Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Sentința nr. 224/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Sentința nr. 224/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 08-04-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

SENTINȚA PENALĂ Nr. 224/2015

Ședința publică de la 08 Aprilie 2015

Instanța constituită din:

Președinte – T. G.

Grefier - D. R. G.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a fost reprezentat prin procuror U. M..

Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul F. O. și persoana vătămată B. F. IFN SA, având ca obiect - înșelăciunea (art. 215 C.p.).

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 13.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a fixat termen în vederea pronunțării la data de 27.03.2015 și ulterior pentru astăzi, 08.04.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând în cauza de față constată următoarele:

P. rechizitoriul nr. 4456/P/2009 din data de 11.09.2014, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, a fost trimis în judecată, în stare de libertate inculpatul F. O. cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals prevăzute de art 215 alin 1,2,3 C pen. din 1968 și art 291 C pen. din 1968, cu aplicarea art 33 lit a C pen. din 1968.

P. același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar care se va trimite la Poliția Sector 1-SIF, în vederea efectuării de cercetări față de AN, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.322 C.penal.

În actul de sesizare al instanței a fost reținută, în esență, următoarea situație de fapt: În data de 25.09.2008 inculpatul F. O. s-a prezentat la sediul . SRL, în vederea obținerii unui credit auto pentru achiziționarea autoturismului marca Dacia L. Prestige.

Pentru încheierea contractului acesta a prezentat angajaților . SRL, printre alte documente, adeverința de salariu nr.179 din data de 24.09.2008 care atesta faptul că este angajat în cadrul . SRL, în calitate de agent vânzări.

Pe baza documentelor depuse, B. F. IFN SA a acordat inculpatului un credit în valoare de_,88 lei,din care debitorul nu a achitat nicio rată scadentă, autoturismul în cauză nemaifiind găsit.

Pentru dovedirea acestei situații de fapt, în cursul urmăririi penale, s-au administrat următoarele probe: înscrisuri, respectiv:contract de credit auto, contract de garanție mobiliară, factura fiscală . nr.4828/25.09.2008 emisă de . SRL, adeverința de salariu nr.179/24.09.2008 pe numele inculpatului, adresă nr.11/14.01.2009 emisă de . SRL; declarații persoană vătămată.

În cursul urmăririi penale, persoana vătămată B. F. IFN SA a declarat că se constituie parte civilă în prezenta cauză cu suma de_,22 lei, sumă ce reprezintă prejudiciul total, obținut în urma operării scadenței anticipate pe motiv de neplată.

Atât pe parcursul urmăririi penale cât și pe parcursul judecății, inculpatul s-a sustras cercetărilor, acesta fiind judecat în lipsă.

În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt:

În data de 25.09.2008 inculpatul F. O. s-a prezentat la sediul . SRL, în vederea obținerii unui credit auto pentru achiziționarea autoturismului marca Dacia L. Prestige.

Pentru încheierea contractului acesta a prezentat angajaților . SRL, printre alte documente, adeverința de salariu nr.179 din data de 24.09.2008 care atesta faptul că este angajat în cadrul . SRL, în calitate de agent vânzări.

Pe baza documentelor depuse, B. F. IFN SA a acordat inculpatului un credit în valoare de_,88 lei,din care debitorul nu a achitat nicio rată scadentă, autoturismul în cauză nemaifiind găsit.

Situația de fapt așa cum a fost reținută rezultă din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză.

Astfel, instanța reține că prin plângerea penală formulată de B. F. IFN SA, înregistrată la data de 06.03.2009 în cadrul DGPMB SIF, organele de poliție au fost sesizate cu privire la faptul că numitul F. O. a prezentat unele documente falsificate angajaților . SRL, în scopul obținerii unui credit auto pentru achiziționarea unui autoturism marca Dacia L. Prestige.

