de „fals intelectual” prevăzută în art. 289 alin. (1) din Codul penal din 1969 în infracțiunea de „fals intelectual” în formă continuată, prevăzută în art. 289 alin. (1) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969.

Instanța va admite cererea de schimbare a încadrării juridice astfel cum a fost formulată, având în vedere faptul că, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, la date diferite, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpata G. E. L. a semnat mai multe înscrisuri oficiale în care s-au consemnat date nereale: procesul-verbal din data de 23 aprilie 2010 (fila 51, vol. II, d.u.p.); procesul-verbal din data de 27 aprilie 2010 și anexa acestuia (filele 55 și 57, vol. II, d.u.p.). În acest sens, în acord cu cele statuate prin Decizia penală nr. 2168/25.11.2013 a Curții de Apel București – Secția I penală, instanța reține că infracțiunea de fals intelectual a fost săvârșită în formă continuată.

IV. Faptele inculpatului D. R. C. constând în aceea că a contribuit la încadrarea sa fără drept în cadrul M.A.I. – Direcția Generașă Resurse Umane, pe funcția de referent tr. IA, constând în aceea că a acceptat să semneze cererea de înscriere la concurs înregistrată sub nr._/19.04.2010 deși cunoștea că aceasta a fost antedatată, iar cu ocazia susținerii probei scrise, în scopul angajării, a consultat materialele care conțineau răspunsurile la întrebările date, ajutând în acest mod funcționarii publici (inculpați)să consemneze date nereale în înscrisurile oficiale întocmite privind concursul ăn urma căruia a avut loc încadrarea sa în M.A.I., iar ulterior încadrării sale, deși nu s-a prezentat la locul de muncă, a încasat un salariu în cuantum de 1493 lei pentru perioada 30.04.2010 și toată luna mai 2010, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la „abuz în serviciu contra intereselor publice” prevăzută în art. 26 rap. la art. 248 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 din Codul penal și complicitate la „fals intelectual” în formă continuată prevăzută în art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969.

Sub aspectul încadrării juridice, instanța reține că la termenul din data de 21.01.2015, M. Public – P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. R. C., din infracțiunea de complicitate la „fals intelectual” prevăzută în art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) din Codul penal din 1969 în infracțiunea de complicitate la „fals intelectual” în formă continuată, prevăzută în art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969.

Instanța va admite cererea de schimbare a încadrării juridice astfel cum a fost formulată, având în vedere faptul că ceilalți inculpați din dosar – funcționari publici în accepțiunea legii penale (angajați ai M.A.I.) au întocmit, la date diferite, mai multe înscrisuri oficiale în care s-au consemnat date nereale, toate acestea fiind de natură să conducă la încadrarea sa fără drept în M.A.I. și ulterior încasarea fără drept a salariului în perioada 30.04.2010 – mai 2010: procesul-verbal din data de 23 aprilie 2010 (fila 51, vol. II, d.u.p.); procesul-verbal din data de 27 aprilie 2010 și anexa acestuia (filele 55 și 57, vol. II, d.u.p.), foile colective de prezență pentru lunile aprilie - mai 2010 - cu privire la mențiunile aferente numărului matricol 710 (filele 89 și 92, vol. II, d.u.p.). În acest sens, în acord cu cele statuate prin Decizia penală nr. 2168/25.11.2013 a Curții de Apel București – Secția I penală, instanța reține că infracțiunea de complicitate la fals intelectual a fost săvârșită în formă continuată.

În ceea ce privește elementul material al laturii obiective a infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice”, instanța apreciază că acesta constă în încălcarea unei îndatoriri de serviciu prin îndeplinirea ei defectuoasă, încălcare care a produs una dintre urmările prevăzute în textul legii. Prin „îndatorire de serviciu” se înțelege tot ceea ce cade în sarcina unui funcționar public, potrivit normelor care reglementează serviciul respectiv, norme care sunt cuprinse în legi, hotărâri ale guvernului, regulamente, instrucțiuni etc., funcționarul fiind obligat să-și cunoască îndatoririle care alcătuiesc conținutul funcției pe care o îndeplinește (a se vedea în acest sens I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1423 din 15 aprilie 2009). Din ansamblul probator mai sus menționat rezultă fără dubiu încălcarea atribuțiilor de serviciu de către inculpații M. A. L., G. E. L. și C. G. prin modul defectuos în care au înțeles să organizeze concursul care a avut ca scop încadrarea fără drept a inculpatului D. R. C. în M.A.I., atribuții care nu puteau fi nesocotite fără concursul inculpatului D. R. C. în calitate de complice la săvârșirea acestei infracțiuni.

