Gestiune frauduloasă. Art.242 NCP. Sentința nr. 129/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 129/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 03-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința penală nr.129/2015
Ședința publică de la 03.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: O. V.
GREFIER: A. F. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a fost reprezentat de procuror C. R. A..
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpata M. I. L. și pe parte civilă . SRL, având ca obiect gestiunea frauduloasă (art.242 NCP)
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.03.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 03.03.2015 pentru când a hotărât următoarele:
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1914/P/2010 din data de 30.07.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 19.08.2014 sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei M. I. L. pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă prevăzută și pedepsită de art.242 alin.1 și 3 C.pen. cu aplic. art.5 C.pen.
Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut că inculpata M. I. L., în perioada 04.11.2008 – 17.12.2009, în calitate de lucrător comercial cu atribuții de gestionar la punctul de lucru . SRL a produs o pagubă în patrimoniul societății în cuantum total de 89.705,62 lei, prin comercializarea de produse în baza unor facturi neînregistrate, comercializarea de produse fără documente de achiziție, valorificarea de mărfuri la prețuri care nu corespund cu prețurile înregistrate în NIR-urile care însoțesc facturile de achiziții marfă, dispariția de bunuri din gestiune.
Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: declarațiile reprezentantului părții civile, raport de expertiză contabilă judiciară, declarațiile inculpatei, inventare din perioada 2008 -2009, declarațiile martorului G. M., contractul individual de muncă al inculpatei, facturi fiscale, rapoarte fiscale zilnice, situații vânzări pe zile, jurnale cumpărări, jurnale vânzări, balanțe de verificare și deconturi TVA.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 21.10.2014, rămasă definitivă prin hotărârea Tribunalului București – Secția I Penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La data de 09.12.2014, . SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 138.907,27 lei, reprezentând daune material, precum și plata dobânzii legale aferenta sumei de 89.705,62 lei, calculată de la data de 10.12.2014 și până la plata efectivă (fila 65).
La data de 05.01.2015, inculpata a depus la dosarul cauzei un înscris prin care susține că recunoaște fapta, dorind aplicarea dispozițiilor art.375 alin.1 C.proc.pen. și a învederat instanței că a încercat împăcarea părților, dar partea civilă s-a opus negocierilor (filele 75 - 81).
În ședința de judecată din data de 06.01.2015, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatei dispozițiile art.374 alin.4 C.proc.pen. rap. la art.396 alin.10 C.proc.pen., privind judecata în procedură simplificată.
Inculpata a arătat că solicită ca judecata sa aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art.374 alin 4 C.proc.pen. și urm.
În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpată, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, inculpata nepropunând probe în circumstanțiere.
La cerea părții civile a fost administrată proba cu înscrisuri, pe latură civilă.
Prin încheierea din data de 02.02.2015, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de gestiune frauduloasă în infracțiunea de delapidare (fila 101).
Analizând actele și lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al judecății, instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt, inculpata M. I. L., în perioada 04.11.2008 – 17.12.2009, în calitate de lucrător comercial cu atribuții de gestionar la punctul de lucru . SRL și-a însușit bunuri din patrimoniul societății prin comercializarea de produse în baza unor facturi neînregistrate, prin comercializarea de produse fără documente de achiziție, prin valorificarea de mărfuri la prețuri care nu corespund cu prețurile înregistrate în NIR-urile care însoțesc facturile de achiziții marfă, prin dispariția de bunuri din gestiune, pe care apoi le-a înstrăinat, sumele obținute utilizându-le în interes propriu, producând un prejudiciu societății în cuantum de 89.705,62 lei.
Situația de fapt prezentată mai sus rezultă din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și din recunoașterea săvârșirii faptei realizată de inculpată în cursul judecății.
