Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Sentința nr. 344/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 344/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 27-05-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 344
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Grefier E. D. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. C. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul P. G., având ca obiect refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice (art.337 NCP).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.05.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată care face parte integrantă din prezenta sentința când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a fixat data pronunțării la 27.05.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 16.12.2014 emis de P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului P. G., pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen.
În fapt, prin actul de sesizare al instanței, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că la data de 26.05.2011, în jurul orei 03,50, inculpatul P. G. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare DT600XX pe ., având o concentrație de 0,51 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar la solicitarea organelor de poliție a refuzat să se supună recoltării de probe biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.
Situația de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de depistare, proces-verbal de consemnare refuz, buletin de examinare clinică, declarații inculpat P. G., declarații martor Ț. B. G..
Prin încheierea din data de 26.02.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat, în baza art. 346 alin. 2 C.p.p., legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
În cursul fazei de judecată, la termenul din data de 18.05.2015, cu respectarea tuturor garanțiilor și drepturilor procesuale, instanța a procedat la ascultarea inculpatului P. G., care a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 si art. 375 C. proc. pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile solicitate de textul de lege mai sus menționat, respectiv că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu a solicitat administrarea de probe, asfel încât a procedat la judecata cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, precum și a înscrisurilor în circumstanțiere depuse de inculpat.
La același termen, reprezentantul Ministerului Public a solicitat, în baza art. 386 C.p.p., schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 337 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., în infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 5 C.pen.
S-a depus la dosarul cauzei fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Pe parcursul procesului penal nu a fost dispusă față de inculpat nicio măsură preventivă.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Din cuprinsul procesului-verbal de depistare rezultă că la data de 26.05.2011, în jurul orei 03,40, lucrătorii de politie din cadrul Brigăzii Rutiere l-au oprit pentru efectuarea unui control în trafic pe inculpatul P. G., care conducea autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare DT600XX pe ., sector 1, în care se mai afla și martora Ț. B. G..
Cu această ocazie, inculpatul P. G. a fost testat cu aparatul alcooltest, întrucât emana halenă alcoolică, acesta indicând o valoare de 0,51 mg/l alcool pur în aerul expirat. În aceste condiții, inculpatul a fost condus la sediul INML, în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea valorii alcoolemiei, astfel cum rezultă din procesul-verbal incheiat in acest sens, care se coroborează cu declaratiile martorei Ț. B. G. și ale inculpatului.
Procesul-verbal atașat la fila 8 DUP și buletinul de examinare clinică de la fila 9 DUP atestă faptul că inculpatul P. G. a refuzat să-i fie recoltate mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, în prezența medicului legist și a martorului-asistent N. M., motivând că rezultatul nu este concludent.
Inculpatul a recunoscut atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, declarând că la data de 26.05.2011, în jurul orei 03,50, a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare DT600XX pe ., sector 1, fiind însoțit de martora Ț. B. G., iar în timpul deplasării a fost oprit pentru efectuarea unui control de rutină de un echipaj al poliției rutiere, cu această ocazie fiind testat cu aparatul alcooltest, acesta indicând o valoare de 0,51 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a mai declarat că a fost condus de organele de poliție la sediul INML, în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea valorii alcoolemiei, însă aici a refuzat recoltarea, pe considerentul că această procedură este inutilă, întrucât nu ar face decât să confirme rezultatul alcooltestului, menționând totodată că a consumat înainte de a conduce autoturismul aproximativ 50 ml de lichior Limoncello. De asemenea, inculpatul a învederat că nu avea cunoștință de faptul că refuzul de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei constituie infracțiune în România.
Declarația martorei Ț. B. G. confirmă situația de fapt expusă anterior, aceasta precizând că inculpatul a consumat înainte de a fi oprit în trafic un digestiv Limoncello și alte băuturi, fără a putea preciza felul și cantitatea acestora, iar apoi a fost oprit și testat cu aparatul alcooltest de organele de poliție rutieră, acesta indicând o valoare de 0,51 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior, inculpatul a fost condus la sediul INML pentru prelevarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, iar aici a refuzat recoltarea în prezența sa, afirmând că rezultatul acestei proceduri nu este concludent.
Săvârșirea infracțiunii deduse judecății de către inculpatul P. G. rezultă și din declarația dată în faza de judecată, acesta solicitând să fie judecat conform procedurii simplificate prevăzute de art. 374 alin. 4 și art. 375 C.p.p.