Urmarea imediată a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice constă atât în crearea unei tulburări însemnate a bunului mers al unei unități la care se referă art. 145 din Codul penal din 1969 (M.A.I.), cât și în crearea unei pagube patrimoniului părții civile (suma de 1493 lei încasată fără drept de inculpatul D. R. C.).

Tulburarea însemnată a bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat are, de regulă, consecințe sociale negative mari (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale a României nr. 178 din 17 decembrie 1998 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145, 147, 248 și 248 indice 1 din Codul penal din 1969).

În cazul supus atenției, persoanele cercetate au încălcat în primul rând prevederile O.u.G. nr. 34/2009, astfel cum acest act normativ a fost modificat prin O.u.G. nr. 32/2010 privind unele masuri de ocupare a posturilor din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 278 din 28 aprilie 2010.

În acest caz, tulburarea însemnată ce constituie urmarea imediată a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice rezultă tocmai din încălcarea acestui act normativ.

Astfel, prin O.u.G. nr. 34/2009 s-a dispus suspendarea ocupării prin examen sau concurs a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege.

Așa cum rezultă și din preambulul O.u.G nr. 32/2010 privind unele măsuri de ocupare a posturilor din sectorul bugetar, respectiv din expunerea de motive la legea de aprobare a acestei ordonanțe de urgență, acest act normativ a fost adoptat cunoscând obiectivul încadrării în cheltuielile de personal și numărul de posturi aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 2010 nr. 11/2010, ținând seama că prin Scrisoarea de intenție, semnată de autoritățile române la București la 5 februarie 2010 și aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internațional din 19 februarie 2010, ratificată prin O.u.G. nr. 10/2010, țara noastră s-a angajat să continue politica de înlocuire doar a unui angajat din 7 care părăsesc sistemul public, și totodată pentru că s-a apreciat că intervenția legislativă este justificată de necesitatea unei reglementari exprese prin care Guvernul sa fie abilitat să aprobe ocuparea posturilor vacante, cu încadrarea în procentul de maximum 15%, la nivelul întregului aparat guvernamental, în funcție de prioritățile identificate în desfășurarea activității acestuia, precum și în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public și constituie o situație extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată.

Având în vedere importanța acestei reglementări, astfel cum apreciază Guvernul României, în contextul crizei economice și a reducerilor salariale din acea perioadă de timp (de notorietate), este de la sine înțeles că încălcarea unui astfel de act normativ nu poate afecta decât în mod grav nu numai bunul mers al unei instituții sau autorități publice, dar și bunul mers al statului, în ansamblul său.

De asemenea, prin modalitatea în care postul vacant din M.A.I. a fost ocupat, fără organizarea unui concurs în adevăratul sens al cuvântului, s-au creat premisele introducerii în rândul categoriei profesionale respective a unor persoane asupra cărora există suspiciunea că nu sunt cele mai potrivite din punct de vedere profesional (numai un concurs la care participă mai multe persoane, cu respectarea regulilor de publicitate a acestuia, poate oferi o astfel de certitudine), cu consecințe nefaste asupra activității profesionale a celorlalți angajați, care au intrat în această profesie în mod legal.

