Tăinuirea. Art. 221 C.p.. Sentința nr. 167/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 167/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 20-03-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

Sentința penală Nr. 167/2015

Ședința publică de la 20 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - M. M. O.

GREFIER – M. R.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București a fost reprezentat de procuror Z. M..

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpații:

- M. E., trimisă în judecată în stare de arest preventiv, pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, alin. 4 V.C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 V.Cp.,

- M. F., trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru infracțiunea de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 V.C.p. rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, alin. 4 V.C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 V.C.p.,

- BUREAȚĂ I., trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru infracțiunile de tăinuire și complicitate la furt calificat, prev. de art. 221 alin. 1 V.C.p. și art. 26 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, alin. 4 VC.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 V.C.p., ambele cu aplic. art. 33 lit. a V.C.p. prin rechizitoriul nr._/P/2013 emis la data de 09.12.2013 de către Ministerul Public– P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.02.2015 și au fost consemnate în încheierea din aceea și dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a fixat termen pentru pronunțare la data de 03.03.2015 și a amânat pronunțarea la data de 13.03.2015 și, respectiv 20.03.2105.

Asupra cauzei penale de față:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Actul de sesizare al instanței

P. Rechizitoriul nr._/P/2013 din data de 09.12.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, înregistrat pe rolul instanței sub nr._ din data de 10.12.2013, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a următorilor inculpați:

-M. E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „furt calificat” în formă continuată, faptă prevăzută în art. 208 alin. (1) – 209 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din Codul penal din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal din 1968;

-M. F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la „furt calificat” în formă continuată, faptă prevăzută în art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) – 209 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din Codul penal din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal din 1968;

-BUREAȚĂ I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de „tăinuire” și complicitate la „furt calificat” în formă continuată, fapte prevăzute în art. 221 alin. (1) din Codul penal din 1968 și art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din Codul penal din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1968.

În actul de sesizare a instanței a fost reținută următoarea situație de fapt: în perioada 10.08.2013 – 13.10.2013, inculpata M. E., a sustras în mai multe rânduri 10 ceasuri din locuința părții vătămate T. A. M. căreia îi asigura menajul, după care le-a vândut inculpatului BUREAȚĂ I. pentru suma de 2.000 RON fiecare ceas. Inculpatul M. F., în aceeași perioadă de timp, a ajutat-o pe inculpata M. E. (mama sa) să sustragă cele 10 ceasuri din locuința părții vătămate T. A. M., deplasându-se împreună cu aceasta de două ori în Turcia pentru a achiziționa replici care să înlocuiască ceasurile furate. Inculpatul BUREAȚĂ I., în perioada 10.08.2013 – 13.10.2013, a cumpărat în mai multe rânduri de la inculpata M. E. cele 10 ceasuri sustrase de aceasta din locuința părții vătămate T. A. M. și a promis ulterior primului act de executare că le va cumpăra și pe celelalte ceasuri, în final inculpatul achiziționând toate cele 10 ceasuri.

Situația de fapt a fost reținută în cursul urmăririi penale pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile părții vătămate; declarațiile inculpaților; declarațiile martorilor; procese verbale de cercetare la fața locului, planșe foto; proces verbal de depistare; procese verbale de recunoaștere de pe planșa foto; proces verbal de percheziție domiciliară; înscrisuri: copii de pe chitanțe, facturi și certificate de garanție ale ceasurilor.

Măsurile preventive luate față de inculpați

Inculpații M. E. și M. F. au fost reținuți și cercetați în stare de arest preventiv în baza M.A.P. nr. 239/UP și respectiv nr. 240/UP emise de Judecătoria Sectorului 1 București în data de 16.10.2013, iar inculpatul BUREAȚĂ I. a fost reținut și cercetat în stare de arest preventiv în baza M.A.P. nr. 282/UP emis de Judecătoria Sectorului 1 București in data de 14.11.2013.

Măsura arestării preventive a inculpaților a fost menținută de instanța de judecată în baza art. 300 indiec1 din Codul de procedură penală din 1968, iar prin încheierea de ședință din data de 04.02.2014, rămasă definitive la data de 06.02.2014, prin necontestare, pronunțată în prezentul dosar judecătorul de camera preliminară a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de cei trei inculpați cu măsura controlului judiciar pe tot parcursul judecății (întrucât ca urmare a intrării în vigoare a Codului penal și Codului de procedură penală la data de 01.02.2014, limitele de pedeapsă pentru infracțiunile deduse judecății nu mai permiteau arestarea preventivă a inculpaților).

Totodată, ca urmare a modificării aduse Codului de procedură penală intrat în vigoare la data de 01.02.2014 prin O.u.G nr. 82/2014, instanța, în cursul judecății, a menținut măsura controlului judiciar cu respectarea termenului de 60 de zile între termenele de verificare a măsurii preventive.

Constituirea de parte civilă și măsuri asiguratorii dispuse în cauză

La data de 21.01.2014, persoana vătămată T. A. M. a depus la dosar cerere de constituire parte civilă (filele 41-48 vol. I dosar instanță), solicitând în primul rând repararea pagubei în natură (având în vedere particularitățile ceasurilor sustrase și faptul că este un colecționar de ceasuri de mână), iar în situația în care nu este posibilă această reparare, a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 300.000 Euro la cursul BNR din ziua plății – cu titlu de daune materiale, daune morale în sumă de 50.000 Euro și cheltuieli de judecată – 3.200 lei onorariul avocatului.

La termenul de judecată din data de 21.01.2015, partea civilă a depus la dosar (fila 61 vol. II dosar instanță), în baza art. 20 alin. (5) lit. b) din Codul de procedură penală intrat în vigoare la data de 01.02.2014, cerere de majorare a pretențiilor civile la suma de 507.552 Euro la cursul BNR din ziua plății, din care 357.572 Euro reprezintă contravaloarea celor 10 ceasuri, iar 150.000 Euro daune morale (50.000 Euro de la fiecare dintre cei trei inculpați).

La același termen de judecată, partea civilă a depus la dosar cerere de instituirea a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților, în scopul recuperării prejudiciului material și moral suferit de partea civilă (filele 62-63 vol. II dosar instanță).