În contextul mijloacelor de probă analizate în precedent, instanța apreciază ca fiind pe deplin dovedită acuzația reținută în rechizitoriu în sarcina inculpatului P. G.. Referitor la apărarea inculpatului în sensul că nu a considerat ca fiind concludentă efectuarea procedurii recoltării probelor biologice, întrucât nu ar fi făcut decât să confirme rezultatul alcooltestului, aceasta în mod evident nu poate fi reținută, întrucât doar organele judiciare sunt abilitate să aprecieze asupra administrării unui procedeu probatoriu.
Mai mult decât atât, în cazul de față prelevarea de probe biologice de la inculpat era obligatorie, dat fiind că rezultatul alcooltestului indica o valoare a alcoolemiei în aerul expirat de 0,51 mg/l, în lipsa efectuării acestei proceduri dovedirea existenței infracțiunii de conducere a unui autovehicul având o alcoolemie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge fiind practic imposibilă.
Referitor la pretinsa necunoaștere de către inculpat a faptului că refuzul de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei constituie infracțiune în România, instanța va înlătura și această apărare, având în vedere că eroarea asupra unei dispoziții cu caracter penal înlătură răspunderea penală, conform art. 30 alin. 5 C.pen., doar în ipoteza în care acest fapt se datorează un împrejurări care nu putea fi în niciun fel evitată.
Or, în speța de față nu poate fi vorba de existența unei erori invincibile, care să-l împiedice pe inculpat să cunoască caracterul ilicit al refuzului de a se supune prelevării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, în condițiile în care acesta, deși este cetățean italian, are suficiente legături cu statul român încât să cunoască dispozițiile de bază ale legislației române. Astfel, acesta are un domiciliu stabil în România, cunoaște foarte bine limba română și conduce autovehicule în România, acest ultim aspect creându-i obligația de a fi informat și asupra conținutului legislației rutiere. De altfel, ar fi de neconceput în orice stat civilizat ca persoanele de altă cetățenie să poată invoca în apărarea lor faptul că nu cunosc dispozițiile legislației rutiere din acea țară, în condițiile în care conduc autovehicule pe teritoriul acesteia.
Așadar, prin prisma argumentelor prezentate anterior, instanța consideră că probele administrate în cauză demonstrează mai presus de orice dubiu rezonabil că inculpatul P. G. a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
În drept, în prealabil, instanța va analiza cererea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 337 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., în infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 5 C.pen.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Instanța reține că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev. de art. 337 C.pen., pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.
Potrivit art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, infracțiunea de refuz sau sustragere de la recoltarea probelor biologice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Cu toate că noua reglementare prevede limite de pedeapsă mai reduse, instanța apreciază că în speța de față reglementarea anterioară este mai favorabilă inculpatului sub aspectul modalității de individualizare judiciară a executării pedepsei, întrucât instanța urmează să suspende condiționat executarea pedepsei, modalitate de individualizare mai favorabilă decât corespondentul acesteia din noua reglementare, respectiv amânarea aplicării pedepsei, prin raportare la sfera obligațiilor impuse inculpatului pe durata termenului de încercare.
Astfel, dacă în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei singura obligație pe care inculpatul trebuie să o respecte pe durata termenului de încercare este aceea de a nu comite o nouă infracțiune, în cazul amânării aplicării pedepsei, reglementată de dispozițiile art. 83 și urm. C.pen., sfera obligațiilor pe care inculpatul trebuie să le respecte în cursul termenului de supraveghere este mult mai extinsă.
Prin urmare, văzând și Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, prin care s-a statuat că dispozitiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile, instanța apreciază că dispozițiile anterioare intrării în vigoare a Noului Cod penal, în ansamblul lor, sunt mai favorabile inculpatului, astfel încât acesta va fi judecat în baza acestor dispoziții.
Așadar, fapta inculpatului P. G., care la data de 26.05.2011, în jurul orei 03,50, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare DT600XX pe ., având o concentrație de 0,51 mg/l alcool pur in aerul expirat, iar la solicitarea organelor de poliție a refuzat să se supună recoltării de probe biologice in vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 87 alin. 5 din din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
Astfel, din punctul de vedere al laturii obiective, elementul material al infracțiunii se caracterizează prin refuzul inculpatului de a se supune recoltării de probe biologice.
Aceasta este o infracțiune de pericol, rezultatul faptei constând într-o stare contrară celei existente anterior, stare de pericol sub imperiul căreia valoarea socială constând în asigurarea probatoriului necesar în vederea constatării infracțiunii de conducere a unui autovehicul cu o anumita îmbibație alcoolică este amenințată, relațiile create în jurul și datorită acestei valori neputându-se desfășura normal.
