Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Sentința nr. 225/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 225/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 08-04-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA PENALĂ Nr. 225/2015
Ședința publică de la 08 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – T. G.
Grefier - D. R. G.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a fost reprezentat prin procuror U. M..
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul B. V., având ca obiect - conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (art.336 NCP).
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 13.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a fixat termen în vederea pronunțării la data de 27.03.2015 și ulterior pentru astăzi, 08.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată că prin rechizitoriul nr.4500/P/2013 din 23.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a fost trimis în judecată inculpatul B. V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 al.1 C.p. cu aplic. art.5 C.p., constând în aceea că la data de 22.03.2013, în jurul orei 00.30, inculpatul a condus autovehiculul marca Renault Symbol cu nr._ în București, pe . sânge o îmbibație alcoolică de cca 2,40 gr.%o.
Prin încheierea nr._ din 10.11.2014, judecătorul de cameră preliminară a dispus următoarele:”Respinge cererile invocate de inculpatul B. V..
În temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen. constată legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.4500/P/2013 din data de 23.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București privind pe inculpatul B. V., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 5 C.p.
În temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen. constată legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
Dispune începerea judecății cauzei privind pe inculpatul B. V.”.
În ședința publică din 30.01.2015 inculpatul a declarat că nu recunoaște săvârșirea faptei, menționând în esență că, deși consumase anterior depistării sale de către organele de cercetare penală alcool, nu a condus autoturismul pe drumurile publice, ci doar a staționat în interiorul acestuia, câtă vreme s-a ocupat de schimbarea unei roți .
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat și martorul E. I., iar inculpatul a depus la dosarul cauzei o . înscrisuri în circumstanțiere și în susținerea poziției sale procesuale.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța reține următoarele:
În fapt, instanța reține că la data de 22.03.2013, în jurul orei 00.30, inculpatul B. V. a condus autovehiculul marca Renault Symbol cu nr._ în București, pe . sânge o îmbibație alcoolică de cca 2,40 gr.%o.
Situația de fapt reținută de instanță este dovedită prin următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de depistare (f.6 -7 d.u.p.), coroborat cu buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie (f.12 - d.u.p.), din care rezultă că inculpatul avea în sânge, la ora 01.40, o alcoolemie de 2,50 gr.%o, iar la ora 02.40, o alcoolemie de 2,40 gr.%o, și raportul de expertiză medico-legală nr.A_ (f.14-15 - d.u.p.) întocmit în cauză de I.N.M.L. „M. Minovici” București, care a stabilit, în urma calculului retroactiv al alcoolemiei, că la momentul depistării inculpatul putea avea o alcoolemie de cca 2,50-2,60 gr.%o, precum și cu declarațiile martorilor V. D. M. și G. I. C. (f. 43-45 - d.u.p.) și ale inculpatului (f.39-40 - d.u.p.), precum și cu declarațiile martorului E. I. (f. 26-28 - d.u.p.) și ale inculpatului (f.19-23 - d.u.p.), aceasta din urmă recunoscând în cursul urmăririi penale faptul că a condus autoturismul fiind sub influența băuturilor alcoolice.
Astfel, instanța reține că, la data de 22.03.2013, în jurul orei 00.30, organele de poliție rutieră au oprit pentru control auto marca Renault Symbol cu nr._, ce era condus pe . inculpatul B. V..
În urma controlului efectuat în cauză, organele de poliție au constatat că inculpatul B. V., emana vapori de alcool în aerul expirat, motiv pentru care s-a procedat la testarea acestuia cu aparatul alcooltest, care la ora 00.56 a indicat o concentrație de 0,76 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În consecință inculpatul a fost condus la INML în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
În prezența martorului asistent E. I., organele de poliție au întocmit proces verbal de depistare, care a fost semnat și de către inculpat, fără să formuleze obiecțiuni cu privire la cele consemnate în acesta.