P. încheierea de ședință din data de 22.01.2015, instanța a admis cererea formulată de partea civilă T. A. M. de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților. În baza art. 249 alin. (1), (2), (5) și (6) din Codul de procedură penală, a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților M. E., M. F. și BUREAȚĂ I. până la concurența sumei de 507.552 Euro cu care persoana vătămată s-a constituit parte civilă. Totodată, a dispus emiterea unor adrese către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Călărași și Teleorman, către Primăria ., către Primăria ., către A.N.A.F - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman și către A.N.A.F – Serviciul Fiscal Orășenesc L. Gară în vederea aducerii la îndeplinire a măsurii sechestrului asigurător, urmând ca aceste instituții să înainteze instanței de judecată rezultatul verificărilor efectuate (bunurile identificate), și după caz, modalitatea de aducere la îndeplinire a măsurii.

Procedura pe parcursul camerei preliminare

P. încheierea din data de 04.02.2014, având în vedere . data de 01.02.2014 a Codului de procedură penală, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, dosarul a fost înaintat pe cameră preliminară. Totodată, în baza art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-a dispus comunicarea către inculpați a unei copii certificate a rechizitoriului, cu aducerea la cunoștință a drepturilor lor în această procedură de cameră preliminară – obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-și angaja un apărător, precum și faptul că, în termen de 20 de zile de la data comunicării, are dreptul de a formula, în scris, cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

P. încheierea de cameră preliminară din data de 16.04.2014, au fost respinse ca nefondate cererile și excepțiile formulate de inculpatul Bureață I., iar în baza art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 9248/P/2014 din data de 07.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București privind pe cei cinci inculpați. În baza aceluiași text de lege, s-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. 9248/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe cei trei inculpați.

Procedura în cursul judecății

În cursul cercetării judecătorești, respectiv la termenul din data de 17.09.2014, inculpații au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, declarațiile acestora de recunoaștere în totalitate a faptelor fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (filele 158-160 vol. I dosar instanță). P. aceleași declarații, inculpații și-au dat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, dacă se va impune.

P. încheierea de ședință de la aceeași dată, având în vedere conținutul declarațiilor inculpaților, instanța a încuviințat, în baza art. 375 alin. (2) din Codul de procedură penală în ceea ce-i privește pe inculpații M. E. și M. F., judecata cauzei potrivit procedurii simplificate, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul Bureață I., având în vedere faptul că acesta recunoștea doar o simplă relație contractuală, nu și săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, în baza art. 375 alin. (3) din Codul de procedură penală, instanța a respins cererea acestuia de judecare potrivit procedurii simplificate, dispunând judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun prevăzute în art. 374 alin. (4) – (10) din Codul de procedură penală.

La același termen de judecată însă, apărătorul părții civile a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații M. E., M. F. și Bureață I. în sensul reținerii în încadrarea juridică a faptelor și a art. 209 alin. (1) lit. i) din Codul penal din 1968, în acest sens solicitând și încuviințarea de probe.

În aceste condiții, instanța a revenit asupra dispozițiilor anterioare de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate în cazul inculpaților M. E. și M. F., dispunând, în baza art. 377 alin. (5) din Codul de procedură penală judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun prevăzute în art. 374 alin. (4) – (10) din Codul de procedură penală și în cazul acestor doi inculpați.

Partea civilă Teodeorescu A. M., după aducerea la cunoștință a prevederilor art. 374 alin. (7) din Codul de procedură penală, a arătat că solicită readministrarea probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, aceeași solicitare fiind formulată și de reprezentantul Ministerului Public – P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, conform art. 374 alin. (8) din Codul de procedură penală.

P. încheierea de ședință din data de 17.09.2014, în baza art. 100 alin. (2) din Codul de procedură penală, constatând că sunt este utile, pertinente și concludente soluționării cauzei, instanța a încuviințat probele astfel cum au solicitate, după cum urmează:

- pentru inculpatul Bureață I. proba cu acte în circumstanțiere și proba cu audierea unui martor în circumstanțiere;

- pentru inculpații M. E. și M. F. proba cu acte în circumstanțiere și proba cu audierea unui martor în circumstanțiere;

- pentru partea civilă proba cu acte pe latura civilă, precum și proba testimonială cu cei trei martori, respectiv T. T., atât pe cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, cât și pe latura civilă; și D. G. și N. A. Anișoara – pe latura civilă a cauzei.

- pentru Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București probele din rechizitoriu.

La termenul de judecată din data de 18.02.2015, instanța a respins cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului Bureață I. de încuviințare a probei constând în efectuarea unei expertize judiciare a evaluare a bunurilor sustrase, pe motiv că acestea nu au mai fost găsite.

Procedând la judecata cauzei, au fost audiați martorii:

- martorii din acte: M. G. (fila 192 vol. I dosar instanță), C. D. D. (fila 17-18 vol. II dosar instanță), F. M. (fila 19 vol. II dosar instanță)

- martorii propuși de partea civilă: D. G. V. (fila 193-194 vol. I dosar instanță), N. Anișoara A. (fila 195-196 vol. I dosar instanță), T. T. (fila 16 vol. II dosar instanță),

- martorul în circumstanțiere pentru inculpatul Bureață I., respectiv martorul S. C. (fila 20 vol. II dosar instanță);

- martorul în circumstanțiere pentru inculpații M. E. și M. F., respectiv martorul F. M. (fila 197 vol. I dosar instanță).

În ceea ce-l privește pe martorul din acte R. L., la termenul de judecată din data de 21.01.2015, având în vedere conținutul proceselor verbale de imposibilitate de executare a mandatului de aducere emis pe numele martorului, instanța a făcut în cauză aplicabilitatea art. 383 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală.

Partea civilă T. A. M. a depus la dosar înscrisuri: proces verbal de constatare (fila 199-200 vol. I dosar instanță), lista ceasurilor sustrase (fila 201 vol. I dosar instanță), documente de proveniență a ceasurilor și fotografii (filele 202-258 vol. I dosar instanță și filele 21-60 vol. II dosar instanță), scrisoare adresată de unul dintre inculpați părții civile (filele 259-261 vol. I dosar instanță), facturi fiscale (filele 64-65 vol. II dosar instanță), acte medicale, documente de călătorie, proces verbal de cercetare la fața locului, acte de stare civilă (filele 65-98 vol. II dosar instanță).

