Delapidarea. Art.295 NCP. Încheierea nr. 03/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 03/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 06-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
ÎNCHEIERE
Ședința publica de la 03.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: O. V.
GREFIER: A. F. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a fost reprezentat de procuror C. R. A..
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpata T. I. și pe parte civilă ., având ca obiect - delapidarea (art.295 NCP).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.03.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 06.03.2015 pentru când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
P. rechizitoriul nr._/P/2012 din data de 13.08.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 19.08.2014 sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei T. I. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută și pedepsită de art.295 alin.1 C.pen. cu aplic. art.35 alin.1 C.pen. și cu aplic. art.5 C.pen.
Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut că inculpata T. I., în calitate de vânzător, cu atribuții de gestionar, la ., punctul de lucru situat în municipiul București, ..68, sectorul 1, în luna septembrie 2011 și-a însușit din gestiune, în folos propriu, suma de_,32 lei.
Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: declarațiile inculpatei (filele 9 – 20, d.u.p.); raport de expertiză contabilă judiciară (filele 38 – 46, d.u.p.); extras ONRC . (filele 48 – 50, d.u.p.); proces verbal de inventariere și acte anexă (filele 52 – 57, d.u.p.); contract individual de muncă, fișa postului și contract garanție (filele 64 – 70, d.u.p.); înscrisuri contabile gestiune magazin (filele 71 – 112, d.u.p.); angajamente de plată (filele 113 – 114, d.u.p.).
P. încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 12.09.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății (fila 13).
La data de 19.09.2014, . s-a constituit parte civilă cu suma de_,42 lei, reprezentând suma delapidată de inculpata T. I., fostă angajată a societății comerciale (fila 17).
În ședința de judecată din data de 28.10.2014, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatei dispozițiile art.374 alin.4 C.proc.pen. rap. la art.396 alin.10 C.proc.pen., privind judecata în procedură simplificată.
Inculpata a arătat că solicită ca judecata sa aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art.374 alin 4 C.proc.pen. și urm.
În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpată, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Analizând actele și lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al judecății, instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt, inculpata T. I., în cursul lunii septembrie 2011, inculpata și-a însușit din gestiune suma de 27.414,32 lei.
Astfel, la data de 11.10.2012, . a depus la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 bucurești o plângere împotriva inculpatei T. I., arătând că în perioada lunii septembrie 2011 ca urmare a inventarului efectuat s-a constatat în gestiunea societății o lipsă de mărfuri în valoare de_,86 lei și că prejudiciul cauzat ca urmare a lipsurilor a fost recunoscut de T. I. prin însușirea procesului verbal de inventariere din 27.09.2011 (fila 8, d.u.p.).
Persoana vătămată a depus la dosar procesul verbal de inventariere înregistrat la . sub nr.6441/27.09.2011 (filele 52 – 53, d.u.p.).
Din procesul verbal menționat rezultă că în urma inventarierii faptice efectuate la magazinul de desfacere carne de pasăre aparținând .>, magazin situat pe . municipiul București s-a constatat în gestiunea inculpatei T. I. prin compararea soldului scriptic cu soldul faptic următoarele lipsuri: lipsă gestiune_,32 lei, lipsă ambalaje 1100 lei, marfă degradată 811,89 lei, contravaloare transport 12,18 lei, marfă degradată 76,65 lei.
Inculapta T. I. a fost audiată în cauză și cu ocazia declarațiilor date a recunoscut în mod constant lipsurile în gestiune, cu excepția mărfurilor degradate care au trebuit aruncate și a ambalajelor.
Având în vedere situația de fapt, organul de urmărire penală a dispus efectuarea unei experize în cauză. Potrivit raportului de expertiză contabilă judiciară din data de 28.04.2014, inculpata T. I. a prejudiciat . cu suma de_,04 lei.