Astfel, din plângerea prealabilă efectuată de . SRL, prin reprezentantul legal AL KARKHI S. MOHAMMED, rezultă că în perioada 01 - 04.11.2008, în urma inventarierii realizate la punctul de lucru al societății din municipiul București, . - 20, sectorul 1, s-a constatat o lipsă în gestiune în sumă de 11.327,14 lei, reprezentată de diferența dintre valoarea de inventar 112.497,45 lei și valoarea mărfii în stoc de 101.170,31 lei. Ulterior, societatea a achiziționat programe specializate și un calculator legat direct la casa de marcat pentru ca gestionarii - vânzători să introducă stocul mărfii existent și produsele care urmau să fie cumpărate prin NIR-uri, în inventarul calculatorului înaintea vânzării.
După analiza efectuată de departamentul economic al . SRL care a evidențiat că prețurile de vânzare afișate pe produse erau mai mari decât cele prevăzute de NIR, cu privire la gestiunea societății, societatea a dispus efectuarea unui nou inventar, în perioada 16 -17.12.2009, la același punct de lucru al societății.
Ulterior efectuării inventarului din data de 16 - 17.12.2009 s-a constatat că valoarea produselor aflate în stoc este în sumă de 55.999 lei, iar, față de stocul scriptic evidențiat de documentele contabile și valoarea inventarului real, s-a înregistrat o diferență de 55.197,26 lei.
Declarația inculpatei M. I. L. dată în cursul judecății, prin care a recunoscut săvârșirea faptei așa cum a fost descrisă în rechizitoriu, se coroborează cu declarația inculpatei din data de 16.01.2010, dată la solicitarea conducerii societății, prin care a arătat că în perioada de timp cât a fost angajată a societății a achiziționat marfă de la diverși furnizori pe care o înregistra în calculator și pe care o vindea fără a emite bon fiscal, iar apoi modifica inventarul scriptic pentru a nu rezulta diferențe. În plus, inculpata a mai arătat că pentru a nu exista erori în inventarele care se făceau periodic la produsele aflate în gestiunea sa, proceda la majorarea prețurilor față de cele din notele de intrare recepție. Inculpata a recunoscut comiterea faptelor și lipsa din gestiunea societății, obligându-se să restituie conducerii firmei sumele de bani sustrase și însușite personal.
Din răspunsurile la obiectivele expertizei contabile judiciară dispuse în cursul urmăririi penale rezultă că în perioada 24.05._10, inculpata M. I. L. a îndeplinit atribuțiile postului de lucrător comercial în baza unui contract de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă sub nr.4389/24.05.2008, încheiat pe o perioadă nedeterminată, iar printre atribuțiile unui lucrător comercial se încadrează: lipirea etichetelor cu prețul corespunzător pe produsul ambalat, înlocuirea etichetelor deteriorate, compararea, sortarea și verificarea mărfii, urmărirea vânzărilor din zilele anterioare, realizarea comenzilor în funcție de vânzările din ziua anterioară și în funcție de necesarul din ziua respectivă, răspundea de raportarea pierderilor de orice fel.
Tot din concluziile raportului de expertiză rezultă că inventarul din data de 16 - 17.12.2009 s-a efectuat la predarea gestiunii de către inculpată astfel încât acțiunile ilicite care au condus la păgubirea societății s-au constatat în prezența inculpatei și în timpul cât aceasta își desfășura activitatea.
Din răspunsul la obiectivul 3 al raportului de expertiză rezultă că partea civilă a efectuat inventarele anuale obligatorii, dar și inventare intermediare în baza cărora au fost depistate acțiunile personale ale inculpatei de introducere și comercializare de produse care nu erau proprietatea societății vătămate.