Inculpata M. E. a depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere: contract individual de muncă și carte de muncă.

Inculpatul M. F. a depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere: adeverință de la locul de muncă și contract individual de muncă.

Inculpatul Bureață I. a depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere: acte medicale și caracterizări.

La dosar au fost comunicate, la solicitarea din oficiu a instanței, fișele de cazier judiciar ale inculpaților.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, prin prisma acuzațiilor și a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:

În fapt, se rețin următoarele:

În cursul lunii februarie 2013 în urma unui anunț de pe internet, partea vătămată T. A. M. s-a înțeles cu inculpata M. E. ca aceasta să-i facă menajul la cele două apartamente de la parterul imobilului din ., . unde avea amenajat un birou precum și locuința mamei sale. Persoana vătămată mai deținea în imobil un apartament la etajul 1 și unul la etajul 2, toate cele 4 apartamente având sisteme de asigurare individuale.

În perioada 10.08.2013 – 13.10.2013 partea vătămată a plecat în S.U.A., în imobil rămânând mama acesteia și temporar asistenta persoanei vătămate, martora D. G., inculpata M. E. urmând să se prezinte la programul normal de lucru.

La data de 14.10.2013 persoana vătămată a constatat că din apartamentul său (de la etajul 2) îi lipsesc aproximativ 10 ceasuri scumpe, de firmă, nouă din aur și unul din platină, ( 4 Rolex, 2 Cartier, 2 Frank Muller, 2 Patek Philippe), acestea fiind înlocuite cu replici ordinare.

La data de 15.10.2013, persoana vătămată împreună cu finul său – martorul C. D. – au întrebat-o pe inculpata M. E. de dispariția ceasurilor, iar aceasta, după ce inițial a negat orice implicare, a recunoscut faptul că le-a sustras și le-a vândut împreună cu fiul său – inculpatul M. F. – unui bărbat care deținea un amanet (ilegal) în zona Obor (bld. F. nr. 162, sect.2), contra sumei de 2000 lei / bucata.

În continuare, inculpata M. E. s-a deplasat împreună cu martorul C. D. la amanetul respectiv în vederea recuperării ceasurilor, însă bărbatul care le cumpărase a negat faptul că ar mai deține vreunul. Ulterior, martorul C. D. a alertat organele de poliție.

În urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că bărbatul care cumpărase ceasurile era inculpatul Bureață I..

Din declarațiile inculpaților M. E. și M. F. mai rezultă faptul că aceștia au vândut ceasurile în mai multe etape inculpatului Bureață I. după ce acesta și-a dat seama de valoarea lor și i-a îndemnat pe coinculpați să îi mai aducă și alte ceasuri, promițându-le că le va procura replici cu care aceștia să le înlocuiască pe cele originale.

Inculpatul Bureață I. nu a reușit să le procure inculpaților M. E. și M. F. imitațiile promise, astfel încât aceștia s-au deplasat de două ori în Turcia și au cumpărat replici pe care inculpata M. E. le-a plasat în locul celor originale, în domiciliul părții vătămate T. A. M..

Sintetizând cele arătate mai sus, rezultă următoarele: în perioada 10.08.2013 – 13.10.2013, inculpata M. E. a sustras în mai multe rânduri 10 ceasuri din locuința părții vătămate T. A. M. căreia îi asigura menajul, după care le-a vândut inculpatului BUREAȚĂ I. pentru suma de 2.000 RON fiecare ceas. Inculpatul M. F., în aceeași perioadă de timp, a ajutat-o pe inculpata M. E. (mama sa) să sustragă cele 10 ceasuri din locuința părții vătămate T. A. M., întărindu-i acesteia rezoluția infracțională și deplasându-se împreună cu aceasta de două ori în Turcia pentru a achiziționa replici care să înlocuiască ceasurile furate. Inculpatul BUREAȚĂ I., în perioada 10.08.2013 – 13.10.2013, a cumpărat în mai multe rânduri de la inculpata M. E. cele 10 ceasuri sustrase de aceasta din locuința părții vătămate T. A. M. și a promis ulterior primului act de executare că le va cumpăra și pe celelalte ceasuri, în final inculpatul achiziționând toate cele 10 ceasuri, cunoscând că provin din săvârșirea infracțiunii de furt.

Analiza probatoriului:

Elementele de fapt reținute rezultă din coroborarea tuturor mijloacelor de probă. Situația de fapt expusă rezultă din procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de cercetare la fata locului și planșele fotografice aferente, declarațiile inculpaților și cele ale persoanei vătămate T. A. M., declarațiile martorilor.

Astfel, inculpata M. E. a susținut, prin declarațiile sale date atât în fața organelor de politie cât și la P., situația de fapt descrisă anterior și a menționat că recunoaște și regretă fapta comisă și că a recurs la săvârșirea acesteia deoarece nu avea bani suficienți.

Inculpatul M. F. a precizat că a fost prezent de doua ori la întâlnirile dintre mama sa, inculpata M. E., și inculpatul BUREAȚĂ I., ocazii cu care inculpata M. E. i-a dat ceasuri inculpatului BUREAȚĂ I. pentru suma de 2000 RON fiecare.

Persoana vătămată T. A. M. a confirmat de asemenea situația de fapt anterior descrisă, declarația sa coroborându-se cu declarația martorului și cu declarațiile inculpaților M. E. si M. F..

Aceste declarații se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de recunoaștere de pe planșa foto și procesul-verbal de depistare.

Astfel rezultă că inculpatul BUREAȚĂ I. a fost recunoscut de pe planșa foto de inculpații M. E. și M. F. ca fiind persoana căreia aceștia i-au vândut ceasurile sustrase din casa persoanei vătămate T. A. M..

Inculpatul BUREAȚĂ I. nu a recunoscut săvârșirea faptei declarând că nu el a cumpărat ceasurile de la ceilalți doi coinculpați, ci „angajatul” lui, numitul F. M., care le-a și revalorificat ulterior la o casă de amanet situată în apropiere. Inculpatul BUREAȚĂ I. a mai arătat că singura dată când a întâlnit-o pe inculpata M. E. ar fi fost în momentul în care ar fi venit împreună cu „proprietarul ceasurilor” (de fapt cu martorul C. D.) să recupereze ceasurile.