Potrivit fișei postului, inculpata T. I. avea ca atribuții: probează calitatea mărfurilor expuse spre vânzare, încasează bani sau/și bonuri de masă, realizează monetarul banilor încasați, depune sumele de bani obținute din vânzarea mărfurilor în conturile deschise la Raiffeisen Bank și BRD, depozitează și păstrează produsele conform procedurilor standard, realizează recepția mărfurilor, etc.
Analizând atribuțiile pe care inculpata T. I. le avea potrivit fișei postului, rezultă că avea atribuții principale privind gestionarea și administrarea bunurilor recepționate la punctul de lucru și depunerea sumelor încasate din vânzarea acestora în conturile societății comerciale, ceea ce duce la concluzia că inculpata T. I. poate avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de delapidare.
Potrivit răspunsului la obiectivul 2 din expertiza efectuată în cauză, în cursul urmăririi penale, inculpata T. I. a fost angajată ca gestionar-casier la magazinul aparținând . situat în municipiul București, fapt ce rezultă și din contractul individual de muncă înregistrat sub nr.1116/30.10.2010 în registrul general al salariaților . (fila 41, d.u.p.).
În răspunsul la obiectivul nr.3 expertul contabil a concluzionat că la punctul de lucru al societății comerciale, unde inculpata era casier-gestionar, în luna septembrie 2011 au fost recepționate de inculpată mărfuri sosite în baza avizelor de expediție în valoare de_,53 lei. Marfa recepționată în luna septembrie 2011, conform NIR-urilor semnate de inculpata T. I. a fost în valoare de_,45 lei, iar soldul final având în vedere soldul inițial la început de lună și marfa intrată și vândută până la data controlului trebuia să fie de_,54 lei (fila 42, d.u.p.).
Potrivit răspunsului la obiectivul 5 al expertizei, suma de_,32 lei reprezintă contravaloarea mărfurilor lipsă la inventar, deoarece soldul final trebuia să fie de_,54 lei, dar s-a constatat drept încasări numai 135,04 lei, suma de_,32 lei trebuind depusă cu titlu de încasări (fila 43, d.u.p.).
Având în vedere că la termenul din data de 11.11.2014, inculpata T. I. a declarat că în fiecare lună a plătit o garanție către . și că în fiecare lună i se reține din salariu aproximativ 200 lei în contul A., instanța a solicitat persoanei vătămate ., care s-a constituit parte civilă date suplimentare cu privire la prejudiciul achitat de inculpată.
Urmare a relațiilor comunicate de partea civilă și ulterior și a celor arătate de inculpată, suma de plată este de_,42 lei.
În drept, fapta inculpatei T. I. care în cursul lunii septembrie 2011, în calitate de casier-gestionar la punctul de lucru situat în municipiul București al . și-a însușit din patrimoniul societății comerciale suma de 28.402,42 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare.
Având în vedere că între data săvârșirii infracțiunii și data judecării definitive a cauzei a intervenit o lege nouă, potrivit art.5 C.pen., instanța urmează să analizeze legea penală mai favorabilă. În plus, prin Decizia nr.265 din data de 06.05.2014 a Curții Constituționale s-a stabilit că legea mai favorabilă urmează să fie determinată prin compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii mai favorabile și aplicarea acesteia în ansamblu. Astfel, au fost identificate următoarele criterii de determinare a legii penale mai favorabile: condițiile de incriminare, condițiile de tragere la răspundere penală și condițiile referitoare la pedeapsă.
Cu privire la condițiile de incriminare, din analiza dispozițiilor art.295 alin.1 C.pen. și dispozițiilor art.2151 alin.1 C.pen. din 1968 rezultă că infracțiunea de delapidare are același conținut constitutiv în ambele reglementări. Astfel, infracțiunea de delapidare constă în însușirea, folosirea sau traficarea de către o persoană de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează. În plus, potrivit art.2151 C.pen. din 1968, fapta trebuie să fie săvârșită de un funcționar, adică de către orice salariat care exercită o însărcinare, în serviciul unei persoane juridice, în timp ce potrivit art.308 alin.1 C.p. infracțiunea de delapidare poate fi săvârșită de o persoană care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unui persoane juridice.