Pe baza documentelor depuse și a facturii fiscale emise de . SRL, B. F. IFN SA a acordat numitului F. O. un credit în valoare de_.88 lei, însă debitorul nu a achitat ulterior nicio rată scadentă, nu a mai putut fi contactat telefonic la numerele declarate, nu a putut fi identificat la domiciliu, iar autoturismul marca Dacia L. Prestige nu a putut fi găsit.

Din declarația persoanei vătămate a reieșit că la data de 20.09.2008, inculpatul F. O. s-a prezentat la sediul . SRL, în vederea obținerii unui credit auto pentru achiziționarea autoturismului marca Dacia L. Prestige, sens în care a prezentat angajaților societății amintite anterior, printre alte documente și adeverința de salariu nr.179/24.09.2008 care atesta faptul că este angajat al . SRL, ca agent vânzări.

Conform acestei adeverințe de salariu, inculpatul fuge O. figura angajat în cadrul societății din data de 19.03.2007, venitul lunar al acestuia fiind de 1763 lei.

Pe baza documentelor depuse la . SRL a fost emisă factura . nr.4828/25.09.2008 în valoare de_,00 lei, fiind achitată suma de 6384,00 lei cu titlu de avans.

Ulterior, între inculpatul F. O. și B. F. IFN SA, a fost încheiat contract de credit auto B. F. nr._/25.09.2008, conform căruia valoarea creditului era de 27.578,88 lei, reprezentând diferența neachitată din valoarea autoturismului de_,00 precum și contractul de garanție reală mobiliară în favoarea B. F.. În acest contract se stipula că inculpatul nu are dreptul să transfere, să cesioneze și să afecteze de sarcini bunul adus în garanție, fără acordul scris al creditorului și că împrumutătorul plătește vânzătorului autoturismului, din ordinul și pe seama împrumutatului.

La data de 25.09.2008, între . SRL –locator și inculpatul F. O.-utilizator, s-a încheiat procesul verbal de predare primire a autoturismului sus individualizat.

Conform adresei emise de . SRL, autoturismul în cauză a fost achiziționat de societate în data de 25.09.2009 de la . IFN SA, ulterior fiind vândut numitului F. O., prin credit B..

Întrucât debitorul nu a achitat nicio rată scadentă și nu a mai putut fi contactat telefonic sau găsit la adresa de domiciliu indicată, a fost contactată de B. F. IFN SA societatea angajatoare, administrată de numiții Ș. D. și Ș. M..

P. adresa nr.11/14.01.2009, . SRL a comunicat faptul că inculpatul F. O. nu este și nu a fost angajat al societății menționate.

Raportul de constatare tehnico-științifică nr._/29.06.2011 a concluzionat următoarele aspecte:

-semnăturile de la rubricile „, semnătura membrului asigurat”, „semnătura împrumutatului” de pe contractul de credit auto nr._/2008, semnătura existentă sub mențiunile olografe-declar pe proprie răspundere că locuiesc la adresa indicată în CI de pe xerocopia cărții de identitate a inculpatului F. O., semnătura de la rubrica utilizator de pe procesul verbal de predare primire a autoturismului marca Dacia L. Prestige precum și semnătura de pe documentul intitulat declarație întocmit la data de 25.09.2008, au fost executate de F. O..

-semnătura de la rubrica director general de pe adeverința de salariu nr.179/24.09.2008 nu a fost executată de către Ș. M. și nu se poate stabili d cine a fost executată, întrucât semnătura în litigiu este o contrafacere realizată prin imitarea semnăturilor autentice ale sus numitului.

-impresiunea de ștampilă existentă pe adeverința de salariu nr.179/24.09.2008 nu a fost aplicată cu ștampila aparținând . SRL.

Urmare a verificărilor întreprinse s-a constatat că actualul proprietar al autoturismului în cauză este numita B. G., domiciliată în Timișoara, mașina fiind înmatriculată sub nr._ la data de 13.12.2012.

Deși legal citat, inculpatul F. O. nu s-a prezentat la sediul organelor de poliție în vederea audierii, nefiind găsit la domiciliul indicat, motiv pentru care au fost efectuate formele de trimitere în judecată a acestuia în lipsa.

