Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 411/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 411/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 18-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
.
Sentința penală Nr. 411/2015
Ședința publică de la 18 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M. O.
GREFIER – M. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București a fost reprezentat de procuror S. A..
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul A. V., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere a unui vehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere”, faptă prevăzută în art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată (în forma la data săvârșirii infracțiunii), cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal din 1968.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a fixat termen pentru pronunțare la data de 18.06.2015
Asupra cauzei penale de față:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 21.09.2012 sub numărul_ a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București Rechizitoriul nr._/P/2011 din data de 16.07.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București fiind trimis în judecată inculpatul A. V., pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere a unui vehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere”, faptă prevăzută în art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată (în forma la data săvârșirii infracțiunii), cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal din 1969.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt: la data de 27.09.2011, acesta a condus pe . autoturismul marca Ford cu număr de înmatriculare XKB 4257 fără a poseda permis de conducere.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, adresa emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, declarația învinuitului.
P. Sentința penală nr. 62/24.01.2014 Judecătoria Sectorului 1 București a dispus:
„În baza art.86 alin.1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplic.art.37 lit. a C.p. condamnă pe inculpatul A. (fost N.) V. la pedeapsa închisorii de 1 an, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
În temeiul art.71 V.C.p. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 lit.a teza a II-a si b C.p.
În baza art.86 ind.4 alin.1 C.p. rap.la art.83 C.p. revocă suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare,aplicată inculpatului prin sentința penalănr.759/08.12.2009 pronunțată de către Judecătoriei Sectorului 1 București în dosar nr._, definitivă la data de 21.12.2009 prin neapelare, pedeapsă pe care o cumulează cu pedeapsa aplicată prin prezenta infracțiune, astfel încât inculpatul să execute pedeapsa de 4ani închisoare.
În temeiul art.71 V.C.p. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 lit.a teza a II-a si b C.p.
În baza art.39 C.p. rap.la art.36 alin.3 C.p. deduce din pedeapsa aplicată durata de la18.02.2009 la 17.03.2009.”
La data de 29.01.2012 inculpatul a formulat apel împotriva sentinței penale sus menționate, dosarul fiind înaintat spre soluționarea căii de atac la Curtea de Apel București, înregistrându-se sub nr._ (1918/2014).
P. Decizia penală nr.1310/27.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București –Secția I-a Penală, a fost admis apelul declarat de către inculpat, a fost desființată în totalitate sentința penală și trimisă cauza, spre rejudecare, la Judecătoria Sectorului 1 București (având în vedere că la termenul la care s-a judecat cauza inculpatul nu a fost prezent deși era arestat în altă cauză). În temeiul art. 424 alin. (4) din Codul de procedură penală s-a constatat faptul că ultimul act procedural rămas valabil este încheierea de ședință din data de 19.06.2013, dată de la care va fi reluată cercetarea judecătorească.
Astfel, cauza a fost înregistrată în vederea rejudecării la Judecătoria Sectorului 1 București sub nr._ din data de 27.11.2014.
Având în vedere faptul că ultimul act procedural rămas valabil este încheierea de ședință din data de 19.06.2013, deci înainte de a se proceda la citirea actului de sesizare, conform dispozițiilor art. 300 din Vechiul Cod de procedură penală, prezenta cauză a fost trimisă pe Camera Preliminară în vederea îndeplinirii procedurii stabilite de art. 346 din Codul de procedură penală intrat în vigoare la data de 01.02.2014.
P. încheierea de cameră preliminară din data de 06.03.2015, în baza art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2011 din data de 16.07.2012 de către Ministerul Public– P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București privind pe inculpatul A. V., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere” în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prevăzută în art. 86 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în forma în vigoare la data săvârșirii infracțiunii), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) din Codul penal din 1969 În baza aceluiași text de lege s-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul A. V..
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a dorit să se prevaleze de drepturile acestuia reglementate în art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, declarația de recunoaștere în totalitate a faptelor săvârșite fiind atașate la dosarul cauzei. Pentru aceste motive, instanța a dispus efectuarea cercetării judecătorești potrivit procedurii simplificate.
La dosar a fost depusă, la solicitarea din oficiu a instanței, fișa de cazier judiciar a inculpatului actualizată.
Inculpatul a dorit să se prevaleze de înscrisurile depuse în instanță în primul ciclu procesual.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, prin prisma acuzațiilor și a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, instanța reține că la data de 27.09.2011, inculpatul A. V. a condus pe . autoturismul marca Ford cu număr de înmatriculare XKB 4257 fără a poseda permis de conducere.
