Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Sentința nr. 153/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 153/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 13-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
.
Sentința penală Nr. 153/2015
Ședința publică de la 13 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M. O.
GREFIER – M. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București a fost reprezentat de procuror Z. M..
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul T. P., având ca obiect vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.)
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.02.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a fixat termen pentru pronunțare pentru data de 03.03.2015 și a amânat pronunțarea la data de 13.03.2015.
Asupra cauzei penale de față:
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul _/P/2010 din data de 15.11.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. _/299/2012, a fost trimis în judecată inculpatul TURCA P., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al. 1 și 3 C. pen., constând în aceea că, la data de 12.09.2010, în jurul orei 6:30, a condus autoturismul marca VW Passat cu nr._ pe . Calea Griviței către . urmare a nerespectării legislației rutiere, a provocat un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală din culpă a părții vătămate N. A..
Prin același rechizitoriu s-a dispus și:
- neînceperea urmăririi penale față de numitul TURCA P., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 184 al. 1 și 3 C. pen., cu privire la persoanele vătămate N. G. și N. V., întrucât acestea au suferit leziuni care au necesitat mai puțin de 10 zile îngrijiri medicale;
- neînceperea urmăririi penale față de numitul N. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 184 al. 1 și 3 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspectul laturii subiective, accidentul producându-se din culpa exclusivă a inculpatului.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului, coroborat cu: certificatul medico-legal nr.A_, confirmat prin avizul nr.E2/_/2010 din data de 17.08.2011 al Comisiei de Avizare și Control din cadrul INML, și raportul de expertiză medico-legală nr.A_ din data de 24.04.2012, raportul de expertiză tehnică judiciară auto întocmit în cauză; declarațiile părții vătămate N. A. și ale persoanelor vătămate N. G. și N. V., ale martorilor Ț. P., O. A. și N. A., precum și ale inculpatului Ț. P..
Prin Sentința penală nr.132/19.02.2013, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._/299/2012, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 453/16.04.2013 a Tribunalului București – Secția a II- a penală, inculpatul Ț. P. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendare condiționată, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art.184 alin.1 și 3 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 3201 alin.7 C.proc.pen. În sarcina inculpatului s-a reținut că, la data de 12.09.2010, în jurul orelor 06:30, a condus autoturismul marca VW Passat, cu nr. de înmatriculare_, în municipiul București, pe . Calea Griviței către . urmare, a nerespectării legislației rutiere, a provocat din culpă vătămarea corporală a părții vătămate N. A., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 12 – 14 zile de îngrijiri medicale.
La termenul de judecată din data de 19.02.2013 când instanța a rămas în pronunțare cu privire la latura penală a cauzei, în temeiul art.320¹ alin.5 C.proc.pen. a disjuns acțiunea civilă și a acordat termen la data de 19.03.2013.
Latura civilă a cauzei a fost înregistrată sub nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București.
1) Instanța reține că în cauză persoana vătămată S. C. de Urgență București s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 258,12 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată N. A..
2) De asemenea, în faza de judecată, în cursul soluționării dosarului nr._/299/2012), persoana vătămată N. A. a formulat cerere de constituire ca parte civilă (fila 8 dosar instanță nr._ ), solicitând obligarea inculpatului și părții responsabile civilmente . solidar, să-i plătească suma de_ lei, despăgubiri civile, astfel:
-_ lei, diferența dintre retribuția pe care a avut-o înainte de accident și veniturile pe care le realizează în prezent, care sunt mult diminuate, dovada actul emis de Administrația Finațelor Publice – Taxe și impozite, martori;
-_ lei, cheltuieli cu spitalizarea și cu medicamentele, dovada adeverința eliberată de S. C. de Urgență București și S. Agripa I. Balotești, unde a fost internat, rețetele de medicamente, dovada cu înscrisuri și martori;
-_ lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu transportul la spital, cu deplasările membrilor de familie care au venit la spital și l-au însoțit; soția fiind nevoită să stea cu el la spital 14 zile, pentru a-l ajuta și apoi acasă a avut nevoie de ajutorul ei, la recomandarea medicului, timp de 30 zile, până când a putut să se mobilizeze singur;
- 4000 lei, reprezentând contravaloarea mașinii Dacia 1310, care a fost complet distrusă în accident fiind înregistrată cu pagubă totală și arată că a dus mașina la casat și a primit suma de 500 lei;
-_ lei, daune morale, reprezentând suferința fizică și psihică la care a fost suspus și din cauza căreia nici în prezent echilibrul emotional și material al familiei sale nu este restabilit, mai ales că în toată această perioadă inculpatul l-a ignorant complet, refuzând orice contact cu ei și orice implicare materială sau emoțională care să denote regretul faptei săvârșite de acesta.
Partea civilă N. A. a depus la dosar mai multe acte medicale.
În cauză, pentru soluționarea laturii civile a cauzei, s-a procedat la audierea martorilor A. M. (fila 137 dosar instanță_ ), N. F. (fila 152 dosar instanță), I. D. (fila 153 dosar insanță).
De asemenea, la solicitarea asigurătorului, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico – legală, fiind depus la dosar Raportul de nouă expertiză medico . legală nr. A5/6130/23.10.2013 emis de INML « M. Minovici » și avizul Comisiei de Avizare și Control de pe lângă INML București (filele 14 – 21 dosar instanță nr._ – supliment).
Deși în cursul judecății, partea civilă N. A. nu și-a modificat cererea de constituire ca parte civilă, la data de 29.01.2014, apărătorul ales al părții vătămate, NEATU C., a depus concluzii scrise, în care arată că solicită daune civile în sumă de _ lei, așa cum au fost formulate, reprezentând contravaloarea mașinii distruse, cheltuielile efectuate în scopul însănătoșirii și daune morale. În aceleași concluzii scrise, în următotrul paragraf, arată că solicită daune morale în sumă de_ lei, așa cum au fost formulate inițial.
3) Totodată, în faza de judecată, în cursul soluționării dosarului nr._/299/2012), persoana vătămată R. A. DE TRASPORT BUCUREȘTI a formulat cerere de constituire ca parte civilă (fila 14 - 15 dosar instanță nr._ ), solicitând obligarea inculpatului și a asigurătorului . SA, la plata sumei de 2.885,88 lei, precizând că în urma evenimentului rutier produs de către inculpat a fost înregistrat acest prejudiciu reprezentând 1950,75 lei contravaloarea venitului nerealizat de tramvaie în perioada în care nu au circulat întrucât s-a produs o blocare de circulație din cauza tamponării autovehiculelor_ și_ pe linia de tramvai, 271,41 lei deplasarea remorcherului 30 care s-a deplasat la locul accidentului și suma de 663,72 lei reprezentând contravaloarea înființării liniei navetă formată din 3 autobuze pentru preluarea călătorilor. Partea civilă a mai arătat că în astfel de situații în care se blochează circulația, pentru a reduce pierderile la încasări (veniturile nerealizate de vehicule în perioada blocării), RATB intervine prompt cu utilaje și echipaje pentru fluidizarea traficului și pentru preluarea călătorilor pentru care se înființează de urgență linie de navetă din autobuze. În acest sens, partea civilă a depus note de calcul, devize, foi de parcurs, rapoarte de blocare pentru perioada 06.30 – 07.30 din ziua de 12.09.2010. și alte documente justificative.
Prin Sentința penală nr. 189/03.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București, în temeiul art. 25 din Codul de procedură penală intrat în vigoare la data de 01.02.2015 rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) din același act normativ, s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de N. A. și S. C. de Urgență București, constatându-se dezincriminată fapta de vătămare corporală din culpă în forma comisă de inculpatul TURCA P..
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel părțile civile N. A. și R. A. de Transport București.
Prin Decizia penală nr. 925/02.09.2014 a Curții de Apel București – Secția I penală, au fost admise apelurile declarate de aceste părți civile, a fost desființată sentința penală apelată și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se că raportat la soluția de condamnare a inculpatului pe latura penală și la soluția de disjungere a acțiunii civile, prima instanță era obligată să soluționeze acțiunea civilă, la momentul pronunțării nefiind dată nicio soluție de achitare, iar instanța nu avea prerogativa de a se pronunța asupra dezincriminării faptei penale, aspect care excede soluționării laturii civile a cauzei și care putea fi soluționată de instanță doar în cadrul procedurii reglementate de art. 595 din Codul de procedură penală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București în vederea rejudecării laturii civile a cauzei sub nr._ din data de 27.11.2014.
În rejudecare, s-a procedat la audierea părții civile care și-a menținut cererea de constituire parte civilă formulată inițial în dosarul nr._ în prima fază procesuală. A arătat că în cadrul despăgubirilor materiale are în vedere și distrugerea autovehiculului, acesta fiind daună totală, fiind transportat de partea civilă la REMAT, unde a obținut suma de 500 lei.
De asemenea, partea civilă a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cele depuse în prima fază procesuală.
Apărătorul ales al inculpatului a solicitat emiterea unei adrese către asigurătorul părții civile pentru a preciza dacă a fost despăgubit pentru autovehiculul distrus. Având în vedere constatările instanței penale care a dispus condamnarea inculpatului în sensul că partea civilă nu a dispus de posibilități tehnice de evitare a accidentului, accidentul fiind culpa exclusivă a inculpatului, faptul că în cauză nu s-a susținut niciodată că partea civilă ar fi avut o asigurare CASCO din care ar fi putut fi despăgubită (întrucât potrivit legii asigurărilor asigurătorul RCA al autovehiculului al cărui conducător auto nu a fost vinovat de producerea accidentului rutier nu răspunde pentru pagubele produse acestuia), precum și susținerile părții civile în sensul că nu a fost despăgubită de nicio societate de asigurare, instanța a respins proba solicitată de către inculpat, prin avocat ales.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală și în fața de judecată în cele două faze procesuale, prin prisma acuzațiilor și a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Sentința penală nr.132/19.02.2013, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._/299/2012, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 453/16.04.2013 a Tribunalului București – Secția a II- a penală, inculpatul Ț. P. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendare condiționată, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art.184 alin.1 și 3 C.pen. din 1969 cu aplic. art. 3201 alin.7 C.proc.pen. În sarcina inculpatului s-a reținut că, la data de 12.09.2010, în jurul orelor 06:30, a condus autoturismul marca VW Passat, cu nr. de înmatriculare_, în municipiul București, pe . Calea Griviței către . urmare, a nerespectării legislației rutiere, a provocat din culpă vătămarea corporală a părții vătămate N. A., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 12 – 14 zile de îngrijiri medicale.
În acest context, instanța reține că, în soluționarea laturii civile a cauzei, sunt incidente dispozițiile art. 28 din Codul de procedură penală conform cărora hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile (și penale) care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța reține următoarele:
1) Partea civilă S. Universitar de Urgență București a depus cerere de constituire parte civilă, în cursul urmăririi penale, cu suma de 258,12 lei, cu titlu de despăgubiri civile – cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părții civile N. A., la care se adaugă dobânda legală calculată de la data săvârșirii infracțiunii (12.09.2010) și până la data plății efective.
Din înscrisurile depuse de S. Universitar de Urgență București reies în mod clar intervențiile la care a fost supusă persoana vătămată, analizele medicale pe care le-a efectuat în perioada spitalizării și tratamentul administrat, iar din decontul cheltuielilor transmis de aceeași instituție reiese fără dubiu cuantumul prejudiciului suferit de către această parte civilă, respectiv suma de 258,12 lei, cu titlu de despăgubiri civile – cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părții civile N. A., astfel încât acțiunea civilă promovată de S. Universitar de Urgență București a fost pe deplin dovedită și urmează ca instanța să o admită.
Astfel, având în vedere cele de mai sus, inclusiv considerentele cuprinse în sentința penală de condamnare a inculpatului, definitivă și cu autoritate de lucru judecat în prezenta cauză cu privire la existența faptei și la persoana inculpatului, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie prevăzute în art. 998 – art. 999 din Codul civil din 1864 (aplicabil în cauză prin raportate la data producerii accidentului rutier – 12.09.2010): fapta ilicită – în cauza de față infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prejudiciul – rezultatul negativ suferit de partea civilă, cert și nereparat întrucât cheltuielile pentru spitalizarea persoanei vătămate au fost plătite în avans de partea civilă S. Universitar de Urgență București care nu a recuperat până în prezent respectiva sumă de bani, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat, vinovăția sub forma culpei în ceea ce-l privește pe inculpatul T. P..
În ceea ce privește persoanele care trebuie să achite cuantumul prejudiciului către partea civilă S. Universitar de Urgență Elias, instanța reține că inculpatul este cel care poate fi obligat la achitarea acestui cuantum având în vedere că s-a stabilit vinovăția acestuia pe latura penală.
Astfel, instanța reține că în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, inculpatul are obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată persoanelor ca urmare a faptelor culpabile ale altor persoane – în speță inculpatul.
Pentru toate aceste considerente, instanța, în baza art. art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 19 și urm. din Codul de procedură penală rap. la art. 998-999 din Codul civil din 1864, va admite acțiunea civilă a Spitalului Universitar de Urgență București, și va obliga inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 258,12 lei, cu titlu de despăgubiri civile – cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părții civile N. A., la care se adaugă dobânda legală calculată de la data săvârșirii infracțiunii (12.09.2010) și până la data plății efective.
2) Cu privire la acțiunea civilă exercitată de partea civilă N. A., instanța reține următoarele:
Raportat la normele legale incidente - art. 998 – art. 999 din Codul civil din 1864 (aplicabil în cauză prin raportate la data producerii accidentului rutier – 12.09.2010), instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie prevăzute în aceste texte legale: fapta ilicită – în cauza de față infracțiunea de vătămare corporală din culpă care a fost dedusă judecății, prejudiciul – rezultatul negativ suferit de partea civilă – victimă a infracțiunii în cuantumul ce se va arăta ulterior, cert și nereparat întrucât persoana vătămată nu a recuperat până în prezent respectiva sumă de bani, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat, vinovăția sub forma culpei în ceea ce-l privește pe inculpatul T. P..
Prejudiciul cauzat de fapta ilicită a inculpatului are două componente: o componentă materială și o componentă morală – care constă în suferințele pricinuite părții civile de respectivul incident.
Din situația de fapt reținută de instanța penală care a dispus condamnarea inculpatului, reiese că la data de 12.09.2010, în jurul orei 06.30, inculpatul Ț. P. se deplasa cu autoturismul marca VW Passat, cu nr._, pe care îl conducea, în București, sector 1, pe banda a II-a a . Calea Griviței către . timp autoturismul marca Dacia 1310, cu nr._, condus de către persoana vătămată N. G. (fiul părții civile N. A.), se deplasa pe banda a II-a a . . Griviței.
În zona producerii accidentului, circulația se desfășura în condiții normale, în ambele sensuri, pe suprafața carosabilă fiind aplicate marcaje longitudinale cu linie simplă discontinuă de separare a benzilor de pe același sens. În zona producerii accidentului erau montate semafoare electrice și indicatoarele rutiere "Drum cu prioritate", "Trecere pietoni" și "Cedează trecerea". Suprafața carosabilă era asfaltată și uscată în momentul producerii accidentului. Timpul era frumos, cerul senin și vizibilitatea bună.
La intersecția . . la stânga, pentru a pătrunde pe . de inculpatul Ț. P., care nu s-a asigurat temeinic înainte de manevră, a intrat in coliziune cu auto marca Dacia 1310 cu nr._, condus regulamentar de către persoana vătămată N. G..
În urma accidentului a rezultat vătămarea corporală a conducătorului auto N. G. și a pasagerilor din autoturismul condus de acesta - N. A. și N. V..
Partea vătămată N. A. a suferit leziuni traumatice pentru vindecarea cărora a necesitat un nr. de 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr.A_ și raportul de expertiză medico-legală nr.A_ din data de 24.04.2012.
Prin avizul nr.E2/_/2010 din data de 17.08.2011 al Comisiei de Avizare și Control din cadrul INML s-a aprobat certificatul medico-legal nr.A_ .
Din certificatele medico-legale nr.A_ și A_ rezultă că persoanele vătămate N. G. și N. V. au suferit leziuni traumatice pentru vindecarea cărora au necesitat 5-6 zile, respectiv 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică auto întocmit în cauză, de d-nul ing. P. A., expert tehnic numit de organul de cercetare penală, rezultă că locul impactului dintre autoturismele marca Dacia 1310 și VW Passat s-a produs in intersecția . . II-a a sensului de mers dinspre . Grivitei. În momentele premergătoare producerii accidentului, autoturismul marca VW Passat se deplasa cu o viteză de 25 km/h, iar autoturismul marca Dacia 1310 - cu o viteză de cca 42 km/h. Inculpatul Ț. P. putea evita producerea accidentului dacă s-ar fi asigurat la executarea manevrei de schimbare a direcției de mers, respectând prevederile art.54 pct.1 din OUGnr.195/2002. Persoana vătămată N. G. – conducătorul autoturismul marca Dacia 1310 – nu a dispus de posibilități tehnice de evitare a accidentului.
În aceste condiții, instanța reține că prin fapta inculpatului din data de 12.09.2010, din culpa exclusivă a acestuia, s-a cauzat accidentarea părții civile N. A., aceasta suferind leziuni traumatice pentru vindecarea cărora a necesitat un nr. de 12 - 14 zile de îngrijiri medicale.
Instanța nu va reține în probatoriu înscrisuri medicale depuse la dosar de către partea civilă privind alte afecțiuni medicale alea acesteia după data producerii accidentului (inclusiv intervenția chirurgicală pe cord) întrucât, potrivit concluziilor Raportului de nouă expertiză medico . legală nr. A5/6130/23.10.2013 emis de INML « M. Minovici » și avizului Comisiei de Avizare și Control de pe lângă INML București (filele 14 – 21 dosar instanță nr._ – supliment), au fost menținute concluziile inițiale în sensul că partea civilă a suferit leziuni traumatice pentru vindecarea cărora a necesitat un nr. de 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, nu au pus în primejdie viața victimei, nu au condus la infirmitate fizică posttraumatică, iar patologia cardio - vasculară prezentată de partea civilă ulterior evenimentului rutier invocat nu se află în legătură de cauzalitate cu leziunile traumatice posibil datate 12.09.2010.