Instanța apreciază totodată că și în situația în care inculpatul D. R. C. ar fi făcut dovada faptului că ar fi fost prezent la serviciu în perioada supusă analizei, în cazul supus atenției s-ar fi realizat oricum și cealaltă urmare imediată prevăzută în mod alternativ în conținutul infracțiunii prevăzute în art. 248 din Codul penal di 1969 în sensul că, în condițiile în care nu există o analiză cu privire la oportunitatea ocupării postului vacant în M.A.I., în contextul reducerilor salariale și a disponibilizărilor din M.A.I. care au avut loc în perioada următoare și care erau cunoscute că urmează să aibă loc, erau de notorietate la nivelul M.A.I. încă de la data săvârșirii faptelor deduse judecății, s-a cauzat o pagubă patrimoniului M.A.I. prin plata drepturilor salariale și a celorlalte drepturi, de la data încadrării acestei persoane și până la momentul încetării raporturilor de serviciu. Actul normativ la care s-a făcut referire anterior tocmai asta intenționa să facă, respectiv să evite plata unor sume de bani către persoanele ce ar fi putut fi angajate în sistemul bugetar în absența unei astfel de reglementări, în scopul de a face economii la bugetul statului în perioada crizei economice.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, rezultând din materialitatea faptei.

Latura subiectivă a infracțiunii este realizată sub forma intenției directe reglementate de art. art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul penal din 1969, inculpații prevăzând și urmărind producerea rezultatului faptei lor, reprezentat de crearea unei tulburări însemnate a bunului mers al unei unități la care se referă art. 145 din Codul penal din 1969 (M.A.I.), și totodată crearea unei pagube patrimoniului părții civile (suma de 1493 lei încasată fără drept de inculpatul D. R. C.).

În ceea ce privește elementul material al laturii obiective a infracțiunii de fals intelectual, acesta constă în acțiunea de falsificare a înscrisurilor oficiale în conținutul său, prin atestarea unor fapte, împrejurări necorespunzătoare adevărului (participarea membrilor comisiei la concursul organizat ce a avut ca urmare încadrarea fără drept a inculpatului D. în M.A.I., faptul că probele au avut loc în prezența membrilor comisiei, notele acordate etc., prezența inculpatului D. la serviciu în perioada 30.04.2010 – mai 2010). Totodată, instanța reține că procesul-verbal din data de 23 aprilie 2010 (fila 51, vol. II, d.u.p.); procesul-verbal din data de 27 aprilie 2010 și anexa acestuia (filele 55 și 57, vol. II, d.u.p.), foile colective de prezență pentru lunile aprilie - mai 2010 - cu privire la mențiunile aferente numărului matricol 710 (filele 89 și 92, vol. II, d.u.p.) reprezintă înscrisuri oficiale întrucât emană de la o instituție publică în accepțiunea art. 145 din Codul penal din 1969. De asemenea, este îndeplinită în cauză și cerința esențială privind atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului cu prilejul întocmirii acestor înscrisuri, precum și condiția privind faptul că atestarea faptelor necorespunzătoare adevărului este producătoare de consecințe juridice în condițiile în care prin acestea inculpatul D. R. C. a fost încadrat în M.A.I. fără drept și a primit salariul în perioada 30.04.2010- mai 2010 fără drept, fiind îndeplinită și cerința esențială privind comiterea faptei în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Urmarea imediată a infracțiunii de fals intelectual constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale a căror formare, desfășurare și dezvoltare depind de încrederea publică acordată înscrisurilor oficiale, precum și în subsidiar în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu, aceste stări de pericol fiind pe deplin dovedite în cauză.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză.

Latura subiectivă a infracțiunii este realizată sub forma intenției directe reglementate de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) din Codul penal din 1969, inculpații prevăzând rezultatul faptei și urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 74 din Codul penal din 1969 raportate în prezenta cauză, respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, precum și circumstanțele personale ale inculpaților, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

Astfel, instanța va aprecia gradul de pericol social al faptelor comise în baza art. 18 indice 1 alin. (2) din Codul penal din 1969, urmând a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-au comis, precum și urmările produse. În acest context, instanța va reține în cauză gradul ridicat de pericol social al faptelor concretizat în valorile sociale care au fost vătămate – tulburarea însemnată care a fost cauzată părții civile, dar și paguba care i-a fost produsă, complexitatea manoperelor utilizate pentru îndeplinirea rezoluției infracționale (astfel cum acestea au fost arătate în considerentele anterioare).

În analizarea gradului de pericol social al faptelor comise, nu trebuie omisă nici amploarea pe care fenomenul angajărilor ilegale în instituții publice a luat-o în ultima perioadă (inclusiv în cadrul M.A.I.), astfel încât pedepsele care vor fi aplicate inculpaților trebuie să reflecte necesitatea de descurajare a unor astfel de acțiuni în viitor, adică să asigure atât prevenția generală, cât și prevenția specială.