În urma recoltării probelor de sânge la INML s-a stabilit că inculpatul B. V. avea în sânge la ora 01.40 o alcoolemie de 2,50 gr.%o, iar la ora 02.40, o alcoolemie de 2,40 gr.%o, așa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.A_ din data de 10.12.2013.
Pentru stabilirea alcoolemiei la momentul depistării, în cauză s-a dispus și efectuat raportul de expertiză medico-legală nr . A_ din data de 24.02.2014, privind calculul retroactiv al alcoolemiei, din care reiese că la orele 00.30 inculpatul B. VIRGIULIU putea avea, teoretic, o alcoolemie în creștere de cca.2,50-2,60 gr.%o, în funcție de ritmul individual de absorbție a alcoolului în organism.
Cu ocazia audierii sale, în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut faptul că în noaptea de 21.03.2013, a consumat alcool, declarând că între orele 22.00-24.00 a consumat personal cantitatea de 1500 ml bere, pe nemâncate, iar în dimineața zilei de 22.03.2013, în jurul orelor 00.30, în timp ce conducea autovehiculul marca Renault Symbol cu nr._ în București, pe . oprit pentru control de către organele de poliție, care l-au testat cu aparatul etilotest și condus la sediul INML, în vederea recoltării de probe biologice.
Martorul E. I. a confirmat situația de fapt reținută de organele de urmărire penală.
Cu ocazia audierii sale de către instanță, inculpatul B. V., a revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, arătând că în realitate deși era sub influența băuturilor alcoolice nu a fost depistat conducând în trafic, ci a fost depistat staționând la volanul autoturismului său într-o parcare.
Declarația acestuia este apreciată de către instanță ca fiind nesinceră și urmează a fi înlăturată, având în vedere că este contrazisă de întregul material probator administrat.De asemenea, înscrisurile depuse de către inculpat în susținerea declarației sale date în fața instanței vor fi apreciate ca neconcludente soluționării cauzei, având în vedere că acestea nu conțin imagini de la locul și din momentul săvârșirii faptei.
De menționat că prin încheierea din 30.01.2015, instanța a încuviințat pentru inculpat proba cu doi martori pe situația de fapt, ulterior inculpatul renunțând la această probă, în contextul în care nici măcar nu a reușit să arate identitatea acestora.
Față de aceste aspecte, instanța reține că declarația inculpatului dată în cursul cercetării judecătorești este una confuză, inculpatul precizând că nu își mai amintește o . aspecte, de o importanță covârșitoare în susținerea noii sale poziții procesuale.Astfel, inculpatul a declarat că nu își mai amintește dacă atunci când a fost depistat de organele de poliție motorul autoturismului era pornit sau nu, neputând preciza nici unde erau cheile acestuia.De asemenea, instanța reține că inculpatul nu a oferit o explicație plauzibilă pentru faptul că a semnat procesul verbal de depistare fără să formuleze obiecțiuni și că ulterior, fiind audiat în cursul urmăririi penale atât în calitate de învinuit, cât și în calitate de inculpat a declarat că recunoaște săvârșirea faptei, astfel cum s-a reținut în rechizitoriu.
Ca și chestiune prealabilă, având în vedere succesiunea în timp a două legi penale, de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei, instanța va face aplic. disp. art.5 C.p., urmând să stabilească prin analiză comparativă legea mai favorabilă aplicabilă în cauză.
La data săvârșirii infracțiunii, infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală de 0,80 gr/l alcool pur în sânge era prev. de disp. art.87 al.1 din OUG nr.195/2002 Rep., fiind prevăzută cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar la momentul judecării cauzei, după . noului cod penal este incriminată de disp. art.336 al.1 C.p., fiind prevăzută cu închisoare de la 1 la 5 ani sau amenda.
Față de împrejurarea că sub aspectul limitelor de pedeapsă, infracțiunea astfel cum este prevăzută de codul penal actual prevede și posibilitatea aplicării unei amenzi, este mai favorabilă legea penală actuală .