Conform proceselor verbale întocmite, inculpatul nu locuiește la adresa indicată,nu figurează ca fiind decedat, încarcerat sau deținut.

În cursul urmăririi penale s-a procedat în cauză la citarea inculpatului și prin afișare la sediul organelor de poliție.

Instanța a dispus citarea inculpatului F. O., prin toate mijloacele legale avute la dispoziție, inclusiv cu mandat de aducere, inculpatul nefiind găsit și fiind judecat în contumancie.

Ca și chestiune prealabilă, având în vedere succesiunea în timp a două legi penale, de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei, instanța va face aplic. disp. art.5 C.p., urmând să stabilească prin analiză comparativă legea mai favorabilă aplicabilă în cauză.

La data săvârșirii infracțiunii, infracțiunea de înșelăciune era prev. de disp. art.215 al.1,2 și 3 C.p. din 1968, fiind prevăzută cu închisoare de la 3 la 15 ani, iar la momentul judecării cauzei, după . noului cod penal este incriminată de disp. art.244 al.1,2 C.p.., fiind prevăzută cu închisoare de la 1 la 5 ani.

În ceea ce privește infracțiunea de uz de fals aceasta limitele de pedeapsă au rămas neschimbate, potrivit noului cod penal.

Față de împrejurarea că sub aspectul limitelor de pedeapsă, infracțiunea de înșelăciune astfel cum este prevăzută de codul penal actual prevede pedepse mai mici, este mai favorabilă legea penală actuală .

În ceea ce privește însă modalitatea de executare a pedepsei legea veche este mai favorabilă inculpatului, aceasta permițând instanței să aplice inculpatului o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, instituție care este evident mai favorabilă decât amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, astfel cum sunt acestea reglementate de codul penal în vigoare de la 01.02.2014.În raport de aceste precizări, instanța apreciază că legea aplicabilă în cauză, mai favorabilă inculpatului este legea veche, respectiv codul penal din 1968.

Și sub aspectul tratamentului sanctionator aplicabil concursului de infractiuni,instanța apreciază că este mai favorabil codul penal din 1968.Astfel, instanța reține urmatoarele: Codul penal de la 1968 reglementeaza concursul ideal de infractiuni in dispozitiile art. 33 lit. b, iar art. 34 alin. 1 lit. b prevedea ca „atunci cand s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoarea, se aplica pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporita pana la maximul ei special, iar cand acest maxim nu este indestulator, se poate adauga un spor de pana la 5 ani”. Noul Cod Penal prevede in continutul art. 39 alin. 1 lit. b ca „atunci cand s-au stabilit numai pedepse cu inchisoarea, se aplica pedeapsa cea mai grea, la care se adauga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”. P. urmare, legea penala in vigoare la momentul pronuntarii prezentei hotarari prevede un tratament sanctionator al concursului de infractiuni mai sever decat legea in vigoare la data savarsirii infractiunilor, legiuitorul impunand aplicarea obligatorie a unui spor fix.

Pe cale de consecință instanța va dispune în baza art. 386 C.p.p. respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public, în sensul aplicării legii noi, ca lege penală mai favorabilă.

În drept, faptele inculpatului F. O. care la data de 25.09.2008 s-a prezentat la sediul . SRL, în vederea obținerii unui credit auto pentru achiziționarea autoturismului marca Dacia L. Prestige, folosind în acest scop adeverința de salariu nr.179 din data de 24.09.2008 care atesta nereal faptul că este angajat în cadrul . SRL, ca agent vânzări, obținând, pe baza documentelor depuse și a facturii fiscale . nr.4828/25.09.2008 emisă de . SRL, de la B. F. IFN SA un credit în valoare de_,88 lei, din care debitorul nu a achitat nicio rată scadentă,întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, prev.de art.215 alin.1,2, 3 C.penal din 1968 și art.291 C.penal din 1968, cu aplicarea art.33 lit.a C.penal din 1968, cu aplicarea art.5 N. C.penal.

