Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 373/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 373/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 04-06-2015
document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR.373
Ședința publică de la 4.06 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. B. ALEXANDRUi
Grefier: A. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a fost reprezentat prin procuror D. M..
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe intimat R., având ca obiect-recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004) executare sancțiune pecuniară.
Prezența și dezbaterile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 11.05.2015, fiind consemnate în aceea încheiere de ședință, care face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a stabilit termen pentru pronunțare la data 21.05.2015 și apoi în aceeași compunere și pentru aceleași considerente a amânat pronunțarea pentru astăzi 04.06.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanței, prin intermediul Ministerului Justiției din România, înregistrată pe rolul instanței la data de 23.04.2015, sub nr._, petenta Regatul Olandei a solicitat recunoașterea și executarea sancțiunii financiare aplicate în Olanda intimatei RUMANIAN INTERNATIONAL ASSISTANCE SERVICES SRL, J_ C.U.I._, prin decizia de impunere a sancțiunilor financiare din data de 15.01.2014 pronunțată de autoritatea, privind pe intimata Rumanian International Assistance Services Srl, prin care i s-a aplicat sancțiunea pecuniară în cuantum de 121 Euro cu titlu de sancțiune financiară pentru săvârșirea unei contravenții rutiere.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor financiare, și a îmbrăcat forma prevăzută de această Decizie, respectiv Anexa - Certificat prevăzută la articolul 4, în limba germană și tradus în limba română. La acest certificat a fost anexată în limba olandeză decizia de impunere a sancțiunii financiare.
În vederea soluționării cererii a fost citată intimata.
Analizând actele dosarului și prevederile legale incidente, instanța constată că Decizia-cadru 2005/214/JAI a fost transpusă în legislația română prin Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.
Prin modificarea Legii nr. 302/2004 prin Legea nr. 300/2013 începând cu data de 26.12.2013, s-au stabilit, în art. 239 din Legea nr. 302/2004, următoarele:
A.. (1): Următoarele infracțiuni, dacă se pedepsesc în statul emitent, astfel cum sunt definite de legislația statului emitent, dau loc, conform prevederilor deciziei-cadru și fără a fi necesară verificarea dublei incriminări a faptei, la recunoașterea și executarea hotărârilor:
1. participarea la un grup criminal organizat;
2. terorismul;
3. traficul de persoane;
4. exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă;
5. traficul ilicit de droguri și substanțe psihotrope;
6. traficul ilicit de arme, muniții și substanțe explozive;
7. corupția;
8. frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Comunităților Europene în înțelesul Convenției din 26 iulie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene;
9. spălarea produselor infracțiunii;
10. falsificarea de monedă, inclusiv contrafacerea monedei euro;
11. fapte legate de criminalitatea informatică;
12. infracțiuni împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de dispariție și de specii și soiuri de plante pe cale de dispariție;
13. facilitarea intrării și șederii ilegale;
14. omorul, vătămarea corporală gravă;
15. traficul ilicit de organe și țesuturi umane;
16. răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal și luarea de ostateci;
17. rasismul și xenofobia;
18. furtul organizat sau armat;
19. traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichități și opere de artă;
20. înșelăciunea;
21. racketul și extorcarea de fonduri;
22. contrafacerea și pirateria produselor;
23. falsificarea de acte oficiale și uzul de fals;
24. falsificarea de mijloace de plată;
25. traficul ilicit de substanțe hormonale și alți factori de creștere;
26. traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive;
27. traficul de vehicule furate;
28. violul;
29. incendierea cu intenție;
30. crime aflate în jurisdicția Curții Penale Internaționale;
31. sechestrarea ilegală de nave sau aeronave;
32. sabotajul;
33. comportamente care încalcă reglementările privind traficul rutier, inclusiv încălcări ale reglementărilor privind orele de condus și perioadele de odihnă și reglementările privind bunurile periculoase;
34. contrabanda cu mărfuri;
35. încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală;
36. amenințări și acte de violență împotriva persoanelor, inclusiv violența din cadrul evenimentelor sportive;
37. prejudicii supuse legii penale;
38. furtul;
39. infracțiuni stabilite de statul emitent cu scopul de a pune în aplicare obligațiile ce reies din instrumentele internaționale adoptate conform Tratatului de instituire a Comunității Europene sau conform titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Conform alin. (2) al aceluiași text de lege, pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1), executarea sancțiunii pecuniare este subordonată condiției ca fapta la care se referă hotărârea autorității judiciare sau administrative străine să fie prevăzută și de legea română (fără a se mai menționa deci ca fapta să fie prevăzută în legea română ca și infracțiune).