Însă declarațiile sale sunt confirmate de către martorul F. M. care a arătat că el este cel care ar fi cumpărat în 4 tranșe un număr de 6 ceasuri de la inc. M. E. pe care ar fi plătit în total 12.000 lei, pe care le-a distrus și a vândut materialul prețios (aur) unui amanet din zonă.

Declarația martorului este apreciată de către instanță ca fiind neverosimilă, urmând să o înlăture din ansamblul probator, în legătură cu modalitatea în care ar fi procedat în legătură cu ceasurile (le-ar fi distrus, în loc să le revândă întregi pentru a obține un preț mai bun); se constată că declarația martorului F. M. este în contradicție vădită cu restul materialului de urmărire penală (a declarat că a cumpărat ceasurile de la inculpata M. E., fapt contrazis de aceasta precum și de inculpatul M. F.; în declarație martorul nu a menționat că l-a însoțit pe inculpatul Bureață I. în . o căuta pe inculpata M. E. etc.). În consecință, atât declarațiile acestui martor din faza de urmărire penală cât si apărările inculpatului BUREAȚĂ I. urmează a fi înlăturate deoarece sunt contrazise de întregul material probator administrat.

Mai mult decât atât, în faza de judecată, atât martorul F. M., cât și inculpatul Bureață I. au revenit asupra declarațiilor, arătând că inculpatul Bureață I. este cel care a cumpărat ceasurile de la inculpata M. E..

Aceste mijloace de probă se coroborează și cu declarațiile date în cursul judecății de inculpații M. F. și M. E. prin care aceștia recunosc săvârșirea acestei infracțiuni și descriu modalitatea de comitere a acesteia.

În ceea ce privește apărările inculpatului Bureață I. în sensul că nu a cunoscut că bunurile achiziționate provin din săvârșirea infracțiunii de furt, instanța reține următoarele:

Inculpatul Bureață I. era un profesionist, deținea o societate de amanet (chiar dacă era ilegală), și, în această calitate, avea posibilitatea să recunoască valoarea ceasurilor care i-au fost prezentate de către inculpata M. E. (ceea ce s-a și întâmplat, inculpatul acordând inculpaților suma de 70 milioane lei vechi pentru primul ceas – posibil Patek Philippe). Raportat astfel la valoarea ceasului recunoscută de către inculpat și raportat la condițiile de trai, la aspectul inculpaților M. E. și M. F., inculpatul avea toate datele pentru a realiza că inculpații nu aveau acea stare financiară care să le fi permis să achiziționeze, să dețină un ceas de o asemenea valoare. Ca atare, instanța reține că inculpatul a cunoscut încă de la primul act de executare (achiziționarea primului ceas sustras de inculpata M. E.) că bunul respectiv provenea din săvârșirea infracțiunii de furt. În acest sens vin și declarațiile inculpaților M. E. și M. F. din care rezultă că inculpatul Bureață I., după primul act de executare, a întrebat dacă „mai pot face rost de ceasuri similare” și nu „dacă mai dețin astfel de ceasuri”; în acest context în mod indubitabil rezultă că inculpatul Bureață I. a pus la îndoială că inculpații ar fi putut deține în mod legal un ceas de o asemenea valoare. Mai mult decât atât, din declarația martorului C. D. D. (filele 17-18 vol. II dosar instanță) a rezultat că atunci când s-a prezentat la societatea de amanet împreună cu inculpata M. E. pentru a încerca recuperarea ceasurilor, inculpatul Bureață I. s-ar fi adresat inculpatei M. E. în sensul: „ți-am spus să nu vii cu poliția la mine”. Astfel, dacă inculpatul nu ar fi bănuit nicio clipă că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni, nu ar fi fost nevoie să-i comunice inculpatei M. E. să nu conducă organele de poliție la sediul societății sale.

Mai mult decât atât, aceste aspecte rezultă și din conduita inculpatului în cursul procesului penal. Astfel, dacă știa faptul că bunurile au fost corect, legal achiziționate de către el, fără a bănui că provin din săvârșirea de infracțiuni, nu ar fi ascuns inițial (în faza de urmărire penală) faptul că el este cel care achiziționat ceasurile de la inculpata M. E..

Pentru toate aceste considerente, instanța reține că în mod indubitabil inculpatul Bureață I. a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, cu vinovăția cerută de lege pentru a se dispune condamnarea sa.

În drept, instanța reține următoarele:
Faptele inculpatei M. E. constând în aceea că în perioada 10.08.2013 – 13.10.2013, a sustras în mai multe rânduri 10 ceasuri din locuința părții civile T. A. M. căreia îi asigura menajul, după care le-a vândut inculpatului BUREAȚĂ I. pentru suma de 2.000 RON fiecare ceas, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt în formă continuată, faptă prevăzută în art. 228 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, art. 77 lit. a) din Codul penal și art. 5 din Codul penal.

II. Faptele inculpatului M. F. constând în aceea că în perioada 10.08.2013 – 13.10.2013, a ajutat-o pe inculpata M. E. (mama sa) să sustragă cele 10 ceasuri din locuința părții vătămate T. A. M., întărindu-i acesteia rezoluția infracțională și deplasându-se împreună cu aceasta de două ori în Turcia pentru a achiziționa replici care să înlocuiască ceasurile furate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt în formă continuată, faptă prevăzută în art. 48 rap. la art. 228 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, art. 77 lit. a) din Codul penal și art. 5 din Codul penal.

III. Faptele inculpatului BUREAȚĂ I. constând în aceea că în perioada 10.08.2013 – 13.10.2013, a cumpărat în mai multe rânduri de la inculpata M. E. cele 10 ceasuri sustrase de aceasta din locuința părții vătămate T. A. M. și a promis ulterior primului act de executare că le va cumpăra și pe celelalte ceasuri, în final inculpatul achiziționând toate cele 10 ceasuri, cunoscând că provin din săvârșirea infracțiunii de furt, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tăinuire prevăzută în art. 270 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal și de complicitate la furt în formă continuată, faptă prevăzută în art. 48 rap. la art. 228 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, art. 77 lit. a) din Codul penal și art. 5 din Codul penal.

