Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 317/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 317/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 13-05-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR.317
Ședința publică de la 13 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Grefier E. D. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. C. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul G. F., având ca obiect conducerea unui vehicul fără permis de conducere (art.335 NCP).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.05.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată care face parte integrantă din prezenta sentința când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a fixat data pronunțării la 12.05.2015, iar apoi a amânat pronunțarea la data de 13.05.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 23.02.2015, emis de P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului G. F., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără permis de conducere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen.
În fapt, prin actul de sesizare al instanței, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că la data de 06.12.2011 inculpatul G. F. a condus autoturismul marca Lexus cu nr. de înmatriculare_ pe ., sector 1, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Situația de fapt mai sus menționată a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: procese-verbale de depistare și cercetare la fața locului, procese-verbale de verificare, declarații inculpat G. F., declarații martori M. F., G. V. și P. C. S..
Prin încheierea din data de 02.04.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat, în baza art. 346 alin. 2 C.p.p., legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
În cursul fazei de judecată, la termenul din data de 04.05.2015, cu respectarea tuturor garanțiilor și drepturilor procesuale, instanța a procedat la ascultarea inculpatului G. F., care a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 si art. 375 C. proc. pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile solicitate de textul de lege mai sus menționat, respectiv că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu a solicitat administrarea de probe, astfel încât a procedat la judecata cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor în circumstanțiere depuse de inculpat.
La același termen instanța a pus în discuția părților, din oficiu, în baza art. 386 C.p.p., necesitatea schimbării încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 335 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin 1 C.pen., în infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.
S-a depus la dosarul cauzei fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Pe parcursul procesului penal nu a fost dispusă față de inculpat nicio măsură preventivă, acesta fiind arestat în altă cauză.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii, precum și din procesul-verbal de cercetare la fața locului rezultă că la data de 06.12.2011, în jurul orei 20,45, în timp ce conducea autoturismul marca Lexus cu nr. de înmatriculare_, pe ., sector 1, la intersecția cu ., inculpatul G. F. a fost implicat într-un accident de circulație, intrând în coliziune cu autoturismul marca Dacia Supernova cu nr. de înmatriculare_, ce era condus pe . de martorul M. F., în acest autoturism aflându-se în calitate de pasager și martora P. C. S., care a suferit vătămări corporale în urma evenimentului rutier.
Din cuprinsul procesului-verbal de verificare în evidențele poliției rutiere rezultă că inculpatul G. F. nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Inculpatul nu a contestat aspectele consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracțiunii, recunoscând faptul că la data de 06.12.2011 a condus autoturismul marca Lexus cu nr. de înmatriculare_ pe ., sector 1, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Declarațiile inculpatului se coroborează cu declaratiile martorilor M. F., G. V. și P. C. S., care au confirmat situația de fapt expusă anterior.
Vinovatia inculpatului rezulta fara dubii si din declaratia acestuia dată în cursul fazei de judecată, prin care a recunoscut în totalitate fapta reținuta în actul de sesizare a instanței și a solicitat aplicarea procedurii prevăzută de art. 374 alin. 4 si art. 375 C. proc. pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
In drept, în prealabil, instanta va analiza necesitatea schimbării încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 335 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin 1 C.pen., în infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 C.pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Instanța reține că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 C.pen., infracțiune pedepsită cu inchisoarea cuprinsa intre 1 si 5 ani.
Potrivit art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, limitele de pedeapsa pentru infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, in vigoare la data comiterii faptei, sunt aceleasi, respectiv inchisoarea cuprinsa intre 1 si 5 ani.
Cu toate acestea, Codul penal din 1969, în vigoare la momentul săvârșirii faptei, este mai favorabil inculpatului sub aspectul tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, având în vedere că fapta dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 40/22.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 929/21.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, iar dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod penal stabilesc obligativitatea aplicării unui spor de pedeapsă de o treime din pedeapsa cea mai mică, spre deosebire de prevederile Codului penal din 1969, care prevăd caracterul facultativ al sporului de pedeapsă în cazul concursului de infracțiuni.
Prin urmare, văzând și Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, prin care s-a statuat că dispozitiile art. 5 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile, instanța apreciază că dispozițiile anterioare intrării în vigoare a Noului Cod penal, în ansamblul lor, sunt mai favorabile inculpatului, astfel încât acesta va fi judecat în baza acestor dispoziții.
În consecință, în baza art. 386 C.p.p., instanța va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 335 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin 1 C.pen., în infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.
Așadar, fapta inculpatului G. F., care la data de 06.12.2011 a condus autoturismul marca Lexus cu nr. de înmatriculare_ pe ., sector 1, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice rep. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.
Astfel, din punctul de vedere al laturii obiective, elementul material al infracțiunii se caracterizează prin acțiunea inculpatului de conducere pe drumurile publice a autoturismului fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu poseda permis de conducere este o infracțiune de pericol, rezultatul faptei constând într-o stare contrară celei existente anterior, stare de pericol sub imperiul căreia valoarea socială constând în siguranța circulației pe drumurile publice este amenințată, relațiile create în jurul și datorită acestei valori neputându-se desfășura normal.
Cum starea de pericol se produce prin însăși săvârșirea faptei, legătura de cauzalitate între ele este implicită, rezultând din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție indirectă, modalitate prevăzută de art.19 al. 1 lit. b C.pen. din 1969, dat fiind că inculpatul a prevăzut starea de pericol care rezultă din săvârșirea infracțiunii și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Pe plan subiectiv, inculpatul a avut o atitudine de indiferență față de eventualitatea producerii unui accident de circulație urmare a faptului că a condus autoturismul, desi nu detinea permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule. Acest comportament caracterizează în raport cu rezultatul eventual intenția indirectă a inculpatului de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fara a detine permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
La încadrarea juridică a faptei vor fi reținute și dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969 referitoare la recidiva postexecutorie, întrucât inculpatul G. F. a săvârșit infracțiunea dedusă judecății după considerarea ca executată a pedepsei de 3 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 61/13.04.2007 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin decizia penală nr. 515/20.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, fiind liberat condiționat la data de 04.11.2008, cu un rest neexecutat de 294 zile.
Întrucât fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat, atragând răspunderea penală conform art. 17 C.pen. din 1969, instanța urmează să pronunțe o soluție de condamnare a acestuia.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 și ale art. 52 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art. 52 și 72 Cod penal, instanța va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal din 1969, urmând a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, precum și urmarea produsă. Astfel, instanța apreciază că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social relativ ridicat, având în vedere că fapta a fost de natură să pună în pericol siguranța traficului rutier, ținând cont și de faptul că acest pericol s-a produs în mod efectiv, inculpatul fiind implicat într-un accident rutier ca urmare a faptului că a circulat pe drumurile publice fara a detine permis de conducere, care a avut ca urmări atât producerea de pagube materiale, cât și vătămarea corporală a unei persoane.
În ceea ce privește persoana inculpatului G. F., acesta a avut o atitudine sinceră, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, recunoscând săvârșirea faptei, regretând-o și cooperând cu organele judiciare. Cu toate acestea, instanța va ține cont că inculpatul este recidivist, suferind anterior un număr impresionant de condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și infracțiuni la legea circulației pe drumurile publice, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei, ceea ce relevă faptul că pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul educativ-preventiv, inculpatul dând dovadă de perseverență infracțională.
În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanța reține că potrivit art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 fapta de a conduce un autovehicul pe un drum public fara a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Totodată, având în vedere că la termenul din data de 04.05.2015 inculpatul a solicitat aplicarea procedurii abreviate prevăzute de art. 374 alin. 4 si art. 375 C. proc. pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, fără a solicita administrarea de probe, instanța urmează a da deplină eficiență dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., potrivit cărora inculpatul beneficiază în cazul pedepsei închisorii de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, astfel încât limitele de pedeapsă la care se va raporta instanța în dozarea sancțiunii pe care o va aplica sunt închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni.
Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, instanța apreciază că în cauză se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre jumătatea intervalului prevăzut de lege, în cuantum de 1 an și 6 luni închisoare, această pedeapsă fiind aptă să îndeplineasca scopul preventiv și pe cel punitiv al sancțiunilor penale și fiind proporțională cu gravitatea faptei și periculozitatea inculpatului.
Față de aceste considerente, în baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969, art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.p.p., instanța îl va condamna pe inculpatul G. F. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În privința pedepsei accesorii, instanța reține că deși art. 71 alin. (2) Cod penal din 1969 prevede: “condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a-c Cod penal din momentul în care hotărârea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei…”, totuși, prin Decizia nr. 74 din 05.11.2007, instanța supremă a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – Cod penal nu se va face automat, ci va fi supusă aprecierii instanței în funcție de criteriile prevăzute de art. 71 alin. (3) din Codul penal.
De asemenea, în cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului - a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituție - a stabilit că exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
În plus, interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție.
Instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu-i va interzice exercițiul acestui drept.
Comportamentul antisocial al acestuia relevă însă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei.
Pentru aceste motive, în baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.
Instanța constată că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 40/22.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 929/21.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel București.
În aceste condiții, instanța va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 40/22.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 929/21.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, în pedepsele componente de 2 ani și 3 luni închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 8 luni închisoare și sporul de 3 luni închisoare, pe care le va repune în individualitatea lor.
În baza art. 36 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 33 lit. a – 34 lit. b C.pen. din 1969 va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta de 1 an și 6 luni închisoare cu pedepsele de 2 ani și 3 luni închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 8 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 3 luni închisoare, la care va adăuga un spor de 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare. Instanța consideră că aplicarea unui spor de pedeapsă de 6 luni închisoare este absolut necesară pentru a asigura îndeplinirea scopului punitiv și a celui preventiv a sancțiunilor penale, în lipsa aplicării acestuia fapta inculpatului rămânând practic nesancționată în concret.
În baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.
În baza art. 36 alin. 3 C.pen. din 1969 va deduce din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 27.02.2012 la data de 26.08.2014.
Va lua act că inculpatul este arestat preventiv în altă cauză.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. va obliga inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 386 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în actul de sesizare, din infracțiunea prev. de art. 335 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin 1 C.pen., în infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.
În baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969, art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.p.p. condamnă pe inculpatul G. F. (fiul lui T. si Garofița, născut la data de 02.03.1979 in mun. București, CNP -_) domiciliat in București, ., sector 1, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
In baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.
Constată că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 40/22.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 929/21.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel București.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 40/22.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 929/21.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, în pedepsele componente de 2 ani și 3 luni închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 8 luni închisoare și sporul de 3 luni închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 36 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 33 lit. a – 34 lit. b C.pen. din 1969 contopește pedeapsa aplicată prin prezenta de 1 an și 6 luni închisoare cu pedepsele de 2 ani și 3 luni închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 8 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 3 luni închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.
În baza art. 36 alin. 3 C.pen. din 1969 deduce din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 27.02.2012 la data de 26.08.2014.
Ia act că inculpatul este arestat preventiv în altă cauză.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2015.
PRESEDINTEGREFIER
Jud. P. A. A. E. D.
Red. P.A/ Dac. E.A /2 ex/01.07.2015
| ← Comisie rogatorie internaţională. Sentința nr. 199/2015.... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Sentința nr. 859/2015.... → |
|---|