Totodată, în procesul de individualizare a pedepselor ce se vor aplica inculpaților, instanța va avea în vedere circumstanțele personale ale acestora: necunoscuți cu antecedente penale, conform fișelor de cazier judiciar, având familii organizate, având studii superioare, fiind angajați în muncă.

Totodată, instanța va avea în vedere și faptul că inculpata M. A. L., dintre toți inculpații care au săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, a fost cea care a avut un interes personal în săvârșirea infracțiunii (angajarea inculpatului D. R. C. în M.A.I.), fiind singura care l-a cunoscut pe acesta, la o petrecere privată în G., înainte de organizarea concursului. Ca atare, instanța va stabili în sarcina acesteia o pedeapsă mai mare față de cea stabilită în sarcina celorlalți inculpați. În ceea ce-l privește pe inculpatul D. R. C., deși acesta a fost doar complice la săvârșirea faptelor, având în vedere că fără concursul acestuia nu se puteau săvârși infracțiunile, va stabili în sarcina acestuia pedepse în același cuantum ca în cazul inculpatelor C. și G..

Instanța apreciază că nu sunt incidente în cauză circumstanțe atenuante legale sau judiciare de natură a atrage coborârea limitelor de pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege. Astfel, existența uneia din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 din Codul penal nu obligă instanța de judecată să o considere circumstanță atenuantă judiciară și să coboare pedeapsa aplicată sub minimul prevăzut de norma incriminatoare. Recunoașterea împrejurării invocate drept circumstanță atenuantă este lăsată la aprecierea instanței, care ține seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, precum și de orice alte elemente privitoare la persoana inculpatului. Raportat la modalitatea de săvârșire a faptelor (prin care s-a produs nu numai o pagubă patrimoniului părții civile, dar și o tulburare însemnată acesteia), în cauză nu se pot reține circumstanțe atenuante. Astfel, s-a stabilit în jurisprudența Înaltei Curții de Casație și justiție că lipsa antecedentelor penale nu poate constitui, singură, împrejurare care să determine instanța să aprecieze că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii. Existența familiilor organizate ale inculpaților, lipsa antecedentelor penale ale inculpaților, reprezintă stări de normalitate pentru orice cetățean și nu pot avea ca efect o recompensare a acestora. În cauză s-ar putea reține circumstanțe atenuante raportat la studiile, pregătirea profesională a inculpaților M., G. și C., însă, având în vedere faptul că infracțiunile au fost săvârșite de către aceștia în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin prisma funcțiilor și calităților pe care le dețineau, la care nu puteau accede decât persoane cu studii superioare și o anumită competență profesională (fiind vorba despre o direcție generală dintr-un minister de o importanță deosebită pentru Statul Român), instanța nu va reține aceste împrejurări ca fiind circumstanțe atenuante.

Așadar, constatând că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați, instanța, potrivit art. 396 alin. (2) din Codul de procedură penală, va condamna pe inculpata M. A. L. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice” prevăzută în art. 248 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal și la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „fals intelectual” în formă continuată prevăzută în art. 289 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969 și cu aplicarea art. 5 din Codul penal, apreciind că pedepsele astfel cum vor fi stabilite și aplicate sunt de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei.

Totodată, potrivit art. 396 alin. (2) din Codul de procedură penală, va condamna pe inculpatele C. (fostă G.) G. și G. (fostă P.) E. L., la câte o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice”, faptă prevăzută în art. 248 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 din Codul penal, și la câte o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „fals intelectual” în formă continuată prevăzută în art. 289 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969 și cu aplicarea art. 5 din Codul penal, apreciind că pedepsele astfel cum vor fi stabilite și aplicate sunt de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei.

De asemenea, potrivit art. 396 alin. (2) din Codul de procedură penală, va condamna pe inculpatul D. R. C., la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la „abuz în serviciu contra intereselor publice”, faptă prevăzută în art. 26 rap. la art. 248 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 din Codul penal, și la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la „fals intelectual” în formă continuată prevăzută în art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969 și cu aplicarea art. 5 din Codul penal, apreciind că pedepsele astfel cum vor fi stabilite și aplicate sunt de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei.