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, elementul material constă în acțiunea inculpatului de inducere în eroare a reprezentanților societăților părți vătămate prin folosirea unui mijloc fraudulos constând în prezentarea unor documente false pentru a obține un contract de credit.

Urmarea imediată constă în pricinuirea unei pagube, respectiv contravaloarea contractului de credit obținut și care nu a fost rambursat de către inculpat.

Legătura de cauzalitate există, prejudiciul cauzat părții vătămate fiind urmarea directă a acțiunilor inculpatului.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, forma de vinovăție cu care a fost săvârșită infracțiunea fiind intenția directă așa cum este definită aceasta în art 19 alin 1 pct 1 lit a C pen., având în vedere că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui.

Instanța a reținut incidența dispozițiilor alineatului 2 al art 215 C pen, întrucât pentru a induce în eroare părțile vătămate, inculpatul a utilizat înscrisuri falsificate.

Un mijloc trebuie considerat fraudulos atunci când este de natură să asigure mai ușor reușita acțiunii făptuitorului, când are apa­rența unui mijloc veridic, adică atunci când în mod obișnuit inspiră încredere și înlătură orice bănuială. În speță, documentele prezentate de inculpat au avut aparența unor mijloace veridice, având în vedere că acestea au fost prezentate în original sau purtând mențiunea „conform cu originalul”, după care copii ale acestor documente au rămas în evidențele părții vătămate.

De asemenea, s-au reținut dispozițiile art 215 alin 3 C pen, constând în săvârșirea înșelăciunii cu prilejul încheierii unei convenții. P. expresia „cu prilejul încheierii unui contract” se înțelege intervalul de timp care s-ar scurge de la începerea trata­tivelor și până la stabilirea acordului de voință. În cauză se rețin ca fiind incidente aceste dispoziții, față de faptul că prin inducerea în eroare a persoanei vătămate, inculpatul a determinat încheierea unui contracte de credit. Acțiunea inculpatului de inducere în eroare a constat în prezentarea sa cu înscrisuri false, fapt ce a fost de natură să creeze o prezumție în sensul bunei sale credințe la încheierea contractului de credit.

În ceea ce privește infracțiunea de uz de fals, elementul material constă în acțiunea de folosire a unor înscrisuri oficiale, respectiv adeverința de salariu nr.179 din data de 24.09.2008 care atesta faptul că inculpatul este angajat în cadrul . SRL, în calitate de agent vânzări.

Folosirea înscrisurilor false a fost una efectivă, având în vedere că inculpatul a prezentat documentele false persoanei vătămate. De asemenea, înscrisurile false folosite au avut aptitudinea de a produce consecințe juridice, având în vedere că în baza acestor înscrisuri a fost încheiat contractul de credit.

Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite prin lege, respectiv relațiile sociale referitoare la încre­derea publică pe care trebuie să o inspire un înscris oficial.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Cu privire la latura subiectivă a infracțiunii, forma de vinovăție cu care a fost săvârșită infracțiunea a fost intenția directă.

Analizând incidența art art 33 lit a C. pen. din 1968, instanța reține că potrivit acestui text de lege, există concurs de infracțiuni atunci când două au mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. În cauză, aceste condiții sunt îndeplinite.

Având în vedere cele expuse, instanța va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoare care să răspundă scopului definit de art. 52 C. pen. din 1968, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. din 1968, respectiv circumstanțele reale, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, urmarea produsă și circumstanțele personale.

Astfel, pentru infracțiunea de înșelăciune instanța va stabili o pedeapsă de 2 ani închisoare, reținând în favoarea inculpatului F. O. disp. art.74 al.2-76 lit.c C.p. din 1968. Astfel, instanța a avut în vedere, în primul rând, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, ce depinde de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce. Sub acest aspect, fapta inculpatului este gravă, având în vedere că acesta a utilizat drept mijloc pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, înscrisuri false, fapta sa fiind de natură să arunce o umbră negativă asupra modului în care pot fi obținute documentele privind statutul de angajat al unei persoane, aducând atingere totodată credibilității unor astfel de documente în societate. Pedeapsa va fi redusă sub minimul special prevăzut de legiuitor, reținând ca și circumstanță atenuantă, favorabilă inculpatului lentoarea organelor de cercetare penală, care au trenat trimiterea în judecată a inculpatului mai bine de 7 ani.