Având în vedere însă că instanța nu se va orienta către o pedeapsă cu amenda, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei legea veche este mai favorabilă inculpatului, aceasta permițând instanței să aplice inculpatului o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, instituție care este evident mai favorabilă decât amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, astfel cum sunt acestea reglementate de codul penal în vigoare de la 01.02.2014.În raport de aceste precizări, instanța apreciază că legea aplicabilă în cauză, mai favorabilă inculpatului este legea veche, respectiv codul penal din 1968.
Pe cale de consecință instanța va dispune în baza art. 386 C.p.p. schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului B. V., din infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 NC.p, astfel cum s-a reținut în rechizitoriu, în infracțiunea prev. de. art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 Rep.cu aplic art. 5 alin. 1 NC.p.
În drept, fapta inculpatului B. V. care la data de 22.03.2013, în jurul orei 00.30, a condus pe drumurile publice un autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prevăzută de lege, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.87 al.1 din O.UG. nr.195/2002, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr.63/2006 cu aplic. art.5 N.C.p.
Elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală de 0,80 gr/l alcool pur în sânge. Urmarea imediată o reprezintă starea de pericol pentru participanții la traficul rutier, raportul de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultând din însăși săvârșirea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea prevăzută de art. 87 alin 1 din OUG 195/2002 rep. se săvârșește cu intenție directă, inculpatul prevăzând producerea stării de pericol pentru circulația pe drumurile publice.
Instanța constată dovedită vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, constată că această faptă este stabilită și din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la persoana inculpatului care permit stabilirea unei pedepse.
Având în vedere cele expuse, instanța va aplica inculpatului pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal din 1968, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal din 1968.
Sub acest aspect, instanța reține pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, precum și vârsta (48 ani) și conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, relevantă fiind în acest sens lipsa antecedentelor penale (f.6 dosar), dar și alcoolemia mare a inculpatului la momentul depistării sale în trafic, precum și atitudinea oscilantă a acestuia pe parcursul procesului penal, astfel încât pedeapsa stabilită de către instanță va fi de 1 an închisoare.
În privința pedepselor accesorii si complementare, instanța reține că potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Astfel, în baza art.71 din Codul penal, va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b din Codul penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că natura faptei săvârșite, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
Nu va interzice inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.
Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece condamnatul nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.
Cât privește modalitatea de executare, în raport de criteriile anterior menționate și apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără executarea acesteia, va dispune, conform art.81 din Codul penal din 1968 cu aplic. art.5 N.C.p., suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art.82 din Codul penal din 1968.
În baza art.71 alin.5 din Codul penal din 1968, va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Va pune în vedere inculpatului dispozițiile art.83 din Codul penal din 1968, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.274 al.1 C.p.p., inculpatul va fi obligat la plata a 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art.386 alin.1 C.proc.pen. rap. la art.5 C.pen. admite cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute prin actul de sesizare, din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.336 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.5 C.p. în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 87 al.1 din OUG nr.195/2002, republicată cu aplicarea art.5 C.p., formulată de reprezentantul Ministerului Public.
În temeiul art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplic. art.5 C.pen. condamnă pe inculpatul B. V.,fiul lui V. și M., născut la data de 06.07.1966 în mun.București ,domiciliat în București, ..13, sector 1 ,CNP-_, cetățean român, fără loc de muncă, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita prevăzută de lege.
În temeiul art.71 C.pen. din 1969, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. din 1969, pe durata executării pedepsei.
În temeiul art.81 C.pen. din 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 (trei) ani calculat potrivit dispozițiilor art.82 C.pen. din 1969.
În temeiul art.71 alin.5 C.pen. din 1969 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executarii pedepsei principale.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor care atrag revocarea suspendării condiționate a pedepsei prevăzute de art.83 C.pen. din 1969.
În temeiul art.274 alin.1 C.proc.pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 08.04.2015.
Președinte, Grefier,
T. G. D. R.
Red.jud.T.G./04.05.2015
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 290/2015.... | Violare de domiciliu. Art.224 NCP. Sentința nr. 226/2015.... → |
|---|