Pe lângă fiecare dintre pedepsele principale aplicate fiecărui inculpat, instanța va aplica și pedeapsa accesorie. Astfel, în baza art. 71 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, va interzice fiecărui inculpat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969, pe durata executării pedepsei principale. Astfel, instanța apreciază că atitudinea inculpaților față de valorile sociale sus-menționate vin în contradicție cu exercițiul acestor drepturi. În raport de natura faptei săvârșite, instanța apreciază că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, având în vedere și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța va interzice inculpaților, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969.

Văzând că fiecare inculpat a săvârșit infracțiunile în concurs real de infracțiuni prevăzut în art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969, instanța va contopi, în baza art. 34 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969, pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, fără a adăuga vreun spor de pedeapsă.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei rezultante ce urmează a i se aplica fiecărui inculpat, instanța reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 81 din Codul penal din 1969, conform cărora se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani (cel mult 2 ani în cazul concursului de infracțiuni); infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni; se apreciază de instanță că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. Astfel, având în vedere că inculpații pot să conștientizeze rezultatul faptelor lor, precum și necesitatea adoptării unei conduite viitoare corespunzătoare celei prescrise de normele juridice, instanța consideră că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.

Considerând că în cauză sunt îndeplinite, în mod cumulativ, pentru toți inculpații, cerințele prevăzute de art. 81 din Codul penal din 1969, respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare în cazul inculpatei M. A. L. și de 8 luni închisoare în cazul celorlalți inculpați, lipsa antecedentelor penale și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpați a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpaților care rezultă din înscrisurile în circumstanțiere depuse de inculpați, instanța, în baza art. 81 din Codul penal din 1969, va suspenda condiționat executarea pedepsei închisorii aplicate fiecărui inculpat pe un termen de încercare de 3 ani î cazul inculpatei M. A. L. și de 2 ani și 8 luni în cazul celorlalți inculpați, termene stabilite în condițiile art. 82 din Codul penal din 1969.

În temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, instanța va atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal din 1969, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea în întregime a pedepsei. Astfel, această atenționare urmează a avea pentru fiecare inculpat semnificația unui avertisment serios asupra consecințelor pe care le va suporta în eventualitatea nerespectării în viitor a legii și a regulilor de conviețuire socială, nu numai în cursul termenului de încercare, dar și de-a lungul vieții. În acest context, instanța apreciază că aplicarea acestui text de lege are semnificația creării pentru inculpat a unei profunde conștiințe moral-juridice referitoare la garantarea echilibrului firesc care trebuie să existe între drepturile și obligațiile fiecăruia raportate atât la el însuși, cât și la societate, în ansamblul său.

În temeiul art. 71 alin. (5) din Codul penal din 1969, instanța va suspenda condiționat și executarea pedepsei accesorii, pe același termen de încercare.

Cu privire la latura civilă, instanța va dispune respingerea ca nefondată a acțiunii civile formulată de partea civilă M. AFACERILOR INTERNE - DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ, prejudiciul în sumă de 2178 lei reprezentând despăgubiri materiale fiind recuperat de către partea civilă de la inculpatele N. G. și A. L., conform Sentinței penale nr. 578/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2012 (care reprezintă în accepțiunea legii titlu executoriu).

Astfel, în dosarul nr._/299/2012 al Judecătoriei Sectorului1 București, deși instanța apreciază că latura civilă a cauzei s-ar fi impus a fi disjunsă având în vedere că răspunderea inculpaților este solidară, nu s-a dispus o astfel de soluție și ca atare au fost obligate doar inculpatele N. G. și A. L. la plata prejudiciului cauzat M.A.I. în prezenta cauză sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale, astfel cum acestea sunt prevăzute în art. 998-999 din Codul civil din 1864, cu excepția condiției ca prejudiciul să nu fi fost reparat. În acest condiții, dacă martorele N. G. și A. L. au achitat deja suma de bani la care au fost obligate de instanță, au posibilitatea ele (și nu partea civilă M.A.I.) să se adreseze cu acțiune în regres împotriva inculpaților M. A. L., C. G., G. E. L. și D. R. C.. O nouă admitere a laturii civile a cauzei solicitată de partea civilă M.A.I. nu se poate dispune, nu pot exista două titluri executorii pentru același prejudiciu constatat din săvârșirea aceleiași infracțiuni, în caz contrar operând o îmbogățire fără justă cauză.