În opinia instanței această atitudine pasivă a organelor de cercetare penală va profita inculpatului, având în vedere că tragerea la răspundere penală a unei persoane care a săvârșit o infracțiune trebuie făcută în cel mai scurt timp posibil, pentru ca eventuala pedeapsă aplicată acesteia să își poată atinge scopul principal-prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Pentru infracțiunea de uz de fals instanța va stabili o pedeapsă de 2 luni închisoare, reținând în favoarea inculpatului F. O. disp. art.74 al.2-76 lit.e C.p. din 1968, pentru aceleași motive anterior arătate. Instanța a avut în vedere la stabilirea acestui cuantum al pedepsei, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite. Pericolul social al infracțiunii se exprimă în starea de neliniște, de insecuritate socială pe care o faptă o creează, iar în concret gradul de pericol social depinde de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce.

În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a avut în vedere faptul că acesta este la prima încălcare a legii penale, după cum rezultă din fișa de cazier judiciar depusă la dosar, însă nu va reține această împrejurare ca și circumstanță atenuantă, apreciind că aceasta reprezintă doar o stare de normalitate .

Făcând aplicarea art 33 lit a C pen. din 1968 și art 34 lit b C pen. din 1968, instanța va contopi cele două pedepse de 2 ani respectiv 2 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, instanța apreciind că aceasta reprezintă o perioadă de timp suficientă în care inculpatul să-și formeze o atitudine de respect a valorilor sociale ocrotite de lege.

Față de cuantumul pedepsei aplicate, în raport de perioada mare de timp scursă de la data săvârșirii faptei și de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, instanța apreciază că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără executarea acesteia, astfel încât va dispune, conform art.81 din Codul penal din 1968, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art.82 din Codul penal din 1968.

Față de natura faptelor săvârșite, persistența infracțională, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, instanța va dispune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art 64 lit a teza a II-a și lit b din C. pen. din 1968, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, ca pedeapsă accesorie.

Elementele amintite, conduc la concluzia existenței unei nedemnități a inculpatului de a exercita aceste drepturi, ce implică posibilitatea de a da dispoziții obligatorii și de a controla îndeplinirea lor.

La stabilirea pedepsei accesorii, instanța a avut în vedere și jurisprudența CEDO în cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care Curtea a stabilit că deținuții continuă să se bucure în general de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție, cu excepția dreptului la libertate, fiind vorba de o detenție ce intră în câmpul de aplicare al art. 5 din Convenție. De asemenea, a fost avută în vedere Decizia LXXIV (74) din 05.11.2007 în care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art. 71 C. pen. din 1968 referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C. pen. din 1968 nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C. pen.din 1968.

Instanța, văzând și cauza S. și P. împotriva României, nu va interzice inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere că fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală sau vreo gravitate specială.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța constată că persoana vătămată B. F. IFN SA nu a menținut constituirea de parte civilă în cauză, întrucât a cesionat contractul de credit privind pe inculpat către EOS KSI ROMANIA SRL.

La rândul ei EOS KSI ROMANIA SRL., în temeiul art.20 C.p.p. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 34.823,39 lei, defalcând corespunzător suma cu care s-a constituit parte civilă.

Instanța constată că sunt întrunite în cauză condițiile angajarii răspunderii civile delictuale a inculpatului. Astfel, conform dispozițiilor art 998 raportat la art 999 C civ. din 1864, omul este responsabil nu numai de prejudicial ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.

În cauză, a existat o faptă ilicită a inculpatului, constând în aceea că prin utilizarea unor documente false a indus în eroare persoana vătămată astfel încât să determine încheierea unui contract de credit.