Sub aspectul încadrării juridice a faptelor, instanța reține că de la data săvârșirii infracțiunilor și până la momentul pronunțării prezentei infracțiuni a intervenit o succesiune de reglementări penale, motiv pentru care, în baza art. 5 din Codul penal se impune identificarea legii penale mai favorabile care să fie aplicată în mod global fiecărui inculpat, în raport de dispozițiile Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României.

Astfel, prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru infracțiuni prevăzute în Codul penal din 1968. La termenul de judecată din data de 18.02.2015, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor potrivit prevederilor Noului cod penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014.

Raportat la situația de fapt reținută de instanță în sarcina inculpaților, rezultă că fapta de furt nu mai este prevăzută în noua legislație penală ca fiind calificată ca în vechea lege penală (raportat la săvârșirea faptei de două sau mai multe persoana și raportat la consecințele deosebit de grave produse), în art. 228 alin. (1) din Codul penal infracțiunea de furt fiind pedepsită cu pedeapsa de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amenda. Potrivit vechii reglementări penale (art. 208 alin. (1) – 209 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din Codul penal din 1968), infracțiunea de furt calificat se pedepsea cu închisoare de la 10 ani la 20 de ani (modalitatea de executare fiind astfel doar în regim de detenție). Raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de cele două reglementări penale succesive pentru infracțiunea de furt, în mod evident legea penală mai favorabilă este reprezentată de Codul penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014.

Pentru aceste considerente, instanța va admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și, în baza art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, va schimba încadrarea juridică a faptelor, astfel:

- Pentru inculpata M. E., din infracțiunea de furt calificat în formă continuată prevăzută în art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din Codul penal din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1968, în infracțiunea de furt în formă continuată, prevăzută în art. 228 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 77 lit. a) din Codul penal și art. 5 din Codul penal;

- Pentru inculpatul M. F., din infracțiunea de complicitate la furt calificat în formă continuată prevăzută în art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din Codul penal din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1968, în infracțiunea de complicitate la furt în formă continuată, prevăzută în art. 48 rap. la art. 228 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 77 lit. a) din Codul penal și art. 5 din Codul penal;

- Pentru inculpatul Bureață I., din infracțiunile de tăinuire și complicitate la furt calificat în formă continuată, fapte prevăzute în art. 221 alin. (1) din Codul penal din 1968 și art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din Codul penal din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1968, în infracțiunile de tăinuire și de complicitate la furt în formă continuată, fapte prevăzute în art.270 alin. (1) din Codul penal și în art. 48 rap. la art. 228 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 77 lit. a) din Codul penal și art. 5 din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal.

În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulate de partea civilă în sensul reținerii în încadrarea juridică a faptelor și a art. 209 alin. (1) lit. i) din Codul penal din 1968 (săvârșirea faptei de furt prin „efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase”), instanța reține că din probele administrate (chiar declarația martorului propus de parte civilă – T. T. – f. 16 vol. II dosar instanță) nu rezultă în mod indubitabil că inculpata M. E. ar fi intrat prin folosirea fără drept a cheilor adevărate de la apartamentul situat la etajul 2 aparținând persoanei vătămate. Astfel, a rezultat că inculpata M. E. asigura menajul și pentru apartamentul situat la etajul 2 aparținând persoanei vătămate, din declarațiile martorei T. T. rezultând că „martora D. G. cobora în biroul ei de la parter și o lăsa singură pe inculpată în apartamentul de la etajul 2 și o lăsa să facă curățenie și o verifica din când în când”. În aceste condiții, existând un dubiu cu privire la folosirea fără drept de către inculpata M. E. a cheilor adevărate de la apartamentul de la etajul 2 al imobilului aparținând părții civile, instanța nu va reține în încadrarea juridică a faptelor și a acestei agravante, dubiul putând să profite doar inculpaților potrivit art. 4 alin. (2) din Codul de procedură penală. Aceeași este situația și în ceea ce privește scoaterea din funcțiune a sistemului de supraveghere video existent în imobilul aparținând părții civile, în cauză nefiind dovedit aspectul că această scoatere din funcțiune (constatată cu ocazia cercetării la fața locului) a avut loc ca urmare a acțiunilor culpabile ale inculpatei M. E., dubiul asupra acestui aspect putând să profite doar acesteia potrivit textului de lege sus – amintit. Astfel, instanța are în vedere declarația martorului C. D. D. – finul părții civile (filele 17-18 vol. II dosar instanță) din care rezultă că imediat după constatarea sustragerii ceasurilor, a fost chemat de partea civilă, ocazie cu care a procedat la interogarea inculpatei M. E., aceasta inițial negând, iar ulterior recunoscând că a furat ceasurile împreună cu fiul său; cu ocazia întrebărilor adresate inițial inculpatei pentru a recunoaște fapta, martorul i-a spus acesteia că sunt camere de supraveghere video și că se va observa pe aceste camere ce s-a întâmplat și le vor prezenta organelor de poliție. Rezultă din această declarație că dacă inculpata ar fi cunoscut că ar fi scos din funcțiune sistemul de supraveghere, nu avea de ce să se teamă și să recunoască săvârșirea faptei de furt. Din coroborarea declarației martorului cu declarația inculpatei M. E. care a fost sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând întocmai fapta și descriind modalitatea de săvârșire, ajutând și la descoperirea celorlalți participanți, instanța reține că există un dubiu puternic asupra aspectului privind săvârșirea faptei de furt prin scoaterea din funcțiune a sistemului de supraveghere video al locuinței.

Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge cererea formulată de partea civilă T. A. M. de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații M. E., M. F. și Bureață I. în sensul reținerii în încadrarea juridică a faptelor și a art. 209 alin. (1) lit. i) din Codul penal din 1968.