Astfel, potrivit procesului-verbal de constatare care se coroborează cu procesul-verbal de verificare, rezultă că, în data de 27.09.2011, inculpatul A. V. a fost surprins de către agenți ai poliției rutiere circulând pe ., la volanul autoturismului marca Ford, cu nr. de înmatriculare XKB 4527, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Adresa nr._/SPC/11.10.2011 emisă de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor atestă că inculpatul nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Totodată, situația de fapt reținută de instanță se probează și cu declarațiile inculpatului dată în cursul urmăririi penale, precum și cu declarația sa dată în faza de judecată prin care acesta recunoaște săvârșirea în totalitate a infracțiunii reținute în sarcina sa.
În drept, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 86 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în forma în vigoare la data săvârșirii faptei), conducerea pe drumurile publica a unui vehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
Fapta inculpatului A. V. constând în aceea că la data de 27.09.2011, a condus pe . autoturismul marca Ford cu număr de înmatriculare XKB 4257 fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere” în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prevăzută în art. 86 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în forma în vigoare la data săvârșirii faptei), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) din Codul penal din 1969. Sub aspectul identificării legii penale mai favorabile, instanța reține că atât în vechea reglementare penală, cât și în cea în vigoare la data pronunțării prezentei hotărâri, limitele de pedeapsă, tratamentul sancționator pentru recidiva postcondamnatorie, modalitatea de executare a pedepsei rezultante a închisorii (care poate fi numai în detenție), sunt identice, astfel că instanța va proceda la condamnarea inculpatului potrivit legislației în vigoare la data săvârșirii faptei, potrivit principiului activității legii penale reglementat de art. 10 din Codul penal din 1969 8art. 3 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014).
Analizând latura obiectivă a infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere” prevăzută în art. 86 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța reține că elementul material constă în acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere. Sub acest aspect, instanța constată că inculpatul, la momentul săvârșirii faptei, nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru circulația pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate dintre aceasta și elementul material rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) din Codul penal din 1969, întrucât el a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, inculpatul a știut că nu posedă permis de conducere în timp ce conducea autoturismul proprietate personală, acceptând posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice.
În sarcina inculpatului se va reține starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută în art. 37 alin. (1) lit. a) din Codul penal din 1969, deoarece acesta a săvârșit infracțiunea dedusă judecății în termenul de încercare al pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 759/08.12.2009 pronunțată de către Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._, definitivă prin neapelare (f. 9-12 dosar instanță_ ). Astfel, prin această hotărâre, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani, cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev. în art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g), alin. (2) lit. b) din Codul penal din 1969. Conform art. 862 alin. (2) din Codul penal din 1969 rap. la art. 82 alin. (3) din Codul penal din 1969, termenul de încercare a început să curgă la data de 21.12.2009 (data rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 759/08.12.2009), iar potrivit art. 154 din Codul penal, s-a împlinit în data de 20.12.2014. Fapta dedusă judecății a fost săvârșită la data de 27.09.2011, deci în interiorul termenului de încercare.
Deși în cuprinsul Sentinței penale nr. 759/08.12.2009 inculpatul apare cu numele de ,,N. V.” și nu ,,A. V.”, totuși este una și aceeași persoană. Astfel, potrivit adresei nr. 459/28.11.2012 emisă de către INEP (f. 25 dosar instanță_ ), în data de 29.03.2010, inculpatul și-a schimbat numele din ,,N.” în ,,A.”, ca urmare a procedurii de divorț.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 52 din Codul penal din 1969, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal din 1969, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, instanța reține următoarele: gradul de pericol social concret al faptei, precum și faptul că inculpatul nu este la prima încălcare a legii penale, fiind cunoscut cu antecedente penale – așa cum reiese din fișa de cazier judiciar (reținându-se în sarcina sa starea de recidivă postcondamnatorie), precum și persoana inculpatului, acesta având în întreținere un copil minor, astfel cum rezultă din certificatul de naștere depus în copie la dosarul cauzei. Totodată, instanța va reține că deși apărătorul inculpatului a susținut în primul ciclu procesual că acesta suferă de probleme psihiatrice – schizofrenie paranoidă, fiind internat la un spital de psihiatrie din Salonic (f. 37-38 dosar instanță_ ), totuși clinica medicală contestă că l-ar fi tratat pe inculpat în calitate de pacient (f. 59-65 dosar instanță_ ). De asemenea, instanța va reține că din adeverința nr. 0423/21.06.2012 rezultă că inculpatul a efectuat 30 de ore de conducere, pentru obținerea permisului de conducere.