În răspunsul la obiectivul nr.4 din raportul de expertiză este confirmată susținerea părții civile în sensul că valoarea inventarului real era de 55.999 lei în data de 17.12.2009, iar, potrivit răspunsului la obiectivul nr.5 al raportului de expertiză, din inventarele efectuate de către societatea vătămată, la efectuarea cărora a participat și inculpata, rezultă că au fost comercializate produse în baza unor facturi neînregistrate, au fost comercializate produse fără documente de achiziție, prețurile practicate pentru valorificarea mărfurilor vândute nu corespund cu prețurile înregistrate în notele de intrare recepție care însoțesc facturile de achiziție marfă, iar valoarea produselor comercializate fictiv este în sumă de 62.302 lei.
Tot din concluziile raportului de expertiză contabilă a rezultat că prejudiciul suferit de către partea civilă este de 89.705,62 lei. Acest prejudiciu rezultă din diferența dintre inventarul fizic fictiv înregistrat la 17.12.2009, în sumă de 118.490 lei și inventarul scriptic în sumă de 55.999 lei (astfel rezultă suma de 62.491 lei, care cuprinde și suma produselor comercializate fictiv de 62.302 lei) la care se adaugă suma de 21,856 lei (care reprezintă valoarea produselor care au dispărut din gestiune) și suma de 5258,09 lei (care reprezintă valoarea produselor vândute cu bon fiscal fără să existe facturi de achiziție).
La data de 16.10.2012, reprezentantul părții civile AL KARKHI S. MOHAMMED a dat o declarație în care a arătat că inculpata, în calitate de lucrător comercial la punctul de lucru din municipiul București, . - 20, sectorul 1, al . SRL, avea ca atribuții primirea mărfurilor, a documentelor justificative, întocmirea notelor de intrare recepție, înregistrarea acestora în contabilitate, vânzarea produselor, emiterea de bonuri fiscale și încasarea contravalorii acestora, să țină gestiunea produselor intrate în magazine, efectuarea inventarelor și predarea sumelor de bani către administratorul societății. În plus, reprezentantul părții civile a mai arătat că inculpata a achiziționat marfă, fără a înregistra facturile în contabilitate și apoi a vândut produsele însușindu-și sumele de bani, același lucru făcând și cu sumele de bani rezultând din vânzarea mărfii aflate în proprietatea societății.
Din declarația martorului G. M. rezultă că inculpata deținea poziția de lucrător comercial la . SRL, în punctul de lucru din incinta Facultății de Arhitectură, unde avea ca atribuții să primească marfa, să o înregistreze conform documentelor de intrare în notele de intrare recepție, să vândă produsele aflate în gestiunea ei, să emită bonuri fiscale pentru produsele vândute și să încaseze contravaloarea acestora, urmând ca sumele de bani să le predea către casierie societății, iar inculpata lucra singură neavând colegi. Martora a susținut că, în perioada 01 -04.11.2008 s-a efectuat un inventar la punctul de lucru al societății, când s-a descoperit că inculpata avea o lipsă în gestiune. Ulterior, martora a făcut parte dintr-o comisie care, la data de 17.12.2009, în prezența inculpatei, a efectuat un nou inventar asupra produselor aflate în stoc la punctul de lucru din incinta Facultății de Arhitectură, când s-a descoperit că valoarea produselor aflate în stoc era în sumă de 55.999 lei, iar diferența față de stocul scriptic era de 62.491 lei. Martora a făcut precizări și referitor la declarația inculpatei, dată după constatarea lipsei de gestiune, prin care inculpata a arătat că a achiziționat marfă de la diverși furnizori fără documente, pe care nu a înregistrat-o în contabilitatea societății, iar contravaloarea acesteia și-a însușit-o fără a emite bonuri fiscale și prin care a arătat că mărea prețul unor produse față de cele înscrise în notele de intrare recepție, iar sumele de bani astfel rezultate le însușea.
Din înscrisurile depuse la dosar de către partea civilă, concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză și nota explicativă a inculpatei, rezultă că inculpata și-a încălcat atribuțiile de serviciu astfel: a mărit prețul produselor față de cele înregistrate în notele de intrare recepție, a introdus mărfuri fără a înregistra facturile în evidența contabilă a societății, a vândut produsele societății fără a emite bonuri fiscale, a modificat datele introduse în programul de gestiune astfel încât să nu existe diferențe între stocul scriptic și faptic și a însușit sumele provenite din vânzarea produselor societății.
