Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Sentința nr. 843/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 843/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 03-12-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
.
Sentința penală Nr. 843/2015
Ședința publică din data de 03 decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M. O.
GREFIER – M. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București a fost reprezentat de procuror Z. M..
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul C. C. M. trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe”, faptă prevăzută în art. 336 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.11.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a fixat termen pentru pronunțarea în cauză la data de 03.12.2015.
Asupra cauzei penale de față:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București nr._/P/2011 din data de 31.08.2015, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 31.08.2015 sub nr. unic de dosar_ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. C. M., cercetat în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. (1) Cod penal.
În fapt s-a reținut că la data de 13.10.2011, în jurul orelor 05:30, autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpat, a tamponat în spate autoturismul cu nr. de înmatriculare_, condus de numitul C. C..
Organele de poliție rutieră sosite la fața locului au constatat că inculpatul emana halenă alcoolică, motiv pentru care l-au supus testării cu aparatul etilotest, rezultând o concentrație de 0,73 mg/l alcool pur în aerul expirat, astfel că inculpatul a fost condus la Institutul Național de Medicină Legală(INML) în scopul de a-i fi recoltate probe biologice.
Prin raportul de expertiză medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei efectuat în baza probelor biologice recoltate s-a stabilit că la ora 05.30, la momentul producerii accidentului de circulație, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie în descreștere de circa 1,90 gr. ‰.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. (1) Cod penal.
În dovedirea situației de fapt reținute în rechizitoriu s-au administrat următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare(f. 7-8), buletin de analiză toxicologică-alcoolemie(f. 12), raport de expertiză medico-legală(f. 16-17), declarații de învinuit și inculpat(f. 20-26), declarații de martori(f. 27-46), fișa de cazier actualizată(f. 6).
Prin încheierea de ședință din data de 22.10.2015 s-a constatat legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată din data de 18.11.2015, cu respectarea tuturor garanțiilor și drepturilor procesuale, instanța a adus la cunoștință inculpatului dispozițiile art. 374 alin. (4) Cod procedură penală și art. 375 Cod procedură penală potrivit cărora, dacă recunoaște faptele astfel cum sunt expuse în rechizitoriu și este de acord să fie judecat numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaște și și le însușește, va beneficia de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa în cazul condamnării la pedeapsa închisorii și cu o pătrime în cazul condamnării la pedeapsa amenzii, conform art. 396 alin. (10) Cod procedură penală.
La aceeași dată, în ședință publică, instanța a luat act de manifestarea de voință a inculpatului de a se face aplicarea dispozițiilor art. 375 Cod procedură penală privitoare la recunoașterea învinuirii în procesul penal și, admițând cererea acestuia a procedat la consemnarea declarației de inculpat. De asemenea a luat act de acordul inculpatului cu privire la posibilitatea de a presta muncă în folosul comunității în ipoteza în care se va lua o atare măsură.
Instanța a luat act de faptul că nu s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Analizând actele și lucrările dosarului penal prin prisma susținerilor părților, a probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, 13.10.2011, în jurul orelor 05:30, a avut loc un accident auto în care au fost implicate autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpat și autoturismul cu nr. de înmatriculare_, condus de numitul C. C..
La fața locului au sosit organele de poliție care au constatat producerea accidentului și, totodată, au sesizat că inculpatul emana halenă alcoolică, motiv pentru care l-au supus testării cu aparatul etilotest, aspect consemnat în cuprinsul procesului-verbal de constatare(f. 9 dup).
La momentul testării cu alcooltestul, aparatul a indicat o concentrație de 0,73 mg/l alcool pur în aerul expirat. Raportat la rezultatul indicat, agenții de poliție rutieră au apreciat că se impune conducerea inculpatului la sediul INML și supunerea lui prelevării de probe biologice în vederea determinării alcoolemiei.
În ceea ce privește recoltarea de probe biologice, astfel cum rezultă din cuprinsul buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie(f. 12) nr. A12/_/2011 din data de 14.05.2014, s-au recoltat două probe la intervale orare diferite, înregistrându-se o alcoolemie în descreștere. Astfel, la ora 08:05 a fost determinată alcoolemia de 1,40 gr. ‰, iar la ora 09:05 o alcoolemie de 1,20 gr. ‰.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de interpretare retroactivă a alcoolemiei, stabilindu-se faptul că la data producerii accidentului, în jurul orei 05:30, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie de 1,90 gr. ‰(f. 16-17 dup).
Din declarațiile date de inculpat pe parcursul urmăririi penale, instanța reține că acesta a pierdut controlul autoturismului și a izbit un pom aflat pe marginea carosabilului, pe . să redreseze direcția mașinii a lovit un alt autoturism.
Inculpatul a recunoscut din primul moment faptul că a consumat băuturi alcoolice, declarând acestea și în fața echipajului de poliție rutieră dar și a organelor judiciare, aspect care rezultă și din faptul că inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor procedurale privind recunoașterea învinuirii în procesul penal.
În ceea ce privește încadrarea în drept a faptelor reținute în sarcina inculpatului, instanța va proceda mai întâi la analizarea necesității aplicării legii penale mai favorabile, în condițiile în care la data săvârșirii infracțiunii, aceasta era reglementată de dispozițiile art. 87 alin. (1) din OUG 195/2002, iar la momentul pronunțării prezentei hotărâri o nouă lege penală a intrat în vigoare, producându-și efectele.
Astfel, dacă de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit mai multe legi penale care incriminează fapta săvârșită, prevăzând însă condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală sau de sancționare diferite, devin aplicabile dispozițiile art. 5 alin. (1) Cod penal.
În prezenta cauză, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe, faptă prevăzută de art. 336 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 5 alin. (1) Cod penal, deoarece fapta reținută în sarcina sa a fost săvârșită la data de 13.10.2011, iar, până la soluționarea cauzei a intervenit Noul Cod penal.
Instanța are în vedere decizia nr. 265 din 06.05.2014 a Curții Constituționale prin care s-a stabilit că legea penală mai favorabilă urmează să fie determinată prin compararea legilor succesive, urmată de stabilirea în concret a legii mai favorabile și aplicarea acesteia în ansamblu. Astfel, au fost identificate următoarele criterii de determinare a legii penale mai favorabile: condițiile de incriminare, condițiile de tragere la răspundere penală și condițiile referitoare la pedeapsă.
Instanța observă că infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe se sancționa, anterior intrării în vigoare a Noului Cod penal, prin dispozițiile OUG nr. 195/2002 art. 87 alin. (1). Potrivit normei de incriminare, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Dispozițiile art. 336 alin. (1) Cod penal care incriminează aceeași faptă nu diferă din punctul de vedere al conținutului constitutiv al infracțiunii, însă prevăd pedeapsa cu amenda alternativă cu pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Văzând că nu s-au modificat condițiile de tragere la răspundere penală sau condițiile de incriminare, instanța, procedând la compararea regimului sancționator și stabilind că amânarea aplicării pedepsei (spre care instanța se va orienta) nu reprezintă o condamnare și nu atrage după sine anularea permisului de conducere (cum s-ar fi întâmplat dacă se pronunța suspendarea executării pedepsei potrivit Codului penal din 1969), constată că legea nouă este mai favorabilă. Instanța nu se va raporta în alegerea legii penale mai favorabile la dispozițiile art. 18 indice 1 din Codul penal din 1969 întrucât apreciază că acestea nu sunt incidente în cauză raportat la valoarea mare a alcoolemiei și raportat la faptul că fapta inculpatului s-a soldat cu pagube materiale ca urmare a accidentului rutier provocat de către inculpat în acest sens.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că în prezenta cauză legea penală mai favorabilă este Noul Cod penal și, în consecință, va stabili tratamentul sancționator în raport de aceste dispoziții.
Potrivit art. 336 alin. (1) Cod penal, fapta de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau cu amendă.
Sub aspectul laturii obiective, instanța reține că elementul material constă în fapta inculpatului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește 0,80 g/l. Instanța constată că ulterior prelevării probelor biologice și a efectuării expertizei medico-legale de interpretare a valorilor alcoolemiei s-a stabilit că inculpatul ar fi putut avea o concentrație de 1,90 gr. ‰ alcool în sânge la ora 05:30, momentul producerii accidentului, fiind depășite limitele legale.
În ceea ce privește urmarea imediată, infracțiunea incriminată de legea penală este o infracțiune de pericol, rațiunea pe care a avut-o în vedere legiuitorul la momentul incriminării fiind aceea de a responsabiliza cetățenii și de a-i sancționa în ipoteza în care consumă de alcool sau alte substanțe psihoactive, și, aflându-se în stare necorespunzătoare, conduc diverse categorii de vehicule pe drumurile publice, creând o stare de pericol și pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic.
Starea de pericol este incidentă și în privința inculpatului, care, aflat în stare de ebrietate, a pierdut controlul volanului, a lovit cu mașina un pom și încercând să redreseze mașina a lovit și un alt participant la trafic, fiind constatată starea sa după accident.
Legătura de cauzalitate în speță reiese din chiar modul de săvârșirea faptei, respectiv punerea în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul în condițiile în care inculpatul se afla în stare de ebrietate, și starea de pericol generată pentru participanții la trafic.
În concret, instanța observă că reflexele necesare pentru a conduce un vehicul în condiții de siguranță sunt slăbite sub influența alcoolului, fapt ce s-a dovedit și în prezenta cauză, inculpatul pierzând controlul volanului și lovind mașina de un pom și apoi de un alt vehicul.
Pe latură subiectivă, astfel cum reiese din textul de lege, fapta se săvârșește cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, astfel cum este prevăzută de dispozițiile art. 16 alin. (3) lit. b) Cod penal. Potrivit textului de lege, există intenție indirectă când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și, deși nu urmărește producerea lui prin săvârșirea faptei, acceptă posibilitatea producerii sale.
Din atitudinea inculpatului rezultă dincolo de orice dubiu rezonabil că acesta, cunoscând faptul că se află sub influența băuturilor alcoolice, a condus autoturismul, punând în pericol participanții la trafic.
Textul de lege condiționează săvârșirea infracțiunii de îndeplinirea condiției cu privire la conducerea unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.
Condiția arătată de textul de lege este îndeplinită și în raport de circumstanțele din prezenta cauză, instanța reținând că inculpatul a fost surprins în timp ce conducea un autovehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere categoria B. Din verificările efectuate nu s-a reținut lipsa permisului de conducere în ceea ce-l privește pe inculpat.
Totodată, dispozițiile normei de incriminare prevăd că fapta de conducere sub influența băuturilor alcoolice sau altor substanțe trebuie să se săvârșească pe drumurile publice. În prezenta cauză, astfel cum reiese din materialul probator administrat în cauză, rezultă că inculpatul a fost depistat cu ocazia producerii accidentului, pe . din perspectiva dispozițiilor legii penale.
Față de specificul normei de incriminare, instanța reține și faptul că pentru determinarea alcoolemiei, persoana vizată este supusă prelevării de probe biologice, respectiv sânge, astfel cum prevede Ordinul nr. 1512/2013 art. 10-102 .
Având în vedere procedurile prevăzute de lege, prelevarea probelor biologice a avut loc și în prezenta cauză, astfel cum reiese din buletinul de analiză toxicologică, fiind ulterior efectuată o expertiză medico-legală. Din concluziile expertizei instanța rețină că, urmare a calculului retroactiv al alcoolemiei, la momentul producerii accidentului, inculpatul ar fi putut avea în sânge o concentrație de alcool de 1,90 gr. ‰.
Față de considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 732/2014, prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 336 alin. (1) care incriminează fapta de conducere sub influența alcoolului sau a altor substanțe, dacă la momentul prelevării mostrelor biologice alcoolemia depășește limita legală, instanța nu va avea în vedere în ipoteza condamnării, decât rezultatele obținute prin calculul retroactiv al alcoolemiei.
Alcoolemia indicată depășește limita prevăzută de lege, motiv pentru care instanța constată că și această condiție prevăzută de lege pentru reținerea infracțiunii a fost îndeplinită.
Pentru considerentele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de norma de incriminare pentru a reține săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care avea în sânge o concentrație de peste 0,80 g/l alcool în sânge.
Înainte de a proceda la individualizarea sancțiunii penale, văzând că inculpatul a solicitat judecată în baza procedurii simplificate de recunoaștere a învinuirii, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) Cod procedură penală conform cărora, când judecata s-a desfășurat potrivit procedurii simplificate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege se reduc cu o treime, în cazul pedepsei cu închisoarea și cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii.
La stabilirea cuantumului concret al pedepsei urmează să fie avute în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, privind criteriile generale de individualizare, luând în calcul: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul și scopul săvârșirii faptei, antecedentele penale ale inculpatului, precum și conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal.
Instanța constată că inculpatul este la prima abatere de la normele de drept penal, în plus, instanța reține că acesta nu este căsătorit și nu are nici loc de muncă. Cu toate că în rechizitoriu s-a reținut faptul că inculpatul a avut o atitudine oscilantă deoarece a recunoscut că a consumat alcool, declarând de fiecare dată altă cantitate, totuși, instanța consideră că pentru o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice este dificil să menționeze cu precizie cantitatea de alcool consumat, fiind însă de remarcat că a recunoscut din primul moment consumul de alcool. De asemenea, tot cu privire la poziția procesuală a inculpatului, instanța remarcă faptul că a solicitat aplicarea dispozițiilor din materia recunoașterii învinuirii în procesul penal, înțelegând să nu conteste faptele și probatoriul administrat în privința sa.
În dovedirea situației inculpatului s-au depus la dosarul cauzei caracterizări din partea primarului și a preotului, fiind arătat faptul că inculpatul este un cetățean cinstit și onorabil, cu un comportament deosebit la nivelul comunității.
Față de faptul că pedeapsa prevăzută de lege în privința infracțiunii de conducere sub influența alcoolului este închisoarea alternativ cu pedeapsa amenzii, instanța apreciază că în raport de condițiile concrete din prezenta cauză se impune stabilirea unei pedepse cu închisoarea.
Pentru aceleași motive, instanța, în baza dispozițiilor art. 336 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. (1) Cod penal, urmează să stabilească pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice sau a altor substanțe reținută în sarcina inculpatului.
În raport de situația concretă și de intervalul lung de timp care a trecut de la data săvârșirii faptei și până la judecarea cauzei, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și dacă nu se dispune executarea în regim de detenție a pedepsei.
În concret, instanța apreciază că pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat în tot timpul ce a trecut de la săvârșirea faptei. De asemenea, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, instanța consideră că reeducarea și prevenirea săvârșirii de alte infracțiuni, precum și implementarea importanței valorilor sociale în conștiința inculpatului se pot realiza și prin amânarea aplicării pedepsei.
Pentru motivele expuse va face aplicarea dispozițiilor art. 83 Cod penal potrivit cărora dacă pedeapsa stabilită nu este mai mare de 2 ani, inculpatul nu a mai suferit anterior condamnări la pedeapsa închisorii, și-a manifestat acordul în vederea prestării muncii în folosul comunității, iar instanța, în raport de circumstanțele factuale și cele personale ale inculpatului, apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru perioadă determinată.
Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, supravegherea condamnatului se dispune pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de amânare a aplicării pedepsei. Pe durata termenului de supraveghere, instanța impune inculpatului să respecte obligațiile prevăzute de lege în cuprinsul art. 85 alin. (1) Cod penal, respectiv:
a) Să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta;
b) Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) Să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) Să comunice schimbarea locului de muncă;
e) Să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Potrivit art. 85 alin. (2) lit. b) Cod penal, instanța va impune inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În raport de dispozițiile art. 83 alin. (4) Cod penal, prin prezenta hotărâre, instanța va atrage atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare, arătându-i acestuia că, dacă nu respectă obligațiile care au fost puse în sarcina sa ori dacă săvârșește noi infracțiuni pe durata termenului de supraveghere, se poate revoca măsura și dispune executare a pedepsei.
Pentru motivele expuse, instanța urmează să amâne aplicarea pedepsei de 1 an închisoare stabilită în sarcina inculpatului și să-i impună acestuia ca, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, să respecte măsurile de supraveghere și obligațiile prevăzute de lege.
Instanța constată că nu s-au luat măsuri preventive privative de libertate față de inculpat pe parcursul procesului penal.
De asemenea, față de natura infracțiunii săvârșite, respectiv o infracțiune de pericol, constată că nu există latură civilă în dosar.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, dispozițiile art. 274 alin. (1) Cod procedură penală stabilesc faptul că plata cheltuielilor avansate de stat, în caz de amânare a aplicării pedepsei, se suportă de către inculpat.
Instanța constată că prin rechizitoriu s-au stabilit cheltuieli judiciare în cuantum de 1000 lei aferente fazei de urmărire penală. Pentru faza de cameră preliminară și judecată, instanța stabilește cheltuieli în cuantum de 100 de lei.
Cumulând sumele, în baza dispozițiilor art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, instanța urmează să-l oblige pe inculpat la plata sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 336 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal și art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, stabilește în sarcina inculpatului C. C. M. (fiul lui M. și Anicuța, născut la data de 27.03.1988, în București, domiciliat în com. B. A., .. 473, jud. Prahova, cetățean român, necăsătorit, fără antecedente penale, posesor al C.I. . nr._, CNP_) pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe”.
În baza art. 83 din Codul penal amână aplicarea pedepsei de 1 an închisoare pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, stabilit conform art. 84 din Codul penal.
În baza art. 85 alin. (1) din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Prahova, la datele fixate de către acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului său de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) din Codul penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probațiune Prahova.
În baza art. 85 alin. (2) lit. c) din Codul penal, impune inculpatului C. C. M. obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Prahova sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 83 alin. (4) teza ultimă din Codul penal, atrage atenția inculpatului C. C. M. asupra dispozițiilor art. 88 din Codul penal privind revocarea amânării aplicării pedepsei cu consecința aplicării pedepsei și executării pedepsei închisorii în regim de detenție, în cazul nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse de instanță, precum și în cazul în care inculpatul mai săvârșește o infracțiune pe parcursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, obligă pe inculpatul C. C. M. la plata către stat a sumei de 1.100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (1.000 lei din faza de urmărire penală și 100 lei din faza de cameră preliminară și judecată).
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.12.2015.
Președinte,
M. M. O.
Grefier,
M. R.
Redactat / Tehnoredactat jud. M.M. O. + grefier M. R.
2 exemplare/06.01.2016.
| ← Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... | Desfiinţare înscrisuri. Art.315 lit. d NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