În ceea ce privește elementul material al laturii obiective a infracțiunii de furt, instanța apreciază că acesta constă în acțiunea inculpatei M. E. de luare a unor bunuri mobile aparținând persoanei vătămate, fără consimțământul acesteia, în scopul însușirii bunurilor pe nedrept, inculpata beneficiind de ajutorul, în calitate de complici, al inculpatului M. F. (ajutor moral prin menținerea rezoluției infracționale a inculpatei M. E., precum și prin achiziționarea unor replici din Turcia în vederea ascunderii infracțiunii de furt), precum și al inculpatului Bureață I. care a promis, după prima vânzare, că va mai achiziționa ceasuri similare provenind din săvârșirea faptei de furt. În cazul infracțiunii de tăinuire, elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de primire, dobândire de către inculpatul Bureață I. a unor bunuri (prima tranzacție) cunoscând că bunurile provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

În ceea ce privește elementul material al laturii obiective a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului Bureață I., se impun a se face câteva precizări. Astfel, instanța reține că primul act de executare (prima vânzare a ceasurilor de către inculpata M. E. către inculpatul Bureață I.) reprezintă elementul material al laturii obiective a infracțiunii de tăinuire, iar următoarele acte de executare ale infracțiunii de complicitate la furt, în acest sens reținând Decizia nr. 2/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite pronunțate în soluționare unui recurs în interesul legii. Astfel, prin această decizie s-a statuat că, în situația existenței unui prim act de tăinuire (cum este cazul în speța de față), urmat de o altă acțiune a aceluiași tăinuitor care promite că va asigura valorificarea în continuare și a altor bunuri sustrase (acest aspect rezultând din declarația inculpaților M. E. și M. F. coroborate cu declarația parțială de recunoaștere a faptei a inculpatului Bureață I.), sunt întrunite elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de furt în formă simplă sau continuată, după caz, în concurs real cu infracțiunea de tăinuire, chiar dacă promisiunea anticipată de tăinuire a bunurilor nu a fost îndeplinită (în acest caz promisiunea fiind îndeplinită, inculpatul Bureață I. achiziționând în final toate bunurile sustrase de inculpata M. E.).

Având în vedere că toți inculpații pentru care s-a reținut infracțiunea de furt comisă în dauna aceluiași subiect pasiv – partea civilă T. A. M., indiferent de forma de participație – autor sau complice, au săvârșit mai multe acte de executare care constituie fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni de furt, la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, instanța va reține că această infracțiune a fost săvârșită în formă continuată, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal.

Urmarea imediată a infracțiunii de furt constă în deposedarea persoanei vătămate de bunurile aflate în posesia lor și trecerea bunurilor sustrase în posesia inculpaților, iar în cazul infracțiunii de tăinuire, urmarea imediată constă în schimbarea situației de fapt a bunului, prin trecerea lui în altă sferă patrimonială, precum și starea de pericol pentru relațiile sociale privind înfăptuirea justiției.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, sustragerea bunurilor datorându-se în exclusivitate săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor.

Latura subiectivă a infracțiunilor este realizată sub forma intenției directe reglementate de art. 16 alin. (3) lit. a) din Codul penal, inculpații prevăzând rezultatul faptelor și urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte. Așadar, vinovăția inculpaților rezultă din ansamblul probator, astfel cum a fost arătat în considerentele anterioare. Referitor la forma de vinovăție reținută cu privire la inculpatul Bureață I. care, deși a recunoscut faptul că a achiziționat cele 10 ceasuri care au fost sustrase de către inculpata M. E., însă nu a recunoscut faptul că ar fi cunoscut că acestea provin din săvârșirea faptei de furt, instanța reține următoarele: inculpatul Bureață I. era un profesionist, deținea o societate de amanet, și, în această calitate, avea posibilitatea să recunoască valoarea ceasurilor care i-au fost prezentate de către inculpata M. E. (ceea ce s-a și întâmplat, inculpatul acordând inculpaților suma de 70 milioane lei vechi pentru primul ceas – posibil Patek Philippe). Raportat astfel la valoarea ceasului recunoscută de către inculpat și raportat la condițiile de trai, la aspectul inculpaților M. E. și M. F., inculpatul avea toate datele pentru a realiza că inculpații nu aveau acea stare financiară care să le fi permis să achiziționeze, să dețină un ceas de o asemenea valoare. Ca atare, instanța reține că inculpatul a cunoscut încă de la primul act de executare (achiziționarea ceasului sustras de inculpata M. E.) că bunul respectiv provenea din săvârșirea infracțiunii de furt. În acest sens vin și declarațiile inculpaților M. E. și M. F. din care rezultă că inculpatul Bureață I., după primul act de executare, a întrebat dacă „mai pot face rost de ceasuri similare” și nu „dacă mai dețin astfel de ceasuri”; în acest context în mod indubitabil rezultă că inculpatul Bureață I. a pus la îndoială că inculpații ar fi putut deține în mod legal un ceas de o asemenea valoare. Mai mult decât atât, din declarația martorului C. D. D. (filele 17-18 vol. II dosar instanță) a rezultat că atunci când s-a prezentat la societatea de amanet împreună cu inculpata M. E. pentru a încerca recuperarea ceasurilor, inculpatul Bureață I. s-ar fi adresat inculpatei M. E. în sensul: „ți-am spus să nu vii cu poliția la mine”. Astfel, dacă inculpatul nu ar fi bănuit nicio clipă că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni, nu ar fi fost nevoie să-i comunice inculpatei M. E. să nu conducă organele de poliție la sediul societății sale.

Pentru toate aceste considerente, instanța reține că inculpatul Bureață I. a săvârșit infracțiunile cu vinovăția cerută de lege pentru a se dispune condamnarea sa pentru infracțiunile de tăinuire și complicitate la furt calificat.

Individualizarea pedepselor și a modalității de executare

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 74 din Codul penal raportate în prezenta cauză, respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, precum și circumstanțele personale ale inculpaților, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

Astfel, instanța va aprecia gradul de pericol social al faptelor comise, urmând a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-au comis, precum și urmările produse. În acest context, instanța va reține în cauză gradul extrem de ridicat de pericol social al faptelor concretizat în valorile sociale care au fost vătămate – starea de pericol pentru patrimoniul părții civile și relațiile sociale care se formează în jurul acestor valori, cuantumul extrem de ridicat al prejudiciului cauzat părții civile (astfel cum acestea vor fi arătate în considerentele pe latura civilă a cauzei), va reține faptul că inculpata M. E. a profitat de încrederea pe care partea civilă i-a acordat-o întrucât a angajat-o în calitate de menajeră, faptul că inculpații nu au efectuat niciun demers pentru achitarea prejudiciului, precum și faptul că inculpații M. F. și Bureață I. au fost complici la infracțiunea săvârșită de către inculpata M. E.. În aceste condiții, pedepsele care vor fi aplicate inculpaților trebuie să reflecte necesitatea de descurajare a unor astfel de acțiuni în viitor, adică să asigure atât prevenția generală, cât și prevenția specială.