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că inculpata T. I. a îndeplinit atribuțiile postului de casier-gestionar în baza unui contract individual de muncă. În consecință, inculpata desfășura o însărcinare în serviciul părții civile. În plus, instanța a constatat că, în concret, inculpata a avut calitatea de gestionar.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de delapidare, instanța reține că elementul material constă în acțiunea de însușire, folosire sau traficare de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, fiind posibilă o multitudine de modalități faptice. Acțiunea inculpatei, care în cursul lunii septembrie 2011, în calitate de casier-gestionar cu atribuții de gestionar la punctul de lucru .>și-a însușit suma de_,42 lei, realizează elementul material al infracțiunii de delapidare.
Urmarea imediată constă în atingerea relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a serviciului dar și a relațiilor referitoare la protecția patrimoniului, prin scoaterea definitivă a bunurilor, respectiv banilor din sfera patrimonială a persoanei vătămate și producerea unui pagube acesteia. Din concluziile raportului de expertiză contabilă, dar și din inventarele efectuate de partea civilă, rezultă că în cauză prin însușirea banilor societății de către inculpată a fost produs un prejudiciu de_,42 lei.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din materialul probator administrat în cauză, de unde rezultă că prin acțiunile sale inculpata a comercializat produsele societății și a realizat acțiuni prin care să ascundă acest fapt, iar sumele obținute au fost însușite în nume propriu.
Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art.19 alin.1 lit.a C.pen. din 1968, întrucât inculpata a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei având în vedere că acțiunea desfășurată de inculpată a avut ca finalitate însușirea sumelor de bani obținute din comercializarea produselor societății, finalitate pe care inculpata a urmărit-o.
Față de aceste considerente instanța constată că fapta săvârșită de inculpată constituie infracțiunea de delapidare atât potrivit art.295 alin.1 C.pen. rap. la art.308 alin.1 C.pen., cât și potrivit art.2151 alin.1 C.pen. din 1968.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă, instanța reține că, potrivit art.295 alin.1 C.pen. rap. la art.308 alin1. C.pen., limitele de pedeapsă sunt de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni fiind obligatorie și aplicare pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică, iar potrivit dispozițiilor art.2151 alin.1 C.pen. din 1968 limitele de pedeapsă sunt de la 1 an la 15 ani.
Cu toate că limitele de pedeapsă sunt mai mici potrivit dispozițiilor Noului Cod penal, având în vedere că instanța urmează să stabilească o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege și având în vedere modalitățile de executare prevăzute de cele două reglementări, instanța va stabili că, Codul penal de la 1968 este legea mai favorabilă în cauză. Pentru a decide astfel, instanța are în vedere modalitățile de executare prevăzute de Codului penal din 1968 potrivit căruia instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere este mai favorabilă inculpatei având în vedere că nu prevede obligativitatea pentru inculpată de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar măsurile de supraveghere sunt mai puține, spre deosebire de toate instituțiile din noul cod penal, care instituie o . măsuri și obligații pe care inculpata trebuie să le respecte pe perioada termenului de supraveghere.
La stabilirea pedepsei aplicabile inculpatei T. I., instanța va avea în vedere dispozițiile art.72 C.pen. din 1968, respectiv dispozițiile părții generale Codului penal din 1968, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractoarei și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, urmând a reține și aplicabilitatea art.396 alin.10 C.proc.pen.
Limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de delapidare prevăzută și pedepsită de art.2151 alin.1 C.pen. din 1968 sunt cuprinse între 1 an și 15 ani închisoare, însă având în vedere că inculpata a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa în rechizitoriu și instanța a reținut aceleași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de inculpată, în cauză se vor aplica dispozițiile art.396 alin.10 C.proc.pen., care prevăd că în acest caz limitele de pedeapă se vor reduce cu o treime. P. urmare, limite de pedeapă între care se va face individualizarea pedepsei sunt cuprinse între 8 luni și 10 ani închisoare.