Instanța, având în vedere că potrivit dispozițiile art. 25 din Codul de procedură penală este obligată să se pronunțe și cu privire la desființarea înscrisurilor constatate ca fiind false, va constată că prin Sentința penală nr. 578/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 2168/25.11.2013 a Curții de Apel București – Secția I penală, s-a dispus deja desființarea totală a următoarelor înscrisuri: Ordinul nr. II/8473/09.04.2010 privind organizarea concursului pentru ocuparea unei funcții contractuale vacante în cadrul M.A.I. și anexele 1 și 2 (filele 8-12 vol.II d.u.p.), cerere înscriere concurs înregistrată sub nr._/28.04.2010 (f. 22 vol. II d.u.p.), Ordinul nr. II/8509//28.04.2010 (f. 13 vol. II d.u.p.), contract individual de muncă nr. 710/30.04.2010 (f. 41-44 vol. II d.u.p.), procesul-verbal din data de 23 aprilie 2010 (fila 51, vol. II, d.u.p.); procesul-verbal din data de 27 aprilie 2010 și anexa acestuia (filele 55 și 57, vol. II, d.u.p.); foile colective de prezență pentru lunile aprilie - mai 2010, numai cu privire la mențiunile aferente numărului matricol 710 (filele 89 și 92, vol. II, d.u.p.).

În baza art. 25 alin. (3) din Codul de procedură penală, va dispune desființarea în totalitate a Ordinului ministrului administrației și internelor nr. II/8575/01.06.2000 privind redistribuirea unor posturi și modificarea contractului individual de muncă al domnului D. R. C., referent tr. IA în cadrul Direcției Generale Resurse Umane (fila 15, vol. II d.u.p.), având în vedere că acest act este accesoriu ordinului de numire în funcție și contractului individual de muncă nr. 710/30.04.2010 care a fost deja desființat prin hotărâre definitivă.

În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanța va obliga pe fiecare dintre cei patru inculpați la plata sumei de câte 1.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

În baza art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, admite cererea formulată de M. Public – P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București de schimbare a încadrării juridice și în consecință dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor M. A. L., C. G., G. E. L. din infracțiunea de „fals intelectual” prevăzută în art. 289 alin. (1) din Codul penal din 1969 în infracțiunea de „fals intelectual” în formă continuată, prevăzută în art. 289 alin. (1) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969.

În baza art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, admite cererea formulată de M. Public – P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București de schimbare a încadrării juridice și în consecință dispune schimbarea încadrării juridice a a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. R. C. din infracțiunea de „complicitate la fals intelectual” prevăzută în art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) din Codul penal din 1969 în infracțiunea de „complicitate la fals intelectual” în formă continuată, prevăzută în art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969.

În baza art. 248 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, condamnă pe inculpata M. A. L. (fiica lui G. și A., născută la data de 28.02.1977 în orașul Baia Sprie, jud. Maramureș, domiciliată în mun. G., Int. Dâmboviței, ., ., jud. G., CNP_) la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice”.

În baza art. 71 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 289 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969 și cu aplicarea art. 5 din Codul penal condamnă pe inculpata M. A. L. la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „fals intelectual” în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, dispune contopirea celor două pedepse de câte 1 an închisoare, urmând ca inculpata M. A. L. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 81 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani calculat în conformitate cu dispozițiile art. 82 din Codul penal din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din Codul penal din 1969, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, atrage atenția inculpatei asupra consecințelor prevăzute de art. 83 din Codul penal din 1969 în cazul săvârșirii cu intenție, în interiorul termenului de încercare, a unei alte infracțiuni, respectiv revocarea suspendării condiționate a executării penale cu consecința executării pedepsei în regim de detenție.

În baza art. 248 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, condamnă pe inculpata C. GEROGETA (fiica lui M. și M., născută la data de 25.01.1977 în mun. G., jud. G., domiciliată în mun. G., ., CNP_) la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice”.