În acest context, instanța apreciază că, în situația în care este vorba despre o faptă prevăzută la alin. (1) din art. 239 din Legea nr. 302/2004 care este considerată infracțiune în statul membru care a aplicat sancțiunea financiară, instanța este obligată să recunoască și să dispună executarea deciziei de impunere fără a verifica incriminarea acesteia în legea română, deci indiferent dacă fapta este sau nu incriminată și în România sau dacă ea este prevăzută ca și infracțiune sau contravenție, iar în cazul în care nu s-a bifat în certificatul depus la dosar vreuna dintre faptele arătate în alin. (1) al art. 239 din Legea nr. 302/2004, instanța va proceda la verificarea incriminării faptei concret săvârșite și în legea română (ca infracțiune sau, după caz, ca și contravenție).
În sensul acestei interpretări, instanța are în vedere și dispozițiile art. 233 alin. (1) din legea nr. 302/2004, conform cărora, în sensul prezentei secțiuni din lege: prin hotărâre se înțelege, indiferent de denumirea acesteia, cum ar fi încheiere, sentință, decizie, ordonanță, rezoluție sau proces-verbal de constatare, o hotărâre definitivă pronunțată de un organ de urmărire penală, o instanță, precum și de alte autorități care, potrivit legii, sunt considerate ca fiind judiciare ori de către o autoritate administrativă, prin care o persoană fizică sau juridică a fost obligată la plata unei sancțiuni pecuniare, atunci când hotărârea a fost luată de:
a) o autoritate judiciară, ca urmare a săvârșirii unei fapte care, potrivit legislației statului emitent, este infracțiune;
b) o autoritate, alta decât una judiciară, în legătură cu o faptă care, potrivit legislației statului emitent, este infracțiune, dacă persoana fizică sau juridică sancționată a avut posibilitatea să solicite judecarea cauzei de o autoritate judiciară competentă și în materie penală;
c) o autoritate, alta decât una judiciară, în legătură cu o faptă care, potrivit legislației statului emitent, constituie o încălcare a normelor legale, dacă persoana fizică sau juridică sancționată a avut posibilitatea să solicite judecarea cauzei de către o autoritate judiciară competentă și în materie penală;
d) o autoritate judiciară competentă și în materie penală, atunci când decizia a fost luată în legătură cu o hotărâre prevăzută la lit. c).
Ca atare, în cazul prevăzut la art. 233 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, în situația în care fapta concret săvârșită este contravenție în legea română, iar fapta este din cele prevăzute în art. 239 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, instanța va verifica dacă persoana fizică sau juridică sancționată a avut posibilitatea să solicite judecarea cauzei de către o autoritate judiciară competentă și în materie penală.
Potrivit art. 241 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza să recunoască și să execute hotărârea și dacă se stabilește că:
a) împotriva persoanei condamnate și pentru aceleași fapte s-a pronunțat o hotărâre în România sau în orice alt stat decât statul emitent și, în cel din urmă caz, hotărârea a fost executată;
b) executarea hotărârii este prescrisă conform legii române, iar hotărârea se referă la fapte care intră în competența instanțelor române;
c) hotărârea se referă la fapte care:
(i) sunt considerate de legea română ca fiind comise integral sau parțial pe teritoriul României ori într-un loc considerat ca atare; sau
(ii) au fost comise în afara teritoriului statului emitent, iar legea română nu permite urmărirea acelorași infracțiuni atunci când sunt comise în afara teritoriului României;
d) există imunitate conform legii române, ceea ce face imposibilă executarea hotărârii;
e) hotărârea a fost pronunțată referitor la o persoană fizică care, conform legii române, dată fiind vârsta acesteia, nu ar fi trebuit să răspundă penal pentru faptele cu privire la care s-a pronunțat hotărârea;
f) conform certificatului prevăzut în anexa nr. 3, persoana fizică sau juridică sancționată:
(i) în cazul unei proceduri scrise, nu a fost informată personal sau printr-un reprezentant competent potrivit legii aceluiași stat, cu privire la dreptul său de a ataca hotărârea luată împotriva sa și la termenul în care poate fi exercitată calea de atac, în conformitate cu legea statului emitent; sau
(ii) în cazul unei proceduri orale, nu s-a prezentat personal, în afară de cazul în care autoritatea emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent:
- aceasta a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la consecințele legale în caz de neprezentare; sau
- aceasta, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau
- după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoștință că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac și că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac;
(iii) nu s-a prezentat personal, în afară de cazul în care autoritatea emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent, deși i s-au adus la cunoștință în mod expres procedurile inițiate împotriva sa și posibilitatea de a se prezenta personal, aceasta a renunțat în mod expres la dreptul la o procedură orală și a indicat că nu contestă cauza;
g) pedeapsa pecuniară este mai mică de 70 euro sau decât echivalentul în lei al acestei sume.