Totodată, în procesul de individualizare a pedepselor ce se vor aplica inculpaților, instanța va avea în vedere circumstanțele personale ale acestora: persoane care nu sunt cunoscute cu antecedente penale, conform fișelor de cazier judiciar (doar inculpatul M. F. având aplicată o sancțiune cu caracter administrativ, însă aplicată în anul 2009), precum și faptul că toți inculpații au posibilitatea de a-și asigura existența prin venituri licite (inculpații M. E. și Main F. depunând la dosar contractele individuale de muncă, iar inculpatul Bureață I. – prin societatea comercială de amanet).

Instanța apreciază că nu sunt incidente în cauză circumstanțe atenuante legale și judiciare de natură să atragă reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

De asemenea, instanța va reține în cazul fiecărei infracțiuni de furt și în cazul fiecărui inculpat circumstanța agravantă prevăzută în art. 77 lit. a) din Codul penal (comiterea faptei de 3 sau mai multe persoane împreună). Astfel, instanța nu va reține argumentele prezentate de avocatul ales al inculpatului Bureață I. în sensul că în cazul dat nu se poate reține această circumstanță agravantă întrucât, pe de o parte, circumstanța privind săvârșirea faptei de 3 sau mai multe persoane nu are în vedere doar coautorii, ci și ceilalți participanți la săvârșirea faptei (instigatori, complici), iar, pe de altă parte, fiind o circumstanță de fapt, ea se răsfrânge asupra tuturor participanților care au cunoscut-o: instigatori, complici anteriori. În prezenta cauză, instanța reține că inculpatul Bureață I. a cunoscut, la momentul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt, că pe lângă inculpata M. E., la săvârșirea faptei participă și inculpatul M. F. întrucât acest din urmă inculpat a fost și el prezent la vânzarea primului ceas sustras – primul act de executare din partea inculpatului Bureață I.. În cazul reținerii acestei agravante, periculozitatea sporită este dată de faptul că, conlucrarea mai multor persoane contribuie la întărirea rezoluției acestora de a săvârși infracțiunea, mărește forța de intervenție a făptuitorilor, le dă mai multă îndrăzneală și creează condiții favorabile care le pot permite ascunderea bunurilor ori care pot micșora sau chiar anihila posibilitățile de apărare ale posesorului sau detentorului împotriva acestei activități infracționale îndreptate împotriva bunurilor sale, aceste ultime situații fiind pe deplin aplicabile în cauză.

P. urmare, având în vedere împrejurările mai sus-expuse, instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse inculpaților al căror cuantum va fi orientat spre maximul special prevăzut de lege pentru pedeapsa cu închisoarea (amenda penală, raportat la valoarea extrem de ridicată a prejudiciului și la faptul că inculpații nu au achitat acest prejudiciu, nu se poate aplica în cauză). Astfel, în conformitate cu prevederile art. 228 alin. (1) din Codul penal, infracțiunea de furt se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani urmând ca instanța să orienteze pedeapsa în cazul inculpatului Bureață I. între aceste limite; prin reținerea prevederilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală incidente în cauză cu privire la inculpații M. E. și M. F. (judecata acestora având loc potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (5) din Codul de procedură penală), noile limite devin de la 4 luni la 2 ani închisoare, urmând ca instanța să orienteze pedeapsa în cazul acestor doi inculpați între aceste limite. În conformitate cu prevederile art. 270 alin. (1) din Codul penal, minimul special al infracțiunii de tăinuire este de 1 an închisoare, iar maximul este de 5 ani închisoare, fără ca pedeapsa aplicată tăinuitorului să poată depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită de autor (în cazul de față 3 ani închisoare), urmând ca instanța să orienteze pedeapsa între aceste limite.

Instanța apreciază că nu sunt incidente în cauză circumstanțe atenuante legale și judiciare, de natură să atragă reducerea cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt.

Așadar, constatând că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați, instanța, potrivit art. 396 alin. (2) din Codul de procedură penală, va condamna pe inculpați la următoarele pedepse, apreciind că pedepsele astfel cum vor fi stabilite și aplicate sunt de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei:

- 2 ani închisoare inculpatei M. E. pentru săvârșirea faptei de furt în formă continuată prevăzută în art. 228 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 77 lit. a) din Codul penal și art. 5 din Codul penal, precum și cu aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală;

- 2 ani închisoare inculpatului M. F. pentru săvârșirea faptei de complicitate la furt în formă continuată prevăzută în art. 48 rap. la art. 228 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 77 lit. a) din Codul penal și art. 5 din Codul penal, precum și cu aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală;

- 1 an închisoare inculpatului Bureață I. pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prevăzută în art. 270 alin. (1) din Codul penal cvu aplicarea art. 5 din Codul penal;

- 2 ani închisoare inculpatului Bureață I. pentru săvârșirea faptei de complicitate la furt în formă continuată prevăzută în art. 48 rap. la art. 228 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 77 lit. a) din Codul penal și art. 5 din Codul penal.

Având în vedere că fiecare dintre inculpați a săvârșit infracțiunea de furt, respectiv complicitate la furt în forma sa continuată prevăzută de art. 35 alin. (1) din Codul penal, ținând cont și de natura bunurilor sustrase la diferitele intervale de timp și valoarea ridicată a acestora, instanța va face în cauză aplicarea tratamentului sancționator al aceste forme de infracțiuni prevăzut în art. 36 alin. (1) din Codul penal (adăugarea unui spor facultativ de maxim 3 ani închisoare), urmând să adauge în cazul inculpaților M. E. și M. F. un spor de 1 an închisoare, iar în cazul inculpatului Bureață I. un spor de 8 luni închisoare (rezultând o pedeapsă de 3 ani închisoare în cazul inculpaților M. E. și M. F. și o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare în cazul inculpatului Bureață I. pentru infracțiunea de furt, respectiv complicitate la furt în formă continuartă).