Deși nu există o fișă a postului care să cuprindă atribuțiile pe care inculapta le avea, în concret aceasta era însărcinată să primească mărfurile și documentele justificative, să întocmească notele de inraere recepție și să le înregistreze în contabilitate, să vândă produsele, să emită bonuri fiscale și să încaseze contravaloarea acestora, să țină gestiunea produselor intrate în magazine, să efectueze inventarierea bunurilor și să predea sumele de bani către administratorul societății, așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză. Prin urmare, instanța constată că inculpata desfășura o activitate de primire a unor bunuri, de păstrare și de eliberare, având calitatea de gestionar.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere următoarele mijloace de probă: declarațiile reprezentantului părții civile, raport de expertiză contabilă judiciară, declarațiile inculpatei, inventare din perioada 2008-2009, declarațiile martorului G. M., contractul individual de muncă al inculpatei, facturi fiscale, rapoarte fiscale zilnice, situații vânzări pe zile, jurnale cumpărări, jurnale vânzări, balanțe de verificare și deconturi TVA.
În drept, fapta inculpatei M. I. L. care în perioada 04.11.2008 – 17.12.2009, în calitate de lucrător comercial cu atribuții de gestionar la punctul de lucru . SRL și-a însușit bunuri din patrimoniul societății prin comercializarea de produse în baza unor facturi neînregistrate, prin comercializarea de produse fără documente de achiziție, prin valorificarea de mărfuri la prețuri care nu corespund cu prețurile înregistrate în notele de intrare recepție care însoțesc facturile de achiziții marfă, prin dispariția de bunuri din gestiune și pe care apoi le-a înstrăinat, producând un prejudiciu de 89.705,62 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare.
Având în vedere că între data săvârșirii infracțiunii și data judecării definitive a cauzei a intervenit o lege nouă, potrivit art.5 C.pen., urmează să analizeze legea mai favorabilă. În plus, prin Decizia nr.265 din data de 06.05.2014 a Curții Constituționale s-a stabilit că legea mai favorabilă urmează să fie determinată prin compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii mai favorabile și aplicarea acesteia în ansamblu. Astfel, au fost identificate următoarele criterii de determinare a legii penale mai favorabile: condițiile de incriminare, condițiile de tragere la răspundere penală și condițiile referitoare la pedeapsă.
Cu privire la condițiile de incriminare, din analiza dispozițiilor art.295 alin.1 C.pen. și dispozițiilor art.2151 alin.1 C.pen. din 1968 rezultă că infracțiunea de delapidare are același conținut constitutiv în ambele reglementări. Astfel, infracțiunea de delapidare constă în însușirea, folosirea sau traficarea de către o persoană de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează. În plus, potrivit art.2151 C.pen. din 1968, fapta trebuie să fie săvârșită de un funcționar, adică de către orice salariat care exercită o însărcinare, în serviciul unei persoane juridice, în timp ce potrivit art.308 alin.1 C.p. infracțiunea de delapidare poate fi săvârșită de o persoană care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unui persoane juridice.
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că inculpata M. I. L. a îndeplinit atribuțiile postului de lucrător comercial în baza unui contract de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă sub nr.4389/24.05.2008, încheiat pe o perioadă nedeterminată, în cadrul societății . SRL. În consecință, inculpata desfășura o însărcinare în serviciul părții civile. În plus, instanța a constatat că, în concret, inculpata a avut calitatea de gestionar.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de delapidare, instanța reține că elementul material constă în acțiunea de însușire, folosire sau traficare de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, fiind posibilă o multitudine de modalități faptice. Acțiunea inculpatei, care în perioada 04.11.2008 – 17.12.2009, în calitate de lucrător comercial cu atribuții de gestionar la punctul de lucru . SRL, a obținut sume de bani după ce anterior și-a însușit bunurile societății prin comercializarea de produse în baza unor facturi neînregistrate, prin comercializarea de produse fără documente de achiziție, prin valorificarea de mărfuri la prețuri care nu corespund cu prețurile înregistrate în notele de inreare recepție care însoțesc facturile de achiziții marfă, prin dispariția de bunuri din gestiune, realizează elementul material al infracțiunii de delapidare.
