Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Sentința nr. 247/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 247/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 14-04-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința penală nr.247/2015
Ședința publică de la 14.04.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: O. V.
GREFIER: A. F. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a fost reprezentat de procuror C. R. A..
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpat M. M. C., având ca obiect conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (art.336 NCP)
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 31.03.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 14.04.2015 pentru când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr.3450/P/2012 din data de 03.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M. M. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută și pedepsită de art.336 alin.1 C.pen. cu aplic art.5 C.pen.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că la data de 10.03.2012, în jurul orelor 11:45, în timp ce conducea auto marca Renault cu nr. CK 32 – 09 pe Calea Griviței dinspre . . cu .>M. M. C. a intrat în coliziune cu auto marca Dacia cu nr._, ce era condus, din sens opus, de către martorul D. G..
Situația de fapt reținută prin actul de sesizare rezultă din următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului (filele 6 – 25, d.u.p.); buletin de analiză toxicologică-alcoolemie (fila 41, d.u.p.); rapoarte de expertiză medico-legală (filele 32, 45 – 46, d.u.p.); declarațiile martorilor (filele 58 – 59, d.u.p.); declarațiile inculpatului (filele 49 - 57, d.u.p.).
Prin Încheierea de ședință din data de 17.03.2015, pronunțată în camera de consiliu, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitateasesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, stabilind termen de judecată data de 31.03.2015 (filele 23 – 24).
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului M. M. C. dispozițiile art.374 și urm. C.proc.pen., respectiv că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare, caz în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii se reduc cu o pătrime, potrivit art.396 alin.10 C.proc.pen.
Inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art.374 alin.4 C.proc.pen., astfel încât instanța, în temeiul art.375 C.proc.pen., a procedat la audierea inculpatului M. M. C. în conformitate cu art.378 C.proc.pen., acesta arătând că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței și că dorește ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Declarația inculpatului a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei.
În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
La dosarul cauzei s-a depus fișa de cazier judiciar a inculpatului, potrivit căreia acesta nu este cunoscut cu antecedente penale (fila 15).
Pe parcursul procesului penal nu a fost dispusă față de inculpat nicio măsură preventivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale și al judecății, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 10.03.2012, în jurul orelor 11:45, autoturismul marca Renault, cu nr. de înmatriculare CK 32 – 09, condus de inculpatul M. M. C., în municipiul București, pe Calea Griviței a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, condus de martorul D. G..
Urmare a impactului a rezultat vătămarea corporală a conducătorului autoturismului marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_ și a pasagerilor din autoturism, numiții D. G., D. A. și M. M. A..
Sosite la fața locului, organele de poliție au constatat că inculpatul M. M. C. emana vapori de alcool în aer, motiv pentru care a fost testat cu aparatul alcooltest, care la ora 12:43 a indicat o concentrație de 0,68 mg/l alcool pur în aerul expirat (fila 35, d.u.p.).
Ca urmare, inculpatul M. M. C. a fost condus la INML în vederea recoltării de probe biologice.
La Institutul Național de Medicină Legală inculpatului M. M. C. i s-au recoltat două probe de sânge. Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.A12/2367 din data de 14.03.2012, inculpatul la ora 14:55 avea o alcoolemie de 0,95 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 15:55, avea o alcoolemie de 0,70 g/l alcool pur în sânge (fila 41, d.u.p.).
În vederea stabilirii alcoolemiei la momentul producerii evenimentului rutier, respectiv la ora 11:45, în cauză s-a dispus și efectuat o expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei. Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.1843/i/2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei se apreciază că în data de 10.03.2012 la ora 11:45, inculpatul M. M. C. ar fi avut o alcoolemie teoretică în descreștere de cca 1,70 g/l alcool pur în sânge (fila 46, d.u.p.).
În prezența martorului asistent B. G., organele de poliție au întocmit procesul verbal de cercetare la fața locului (filele 6 – 25, d.u.p.).