În acest context, instanța reține că, urmare a accidentului a cărui victimă a fost, partea civilă a îndurat suferințe fizice moderate, dar mai ales psihice, incontestabile, amplificate de vârsta părții civile.
În stabilirea cuantumului concret al despăgubirii morale la plata căreia va fi obligat inculpatul către partea civilă, instanța va avea în vedere actele medicale coroborate cu declarația părții civile.
Prin urmare, prin săvârșirea infracțiunii, părții civile i-a fost cauzat de către inculpat un prejudiciu moral important constând în suferințele cauzate de leziunile traumatice provocate prin respectivul incident. Înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial care definesc personalitatea umană. Prejudiciul moral produs, fiind strâns legat de persoană, a lezat direct și nemijlocit dezvoltarea echilibrată și armonioasă a persoanei căreia accidentul i-a provocat nu numai leziuni fizice, cât mai ales tulburări psihice și emoționale datorate șocului posttraumatic. În ceea ce privește suma solicitată de partea civilă cu titlu de daunele morale, instanța reține că aceste daune morale sunt greu de cuantificat, greutate care rezidă mai ales din imposibilitatea de a le privi ca pe un pretium dolores, ca o compensare a suferinței părții civile. Totuși, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii, cum ar fi consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și, mai ales, vor fi percepute consecințele, dar și măsura în care partea civilă a fost afectată emoțional. Prin urmare, stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include de regulă o doză ridicată de aproximare și subiectivism.
Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, instanța apreciază că - în raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, și statuând în echitate - suma de 10.000 de lei constituie o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă. Acordarea integrală a sumei solicitate de partea civilă cu titlu de daune morale – 100.000 de lei - este apreciată ca fiind exagerată și astfel ar deturna, în opinia instanței, rațiunea răspunderii civile delictuale pentru daune morale de la scopul său, transformând-o într-o cale de îmbogățire fără justă cauză.
În ceea ce privește prejudiciul material, instanța reține că fiind dovedit prejudiciul material în sumă totală de 4.500 lei, astfel:
- suma de 3.500 lei ca fiind diferența dintre contravaloarea unui autoturism marca Dacia (apreciind ca fiind reală în acest sens suma de 4.000 lei indicată de către inculpat) și suma de 500 lei pe care inculpatul a obținut-o de la REMAT, conform declarațiilor sale; De asemenea, instanța reține ca fiind verosimilă și afirmația părții civile în sensul că dacă ar fi procedat la repararea autovehiculului său implicat în accident (chiar dacă nu ar fi fost daună totală), reparația acestuia depășea suma de 4.000 lei (a se vedea în acest sens și fotografiile judiciare efectuate la fața locului și avariile constatate prin procesul verbal de cercetare la fața locului și prin raportul de expertiză tehnică judiciară existente la dosarul de urmărire penală);
- suma de 1.000 lei reprezentând, în opinia instanței, o sumă echitabilă efectuată de către inculpat pentru vindecarea sa (cheltuieli adiacente cu spitalizarea și medicamentele, separat de cele solicitate de S. Universitar de Urgență București, ajutorul acordat de soție dat fiind că nu a putut să se mobilizeze singur pentru o anumită perioadă de timp), reținând în acest sens în cauză imposibilitatea morală a părții civile de a-și preconstitui probe – înscrisuri pentru dovedirea acestora raportat la starea sa de sănătate.
Instanța nu va reține însă în cuantumul prejudiciului suma de 15.000 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu transportul, această sumă de bani nefiind dovedită de către partea civilă
De asemenea, nu a fost dovedită în cauză suma solicitată ca fiind diferența de venit, partea civilă neindicând nici veniturile realizate anterior accidentului din data de 12.09.2010, nici veniturile realizate ulterior și nedepunând în acest sens înscrisuri doveditoare.
Instanța subliniază că principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului, ca atare nu se ia în considerare nici starea materială a autorului prejudiciului, și nici starea materială a victimei. Starea materială a inculpatului ar avea relevanță atunci când se stabilește modalitatea de plată a prejudiciului – sumă globală sau prestații periodice, însă în acest caz aceste aspecte nu au relevanță în condițiile în care instanța va obliga și asigurătorul de răspundere civilă auto la plata prejudiciului integral (urmând ca starea materială a inculpatului să fie avută în vedere într-o eventuală acțiune în regres a asigurătorului).
În ceea ce privește persoana care poate fi obligată la repararea prejudiciului moral și material în cuantumul arătat mai sus, instanța reține că inculpatul (vinovat de săvârșirea infracțiunii) poate fi în primul rând obligat în acest sens, în baza art. 998 – 999 din Codul civil din 1864.
În ceea ce privește răspunderea asigurătorului de răspundere civilă S.C.ASIGURARE R. ASTRA S.A., instanța reține următoarele:
Conform notelor de ședință emise de S.C.ASIGURARE R. ASTRA S.A., autoturismul marca VW Passat, cu nr. de înmatriculare_ implicat în accidentul rutier cauzat de inculpatul TURCA P., conducător al acestui autovehicul, soldat cu vătămarea părții civile N. A., a fost asigurat pentru răspundere civilă auto în perioada accidentului la această societate de asigurare.
Conform art. 3 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările, cu modificările și completările ulterioare (în redactarea în vigoare la data comiterii faptei ilicite), în asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat și asigurător, drepturile și obligațiile fiecărei părți sunt stabilite prin lege.
Potrivit art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri; în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv.
Răspunderea societății de asigurare rezultă din contractul de asigurare, asigurătorul având o răspundere civilă contractuală, iar calitatea în care acesta figurează în procesul penal, este aceea de asigurător, cum de altfel s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite prin Decizia nr. 1/2005.
Răspunderea civilă delictuală a celui care, prin fapta sa, a cauzat daune, în condițiile în care efectele acelei răspunderi sunt concomitente cu cele ale răspunderii contractuale a asigurătorului, impune posibilitatea obligării directe a asigurătorului de răspundere civilă auto la repararea prejudiciului cauzat.
În aceste condiții, stabilind atât răspunderea civilă delictuală a inculpatului TURCA P., cât și răspunderea civilă contractuală a S.C. ASIGURARE R. ASTRA S.A., conform celor menționate mai sus, instanța va obliga inculpatul la plata despăgubirilor către părțile civile și în consecință, pe asigurătorul de răspundere civilă la sumele la care a fost obligat inculpatul, astfel:
- suma de 258,12 lei, cu titlu de despăgubiri civile – cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părții civile N. A., la care se adaugă dobânda legală calculată de la data săvârșirii infracțiunii (12.09.2010) și până la data plății efective, către partea civilă S. Universitar de Urgență București;
- suma de 14.500 lei, cu titlu de despăgubiri civile (4.500 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale) către partea civilă N. A..
3) Cu privire la acțiunea civilă exercitată de parte civilă R. A. de Transport București (RATB), instanța reține următoarele:
Atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată (în cursul soluționării dosarului nr._/299/2012), persoana vătămată R. A. DE TRASPORT BUCUREȘTI a formulat cerere de constituire ca parte civilă (fila 14 - 15 dosar instanță nr._ ), solicitând obligarea inculpatului și a asigurătorului . SA, la plata sumei de 2.885,88 lei, precizând că în urma evenimentului rutier produs de către inculpat a fost înregistrat acest prejudiciu reprezentând:
- 1950,75 lei contravaloarea venitului nerealizat de tramvaie în perioada în care nu au circulat întrucât s-a produs o blocare de circulație din cauza tamponării autovehiculelor_ și_ pe linia de tramvai,
- 271,41 lei deplasarea remorcherului 30 care s-a deplasat la locul accidentului și
- suma de 663,72 lei reprezentând contravaloarea înființării liniei navetă formată din 3 autobuze pentru preluarea călătorilor.
Partea civilă a mai arătat că în astfel de situații în care se blochează circulația, pentru a reduce pierderile la încasări (veniturile nerealizate de vehicule în perioada blocării), RATB intervine prompt cu utilaje și echipaje pentru fluidizarea traficului și pentru preluarea călătorilor pentru care se înființează de urgență linie de navetă din autobuze.
În acest sens, partea civilă a depus note de calcul, devize, foi de parcurs, rapoarte de blocare pentru perioada 06.30 – 07.30 din ziua de 12.09.2010 și alte documente justificative.
În primul rând, în ceea ce privește suma de 1950,75 lei reprezentând contravaloarea venitului nerealizat de tramvaie în perioada în care nu au circulat întrucât s-a produs o blocare de circulație din cauza tamponării autovehiculelor_ și_ pe linia de tramvai, instanța reține că indubitabil s-a produs o blocare a traficului tramvaielor din cauza accidentului rutier produs de către inculpat pe perioada cât au fost efectuate cercetările de către organele de poliție, însă astfel cum susține RATB, călătorii au fost preluați de către linia de navetă formată din 3 autobuze care s-a înființat de urgență în acest sens. Ca atare, instanța constată că nu s-a produs un prejudiciu constând în venitul nerealizat, veniturile fiind realizate în acest context prin folosirea autobuzelor în cauză (pietonii putând folosi biletele de călătorie achiziționate pentru tramvaie pe aceste autobuze). În cauză nu este dovedită astfel legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului și cuantumul prejudiciului solicitat cu acest titlu. Mai mult decât atât, chiar partea civilă a arătat că linia navetă de autobuze se înființează pentru reducerea pierderilor la încasări. Or, în condițiile în care așa cum a arătat partea civilă intervenția a fost una promptă, în mod evident, chiar dacă s-ar accepta că au fost pierderi la încasări, acestea ar fi fost spre minim datorită intervenției „prompte” și nu în cuantumul solicitat de partea civilă.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar accepta aceste pierderi la încasări, instanța constată că partea civilă s-a raportat în calculul efectuat la niște statistici (veniturile totale realizate pe un an de către RATB raportat la numărul de vehicule folosite și raportat la unitatea de timp – o oră de blocaj pentru mai multe tramvaie). În aceste condiții, instanța apreciază că oricum nu s-a făcut dovada unui prejudiciu cert, astfel cum această condiție este prevăzută de lege pentru stabilirea răspunderii civile delictuale.
Referitor la suma de 271,41 lei reprezentând deplasarea remorcherului 30 care s-a deplasat la locul accidentului, instanța reține că la dosarul de urmărire penală nu există nicio dovadă în sensul că vreunul dintre autovehiculele implicate în accident ar fi fost remorcate de către remorcherul 30 aparținând RATB și nici partea civilă, prin proba cu înscrisuri nu a făcut această dovadă. Este adevărat că la fila 74 dosar_ există un raport de activitate depus de către partea civilă RATB din care rezultă că s-ar fi remorcat la bordură auto_ (fără a fi menționat vreun martor care să fi asistat la această activitate în condițiile în care proprietarul era plecat de la locul faptei, fiind transportat la spital de urgență), însă această probă nu se coroborează cu nicio altă probă administrată. În aceste condiții, punându-se problema necesității chemării acestui remorcher la fața locului (care ar fi remorcat doar până la bordură, conform raportului de activitate, autoturismul aparținând părții civile N. A.), și având în vedere necoroborarea afirmațiilor reprezentanților părții civile RATB cu alte probe (inculpatul Ț. P. chiar declarând că el a solicitat intervenția unei firme de tractări pentru a-i ridica mașina), instanța reține că în cauză nu este dovedită astfel legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului și cuantumul prejudiciului solicitat cu acest titlu.
Referitor la suma de 663,72 lei reprezentând contravaloarea înființării liniei navetă formată din 3 autobuze pentru preluarea călătorilor, instanța reține că, deși formarea acestei navete a fost dovedită în cauză (fiind și de notorietate faptul că RATB procedează în această manieră în situația în care se blochează din diverse motive liniile de tramvai pentru o anumită perioadă de timp), nu a fost însă dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului și prejudiciul solicitat cu acest titlu. Astfel, dacă, astfel cum s-a reținut anterior, RATB a obținut venituri din deplasarea acestor autobuze, evident că sumele de bani ocazionate de această deplasare (cheltuielile cu motorina, cu personalul) nu pot constitui un prejudiciu.
În opinia instanței de judecată, fiind evidentă crearea unui inconvenient părții civile RATB constând în blocarea unor tramvaie, ar fi putut fi solicitată o sumă de bani cu titlu de prejudiciu material în acest sens (cheltuieli de personal pentru tramvaiele blocate, alte cheltuieli ocazionate de staționarea tramvaielor), însă această solicitare nu a fost formulată de către partea civilă (solicitându-se cu privire la blocarea tramvaielor doar beneficiul nerealizat), iar, având în vederea principiul disponibilității care guvernează acțiunea civilă, instanța nu se poate pronunța în acest sens.
Mai mult decât atât, instanța reține că acțiunea penală exercitată de către partea civilă nici nu ar fi putut fi alăturată acțiunii penale a cauzei, având în vedere că potrivit Deciziei nr. I din 23.02.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite (recurs în interesul legii), s-a statuat că „în aplicarea dispozițiilor art. 14 din Codul de procedură penală și ale art. 998 din Codul civil, stabilește că instanța penală învestită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă săvârșite de un conducător auto, este învestită să judece acțiunea civilă, alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretențiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât și cu privire la pretențiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiași fapte”. În condițiile în care acțiunea civilă exercitată de RATB, deși are legătură cu fapta penală, nu se referă la distrugerea sau deteriorarea de bunuri, ar rezulta că ea nici nu este admisibilă în fața instanței penale.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, în baza art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 19 și urm. din Codul de procedură penală rap. la art. 998-999 din Codul civil din 1864, instanța va respinge ca nefondată acțiunea civilă exercitată de RATB.
În baza art. 398 rap. la art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, va obliga pe inculpatul T. P. la plata către stat a sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (aferente laturii civile a cauzei).
Instanța constată că partea civilă N. A. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens chitanțele nr. 10/01.07.2013 și nr. 9/25.06.2013 emise de Cabinet de Avocat N. Z. C. G. – fila 35 dosar instanță nr._ – supliment. Chiar dacă acțiunea civilă exercitată de către partea civilă a fost admisă doar în parte, instanța reține că potrivit normelor procedurale menționate în art. 276 din Codul de procedură penală, într-o astfel de situație se poate acorda către partea civilă întreaga sumă de bani reprezentând cheltuielile efectuate de către această parte civilă. În acest context, având în vedere că acțiunea civilă exercitată de către partea civilă a fost constatată ca fiind întemeiată (cu îndeplinirea tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale), discuțiile purtându-se mai mult pe cuantumul prejudiciului (iar în cauză s-a constatat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include de regulă o doză ridicată de aproximare și subiectivism), instanța va acorda întreaga sumă de bani solicitată de către partea civilă cu acest titlu.
În aceste condiții, în baza art. 276 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, instanța va admite cererea părții civile N. A. privind acordarea cheltuielilor de judecată achitate de către părțile civile și va obliga inculpatul la plata sumei de 1.500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de această parte (onorariu avocat – conform chitanțelor nr. 10/01.07.2013 și nr. 9/25.06.2013 emise de Cabinet de Avocat N. Z. C. G. – fila 35 dosar instanță nr._ - supliment).
Conform art. 50 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările, cu modificările și completările ulterioare, asigurătorul răspunde pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
În baza art. 49-50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, va obliga asigurătorul de răspundere civilă auto S.C. ASTRA ASIGURARE R. ASTRA S.A. la plata către partea civilă N. A. a sumei de 1.500 de lei (cu titlu de cheltuieli de judecată) la care a fost obligat inculpatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 19 și urm. din Codul de procedură penală rap. la art. 998-999 din Codul civil din 1864, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. DE URGENȚĂ BUCUREȘTI (cu sediul în mun. București, .. 8, sector 1), și obligă pe inculpatul T. P. (domiciliat în M., .. 4, ., .) la plata către această parte civilă a sumei totale de 258,12 lei, cu titlu de despăgubiri civile – cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părții civile N. A., la care se adaugă dobânda legală calculată de la data săvârșirii infracțiunii (12.09.2010) și până la data plății efective.
În baza art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 19 și urm. din Codul de procedură penală rap. la art. 998-999 din Codul civil din 1864, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă N. A. (domiciliat în Mogoșoaia, ., J. Ilfov), și obligă pe inculpatul T. P. la plata către această parte civilă a sumei totale de 14.500 lei, cu titlu de despăgubiri civile (4.500 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale).
Obligă asigurătorul S.C. ASTRA ASIGURARE R. ASTRA S.A. (cu sediul în mun. București, sector 3, .. 3, .) la plata sumelor de bani la care a fost obligat inculpatul către părțile civile S. C. DE URGENȚĂ BUCUREȘTI și N. A..
Respinge ca nefondată acțiunea civilă exercitată de partea civilă R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI (cu sediul în sector 1, București, .. 1).
În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, obligă pe inculpatul T. P. la plata către stat a sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 276 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, obligă inculpatul T. P. să plătească părții civile N. A. suma de 1.500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de această parte (onorariu avocat – conform chitanțelor nr. 10/01.07.2013 și nr. 9/25.06.2013 emise de Cabinet de Avocat N. Z. C. G. – fila 35 dosar instanță nr._ - supliment).
În baza art. 49-50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, obligă asigurătorul de răspundere civilă auto S.C. ASTRA ASIGURARE R. ASTRA S.A. la plata către partea civilă N. A. a sumei de 1.500 de lei (cu titlu de cheltuieli de judecată) la care a fost obligat inculpatul.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.03.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Judecător M. M. O. M. R.
Redactat / Tehnoredactat jud. M.M. O. + grefier M. R.
2 exemplare/08.06.2015.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Sentința nr. 670/2015.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 314/2015.... → |
|---|
