Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 180/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 180/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 27-03-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
.
Dosar nr._
Sentința penală nr.180/2015
Ședința publică din data de 27 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. M. O.
GREFIER – M. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București a fost reprezentat de procuror C. C..
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpata C. M., trimisă în judecată în stare de libertate prin rechizitoriul nr. 7359/P/2014 din data de 11.08.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, pentru săvârșirea infracțiunii de „furt”, faptă prevăzută în art. 228 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.03.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a fixat termen pentru pronunțare pentru data de 17.03.2015 și a amânat pronunțarea la data de 27.03.2015.
Asupra cauzei penale de față:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
P. Rechizitoriul nr. 7359/P/2014 din data de 11.08.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, înregistrat pe rolul instanței sub nr._ din data de 14.08.2014, s-a dispus trimiterea în judecată în libertate a inculpatei C. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt, faptă prevăzută în art. 228 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal.
În actul de sesizare a instanței a fost reținută următoarea situație de fapt: în data de 13.06.2014, în jurul orei 19:15, a luat din magazinul P. & C., situat în incinta complexului comercial Băneasa Shopping City, mai multe articole de îmbrăcăminte, pe care le-a ascuns în sacoșa personală după care a ieșit din magazin fără a le achita, în scopul însușirii acestora pe nedrept, ceea ce a creat un prejudiciu în cuantum de 715,5 lei.
Situația de fapt a fost reținută în cursul urmăririi penale pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii, declarația martorului D. F., înscrisuri: dovada de ridicare a bunurilor de la inculpată și dovada de predare a acestora persoanei vătămate, prin reprezentant.
La primirea dosarului, în baza art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-a dispus comunicarea către inculpată a unei copii certificate a rechizitoriului, cu aducerea la cunoștință a drepturilor sale în această procedură de cameră preliminară – obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-și angaja un apărător, precum și faptul că, în termen de 20 de zile de la data comunicării, are dreptul de a formula, în scris, cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
P. încheierea de cameră preliminară din data de 07.10.2014, în baza art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 7359/P/2014 emis la data de 11.08.2014 de către Ministerul Public– P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București privind pe inculpata C. M., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt, faptă prevăzută în art. 228 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal. În baza aceluiași text de lege s-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpata C. M..
Inculpata, deși a fost citată prin toate mijlocele prevăzute de lege, nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru audiere. În urma demersurile efectuate de către instanță pentru aducerea sa în vederea audierii, s-a constatat că la domiciliul inculpatei locuiește mama sa, care a declarat că nu mai cunoaște unde se află aceasta și totodată faptul că inculpata este consumatoare de droguri și anterior îi vindea obiectele din casă pentru a-și cumpăra droguri (proces verbal fila 25 dosar). Pentru aceste considerente, necunoscându-se adresa unde locuiește inculpata, aceasta nefiind arestată sau reținută în altă cauză, s-a procedat la citarea în cauză prin afișarea înștiințării la sediul instanței de judecată.
Totodată, deși apărarea nu era obligatorie în cauză față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege și dispozițiile art. 92 din Codul de procedură penală, instanța a dispus desemnarea unui avocat din oficiu pentru inculpată.
Totodată, deși nici procurorul, nici avocatul din oficiu nu a contestat probele administrate în cauză, instanța a dispus în cauză audierea martorului din rechizitoriu, respectiv martorul D. F..
La dosar a fost comunicată, la solicitarea din oficiu a instanței, fișa de cazier judiciar a inculpatei.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, prin prisma acuzațiilor și a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, în data de 13.06.2014, în jurul orei 19:15, a luat din magazinul P. & C., situat în incinta complexului comercial Băneasa Shopping City, mai multe articole de îmbrăcăminte, pe care le-a ascuns în sacoșa personală după care a ieșit din magazin fără a le achita, în scopul însușirii acestora pe nedrept, ceea ce a creat un prejudiciu în cuantum de 715,5 lei. Ulterior, fapta inculpatei fiind descoperită de către reprezentanții magazinului P. & C., inculpata a fost nevoită să predea bunurile sustrase către aceștia.
Instanța reține această situație de fapt prin coroborarea următoarelor probe administrate în faza de urmărire penală: proces-verbal de constatare a infracțiunii, declarația martorului D. F., înscrisuri: dovada de ridicare a bunurilor de la inculpată și dovada de predare a acestora persoanei vătămate, prin reprezentant.
De asemene, această situație de fapt este confirmată prin declarația dată de martorul D. F. în fața instanței de judecată.