Cum starea de pericol se produce prin însăși săvârșirea faptei, legătura de cauzalitate între ele este implicită, rezultând din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție directă, modalitate prevăzută de art. 19 al. 1 lit. a C.pen. din 1969.
Întrucât fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat, atrăgând răspunderea penală conform art. 17 C.pen. din 1969, instanța urmează să pronunțe o soluție de condamnare a acestuia.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 și ale art. 52 Cod penal din 1969.
În conformitate cu dispozițiile art. 52 și 72 Cod penal din 1969, instanța va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal din 1969, urmând a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, precum și urmarea produsă.
Instanța are în vedere că prin comiterea infracțiunii de refuz sau sustragere de la recoltarea probelor biologice inculpatul a zădărnicit aflarea adevărului în cauză, împiedicând asigurarea probatoriului necesar în vederea constatării infracțiunii de conducere a unui autovehicul cu îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală, aducând astfel atingere relațiilor sociale referitoare la înfăptuirea justiției.
Totodată, instanța va avea în vedere și aspectul că inculpatul conducea sub influența băuturilor alcoolice, astfel cum el însuși a recunoscut.
De asemenea, instanța va ține cont de faptul că inculpatul a încercat să disimuleze adevărata sa intenție, aceea de a împiedica aflarea adevărului în cauză sub aspectul consumului de alcool, prin invocarea unei motivații puerile pentru refuzul de a-i fi prelevate probe biologice, respectiv faptul că nu consideră că efectuarea acestei proceduri este utilă.
Instanța are în vedere și frecvența săvârșirii infracțiunilor de acest gen în ultima perioadă, uneori având consecințe tragice, precum pierderea de vieți omenești.
În ceea ce privește persoana inculpatului P. G., acesta a avut o atitudine relativ sinceră, recunoscând săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și colaborând cu organele judiciare. Totodată, instanța va ține cont că inculpatul nu are antecedente penale, fiind la prima abatere de la dispozițiile legii penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei, dar și de faptul că este o persoană instruită și integrată în societate, aspect relevat de înscrisurile în circumstanțiere depuse de acesta.
Cu toate acestea, instanța va avea în vedere faptul că inculpatul nu și-a asumat pe deplin vinovăția, invocând în apărarea sa aspecte legate de necunoașterea legii, care în niciun caz nu pot fi reținute în favoarea sa.
În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanța reține că potrivit art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 fapta dedusă judecății se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Totodată, având în vedere că la termenul din data de 18.05.2015 inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 si art. 375 C. proc. pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, fără a solicita administrarea de probe, instanța urmează a da deplină eficiență dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., potrivit cărora inculpatul beneficiază în cazul pedepsei închisorii de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, astfel încât limitele de pedeapsă la care instanța se va raporta la dozarea sancțiunii ce urmează a fi aplicată inculpatului sunt închisoarea de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni.
Astfel, punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, instanța apreciază că în cauză se impune aplicarea unei pedepse inculpatului egală cu minimul special prevăzut de lege, în cuantum de 1 an și 4 luni închisoare, având ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei, aceasta fiind aptă să atingă scopul preventiv și punitiv al sancțiunii, neimpunându-se executarea pedepsei în regim de detenție pentru îndreptarea inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta va executa efectiv pedeapsa aplicata prin prezenta hotărâre în cazul în care în termenul de încercare ce urmează a fi stabilit conform art. 82 C.pen. din 1969 va săvârși o altă infracțiune.
Față de aceste considerente, în baza art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.p.p., instanța îl va condamna pe inculpatul P. G. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.
În baza art. 81 C.pen. din 1969 va suspenda condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni, calculat potrivit dispozițiilor art. 82 C.pen. din 1969.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executarii pedepsei principale.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. va obliga inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 386 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 337 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., în infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 5 C.pen.
În baza art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.p.p. condamnă pe inculpatul P. G. (fiul lui P. G. și M. F., născut la data de 03.09.1988 în Villarica, Napoli, Italia, CNP -_) cu domiciliul ales in Pitești, .. 48, ., ., citat si la adresa din Pitești, . A, ., jud. Argeș, la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen. din 1969.
În baza art. 81 C.pen. din 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni, calculat potrivit dispozițiilor art. 82 C.pen. din 1969.
In baza art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executarii pedepsei principale.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.05.2015.
PRESEDINTEGREFIER
Jud. P. A. Pt. grefier de ședință aflat în CO semnează grefier șef
Red. P.A/2 ex/07.07.2015
| ← Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 520/2015. Judecătoria SECTORUL... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 592/2015.... → |
|---|