Cu privire la gradul de pericol social al faptei săvârșite, instanța reține că prin săvârșirea faptei au fost atinse atât relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a serviciului dar și relațiile referitoare la protecția patrimoniului. Astfel, pe de o parte fapta inculpatei a afectat încrederea angajatorului în persoanele care sunt împuternicite să desfășoare o activitate, iar pe de altă parte, prin acțiunile inculpatei, societatea a suferit un prejudiciu mare.
În ceea ce privește persoana infractoarei, instanța reține că aceasta este în vârstă de 43 de ani, căsătorită, cu studii medii și nu este cunoscută cu antecedente penale.
Ca urmare, insrtanța, în temeiul art.386 alin.1 c.proc.pen. va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpata T. I. a fost trimisă în judecată, din infracțiunea de delapidare, prevăzută și pedepsită de art.295 alin.1 C.pen., cu aplic. art.35 alin.1 C.pen. și cu aplic. art.5 C.pen., în infarcțiunea de delapidare, prevăzută și pedepsită de art.215 ind.1 C.pen. din 1968, cu aplic. art.41 alin.1 C.pen. din 1968 și cu aplic. art.5 C.pen.
De asemenea, instanța reține că inculpata T. I. a săvârșit infarcțiunea de delapidare în formă continuată, iar potrivit art.42 C.pen. din 1968, infarcțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, la care se paote adăuga un spor, potrivit dispozițiilor art.34 sau, după caz, art.40 ind.1 alin.1, deci un spor de 5 ani.
Față de cele reținute, în baza art.2151 alin.1 C.pen. cu aplic. art.5 C.pen. și cu aplic. art.396 alin.10 C.proc.pen., instanța va condamna pe inculpata T. I., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, la stabilirea acestora, instanța va avea în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst c. Marii Britanii și S. și P. c. României) și Decizia LCCIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit căreia interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a (teza I)-c C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 C.pen., respectiv respectiv natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei și persoana infractorului.
Față de aceste criterii, analizate anterior în cadrul individualizării pedepsei principale, instanța apreciază că inculpata a avut o atitudine de ignorare a valorilor protejate de legea penală, respectiv relațiile sociale privitoare la relațiile de serviciu și la relațiile sociale referitoare la patrimoniu, astfel că acesta este nedemn pentru a exercita drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. din 1968.
Cu privire la dreptul de a ocupa o funcție, de a exercita o profesie sau de a desfășura o activitatea, prevăzut de art.64 alin.1 lit.c C.pen. din 1968 și cu privire la dreptul de a alege, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza I, lit.d și e C.pen, instanța apreciază că în cauză nu trebuie să fie interzise întrucât, pe de o parte, nu este îndeplinită condiția ca inculpatul să se fi folosit de acestea pentru săvârșirea infracțiunii, iar, pe de altă parte, fapta comisă de inculpată nu are conotație electorală și nu vin în contradicție cu interesele minorilor.
În consecință, pe lângă pedeapsa principală, instanța îi va interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autoritățile publice și în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat prevăzute de art.71 alin.1 – art.64 alin.1 lit.a teza II-a și lit.b C.pen. din 1968 pe durata executării pedepsei pricipale.
Din analiza fișei de cazier a inculpatei instanța reține că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale.
Având în vedere că pedeapsa aplicată este de 3 ani închisoare, că inculpata nu a mai săvârșit anterior alte infracțiuni și având în vedere cele reținute mai sus cu privire la persoana inculpatei, la comportamentul său după comiterea faptei, instanța apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment, iar suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei permite îndeplinirea rolului educativ și preventiv al sancțiunii.
În temeiul art.861 alin.1 C.pen. din 1969, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe o durată de 6 ani, termen de încercare fiind stabilit în condițiile art.862 C.pen. din 1968 și alcătuit din cuantumul pedepsei închisorii aplicate de 3 ani, la care se adaugă un interval de 3 ani, apreciat de instanță ca fiind suficient.