Astfel, martorul, în calitate de șef de tură pentru asigurarea pazei la magazinul P. & C., situat în incinta complexului comercial Băneasa Shopping City, a arătat în declarația dată în fața instanței de judecată că a observat –o pe inculpata C. M. intrând în magazin și, întrucât era prost îmbrăcată, și-a dat seama că nu poate achiziționa produse din acest magazin. Pe camera de supraveghere a observat cum inculpata a luat mai multe tricouri și pur și simplu le-a introdus într-o plasă pe care o avea, plecând din magazin fără să treacă prin zona caselor de marcat; după ce a ieșit din magazin, martorul a oprit-o pe aceasta, a condus-o în camera de interpelări și a chemat organele de poliție, ocazie cu care s-a constatat existența acelor tricouri în plasa inculpatei, care au fost restituite magazinului P. & C..
Probele menționate mai sus se coroborează cu declarația inculpatei C. M. de recunoaștere a faptei comise dată de inculpată în fața organelor de poliție, astfel cum această declarație este cuprinsă în procesul verbal existent la fila 16 din dosarul de urmărire penală, instanța reținând că în mod indubitabil, din ansamblul probator, reiese că inculpata a săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței în prezentul dosar.
În drept, fapta inculpatei C. M. constând în aceea că în data de 13.06.2014, în jurul orei 19:15, a luat din magazinul P. & C., situat în incinta complexului comercial Băneasa Shopping City, mai multe articole de îmbrăcăminte, pe care le-a ascuns în sacoșa personală după care a ieșit din magazin fără a le achita, în scopul însușirii acestora pe nedrept, ceea ce a creat un prejudiciu în cuantum de 715,5 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt în stare de recidivă postexecutorie, faptă prevăzută în art. 228 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal.
Instanța constată că fapta de furt dedusă judecății este săvârșită în stare de recidivă postexecutorie în raport de pedepsele aplicate anterior inculpatei, astfel cum acestea au fost contopite prin Sentința penală nr. 725/27.04.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești în pedeapsa rezultantă de 3 ani și 9 luni închisoare (din care inculpata a fost liberată condiționat la data de 21.12.2010 cu un rest de 57 de zile rămase neexecutate), precum și în raport de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 207/14.03.2011 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin nerecurare la data de 29.03.2011 (din care inculpata a fost liberată condiționat la data de 08.05.2013, cu un rest de 124 zile rămase neexecutate).
Astfel, pentru pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare din cadrul pedepsei rezultante de 3 ani și 9 luni închisoare, respectiv pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 207/14.03.2011 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin nerecurare la data de 29.03.2011, termenul de reabilitare judecătorească de 4 ani (prevăzut în art. 166 alin. (1) lit. a) din Codul penal) s-ar fi împlinit în februarie 2015, respectiv în septembrie 2017, iar fapta dedusă judecății a fost săvârșită în data de 13.06.2014, deci înainte de împlinirea termenului de reabilitare judecătorească. În consecință, inculpata a săvârșit fapta dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie.
În ceea ce privește elementul material al laturii obiective a infracțiunii de furt, instanța apreciază că acesta constă în acțiunea de luare a unor bunuri mobile aparținând persoanei vătămate, fără consimțământul său, în scopul însușirii bunurilor pe nedrept.
Urmarea imediată a infracțiunii de furt constă în deposedarea persoanei vătămate de bunurile aflate în posesia sa și trecerea bunurilor sustrase în posesia inculpatei.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, sustragerea bunurilor datorându-se în exclusivitate săvârșirii de către inculpată a infracțiunii.
Latura subiectivă a infracțiunii este realizată sub forma intenției directe reglementate de art. 16 alin. (3) lit. a) din Codul penal, inculpata prevăzând rezultatul faptei și urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte. Așadar, vinovăția inculpatei rezultă din procesul-verbal de constatare a infracțiunii, din depozițiile martorilor și depozițiile reprezentantului persoanei vătămate coroborate cu declarațiile inculpatei, prin care acesta a recunoscut săvârșirea faptei și modalitatea sa de comitere.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatei, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 74 din Codul penal raportate în prezenta cauză, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, circumstanțele personale ale inculpatei (cunoscută cu antecedente penale pentru fapte contra patrimoniului, conform fișei de cazier judiciar, faptul că este consumatoare de droguri, nu are ocupație și nici loc de muncă), fapta dedusă judecății în prezenta cauză fiind săvârșită de inculpată în stare de recidivă postexecutorie, și circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, respectiv în public, fără luarea în considerare a faptului că fapta sa poate fi descoperită cu ușurință de cei din jurul său. Astfel, instanța va avea în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor concretizat în valorile sociale care au fost vătămate – patrimoniul persoanei și relațiile sociale care se formează în jurul acestor valori, dar și obiectul material al infracțiunii și valoarea modică a prejudiciului cauzat (bunuri în valoare de aproximativ 715 lei), precum și faptul că prejudiciul a fost recuperat întrucât inculpata a restituit bunurile după ce fapta sa a fost descoperită, iar bunurile sustrase de acesta au fost ridicate și predate persoanei vătămate. De asemenea, instanța va ține cont și de dispozițiile art. 74 alin. (1) lit f) din Codul de procedură penală, reținând în acest sens că inculpata, deși cunoștea că este cercetată pentru săvârșirea unei infracțiuni (dorind în acest sens să dea alte declarații după ce va fi legal citată, astfel cum rezultă din procesul verbal de la fila 16 d.u.p.), nu a făcut demersuri pentru a comunica domiciliul său în fapt pentru a se asigura aducerea sa în fața instanței de judecată, deși această obligație era în sarcina sa.