Astfel, inculpata, având calitatea de gestionar, avea printre atribuții primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri. În această calitatea, inculpata și-a însușit bunurile societății adică și-a exercitat atributul de dispoziție asupra acestora astfel: inculpata a cumpărat produse în numele societății, fără factură și apoi le-a comercializat mai departe fără bon fiscal, iar profiturile obținute le-a însușit în vederea realizării interesul său personal. În plus, pentru a ascunde faptele săvârșite inculpata a modificat prețurile în notele de intrare recepție în sensul de a le majora și a modificat inventarul scriptic pentru a nu rezulta diferențe față de stocul real de bunuri.
Urmarea imediată constă în atingerea relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a serviciului dar și a relațiilor referitoare la protecția patrimoniului, prin scoaterea definitivă a bunurilor din sfera patrimonială a persoanei vătămate și producerea unui pagube acesteia. Din concluziile raportului de expertiză contabilă, dar și din inventarele efectuate de partea civilă, rezultă că în cauză prin însușirea bunurilor societății de către inculpată a fost produs un prejudiciu de 89.705,62 lei.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din materialul probator administrat în cauză, de unde rezultă că prin acțiunile sale inculpata a comercializat produsele societății și a realizat acțiuni prin care să ascundă acest fapt, iar sumele obținute au fost însușite în nume propriu.
Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art.19 alin.1 lit.a C.pen. din 1968, întrucât inculpata a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei având în vedere că acțiunea desfășurată de inculpată a avut ca finalitate însușirea sumelor de bani obținute din comercializarea produselor societății, finalitate pe care inculpata a urmărit-o.
Față de aceste considerente instanța constată că fapta săvârșită de inculpată constituie infracțiunea de delapidare atât potrivit art.295 alin.1 C.pen. rap. la art.308 alin.1 C.pen., cât și potrivit art.2151 alin.1 C.pen. din 1968.
Ca urmare, instanța va schimba încadraerea juridică a faptei pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, respectiv a infracțiunii de gestiune frauduloasă în infracțiunea de delapidare, prevăzută și pedepsită de art.2151 alin.1 C.pen. din 1968, cu aplic. art.5 C.pen. Deși inculpata, prin apătător s-a opus schimbării încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimisă în judecată și a solicitat termen pentru a depune concluzii scrise, nu a depus concluziile și nu a adus nici un argument în sprijinul încadrării juridice ca infracțiune de gestiune frauduloasă. Mai mult, a arătat că situația de fapt o recunoaște așa cum a fost reținută în rechizitoriu și consideră că încadraerea juridică reținută prin rechizitoriu este corectă, dar nu a argumentat în nici un mod încadrarea juridică.
În aceste condiții nu se poare reține că inculpata a săvârșit infracțiunea de gestiune frauduloasă, potrivit situației de fapt reținută prin rechizitoriu, în cauză rezultă elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, așa cum am arătat mai sus.
De altfel și concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de gestiune frauduloasă în infracțiunea de depapidare, din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.242 alin.1 și 3 C.pen. cu aplic. art.5 C.pen., în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.2151 C.pen. din 1968 cu aplic. art.5 C.pen.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă, instanța reține că, potrivit art.295 alin.1 C.pen. rap. la art.308 alin1. C.pen., limitele de pedeapsă sunt de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni fiind obligatorie și aplicare pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică, iar potrivit dispozițiilor art.2151 alin.1 C.pen. din 1968 limitele de pedeapsă sunt de la 1 an la 15 ani.
Cu toate că limitele de pedeapsă sunt mai mici potrivit dispozițiilor Noului Cod penal, având în vedere că instanța urmează să stabilească o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege și având în vedere modalitățile de executare prevăzute de cele două reglementări, instanța va stabili că Codul penal de la 1968 este legea mai favorabilă în cauză. Pentru a decide astfel, instanța are în vedere modalitățile de executare prevăzute de Codului penal din 1968 potrivit căruia instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere este mai favorabilă inculpatei având în vedere că nu prevede obligativitatea pentru inculpată de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar măsurile de supraveghere sunt mai puține, spre deosebire de toate instituțiile din noul cod penal, care instituie o . măsuri și obligații pe care inculpata trebuie să le respecte pe perioada termenului de supraveghere.
La stabilirea pedepsei aplicabile inculpatei M. I. L., instanța va avea în vedere dispozițiile art.72 C.pen. din 1968, respectiv dispozițiile părții generale Codului penal din 1968, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractoarei și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, urmând a reține și aplicabilitatea art.396 alin.10 C.proc.pen.
Limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de delapidare prevăzută și pedepsită de art.2151 alin.1 C.pen. din 1968 sunt cuprinse între 1 an și 15 ani închisoare, însă având în vedere că inculpata a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa în rechizitoriu și instanța a reținut aceleași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de inculpată, în cauză se vor aplica dispozițiile art.396 alin.10 C.proc.pen., care prevăd că în acest caz limitele de pedeapă se vor reduce cu o treime. Prin urmare, limite de pedeapă între care se va face individualizarea pedepsei sunt cuprinse între 8 luni și 10 ani închisoare.
Cu privire la gradul de pericol social al faptei săvârșite, instanța reține că prin săvârșirea faptei au fost atinse atât relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a serviciului dar și relațiile referitoare la protecția patrimoniului. Astfel, pe de o parte fapta inculpatei a afectat încrederea angajatorului în persoanele care sunt împuternicite să desfășoare o activitate, iar pe de altă parte, prin acțiunile inculpatei, societatea a suferit un prejudiciu mare.
În ceea ce privește persoana infractoarei, instanța reține că aceasta este în vârstă de 27 de ani, potrivit propriilor susțineri lucrează în Germania și nu are antecedente penale, iar fapta a fost săvârșită în perioada când inculpata era studentă.
În apărarea sa, inculpata a invocat străduința de a repara paguba pricinuită. În dovedire, la dosarul cauzei a fost depus procesul verbal de constatare nr.142 din 29.12.2014 din care rezultă că inculpata a convocat partea civilă pentru a achita suma datorată (filele 102 - 108), dar aceasta din urmă nu s-a prezentat, urmând ca inculpata să consemneze suma la dispoziția părții civile. În plus, prin înscrisurile depuse în data de 05.01.2014, inculpata a invocat disponibilitatea de a plăti suma de bani invocând oferta de plată în fața instanței de judecată.
Din adresa biroului executorului judecătoresc (fila 109) rezultă că până la data de 14.01.2015, inculpata nu a depus recipisa pentru suma de 89.705,62, dar niciun alt document din care să rezulte plata sumei respective, iar din încheierea de ședință din data de 06.01.2015, nu rezultă o încercare de a apela la procedura ofertei de plată în fața instanței prevăzută de art.1010 C.civ.
Față de aceste considerente, instanța nu va reține străduința de reparare a prejudiciului produs de către inculpată. Astfel, din probatoriu administrat rezultă că încercările de reparare s-au limitat la simple susțineri în manifestarea voinței de a achita prejudiciul, nefiind urmate de acțiuni concrete în vederea achitării sumei. Cu toate că nu va reține efectuare unor stăruințe concrete în repararea prejudiciului, instanța va reține voința exprimată a inculpatei de a repara prejudiciul produs și desfășurarea de negocieri în vederea achitării prejudiciului.
Față de cele reținute, în baza art.2151 alin.1 C.pen. cu aplic. art.5 C.pen. și cu aplic. art.396 alin.10 C.proc.pen., instanța va condamna pe inculpata M. I. L., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, la stabilirea acestora, instanța va avea în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst c. Marii Britanii și S. și P. c. României) și Decizia LCCIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit căreia interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a (teza I)-c C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 C.pen., respectiv respectiv natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei și persoana infractorului.
Față de aceste criterii, analizate anterior în cadrul individualizării pedepsei principale, instanța apreciază că inculpata a avut o atitudine de ignorare a valorilor protejate de legea penală, respectiv relațiile sociale privitoare la relațiile de serviciu și la relațiile sociale referitoare la patrimoniu, astfel că acesta este nedemn pentru a exercita drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. din 1968.
Cu privire la dreptul de a ocupa o funcție, de a exercita o profesie sau de a desfășura o activitatea, prevăzut de art.64 alin.1 lit.c C.pen. din 1968 și cu privire la dreptul de a alege, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza I, lit.d și e C.pen, instanța apreciază că în cauză nu trebuie să fie interzise întrucât, pe de o parte, nu este îndeplinită condiția ca inculpatul să se fi folosit de acestea pentru săvârșirea infracțiunii, iar, pe de altă parte, fapta comisă de inculpată nu are conotație electorală și nu vin în contradicție cu interesele minorilor.
În consecință, pe lângă pedeapsa principală, instanța îi va interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autoritățile publice și în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat prevăzute de art.71 alin.1 – art.64 alin.1 lit.a teza II-a și lit.b C.pen. din 1968 pe durata executării pedepsei pricipale.
Din analiza fișei de cazier a inculpatei instanța reține că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale.
Având în vedere că pedeapsa aplicată este de 3 ani închisoare, că inculpata nu a mai săvârșit anterior alte infracțiuni și având în vedere cele reținute mai sus cu privire la persoana inculpatei, la comportamentul său după comiterea faptei, instanța apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment, iar suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei permite îndeplinirea rolului educativ și preventiv al sancțiunii.
În temeiul art.861 alin.1 C.pen. din 1969, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe o durată de 7 ani, termen de încercare fiind stabilit în condițiile art.862 C.pen. din 1968 și alcătuit din cuantumul pedepsei închisorii aplicate de 3 ani, la care se adaugă un interval de 4 ani, apreciat de instanță ca fiind suficient.
În temeiul art.863 alin.1 C.pen. din 1968, pe durata termenului de încercare, inculpata va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea sa sau la Serviciul de Probațiune;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbarea de domiciliu, reședină sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și să comunice întoarcerea;
d) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacelor sale de existență.
În temeiul art.71 alin.5 C.pen. din 1968, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Instanța va pune în vedere inculpatei dispozițiile art.864 C.pen. din 1968, referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare, neexecutarea obligațiilor civile sau nerespectarea, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere impuse prin prezenta hotărâre.
Instanța constată că, în cauză, nu au fost luate măsuri preventive.
Pe latură civilă, se reține că persoana vătămată s-a constituit parte civila în cauză cu suma de 138.907,27 lei reprezentând daune materiale și a solicitat și obligarea inculpatei la plata dobânzii legale aferente sumei de 89.705,62 lei calculată de la data de 10.12.2014 și până la plata efectivă.
Potrivit art.999 C.civ. de la 1864, o persoană este responsabilă de prejudiciul cauzat prin fapta sa, prin neglijența sau prin imprudența sa, iar orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe aceia din a cărui greșeală s-a produs să îl repare, conform art.998 C.civ. din 1984.
În cauză, probatoriul administrat, care a impus soluția condamnării inculpatei, justifică și pe latură civilă, reținerea existenței unei fapte ilicite, existenței unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și un prejudiciu în cuantum de 89.705,62 lei, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză contabilă, precum și existența vinovăției acesteia. Față de aceste considerente, instanța va admite acțiunea civilă cu privire la suma de 89.705,62 lei.
Partea civilă a solicita și suma de 33.361 lei, reprezentând dobânda legală calculată din noiembrie 2008 până la data de 01.12.2014, dar și dobânda legală calculată în continuare până la data achitării efective a debitului.
Cu privire la suma de_ lei, reprezintând prejudiciul suferit ca urmare a închiderii magazinului pentru o perioadă de 2 ani, instanța urmează să o respingă având în vedere că, potrivit art. 249 C.pr.civ., sarcina probei revine celui care invoca elementul ce trebuie dovedit, iar în cauză nu s-a făcut dovada închiderii magazinului, dar dovada nici legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatei și închiderea magazinului.
În consecință, în temeiul art.19 rap la art.397 C.proc.pen. și art.998 V.C.civ., instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă . SRL și va obliga inculpata la plata sumei de 89.705,62 lei, reprezenând daune materiale și la plata dobânzii legale aferente sumei de 89,705,62 lei de la data de 17.12.2009 și până la momentul achitării efective.
În temeiul art.274 alin.1 C.proc.pen. instanța va obliga inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1000 lei.
În temeiul art.276 alin.1 C.proc.pen., având în vedere condamnarea inculpatei, instanța o va obliga la plata sumei de 1240 lei, către partea civilă . SRL, reprezentând cheltuieli judiciare, respectiv onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art.386 alin.1 C.pen. schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care inculpata M. I. L. a fost trimisă în judecată, din infracțiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută și pedepsită de art.242 alin.1 și 3 C.pen., cu aplic. art.5 C.pen., în infracțiunea de delapidare, prevăzută și pedepsită de art.2151 alin.1 C.pen. din 1968 cu aplic. art.5 C.pen.
În temeiul art.2151 alin.1 C.pen. din 1968 cu aplic. art.5 C.pen. și cu aplic. art.396 alin.10 C.proc.pen. condamnă pe inculpata M. I. L., fiica lui D. și E. L., născută la data de 03.11.1987, în Comănești, județul Bacău, domiciliată în municipiul București, ..32 - 40, ., ., CNP_, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
În temeiul art.71 C.pen. din 1968 aplică inculpatei M. I. L. pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. din 1968, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.861 alin.1 C.pen. din 1968, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe o durată de 7 (șapte) ani.
În temeiul art.863 alin.1 C.pen., pe durata termenului de încercare, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de Probațiune București;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbarea de domiciliu, reședină sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.
În temeiul art. 71 alin.5 C.pen. din 1968, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Pune în vedere inculpatei dispozițiile art.864 C.pen. din 1968, referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare, neexecutarea obligațiilor civile sau nerespectarea, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere impuse prin prezenta hotărâre.
În temeiul art.19 rap la art.397 C.proc.pen. și art.998 V.C.civ., admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă . SRL, cu sediul în municipiul București, Șoseaua C., nr.81, ., ., sectorul 2 și obligă pe inculpata M. I. L. la plata sumei de 89.705,62 lei, reprezenând prejudiciul și la plata dobânzii legale aferente sumei de 89,705,62 lei de la data de 17.12.2009 și până la data achitării efective.
În temeiul art.274 alin.1 C.proc.pen. obligă pe inculpata M. I. L. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1000 lei.
În temeiul art.276 alin.1 C.proc.pen., obligă pe inculpata M. I. L. la plata sumei de 1240 lei către partea civilă . SRL, cu sediul în municipiul București, Șoseaua C., nr.81, ., ., sectorul 2, reprezentând cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Judecător O. V. V. A. F.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 41/2015.... | Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile... → |
|---|