De asemenea, instanța va da eficiență dispozițiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, incidente în cauză în raport de conduita inculpatului care, după citirea actului de sesizare, a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței în acest dosar și a înțeles să se judece după procedura simplificată prevăzută în art. 375 din Codul de procedură penală, urmând să reducă cu o treime limitele pedepsei închisorii prevăzute în art. 86 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în forma în vigoare la data săvârșirii faptei). Astfel, instanța va orienta pedeapsa între 8 luni închisoare și 3 ani și 4 luni închisoare.
Totodată, instanța reține că în cauză nu sunt incidente circumstanțe legale sau judiciare atenuante de natură să atragă coborârea obligatorie a limitelor de pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății.
P. urmare, având în vedere cele expuse, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse puțin peste minimul special prevăzut de lege.
Așadar, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, potrivit art. 396 alin. (2) din Codul de procedură penală, va condamna pe inculpatul A. V. pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere”, faptă prevăzută în art. 86 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în forma în vigoare la data săvârșirea faptei), la o pedeapsă de 10 luni închisoare, apreciind că pedeapsa astfel cum va fi stabilită și aplicată este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei, prevăzute de art. 52 din Codul penal din 1969.
Potrivit art. 71 alin. (1) din Codul penal din 1969, instanța va aplica pedepsele accesorii prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei închisorii. Instanța apreciază că atitudinea inculpatului față de valorile sociale sus-menționate vin în contradicție cu exercițiul acestor drepturi. Astfel, în raport de natura faptei săvârșite, instanța apreciază că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 din Codul penal din 1969 rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 86 indice 4 alin. (1) rap. la art. 83 din Codul penal din 1969, va revoca suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 759/08.12.2009 pronunțată de către Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._, definitivă la data de 21.12.2009 prin neapelare, pedeapsă pe care o va cumula cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) din Codul penal din 1969, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din Codul penal din 1969.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei ce urmează a i se aplica inculpatului, instanța reține că în raport de starea de recidivă postcondamnatorie, acesta nu poate fi decât în regim de detenție.
Inculpatul a fost arestat preventiv în dosarul nr._ . De asemenea, inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în dosarul nr._/300/2013 al Judecătoriei Sector 2 București (dosar în care s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părților) în perioada de la 23.09.2013 la 14.04.2014, în acel dosar fiind cercetat pentru o infracțiune care ar fi fost în concurs real de infracțiuni cu infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză.
Pentru acest motiv, în baza art. 88 alin. (1) din Codul penal din 1969, va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din dosarul nr._ al Judecătoriei Sector 1 București - perioada de la 18.02.2009 la 17.03.2009, precum și durata reținerii și arestării preventive din dosarul nr._/300/2013 al Judecătoriei Sector 2 București (dosar în care s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părților) - perioada de la 23.09.2013 la 14.04.2014.
În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanța va obliga pe inculpatul A. V. la plata către stat a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (400 lei din faza de urmărire penală și 300 lei din faza din camera preliminară și din faza de judecată).
În baza art. 272 alin. (2) din Codul de procedură penală, onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum total de 520 lei (aferent camerei preliminare și fazei de judecată), se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 86 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în forma în vigoare la data săvârșirii faptei), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) din Codul penal, art. 5 din Codul penal și art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul A. (fost N.) V. (fiul lui M. și M., născut la data de 23.12.1971 în București, domiciliat în sector 1, București, .. 9 și București . nr.53, ..1, sector 1, CNP_), la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „conducere pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule”.
În baza art. 71 alin. (1) din Codul penal din 1969, aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din Codul penal din 1969.
În baza art. 86 indice 4 alin. (1) rap. la art. 83 din Codul penal din 1969, revocă suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 759/08.12.2009 pronunțată de către Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr._, definitivă la data de 21.12.2009 prin neapelare, pedeapsă pe care o cumulează cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) din Codul penal din 1969, aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din Codul penal din 1969.
În baza art. 88 alin. (1) din Codul penal din 1969, deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din dosarul nr._ al Judecătoriei Sector 1 București - perioada de la 18.02.2009 la 17.03.2009, precum și durata reținerii și arestării preventive din dosarul nr._/300/2013 al Judecătoriei Sector 2 București (dosar în care s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părților) - perioada de la 23.09.2013 la 14.04.2014.
În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, obligă pe inculpatul A. V. la plata către stat a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (400 lei din faza de urmărire penală și 300 lei din faza din camera preliminară și din faza de judecată).
În baza art. 272 alin. (2) din Codul de procedură penală, onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum total de 520 lei (aferent camerei preliminare și fazei de judecată), se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.06.2015.
Președinte,
M. M. O.
Grefier,
M. R.
Redactat / tehnoredactat jud. M.M. O. + grefier M. R.
2 exemplare/05.10.2015.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 864/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