Fiind audiat în cauză, inculpatul M. M. C. a recunoscut săvârșirea faptei, respectiv că în noaptea de 10.03.2012, a consumat alcool, respectiv că între orele 00:00 – 03:00 a consumat cantitatea de 1000 ml. bere, pe mâncate, iar în jurul orelor 11:45, a fost implicat într-un accident rutier, soldat cu vătămarea corporală a trei persoane (filele 49 – 57, d.u.p.).
În același sens este și declarația martorului D. G., care arată că la data de 10.03.2012, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ a fost tamponat de autoturismul condus de inculpat (fila 58, d.u.p.).
Vinovăția inculpatului M. M. C. rezultă fără dubii și din declarația acestuia dată în cursul judecății, prin care a recunoscut în totalitate fapta reținută prin actul de sesizare a instanței și a solicitat aplicarea procedurii prevăzută de art.396 alin.10 C.proc.pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
În drept, instanța constată că prin Rezoluția din data de 12.08.2013, organele de poliție au dispus începerea urmăririi penale față de M. M. C., sub aspectul infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată (fila 2, d.u.p.). Rezoluția menționată a fost confirmată la aceeași dată de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București (fila 3, d.u.p.).
Prin Ordonanța nr.3450/P/2012 din data de 28.03.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul M. M. C. este cercetat din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.336 alin.1 C.pen., cu aplic. art.5 C.pen. (fila 4, d.u.p.).
Potrivit art.5 C.pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o altă lege penală, se va face aplicarea legii mai favorabile. Astfel, având în vedere data comiterii faptei (10.03.2012) și data pronunțării prezentei sentințe, se impune analiza prevederilor incidente potrivit ambelor legi penale, urmând a fi aplicată legea care permite, în concret, o situație mai favorabilă inculpatului.
Deși în aparență, noul cod penal ar putea fi considerat ca reglementând un tratament sancționator mai blând, având în vedere faptul că pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art.336 alin.1 C.pen, este prevăzută ca pedeapsă alternativă amenda, spre deosebire de vechea reglementare, aplicarea legii penale mai favorabile trebuie realizată în concret și raportată la ansamblul circumstanțelor cauzei, precum și la orientarea instanței în ceea ce privește atât natura și cuantumul pedepsei care urmează a fi aplicate, cât și modalitatea de executare a pedepsei.
Astfel, având în vedere orientarea instanței către aplicarea unei pedepse cu închisoarea și față de constatarea că nu este necesară executarea acesteia în regim de detenție, instanța va face analiza instituția amânării aplicării pedepsei prevăzute de noul cod penal în comparație cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzute de Codul penal anterior.
Instanța constată faptul că deși amânarea aplicării pedepsei pare a fi o instituție asemănătoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, între aceste instituții există o . diferențe. Se reține faptul că persoana cu privire la care se dispune amânarea aplicării pedepsei va trebui să respecte cinci măsuri de supraveghere, instanța putând totodată să îi impună și respectarea uneia sau mai multor obligații, în timp ce condamnatul care beneficiază de suspendarea condiționată a executării pedepsei nu va fi supus niciunei măsuri de supraveghere sau obligații și, prin urmare, față de aceste considerente, legea penală mai favorabilă în cauza de față este vechiul cod penal.
Având în vedere dispozițiile art.5 C.pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile, precum și Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, instanța, în temeiul art.386 alin.1 C.proc.pen., va proceda la schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art.336 alin.1 C.pen., cu aplic. art.5 C.pen., în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută și pedepsită de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplic. art.5 C.pen.
Fapta inculpatului M. M. C., care la data de 10.03.2012, în jurul orelor 11:45, a condus autoturismul marca Renault, cu nr. de înmatriculare CK 32 - 09, în municipiul București, pe Calea Griviței, dinspre . . alcoolemie de 1,70 g/l alcool pur în sânge și producând un accident rutier, la intersecția cu . constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută și pedepsită de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată.
Astfel, din punctul de vedere al laturii obiective, elementul materialal infracțiunii se caracterizează prin acțiunea inculpatului M. M. C. de conducere a unui autovehicul pe un drum public, respectiv pe Calea Griviței din municipiul București, din sectorul 1, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv de 1,70 g/l alcool pur în sânge.
Infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge este o infracțiune de pericol, rezultatul faptei constând într-o stare contrară celei existente anterior, stare de pericol sub imperiul căreia valoarea socială constând în siguranța circulației pe drumurile publice este amenințată, relațiile create în jurul și datorită acestei valori neputându-se desfășura normal.
Cum starea de pericol se produce prin însăși săvârșirea faptei, legătura de cauzalitate între ele este implicită, rezultând din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție indirectă, modalitate prevăzută de art.19 alin.1 lit.b C.pen. din 1968, dat fiind că inculpatul M. M. C. a prevăzut starea de pericol care rezultă din săvârșirea infracțiunii și, deși nu a urmărit rezultatul, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Pe plan subiectiv, inculpatul M. M. C. a avut o atitudine de indiferență față de eventualitatea producerii unui accident de circulație, accident care s-a și produs, urmare a faptului că se afla la volanul autoturismului, având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală. Acest comportament caracterizează în raport cu rezultatul eventual, intenția indirectă a inculpatului.
Întrucât fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat, atrăgând răspunderea penală conform art.17 C.pen. din 1968, instanța urmează să pronunțe o soluție de condamnare a acestuia.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța va avea în vedere dispozițiile art.72 alin.1 C.pen. din 1968 și ale art.52 C.pen. din 1968.
În conformitate cu dispozițiile art.52 C.pen. din 1968 și art.72 C.pen. din 1968, instanța va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în temeiul art.181 alin.2 C.pen. din 1968, urmând a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, precum și urmarea produsă. Astfel, instanța apreciază că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social mediu, având în vedere că fapta a fost de natură să pună în pericol siguranța traficului rutier, ținând cont și de faptul că acest pericol nu s-a produs în mod efectiv, iar pedeapsa aplicată trebuie să confere siguranță în forța ocrotitoare a legii, dar și în exemplul moral, în sensul că o pedeapsă eficientă și proporțională cu gravitatea faptei descurajează săvârșirea unor asemenea fapte penale îndreptate împotriva siguranței circulației pe drumurile publice.
Întrucât cunoașterea caracteristicilor unui infractor prezintă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social al acestuia și pentru stabilirea unei pedepse eficiente, instanța de judecată a verificat situația antecedenței penale a inculpatului M. M. C., constatând că acesta se află la prima încălcare a legii penale.
De asemenea, instanța reține că acesta a avut o atitudine parțial sinceră în cursul urmăririi penale, inițial negând consumul de alcool, potrivit buletinului de examinare clinică (fila 37, d.u.p.), iar ulterior declarând că a consumat bere, dar în final, în cursul judecății a recunoscut săvârșirea faptei.
În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanța reține că potrivit art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, fapta dedusă judecății se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Totodată, având în vedere că la termenul din data de 31.03.2015 inculpatul M. M. C. a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art.374 alin.4 C.proc.pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, fără a solicita administrarea de probe, instanța urmează a da deplină eficiență dispozițiilor art.396 alin.10 C.proc.pen., potrivit cărora, se va pronunța condamnarea inculpatului, care, în cazul pedepsei închisorii, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, astfel încât limitele de pedeapsă la care se va raporta instanța în dozarea sancțiunii pe care o va aplica sunt închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni.
Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, instanța apreciază că în cauză se impune aplicarea unei pedepse inculpatului cu închisoarea în cuantum de 1 (un) an, reprezentând o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege după aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 C.proc.pen., cuantum suficient, în opinia instanței, pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei. Instanța are în vedere alcoolemia mare avută de inculpat, faptul că acesta a produs un accident de circulație și faptul că pe parcursul urmăririi penale inculpatul și-a schimbat declarațiile în ceea ce privește felul și cantitatea băuturilor alcoolice consumate.
Sub aspectul individualizării modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța constată că potrivit art.81 C.pen. din 1968 instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda; infractorul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art.38 C.pen. din 1968; se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia
În cauză, pedeapsa închisorii ce urmează să fie executată este de 1 (un) an închisoare, încadrându-se în dispozițiile art.81 alin.1 lit.a C.pen. din 1968.
Din fișa de cazier existentă la dosar, rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art.81 alin.1 lit.b C.pen. din 1968.
Totodată, față de natura faptei, precum și lipsa antecedentelor penale, a modului cum inculpatul a înțeles să coopereze cu organele judiciare, instanța consideră că finalitatea pedepsei (educarea în spiritul respectării legilor) poate fi atinsă chiar fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. Dincolo de acest rol al condamnării, instanța apreciază că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale ale inculpatului, or, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.
Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art.81 C.pen. din 1968, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 C.pen. din 1968.
În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, instanța reține că deși art.71 alin.2 C.pen. din 1968 prevede: “condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art.64 lit.a - c C.pen. din 1968 din momentul în care hotărârea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei…”, totuși, prin Decizia nr.74 din 05.11.2007, instanța supremă a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza I – C.pen. din 1968 nu se va face automat, ci va fi supusă aprecierii instanței în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 C.pen. din 1968.
De asemenea, față de prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată pe marginea acestui articol (de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui o măsura disproporționată, față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului.
Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, „deținuții continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție, cu excepția dreptului la libertate. Orice altfel de restricție la alte drepturi trebuie să fie justificată”. Curtea acceptă că o societate democratică are posibilitatea de a lua măsuri pentru a se proteja împotriva activităților care urmăresc distrugerea drepturilor și libertăților enunțate de Convenție, o situație în care instituirea unor restricții în privința drepturilor electorale este apreciată ca justificată fiind aceea în care un individ a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice, sau a avut un comportament prin care a pus în pericol starea de drept sau bazele democrației. Prin urmare, interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art.3 Protocolul 1 din Convenție.
Instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu-i va interzice exercițiul acestui drept. Comportamentul antisocial al acestuia relevă însă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. din 1968. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei.
Pentru aceste motive, în baza art.71 C.pen. din 1968, instanța va interzice inculpatului M. M. C., drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a-II-a și lit.b C.pen. din 1968, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.
În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei și că instanța urmează a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului, în temeiul art.71 alin.5 C.pen. din 1968 instanța va suspenda și executarea pedepselor accesorii. Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.pen. din 1968, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Pe cale de consecință, în ipoteza în care inculpatul nu va săvârși o nouă infracțiune pe parcursul termenului de încercare și nici nu se va pronunța revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, acesta va fi reabilitat de drept la expirarea termenului de încercare, conform art.86 C.pen. din 1968. În temeiul dispozițiilor art.274 alin.1 C.proc.pen., va obliga pe inculpatul M. M. C. la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.272 alin.1 și 2 C.proc.pen., onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.386 alin.1 C.proc.pen. dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul M. M. C. a fost trimis în judecată din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.336 alin.1 C.pen., cu aplic. art.5 C.pen. în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplic. art.5 C.pen.
În temeiul art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, cu aplic. art.5 C.pen. și cu aplic. art.396 alin.10 C.proc.pen. condamnă pe inculpatul M. M. C., fiul lui A. și M., născut la data de 23.07.1973 în Iași, domiciliat în București, ..4, sector 3, cetățean român, căsătorit, are loc de muncă, un copil minor, necunoscut cu antecedente penale, posesor CI . nr._ CNP_, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În temeiul art.71 C.pen. din 1968, aplică inculpatului M. M. C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. din 1968, pe durata executării pedepsei.
În temeiul art.81 C.pen. din 1968 suspendă condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 (trei) ani calculat potrivit dispozițiilor art.82 C.pen. din 1968.
În temeiul art.71 alin.5 C.pen. din 1968 suspendă executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor care atrag revocarea suspendării condiționate a pedepsei prevăzute de art.83 C.pen. din 1968.
În temeiul art.274 alin.1 C.proc.pen., obligă pe inculpatul M. M. C. să plătească suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.272 alin.1 și 2 C.proc.pen. onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție.
Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 14.04.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Judecător O. V. V. A. F.
| ← Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... | Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 329/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