În baza art. 289 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969 și cu aplicarea art. 5 din Codul penal condamnă pe inculpata C. GEROGETA la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „fals intelectual” în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, dispune contopirea celor două pedepse de câte 8 (opt) luni închisoare, urmând ca inculpata C. GEROGETA să execute pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 81 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, calculat în conformitate cu dispozițiile art. 82 din Codul penal din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din Codul penal din 1969, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 248 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, condamnă pe inculpata G. E. L. (fiica lui A. - D. și F., născută la data de 25.05.1975 în mun. București, domiciliată în mun. București, Calea Moșilor nr. 237, ., ., sector 2, CNP_) la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice”.

În baza art. 289 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969 și cu aplicarea art. 5 din Codul penal condamnă pe inculpata G. E. L. la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „fals intelectual” în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, dispune contopirea celor două pedepse de câte 8 (opt) luni închisoare, urmând ca inculpata G. E. L. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (5) din Codul penal din 1969, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 26 rap. la art. 248 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, condamnă pe inculpatul D. R. C. (fiul lui C. și M., născut la data de 11.05.1983 în mun. G., jud. G., domiciliat în mun. G., ./1D, ., CNP_) la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice”.

În baza art. 71 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969 și cu aplicarea art. 5 din Codul penal condamnă pe inculpatul D. R. C. la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „complicitate la fals intelectual” în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, dispune contopirea celor două pedepse de câte 8 (opt) luni închisoare, urmând ca inculpatul D. R. C. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (5) din Codul penal din 1969, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, atrage atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 din Codul penal din 1969 în cazul săvârșirii cu intenție, în interiorul termenului de încercare, a unei alte infracțiuni, respectiv revocarea suspendării condiționate a executării penale cu consecința executării pedepsei în regim de detenție.

Respinge ca nefondată acțiunea civilă exercitată de către partea civilă M. Afacerilor Interne, cu sediul în mun. București, Piața Revoluției nr. 1A, sector 1, prejudiciul în sumă de 2178 lei reprezentând despăgubiri materiale fiind recuperat de către partea civilă de la inculpatele N. G. și A. L., conform Sentinței penale nr. 578/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2012.

Constată că prin Sentința penală nr. 578/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 2168/25.11.2013 a Curții de Apel București – Secția I penală, s-a dispus dispune desființarea totală a următoarelor înscrisuri: Ordinul nr. II/8473/09.04.2010 privind organizarea concursului pentru ocuparea unei funcții contractuale vacante în cadrul M.A.I. și anexele 1 și 2 (filele 8-12 vol.II d.u.p.), cerere înscriere concurs înregistrată sub nr._/28.04.2010 (f. 22 vol. II d.u.p.), Ordinul nr. II/8509//28.04.2010 (f. 13 vol. II d.u.p.), contract individual de muncă nr. 710/30.04.2010 (f. 41-44 vol. II d.u.p.), procesul-verbal din data de 23 aprilie 2010 (fila 51, vol. II, d.u.p.); procesul-verbal din data de 27 aprilie 2010 și anexa acestuia (filele 55 și 57, vol. II, d.u.p.); foile colective de prezență pentru lunile aprilie - mai 2010, numai cu privire la mențiunile aferente numărului matricol 710 (filele 89 și 92, vol. II, d.u.p.).

În baza art. 25 alin. (3) din Codul de procedură penală, dispune desființarea în totalitate a Ordinului ministrului administrației și internelor nr. II/8575/01.06.2000 privind redistribuirea unor posturi și modificarea contractului individual de muncă al domnului D. R. C., referent tr. IA în cadrul Direcției Generale Resurse Umane (fila 15, vol. II d.u.p.).

În baza art. 274 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, obligă pe fiecare dintre cei patru inculpați la plata sumei de câte 1.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24.02.2015.

Președinte,

M. M. O.

Grefier,

M. R.

Redactat / Tehnoredactat jud. M.M. O. + grefier M. R.

2 exemplare/22.09.2015

← Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 157/2015. Judecătoria SECTORUL...		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 386/2015.... →

Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p.. Sentința nr. 102/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p.. Sentința nr. 102/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI