Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 142/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 142/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 06-03-2015
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
Sentința penală nr. 142/2015
Ședința publică de la 06 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: O. V.
GREFIER: A. F. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a fost reprezentat de procuror C. R. A..
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpat C. D., având ca obiect conducerea unui vehicul fără permis de conducere (art.335 NCP)
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.03.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 06.03.2015 pentru când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr.7460/P/2013 din data de 27.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art.335 alin.1 C.pen.
În actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în fapt, că la data de 28.05.2013, în jurul orelor 14:30, inculpatul C. D. a fost depistat de lucrătorii de poliție din cadrul Secției 4 Poliție conducând autoturismul marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice, respectiv în municipiul București, pe Calea Griviței din sectorul 1, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Situația de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 14 - 17, dosar U.P.), proces verbal de cercetare la fața locului (filele 23 - 29, dosar U.P.); verificări în evidența permiselor de conducere privindu-l pe inculpat (filele 55 - 56, dosar U.P.); declarațiile inculpatului C. D. (filele 9 – 10, 45 – 46, 49 - 51, dosar U.P.), declarațiile martorului D. I. (filele 29 – 31, dosar U.P.).
Prin Încheierea de ședință din data de 03.02.2015, pronunțată în camera de consiliu, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, stabilind termen de judecată data de 17.02.2015 (filele 19 – 20).
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului C. D. dispozițiile art.374 și urm. C.proc.pen., respectiv că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare, caz în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii se reduc cu o pătrime, potrivit art.396 alin.10 C.proc.pen.
Inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art.374 alin.4 C.proc.pen., astfel încât instanța, în temeiul art.375 C.proc.pen., a procedat la audierea inculpatului C. D. în conformitate cu art.378 C.proc.pen., acesta arătând că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței și că dorește ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Declarația inculpatului a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 31).
În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe și inculpatul a depus înscrisuri în circumstanțiere, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
La dosarul cauzei s-a depus fișa de cazier judiciar a inculpatului, potrivit căreia acesta nu este cunoscut cu antecedente penale (fila 28).
Pe parcursul procesului penal nu a fost dispusă față de inculpat nicio măsură preventivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale și al judecății, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 28.05.2013, în jurul orelor 14:30, lucrători din cadrul Poliției Sectorului 1 București – Secția 4 Poliție, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au oprit pe Calea Griviței, în dreptul imobilului cu nr.232, autoturismul marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_ ce se deplasa dinspre .. Clăbucet.
Urmare a verificărilor efectuate în baza de date, organul de poliție a constatat că inculpatul C. D. nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule (fila 14 dosar U.P.).
Potrivit adresei Direcției Generale de Poliție a Municipiului București – Brigada Rutieră nr._/01.07.2013, inculpatul C. D. nu figurează cu permis de conducere (fila 55, dosar U.P.).
În declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul C. D. a recunoscut săvârșirea faptei și a arătat că înainte de a fi depistat de lucrătorii de poliție, autoturismul a fost condus de martorul KENST F. și a oprit în dreptul stației RATB de pe Calea Griviței, vizavi de RAR și deoarece autoturismul stânjenea circulația s-a hotărât să-l deplaseze pentru aproximativ 200 de metri, fiind oprit de o patrulă de poliție.
Aceste aspecte au fost confirmate de martorul D. I..
Vinovăția inculpatului C. D. rezultă fără dubii și din declarația acestuia dată în cursul judecății, prin care a recunoscut în totalitate fapta reținută prin actul de sesizare a instanței și a solicitat aplicarea procedurii prevăzută de art.396 alin.10 C.proc.pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
În drept, în prealabil, instanța va analiza legea penală mai favorabilă în prezenta cauză.
Potrivit art.5 C.pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o altă lege penală, se va face aplicarea legii mai favorabile. Astfel, având în vedere data comiterii faptei (28.05.2013) și data pronunțării prezentei sentințe, se impune analiza prevederilor incidente potrivit ambelor legi penale, urmând a fi aplicată legea care permite, în concret, o situație mai favorabilă inculpatului.
Potrivit art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
Aceeași este pedeapsa prevăzută și de art.335 alin.1 C.pen.
Având în vedere orientarea instanței către aplicarea unei pedepse cu închisoarea și față de constatarea că nu este necesară executarea acesteia în regim de detenție, instanța va face analiza instituției amânării aplicării pedepsei prevăzute de noul cod penal în comparație cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzute de Codul penal anterior.
Instanța constată faptul că deși amânarea aplicării pedepsei pare a fi o instituție asemănătoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, între aceste instituții există o . diferențe. Se reține faptul că persoana cu privire la care se dispune amânarea aplicării pedepsei va trebui să respecte cinci măsuri de supraveghere, instanța putând totodată să îi impună și respectarea uneia sau mai multor obligații, în timp ce condamnatul care beneficiază de suspendarea condiționată a executării pedepsei nu va fi supus niciunei măsuri de supraveghere sau obligații și, prin urmare, față de aceste considerente, legea penală mai favorabilă în cauza de față este vechiul cod penal.
Având în vedere dispozițiile art.5 C.pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile, precum și Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, instanța, în temeiul art.386 alin.1 C.proc.pen., instanța va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul C. D. a fost trimis în judecată, din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.335 alin.1 C.pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplic. art.5 C.pen.
Fapta inculpatului C. D., care la că la data de 28.05.2013, în jurul orelor 14:30, a condus autoturismul marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice, respectiv în municipiul București, pe Calea Griviței din sectorul 1, fără a deține permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice.
Astfel, din punctul de vedere al laturii obiective, elementul materialal infracțiunii se caracterizează prin acțiunea inculpatului de conducere a autoturismului marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice, respectiv în municipiul București, pe Calea Griviței din sectorul 1, drum public, în condițiile în care nu deținea permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere este o infracțiune de pericol, rezultatul faptei constând într-o stare contrară celei existente anterior, stare de pericol sub imperiul căreia valoarea socială constând în siguranța circulației pe drumurile publice este amenințată, relațiile create în jurul și datorită acestei valori neputându-se desfășura normal.
Cum starea de pericol se produce prin însăși săvârșirea faptei, legătura de cauzalitate între ele este implicită, rezultând din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție indirectă, modalitate prevăzută de art.19 alin.1 lit.b C.pen. din 1968, dat fiind faptul că inculpatul a prevăzut starea de pericol care rezultă din săvârșirea infracțiunii, respectiv rezultatul, și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Pe plan subiectiv, inculpatul a avut o atitudine de indiferență față de eventualitatea producerii unui accident de circulație, urmare a faptului că a condus autoturismul deși nu avea permis de conducere.
Întrucât fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpatul C. D., atrăgând răspunderea penală conform art.17 C.pen. din 1968, instanța urmează să pronunțe o soluție de condamnare a acestuia.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța va avea în vedere dispozițiile art.72 alin.1 C.pen. din 1968 și ale art.52 C.pen. din 1968.
În conformitate cu dispozițiile art.52 C.pen. din 1968 și art.72 C.pen. din 1968, instanța va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în temeiul art.181 alin.2 C.pen. din 1968, urmând a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, precum și urmarea produsă. Astfel, instanța apreciază că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social mediu, având în vedere că fapta a fost de natură să pună în pericol siguranța traficului rutier, ținând însă cont și de faptul că inculpatul a comis un accident de circulație, fără victime, intrând cu autoturismul în coliziune cu un stâlp de iluminat.
În ceea ce privește persoana inculpatului C. D., acesta a avut o atitudine sinceră, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, recunoscând săvârșirea faptei și cooperând cu organele judiciare. În privința antecedentelor penale ale inculpatului, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale și acest fapt va fi valorificat prin prisma dispozițiilor art.83 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanța reține că potrivit art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 fapta dedusă judecății se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
Totodată, având în vedere că la termenul din data de 03.03.2015 inculpatul C. D. a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art.396 alin.10 C.proc.pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, fără a solicita administrarea de probe, instanța urmează a da deplină eficiență dispozițiilor art.396 alin.10 C.proc.pen., potrivit cărora, se va pronunța condamnarea inculpatului, care, în cazul pedepsei închisorii, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, astfel încât limitele de pedeapsă la care se va raporta instanța în dozarea sancțiunii pe care o va aplica sunt închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni.
Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, instanța apreciază că în cauză se impune aplicarea unei pedepse inculpatului cu închisoarea în cuantum de 8 (opt) luni închisoare, reprezentând o pedeapsă orientată spre minim, după aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 C.proc.pen., aceasta fiind aptă să atingă scopul preventiv și punitiv al sancțiunii.
Totodată, față de natura faptei, precum și lipsa antecedentelor penale, a modului cum inculpatul a înțeles să coopereze cu organele judiciare, instanța consideră că finalitatea pedepsei (educarea în spiritul respectării legilor) poate fi atinsă chiar fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. Dincolo de acest rol al condamnării, instanța apreciază că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale ale inculpatului, or, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.
Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art.81 C.pen. din 1968, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 C.pen. din 1968.
În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, instanța reține că deși art.71 alin.2 C.pen. din 1968 prevede: “condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art.64 lit.a - c C.pen. din 1968 din momentul în care hotărârea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei…”, totuși, prin Decizia nr.74 din 05.11.2007, instanța supremă a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza I – C.pen. din 1968 nu se va face automat, ci va fi supusă aprecierii instanței în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 C.pen. din 1968.
De asemenea, față de prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată pe marginea acestui articol (de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui o măsura disproporționată, față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului.
Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, „deținuții continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție, cu excepția dreptului la libertate. Orice altfel de restricție la alte drepturi trebuie să fie justificată”. Curtea acceptă că o societate democratică are posibilitatea de a lua măsuri pentru a se proteja împotriva activităților care urmăresc distrugerea drepturilor și libertăților enunțate de Convenție, o situație în care instituirea unor restricții în privința drepturilor electorale este apreciată ca justificată fiind aceea în care un individ a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice, sau a avut un comportament prin care a pus în pericol starea de drept sau bazele democrației. Prin urmare, interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art.3 Protocolul 1 din Convenție.
Instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu-i va interzice exercițiul acestui drept. Comportamentul antisocial al acestuia relevă însă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. din 1968. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei.
Pentru aceste motive, în baza art.71 C.pen. din 1968, instanța va interzice inculpatului C. D., drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a-II-a și lit.b C.pen. din 1968, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.
În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei și că instanța urmează a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului, în temeiul art.71 alin.5 C.pen. din 1968 instanța va suspenda și executarea pedepselor accesorii.
Va atrage atenția inculpatului C. D. asupra dispozițiilor art.83 C.pen. din 1968, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Pe cale de consecință, în ipoteza în care inculpatul nu va săvârși o nouă infracțiune pe parcursul termenului de încercare și nici nu se va pronunța revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, acesta va fi reabilitat de drept la expirarea termenului de încercare, conform art.86 C.pen. din 1968.
Având în vedere că în prezenta cauză inculpatul C. D. a fost reținut, în temeiul art.72 C.pen. se va deduce perioada reținerii de la data de 28.05./29.05.2013.
Instanța reține de asemenea, că inculpatului i-a fost ridicat un cuțit din autoturism, iar în temeiul art.162 alin.3 și 4 C.proc.pen. va dispune restituirea cuțitului ridicat potrivit dovezii . nr._/29.05.2013, deoarece nu are legătură cu cauza.
În temeiul dispozițiilor art.274 alin.1 C.proc.pen., va obliga pe inculpatul C. D., la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.272 alin.1 și 2 C.proc.pen., onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 50 lei, se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.386 alin.1 C.proc.pen. dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul C. D. a fost trimis în judecată din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.335 alin.1 C.pen. în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplic. art.5 C.pen.
În temeiul art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplic. art.5 C.pen. și cu aplic. art.396 alin.10 C.proc.pen. condamnă pe inculpatul C. D. la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În temeiul art.71 C.pen. din 1968, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. din 1968, pe durata executării pedepsei.
În temeiul art.81 C.pen. din 1968 suspendă condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni calculat potrivit dispozițiilor art.82 C.pen. din 1968.
În temeiul art.71 alin.5 C.pen. din 1968 suspendă executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor care atrag revocarea suspendării condiționate a pedepsei prevăzute de art.83 C.pen. din 1968.
În temeiul art.72 C.pen. deduce perioada reținerii de la data de 28.05/29.05.2013.
În temeiul art.162 alin.3 și 4 C.proc.pen. dispune restituirea unui cuțit lung de 23 cm., cu lama de 14 cm și mâner galben, uzat, ridicat în baza dovezii . nr._/29.05.2013.
În temeiul art.274 alin.1 C.proc.pen., obligă pe inculpatul C. D. să plătească suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.272 alin.1 și 2 C.proc.pen. onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 50 lei, se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție.
Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 06.03.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Judecător O. V. V. A. F.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 144/2015.... | Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 34/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