În temeiul art.863 alin.1 C.pen. din 1968, pe durata termenului de încercare, inculpata va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de Probațiune București;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbarea de domiciliu, reședină sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și să comunice întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacelor sale de existență.
În temeiul art.71 alin.5 C.pen. din 1968, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.
Instanța va pune în vedere inculpatei dispozițiile art.864 C.pen. din 1968, referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare, neexecutarea obligațiilor civile sau nerespectarea, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere impuse prin prezenta hotărâre.
Instanța constată că, în cauză, nu au fost luate măsuri preventive.
Pe latură civilă, se reține că persoana vătămată s-a constituit parte civila în cauză cu suma de_,42 lei reprezentând suma delapidată de inculpată.
Potrivit art.999 C.civ. de la 1864, o persoană este responsabilă de prejudiciul cauzat prin fapta sa, prin neglijența sau prin imprudența sa, iar orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe aceia din a cărui greșeală s-a produs să îl repare, conform art.998 C.civ. din 1984.
În cauză, probatoriul administrat, care a impus soluția condamnării inculpatei, justifică și pe latură civilă, reținerea existenței unei fapte ilicite, existenței unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și un prejudiciu în cuantum de_,42 lei, așa cum rezultă din materialul probator administart în cauză. Față de aceste considerente, instanța va admite acțiunea civilă formulată de . și va obliga inculpata T. I. la plata sumei de_,42 lei reprezentând prejudiciul produs de inculpată părții civile.
În temeiul art.274 alin.1 C.proc.pen. instanța va obliga inculpata T. I. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.386 alin.1 C.proc.pen. schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care inculpata T. I. a fost trimisă în judecată din infracțiunea de delapidare, prevăzută și pedepsită de art.295 alin.1 C.pen., cu aplic. art.35 alin.1 C.pen. și cu aplic. art.5 C.pen. în infracțiunea de delapidare, prevăzută și pedepsită de art.2151 alin.1 C.pen. din 1968, cu aplic. art.41 alin.1 C.pen. din 1968 și cu aplic. art.5 C.pen.
În temeiul art.2151 alin.1 C.pen. din 1968, cu aplic. art.41 alin.1 C.pen. din 1968, cu aplic. art.5 C.pen. și cu aplic. art.396 alin.10 C.proc.pen. condamnă pe inculpata T. I., fiica lui Țăpescu F. și Țăpescu E., născută la data de 02.08.1971, în municipiul București, domiciliată în municipiul București, ., sectorul 1, CNP_, necunoscută cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, sub aspectul infracțiunii de delapidare prevăzută și pedepsită de art.2151 alin.1 C.pen. din 1968, cu aplic. art.41 alin.1 C.pen. din 1968 și cu aplic. art.5 C.pen.
În temeiul art.65 alin.1 C.pen. din 1968 aplică inculpatei pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c C.pen. din 1968, pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art.71 C.pen. din 1968 aplică inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c C.pen. din 1968, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.861 alin.1 C.pen. din 1968, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe o durată de 6 (șase) ani.
În temeiul art.863 alin.1 C.pen., pe durata termenului de încercare, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de Probațiune București;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbarea de domiciliu, reședină sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.
În temeiul art. 71 alin.5 C.pen. din 1968, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Pune în vedere inculpatei dispozițiile art.864 C.pen. din 1968, referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare, neexecutarea obligațiilor civile sau nerespectarea, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere impuse prin prezenta hotărâre.
În temeiul art.19 C.proc.pen. și art.23 alin.2 C.proc.pen. rap. la art.397 C.proc.pen. și art.1357, art.1372 și art.1382 C.civ., admite acțiunea civilă formulată de partea civilă . și obligă inculpata T. I. la plata sumei de 28.402,42 lei reprezentând prejudiciul.
În temeiul art.274 alin.1 C.proc.pen. obligă pe inculpata T. I. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1000 lei.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Judecător O. V. V. A. F.
| ← Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 325/2015. Judecătoria SECTORUL... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