Instanța apreciază că nu sunt incidente în cauză circumstanțe atenuante legale și judiciare, de natură să atragă reducerea cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt.
P. urmare, având în vedere împrejurările mai sus-expuse, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea (amenda, în cazul inculpatei, față de împrejurările mai sus arătate neavând aptitudinea de a asigura îndeplinirea scopului pedepsei) al cărei cuantum va fi orientat puțin peste minimul special prevăzut de lege. Se reține că inculpata a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, astfel că în cauză devin incidente dispozițiile art. 43 alin. (5) din Codul penal privind majorarea cu o jumătate a limitelor prevăzute de lege. În acest context, în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (5) din Codul penal, minimul special al infracțiunii de furt în stare de recidivă postexecutorie, este de 1 an închisoare, iar maximul special este de 4 ani și 6 luni închisoare, urmând ca instanța să orienteze pedeapsa între aceste limite.
Așadar, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpată, instanța, potrivit art. 396 alin. (2) din Codul de procedură penală, va condamna pe inculpata C. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt în stare de recidivă postexecutorie, faptă prevăzută în art. 228 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal, la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare, apreciind că pedeapsa astfel cum va fi stabilită și aplicată este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei.
În baza art. 67 alin. (1) din Codul penal, instanța va aplica inculpatei C. M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, pe o perioada de 1 (unu) an, care se va calcula conform art. 68 alin. (1) lit. c) din Codul penal.
În baza art. 65 alin. (1) din Codul penal, va aplica inculpatei C. M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, care se va executa, conform art. 65 alin. (3) din Codul penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.
Astfel, instanța apreciază că atitudinea inculpatei față de valorile sociale sus-menționate vin în contradicție cu exercițiul acestor drepturi. Astfel, în raport de natura faptei săvârșite, instanța apreciază că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, raportat și la prevederile art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța va interzice inculpatei, cu titlu de pedeapsă complementară și respectiv accesorie, drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei închisorii stabilite, instanța apreciază că disprețul major al inculpatei față de normele de drept (inculpata fiind anterior condamnat pentru alte fapte penale, conform fișei de cazier judiciar), fapta dedusă judecății fiind săvârșită de inculpată în stare de recidivă postexecutorie, reprezintă o împrejurare care îndreptățește instanța să considere că reeducarea poate fi asigurată doar prin executarea pedepsei închisorii în regim de detenție.
Cu privire la latura civilă, instanța constată că persoana vătămată S.C. P. & C. S.R.L. (M. Băneasa) nu se constituie parte civilă în cauză, prejudiciul în valoare de 715,5 lei fiind recuperat, instanța urmând să ia act de acest aspect.
În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanța va obliga pe inculpata C. M. la plata către stat a sumei de 1.100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (1.000 lei din faza de urmărire penală și 100 lei din faza de cameră preliminară și de judecată).
În baza art. 274 alin. (1) rap. la art. 272 alin. (2) din Codul de procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat apărarea inculpatei C. M. în faza de judecată se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 228 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal din Codul penal, condamnă pe inculpata C. M. (fiica lui S. A. și E., născută la data de 09.04.1977 în Băilești – jud. D., domiciliată în mun. București, ., sector 5, citată în cauză și prin afișarea înștiințării la sediul instanței, posesoare a C.I.P. . nr._, CNP_, cetățean român, cu studii gimnaziale, necăsătorită, cu un copil minor, casnică, fără ocupație, fără loc de muncă, cu antecedente penale), la pedeapsa de 1 (unu) an și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art. 67 alin. (1) și (2) din Codul penal aplică inculpatei C. M., pe lângă fiecare dintre pedepsele principale menționate mai sus, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, pe o perioada de 1 (unu) an.
În baza art. 65 alin. (1) din Codul penal, aplică inculpatei C. M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal.
Ia act că persoana vătămată S.C. P. & C. S.R.L. (M. Băneasa), cu sediul în mun. București, .. 42 D, sector 1 nu se constituie parte civilă în cauză, prejudiciul în valoare de 715,5 lei fiind recuperat.
În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, obligă pe inculpata C. M. la plata către stat a sumei de 1.100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 274 alin. (1) rap. la art. 272 alin. (2) din Codul de procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat apărarea inculpatului C. M. în faza de judecată, respectiv av. G. A. M., în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.03.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Judecător M. M. O. M. R.
Redactat / Tehnoredactat jud. M.M. O. + grefier M. R.
2 exemplare/25.05.2015
| ← Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 38/2015. Judecătoria SECTORUL... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