De asemenea, în cauză, instanța constată existența unui prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate, constând în contravaloarea creditului ce a fost obținut de inculpat fără a mai fi rembursat.

Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu a fost relevată cu ocazia analizării laturii penale a cauzei. De asemenea, vinovăția sub forma intenției directe a reieșit în analizarea laturii penale, având în vedere și faptul în dreptul civil răspunderea este angajată și pentru culpa cea mai ușoară.

Față de aceste aspecte, având în vedere că sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale în cauză, instanța va admite acțiunea civilă și va obliga inculpatul la plata sumei de 34.823,39 lei către partea civilă EOS KSI ROMANIA SRL,

Având în vedere că există probe, astfel cum am arătat mai sus, din care rezultă indubitabil că inculpatul a folosit înscrisuri falsificate, în baza art.25 al.3 C.p.p. instanța va dispune anularea înscrisurilor falsificate folosite de către acesta, respectiv: adeverința de salariat nr.179/24.09.2008 emisă de . Impex SRL pe numele F. O..

Având în vedere soluția de admitere a acțiunii civile formulată de către partea civilă EOS KSI ROMANIA SRL,instanța va dispune și anularea contractului de credit nr._/25.09.2008 încheiat între inculpatul F. O. și B. F. IFN SA, precum și a contractului de garanție reală mobiliară încheiat în favoarea B. F. IFN SA.

În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. va obliga inculpatul la plata sumei de 1800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, avocat Kasem O., în cuantum de 300 lei urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public.

In baza art.215 al.1,2,3 C.p. din 1968 cu aplic. art.74 al.2 -76 lit.c C.p. din 1968 condamna pe inculpatul F. O., fiul lui V. și J., ns. la 06.06.1970 in mun.B., jud.B., domiciliat in București, ..3, ., ., cetatenie romană, fără antecedente penale, CNP –_ la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune.

Face aplicarea art.71 al.1- 64 lit.a teza II și lit.b C.p. din 1968.

În baza art.291 C.p.din 1968 cu aplic. art.74 al.2 -76 lit.e C.p. din 1968 condamna pe inculpatul F. O. la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals .

Face aplicarea art.71 al.1- 64 lit.a teza II și lit.b C.p. din 1968.

In baza art.33 lit.a, 34 lit.b C.p. din 1968 contopește cele două pedepse aplicate prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani inchisoare.

Face aplicarea art.71 al.1- 64 lit.a teza II și lit.b C.p. din 1968.

In baza art.81 C.p. din 1968 suspenda conditionat executarea pedepsei pe un termen de incercare de 4 ani.

Face aplicarea art.71 al.1,5 - art.64 lit.a teza a II-a lit.b C.p. din 1968.

Pune in vedere inculpatului disp. art.83 C.p. din 1968.

Ia act că B. F. IFN SA, cu sediul social în București, . B., nr.1-7, ., sector 1 nu a menținut constituirea de parte civilă în cauză, întrucât a cesionat contractul de credit privind pe inculpat către EOS KSI ROMANIA SRL.

În baza art. 19 C.p.p. rap. la art. 397 C.p.p. admite acțiunea civilă și obligă inculpatul la plata sumei de 34.823,39 lei către partea civilă EOS KSI ROMANIA SRL, cu sediul în București, ..10A, Clădirea C3, . 2.

În baza art.25 al.3 C.p.p. dispune anularea înscrisurilor falsificate folosite de inculpatul F. O., respectiv: adeverința de salariat nr.179/24.09.2008 emisă de . Impex SRL pe numele F. O..

Dispune anularea contractului de credit nr._/25.09.2008 încheiat între inculpatul F. O. și B. F. IFN SA, precum și contractul de garanție reală mobiliară încheiat în favoarea B. F. IFN SA.

În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 1800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, avocat Kasem O., în cuantum de 300 lei urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi, 08.04.2015.

Președinte, Grefier,

T. G. D. R.

Red.jud.T.G./05.05.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Sentința nr. 224/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI