Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Sentința nr. 412/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 412/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 18-06-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
.
Dosar nr._
Sentința penală nr.412
Ședința publică de la 18 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M. O.
GREFIER – M. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București a fost reprezentat de procuror S. A..
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul A. R. M., trimis în judecată în stare de libertate prin rechizitoriul nr._/P/2011 din data de 12.08.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe”, faptă prevăzută în art. 336 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a fixat termen pentru pronunțare la data de 18.06.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul nr._/P/2011 emis la data de 12.08.2014 de către Ministerul Public– P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 22.08.2014 sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. R. M. pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe”, faptă prevăzută în art. 336 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt: la data de 22.06.2011, ora 04:30, inculpatul a fost depistat în timp ce conducea autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare_ pe raza mun. București, . 1 și, fiind testat cu aparatul Drager de către organele de poliței, s-a stabilit că avea, la ora 04:39, o alcoolemie de 0,81 mg/l alcool pur în aerul expirat; în urma recoltării probelor biologice, s-a stabilit că la ora 05:30 avea o îmbibație alcoolică de 1,80 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 06:30 avea o îmbibație alcoolică de 1,70 g/l alcool pur în sânge.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de depistare, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, declarații inculpat, declarații martori I. C. și N. M.; raport de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei.
Având în vedere faptul că la data de 01.02.2014, ulterior săvârșirii infracțiunii și până la sesizarea instanței cu rechizitoriu, au intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare (în continuare Codul penal), precum și Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, cu modificările și completările ulterioare (în continuare Codul de procedură penală), procedura în fața instanței de judecată s-a desfășurat potrivit Codului de procedură penală.
Astfel, prin încheierea din data de 23.10.2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin Încheierea penală nr. 95/CP/11.12.2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul București – Secția I penală, au fost respinse cererile și excepțiile invocate de către inculpat în procedura de cameră preliminară, iar în baza art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2011 emis la data de 12.08.2014 de către Ministerul Public– P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București privind pe inculpatul A. R. M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe”, faptă prevăzută în art. 336 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal. În baza aceluiași text de lege s-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul A. R. M..
În cursul cercetării judecătorești, după ce instanța a procedat a citirea actului de sesizare în extras și i-a adus inculpatului la cunoștință drepturile acestuia reglementate în art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, inculpatul a arătat că nu recunoaște săvârșirea infracțiunii. Pentru aceste motive, instanța a dispus efectuarea cercetării judecătorești potrivit procedurii de drept comun.
Procedând la judecata cauzei, a fost audiat inculpatul (declarație fila 37 dosar instanță) și, întrucât inculpatul a contestat probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța a dispus readministrarea acestor probe.
De asemenea, inculpatul, la termenul de judecată din data de 18.03.2015, a solicitat suplimentarea probatoriului cu martorul M. C. care ar putea să precizeze consumul de alcool al inculpatului din data de 21.06._11, precum și proba cu o nouă expertiză medico – legală de calcul retroactiv al alcoolemiei, discutarea acestei ultime probe fiind prorogate după administrarea probei cu martorii din acte – martorii I. C. și N. M. și a martorului încuviințat inculpatului.
În continuare,a fost administrată proba cu martorii I. C. (fila 159 dosar instanță) și M. C. propus de inculpat (fila 160 dosar instanță).
La termenul din data de 27.05.2015, după audierea martorului M. C., reprezentantul Ministerului Public a solicitat a se lua act de faptul că se sesizează din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 272 din Codul penal de către martorul M. C..
La același termen de judecată, având în vedere mențiunile cuprinse în mandatul de aducere privind imposibilitatea de executare a mandatului de aducere privind pe martorul N. M. Vitalian (întrucât acesta este plecat în Olanda din luna februarie, însă tatăl martorului nu cunoaște nici adresa de domiciliu din străinătate și nici data reîntoarcerii în țară), instanța a făcut în cauză aplicabilitatea art. 383 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală cu privire la acest martor.
Tot la termenul de judecată din data de 27.05.2015, instanța a pus în discuția părților și procurorului proba cu o nouă expertiză medico – legală de calcul retroactiv al alcoolemiei, respingând această probă, în baza art. 100 alin. (4) lit. b) din Codul de procedură penală întrucât în cauză au fost administrate suficiente mijloace de probă în acest sens, inclusiv proba cu expertiză medico - legală de calcul retroactiv al alcoolemiei – în faza de urmărire penală; mai mult decât atât, astfel cum rezultă din interpretarea sistematică art. 33 alin. (5) și (6) din Anexa la Ordinul Ministrului Justiției nr. 1134/2000 rezultă foarte clar că o expertiză privind calcul retroactiv al alcoolemiei se efectuează la cererea inculpatului pentru o singură variantă de consum; sub acest aspect se constată faptul că această expertiză a fost efectuată, inculpatul a avut cunoștință de obiectivele stabilite (fără a solicita modificarea acestora), inclusiv de varianta de consum ce a fost avută în vedere INML pentru expertiză, iar după depunerea raportului de expertiză nu a avut de făcut obiecțiuni.
La dosar a fost depusă, la solicitarea din oficiu a instanței, fișa de cazier judiciar a inculpatului actualizată, iar inculpatul a depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere și practică judiciară.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, prin prisma acuzațiilor și a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
La data de 22.06.2011, în jurul orei 04:30 inculpatul A. R. M. a condus autoturismul marca Opel Vectra cu numărul de înmatriculare_, pe raza mun. București, pe . 1.
De asemenea, întrucât inculpatul prezenta halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul alcooltest Drager, ocazie cu care organele de poliție au constatat că inculpatul avea, la ora 04:39, o concentrație de 0,81 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Ulterior, inculpatului i s-au recoltat 2 probe biologice la sediul INML „M. Minovici”, constatându-se că inculpatul avea la ora 05:30 o alcoolemie de 1,80 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 06:30 avea o alcoolemie de 1,70 g/l alcool pur în sânge.
Această situație de fapt se probează cu rezultatul testării prin aparatul Drager, procesul verbal de recoltare din data de 22.06.2011, buletinul de examinare clinică însoțitor al recoltării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică și buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1590/22.06.2011 emis de Instituitul Național de Medicină Legală „M. Minovici”, care certifică faptul că inculpatului i-au fot recoltate două probe biologice la orele 05:30 și, respectiv la 06:30, concluziile fiind în sensul că acesta avea la orele menționate o alcoolemie de 1,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv de 1,70 g/l alcool pur în sânge. Având în vedere aceste rezultate, instanța constată că la momentul recoltării probelor biologice inculpatul se afla în curbă descendentă a alcoolemiei, aspect confirmat și de concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 736/i/2013 (A_ din data de 26.03.2014) - filele 16 – 17 din dosarul de urmărire penală, care precizează faptul că, teoretic, inculpatul ar fi putut avea la momentul săvârșirii faptei - ora 04:30 – o alcoolemie teoretică în descreștere de cca. 1,90 g/l alcool pur în sânge. Deși calculul retroactiv al alcoolemiei oferă valori teoretice aproximative, reprezentând o interpretare a datelor oferite de analiza toxicologică, instanța consideră că această interpretare corespunde realității, întrucât se coroborează cu rezultatele conținute de buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, având în vedere orele la care au fost recoltate cele două probe biologice.
Totodată, situația de fapt reținută de instanță se probează și cu declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești din care rezultă că a condus pe drumurile publice auto nr._ în data de 22.06.2011 după ce a consumat băuturi alcoolice (chiar dacă inculpatul nu recunoaște valoarea alcoolemiei de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge și chiar dacă inculpatul nu recunoaște consumarea unei cantități suficiente de băuturi alcoolice care să atragă stabilirea unei alcoolemii peste limita prevăzută de lege pentru ca fapta să constituie infracțiune și dă declarații contradictorii privind cantitatea, felul băuturilor alcoolice și intervalul orar de consum), precum și cu declarația martorilor I. C. și N. M..
Astfel, din declarația martorului N. M. (f. 29-30 d.u.p.) rezultă că la data de 22.06.2011, ora 04:20, în timp ce se afla la serviciu și executa lucrări de igienizare la pasajul Unirii, a observat un autovehicul marca Opel Vectra, cu numărul de înmatriculare_, care circula din direcția . Universității, iar la un moment dat, conducătorul acestui autovehicul a pierdut controlul asupra direcției de mers și a lovit niște balize, după care și-a continuat deplasarea către Piața Romană; la scurt timp a trecut un agent de poliție, martorul l-a oprit și i-a povestit cele întâmplate, agentul plecând în urmărirea autovehiculului; după aproximativ 30 de minute, agentul s-a întors și i-a comunicat că șoferul autovehiculului marca Opel Vectra, cu numărul de înmatriculare_ a fost identificat în persoana inculpatului, care, întrucât avea o valoare de 0,81 mg/l alcool pur în aerul expirat, a fost condus la sediul INML pentru recoltare de probe biologice.