În fapt, instanța reține că în cuprinsul certificatului este descrisă fapta pentru care a fost aplicată sancțiunea astfel:„ Depășirea cu 16 km/oră a vitezei legale maxime pe autostrada (indicator circulație a 1)”, sancțiunea aplicată intimatei fiind în cuantum de 121 euro.
Fapta reținută face parte dintre infracțiunile prevăzute în art. 239 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel cum rezultă din certificatul depus de autoritățile olandeze la dosar, iar în același certificat se menționează că persoana juridicăsancționată a avut posibilitatea să solicite judecarea cauzei de către o autoritate judiciară competentă și în materie penală.
Ca atare, nu este obligatorie verificarea dublei incriminări.
Față de aceste motive, văzând că nu sunt incidente cazurile de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute în art. 241 din Legea nr. 302/2004, în temeiul art. 240 alin. (1) din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată cu modificările și completările ulterioare, instanța va recunoaște decizia din data de 14.09.2014 pronunțată de autoritatea olandeză Centrale Verwerking O.M. (CVOM), din Graadt van Roggenweg 300, 3531 AH Ultrecht, Nederland în data de 04.09.2014, rămasă definitivă la data de 16.10.2014, prin care intimata RUMANIAN INTERNATIONAL ASSISTANCE SERVICES SRL, J_ C.U.I._, a fost obligată la plata sumei de 121 euro.
În baza art. 242 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, va dispune punerea în executare a deciziei de impunere a sancțiunii financiare, astfel cum a fost recunoscută prin prezenta hotărâre, și va obliga intimata RUMANIAN INTERNATIONAL ASSISTANCE SERVICES SRL, J_ C.U.I._ la pata sumei de 543,132 lei – echivalentul în lei a sumei de 121,00 euro, la cursul Băncii Naționale a României de la data de 15.01.2014 (1 Euro – 4,5261 lei), data pronunțării deciziei de impunere de către autoritățile olandeze.
În baza art. 246 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cheltuielile judiciare avansate de statul român rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE,
Admite cererea formulată de Republica Federală Germania.
În baza art. 240 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, recunoaște decizia din data de 14.09.2014 pronunțată de autoritatea olandeză Centrale Verwerking O.M. (CVOM), din Graadt van Roggenweg 300, 3531 AH Ultrecht, Nederland în data de 04.09.2014, rămasă definitivă la data de 16.10.2014, prin care intimata RUMANIAN INTERNATIONAL ASSISTANCE SERVICES SRL, J_ C.U.I._, a fost obligată la plata sumei de 121 euro.
În baza art. 242 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, dispune punerea în executare a deciziei de impunere a sancțiunii financiare, astfel cum a fost recunoscută prin prezenta hotărâre, și obligă intimata RUMANIAN INTERNATIONAL ASSISTANCE SERVICES SRL, J_ C.U.I._ la pata sumei de 543,132 lei – echivalentul în lei a sumei de de 121,00 euro, la cursul Băncii Naționale a României de la data de 15.01.2014 (1 Euro – 4,5261 lei), data pronunțării deciziei de impunere de către autoritățile olandeze.
În baza art. 246 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cheltuielile judiciare avansate de statul român rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la data de 04.06.2015.
Judecător, Grefier,
D. B. A. A. A.
Red.DBA/AA
09.06.2015
2 ex.
| ← Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 180/2015. Judecătoria SECTORUL... | Uz de fals. Art.323 NCP. Sentința nr. 40/2015. Judecătoria... → |
|---|