Din declarațiile martorului I. C. (f. 27-28 d.u.p. și fila 159 dosar instanță), a reieșit faptul că în data de 22.06.2011, ora 04:30, în timp ce se deplasa pe . direcția Piața Romană către Piața Victoriei, în dreptul intersecției cu . oprit de un echipaj de poliție, cu această ocazie observând că pe partea dreaptă era oprit un autovehicul marca Opel cu numărul de înmatriculare_, care avea avarii la partea din față și la stâlpul spate stânga; martorul a arătat că șoferul acestui autovehicul a fost identificat în persoana inculpatului A. R. M.; martorul a observat că inculpatul vocifera la adresa organelor de poliție, susținând că nu au de ce să îl oprească întrucât plătește taxe și impozite; în prezența sa, inculpatul a declarat că a consumat 6 beri, iar, cu ocazia testării inculpatului cu aparatul alcooltest, s-a constatat că avea o valoare de 0,81 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Referitor la apărările inculpatului în sensul că a consumat băuturi alcoolice într-o anumită cantitate, fel și într-un anumit interval orar (acest consum fiind confirmat prin martorul propus de inculpat – martorul M. C.) care nu puteau să determine o alcoolemie peste limita prevăzută de lege, instanța reține următoarele:
Această versiune este infirmată de probele menționate anterior, instanța reținând astfel că versiunea inculpatului confirmată de martorul M. C. este neverosimilă, motiv pentru care declarațiile inculpatului sub acest aspect (faptul că ar fi consumat în data de 21.06.2011, până la ora 23:00 două beri de 500 ml și a mâncat niște sărățele, între orele 23:00.-23:30 ar fi consumat 500 ml bere și un sandviș, după acre între orele 03:50 – 04:20 a mâncat o pizza mare cu salam și cârnați și a băut aproximativ 400-450 ml. whisky) și ale martorului urmează a fi înlăturate ca fiind nesincere. Astfel, această versiune a fost creată de către inculpat abia în data de 08.08.2014 (fila 40 d.u.p.), deși până atunci a afirmat, în patru declarații, că a consumat în noaptea de 21/22.06.2011 un număr de 6 halbe de bere în intervalul orar 17:00-01:00 (filele 7 verso și 21-23 d.u.p.). Dacă versiunea prezentată în instanță era versiunea corectă, nimic nu-l împiedica pe inculpat să o precizeze organelor de cercetare penală și procuror la acel moment, mai ales că această declarație ar fi putut fi în favoarea sa și ar fi putut să conducă la exonerarea sa de răspundere penală dacă se corobora cu celelalte probe. În acest context, instanța reține că primele patru declarații ale inculpatului (inclusiv cea verbală consemnată în procesul verbal de depistare) sunt cele care se coroborează armonios cu celelalte probe administrate, motiv pentru care o va reține pe aceasta în ansamblul probator, cu consecința evidentă a înlăturării celorlalte două declarații ale inculpatului – din data de 08.08.2014 din faza de urmărire penală și cea din faza de cercetare judecătorească și cea a martorului M. C. ca fiind neverosimile.
Mai mult decât atât, referitor la varianta de consum menționată de inculpat în fața instanței de judecată, instanța reține că este greu de înțeles; astfel, în intervalul orar 23:30 – 03:50 – patru ore și 20 de minute, inculpatul, deși se afla într-un pub cu vecinul său M. C., nu a mai consumat absolut nimic – nici băuturi și nici mâncare după care, deși se apropia ora de plecare și urma să conducă autovehiculul, brusc inculpatul consumă 400 – 450 ml. de tărie. La fel de greu de înțeles este și faptul că martorul M. C., deși la rândul lui consuma băuturi alcoolice, a ținut minte, deși nu cunoștea că inculpatul urmează să conducă autovehiculul, ce anume a consumat inculpatul, confirmând întocmai versiunea inculpatului, deși declarația acestuia a fost dată prima dată în fața instanței de judecată la data de 27.05.2015, la 4 ani după săvârșirea faptei. Conform declarațiilor martorului, acesta a ținut minte varianta de consum întrucât inculpatul a venit a doua zi să-i spună ce i s-a întâmplat; în acest context, dacă varianta inculpatului de consum prezentată în instanță ar fi cea corectă, în condițiile în care proprietarul pub - ului era un prieten – M. Ș., instanța nu înțelege de ce inculpatul nu a putut prezenta un bon fiscal cu consumul real pentru ca versiunea sa să fie veridică.
Apărarea inculpatului în sensul că nu a declarat exact organelor judiciare consumul de alcool din noaptea de 21/22.06.2011 anterior datei de 08.08.2014 întrucât i-a fost teamă că își agravează situația dacă va declara că a consumat tărie nu poate fi una verosimilă raportat la atitudinea inculpatului din fața organelor de poliție la data de 22.06.2011 indicată de martorul I. C. (astfel, martorul declară că inculpatul vocifera la adresa organelor de poliție, susținând că nu au de ce să îl oprească întrucât plătește taxe și impozite) din care rezultă că numai teamă nu-i era inculpatului de organele de poliție.
Din ansamblul probator sus – menționat rezultă fără dubiu că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței ce face obiectul prezentului dosar.
În drept, fapta inculpatului A. R. M. care, la data de 22.06.2011, conducea autoturismul marca Opel Vectra cu numărul de înmatriculare_, având în sânge o alcoolemie de circa 1,90 g/l alcool pur în sânge (conform raportului de expertiză medico – legală de calcul retroactiv a alcoolemiei), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge”, faptă prevăzută în art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în forma în vigoare la data săvârșirii faptei).
Deși în cursul procesului penal a intrat în vigoare o nouă lege penală – Codul penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014, iar trimiterea în judecată s-a făcut în baza legii noi, instanța reține că legea penală mai favorabilă este reprezentată de legislația anterioară (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Codul penal din 1969) întrucât inculpatul a încercat, în opinia instanței, zădărnicirea aflării adevărului, prin folosirea unui martor care a depus mărturie mincinoasă (procurorul de ședință sesizându-se din oficiu sub acest aspect), motiv pentru care, indiferent de cuantumul pedepsei închisorii ce i se va aplica potrivit noii reglementări penale (renunțarea la aplicarea pedepsei nefiind incidentă în cauză întrucât fapta nu prezintă o gravitate redusă raportat la valoarea mare a alcoolemiei și întrucât inculpatul a încercat zădărnicirea aflării adevărului), aceasta nu s-ar putea executa decât în regim de detenție. În acest context, modalitatea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate potrivit Codului penal din 1969, spre care instanța se va orienta, după cum se va arăta în considerentele următoare, apare ca fiind mai favorabilă inculpatului.
În aceste condiții, în baza art. 5 din Codul penal, instanța va schimba calificarea faptei potrivit legii vechi (apreciind că în cauză nu este vorba de o schimbare de încadrare juridică, ci de calificare a faptei) potrivit art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în forma în vigoare la data săvârșirii faptei), cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste limita legală prevăzută în art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța reține că elementul material constă în acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Sub acest aspect, instanța constată că inculpatul avea la momentul săvârșirii faptei o îmbibație alcoolică în sânge ce depășea limita legală (circa 1,90 g/l alcool pur în sânge - conform raportului de expertiză medico – legală de calcul retroactiv a alcoolemiei).
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru circulația pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate dintre aceasta și elementul material rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) din Codul penal din 1969, întrucât el a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, inculpatul a știut că se află sub influența băuturilor alcoolice în timp ce conducea autoturismul proprietate personală, acceptând posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 52 din Codul penal din 1969, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal din 1969, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, instanța reține următoarele: gradul de pericol social concret al faptei, având în vedere că inculpatul avea o îmbibație alcoolică în sânge de cca. 1,90 g/l alcool pur în sânge – așa cum reiese din raportul de expertiză medico – legală de calcul retroactiv a alcoolemiei, depășind cu mult limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge, precum și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale – așa cum reiese din fișa de cazier judiciar, împrejurările și modul de comitere al faptelor, precum și persoana inculpatului, acesta fiind integrat social, având un loc de muncă din care să-și asigure subzistența – fiind administrator la S.C. ALTO PLUS INDUSTRIES S.R.L. Totodată, la stabilirea pedepsei instanța va ține cont de conduita inculpatului pe parcursul întregului proces penal (oscilantă în cursul urmăririi penale și de totală negare în cursul judecății, culminând cu încercarea de zădărnicire a aflării adevărului prin propunerea unui martor care să depună mărturie mincinoasă).
Totodată, instanța reține că în cauză nu sunt incidente circumstanțe legale sau judiciare atenuante de natură să atragă coborârea obligatorie a limitelor de pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății.
Prin urmare, având în vedere cele expuse, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse puțin peste minimul special prevăzut de lege.
Așadar, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, potrivit art. 396 alin. (2) din Codul de procedură penală, va condamna pe inculpatul A. R. M. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prevăzută în art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în forma în vigoare la data săvârșirea faptei), la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare, apreciind că pedeapsa astfel cum va fi stabilită și aplicată este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei, prevăzute de art. 52 din Codul penal din 1969.
Potrivit art. 71 alin. (1) din Codul penal din 1969, instanța va aplica pedepsele accesorii prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei închisorii. Instanța apreciază că atitudinea inculpatului față de valorile sociale sus-menționate vin în contradicție cu exercițiul acestor drepturi. Astfel, în raport de natura faptei săvârșite, instanța apreciază că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 din Codul penal din 1969 rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei ce urmează a i se aplica inculpatului, instanța reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 81 din Codul penal din 1969, conform cărora se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni; se apreciază de instanță că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. Astfel, având în vedere că inculpatul poate să conștientizeze rezultatul faptelor sale și necesitatea adoptării unei conduite viitoare corespunzătoare celei prescrise de normele juridice, instanța consideră că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.
Considerând că în cauză sunt îndeplinite, în mod cumulativ, cerințele prevăzute de art. 81 din Codul penal din 1969, respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind de o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare, lipsa antecedentelor penale și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatului care are un loc de muncă, dar mai ales ținând cont de perioada lungă de timp de la data săvârșirii infracțiunii (instanța apreciind că executarea pedepsei în regim de detenție raportat la acest aspect nu mai poate să-și atingă scopul), instanța, în baza art. 81 din Codul penal din 1969, va suspenda condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 2 luni, stabilit în condițiile art. 82 din Codul penal din 1969.
În temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal din 1969, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea în întregime a pedepsei. Astfel, această atenționare urmează a avea pentru inculpat semnificația unui avertisment serios asupra consecințelor pe care le va suporta în eventualitatea nerespectării în viitor a legii și a regulilor de conviețuire socială, nu numai în cursul termenului de încercare, dar și de-a lungul vieții. În acest context, instanța apreciază că aplicarea acestui text de lege are semnificația creării pentru inculpat a unei profunde conștiințe moral-juridice referitoare la garantarea echilibrului firesc care trebuie să existe între drepturile și obligațiile fiecăruia raportate atât la el însuși, cât și la societate, în ansamblul său.
În temeiul art. 71 alin. (5) din Codul penal din 1969, instanța va suspenda condiționat și executarea pedepsei accesorii, pe același termen de încercare.
În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanța va obliga pe inculpatul A. R. M. la plata către stat a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (500 de lei din faza de urmărire penală și 200 de lei din faza de judecată).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 5 din Codul penal, califică fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. R. M. potrivit art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în forma în vigoare la data săvârșirii faptei), cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
În baza art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în forma în vigoare la data săvârșirii faptei), cu aplicarea art. 5 din Codul penal, condamnă pe inculpatul A. R. M. (fiul lui S. și P., născut la data de 07.07.1974 în mun. București, domiciliat în mun. București, ., ., ., posesor al C.I. . nr._, CNP_, cetățean român, administrator, fără antecedente penale) la pedeapsa de 1 (unu) an și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge”.
În baza art. 71 alin. (1) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, interzice inculpatului A. R. M. drepturile prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei închisorii.
Potrivit art. 81 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii, pe un termen de încercare de 3 (trei) ani și 2 (două) luni, stabilit conform art. 82 din Codul penal din 1969.
În temeiul art. 71 alin. (5) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, suspendă condiționat și executarea pedepsei accesorii, pe același termen de încercare.
Conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal din 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.
În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, obligă pe inculpatul A. R. M. la plata către stat a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (500 lei din faza de urmărire penală și 200 lei din faza din camera preliminară și din faza de judecată).
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.06.2015.
Președinte,
M. M. O.
Grefier,
M. R.
Redactat / tehnoredactat jud. M.M. O. + grefier M. R.
2 exemplare/17.07.2015.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 12/2015.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Sentința nr. 417/2015. Judecătoria... → |
|---|