În baza art. 38 alin. (1) din Codul penal, va constata că cele două infracțiuni deduse judecății săvârșite de inculpatul Bureață I. sunt infracțiuni concurente.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, va contopi cele două pedepse de 1 an închisoare și 2 ani și 8 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare, la care se va adăuga un spor de 4 luni închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea de tăinuire), urmând ca inculpatul BUREAȚĂ I. să execute în final pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) și (2) din Codul penal va aplica, inițial pe lângă fiecare pedeapsă individuală și ulterior pentru pedeapsa rezultantă în cazul inculpatului Bureață I., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, pe o perioada de 3 (trei) ani.

În baza art. 65 alin. (1) din Codul penal, va aplica inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal.

Astfel, instanța apreciază că atitudinea inculpaților față de valorile sociale sus-menționate vine în contradicție cu exercițiul acestor drepturi – prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal. Astfel, în raport de natura faptelor săvârșite și modalitatea de săvârșire a acestora, instanța apreciază că aplicarea pedepsei complementare / accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța va interzice inculpaților, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, pe o perioadă de 3 ani. Din aceleași considerente, va interzice inculpaților exercitarea acestor drepturi și cu titlu de pedeapsă accesorie.

În cazul inculpatei M. E. va interzice, cu titlu de pedeapsă complementară și accesorie și dreptul de a desfășura activitatea de care inculpata s-a folosit pentru a săvârși infracțiunea (activitatea de menajeră), prevăzută în art. 66 alin. (1) lit. g) din Codul penal, având în vedere că aceasta nu s-a arătat demnă de a desfășura această activitate, săvârșit furtul profitând de această calitate.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei ce urmează a se aplica inculpaților, instanța reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 91 din Codul penal, conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă cuprinsă între 2 ani și 4 ani, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

a) pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;

d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Astfel, având în vedere că inculpații pot să conștientizeze rezultatul faptelor lor și necesitatea adoptării unei conduite viitoare corespunzătoare celei prescrise de normele juridice, convingerea instanței fiind fundamentată pe lipsa antecedentelor penale ale acestora, instanța consideră că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpaților.

Considerând că în cauză sunt îndeplinite, în mod cumulativ, cerințele prevăzute de art. 91 din Codul penal, respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind reprezentată de o pedeapsă principală / rezultantă de 3 ani închisoare, lipsa antecedentelor penale, existența acordului inculpaților de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpați a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe lipsa antecedentelor penale ale acestora, instanța, în baza art. 91 din Codul penal, va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de supraveghere de 4 ani, care se calculează conform art. 92 din Codul penal.

Instanța apreciază că această modalitate de individualizare a executării pedepselor aplicate inculpaților, în condițiile în care aceștia au posibilitate să-și câștige existența prin obținerea de venituri licite, va determina și obținerea despăgubirilor cuvenite părții civile.

În baza art. 93 alin. (1) din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, se va impune fiecărui inculpat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de la domiciliul fiecărui inculpat, la datele fixate de către acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului său de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din Codul penal, va impune inculpaților obligația de a urma un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională și obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, fiecare inculpat va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) teza ultimă din Codul penal, va atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 96 din Codul penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu consecința executării pedepsei închisorii în regim de detenție, în cazul nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse de instanță sau stabilite de lege, în cazul în care nu se îndeplinesc integral obligațiile civile stabilite de instanță până la expirarea termenului de supraveghere, precum și în cazul în care inculpații mai săvârșesc o infracțiune pe parcursul termenului de supraveghere. Astfel, această atenționare urmează a avea pentru fiecare inculpat semnificația unui avertisment serios asupra consecințelor pe care le va suporta în eventualitatea nerespectării în viitor a legii și a regulilor de conviețuire socială, nu numai în cursul termenului de supraveghere, dar și de-a lungul vieții. În acest context, instanța apreciază că aplicarea acestui text de lege are semnificația creării pentru inculpat a unei profunde conștiințe moral-juridice referitoare la garantarea echilibrului firesc care trebuie să existe între drepturile și obligațiile fiecăruia raportate atât la el însuși, cât și la societate, în ansamblul său.

În baza art. 72 alin. (1) din Codul penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatei M. E. perioada reținerii și arestării preventive din perioada 16.10.2013 la 06.02.2014.

În baza art. 72 alin. (1) din Codul penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M. F. perioada reținerii și arestării preventive din perioada 16.10.2013 la 06.02.2014.

În baza art. 72 alin. (1) din Codul penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului BUREAȚĂ I. perioada reținerii și arestării preventive din perioada 14.11.2013 la 06.02.2014.

În baza art. 399 alin. (1) din Codul de procedură penală, raportat la art. 241 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, instanța va dispune încetarea de drept a măsurii preventive a controlului judiciar instituit față de inculpați prin Încheierea de ședință din data de 04.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, definitivă la data de 06.02.2014 prin necontestare.

Cu privire la latura civilă a cauzei, apreciind că sunt îndeplinite condițiile legale pentru răspunderea civilă delictuală (existența faptelor ilicite – infracțiunile deduse judecății, existența prejudiciului cert – valoarea bunurilor sustrase, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția), în baza art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 19 și urm. din Codul de procedură penală rap. la art. 1357 din Codul civil, instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T. A. - M. și va obligă în solidar pe cei trei inculpați la plata către partea civilă a sumei de 357.572 Euro, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de despăgubiri civile – daune materiale.

Cu privire la cuantumul prejudiciului material instanța apreciază că valoarea celor 10 ceasuri este corect estimată de către partea civilă, având în vedere înscrisurile depuse de aceasta la dosar – inclusiv în faza de urmărire penală (acte de proveniență, certificate de garanție, fotografii), precum și procesul verbal de cercetare la fața locului din care rezultă că replicile ceasurilor sustrase aveau mărci care corespund cu cele reclamate ca fiind sustrase, precum și condițiile în care erau păstrate aceste ceasuri și faptul că partea civilă era colecționar al ceasurilor de mână. Astfel, se constată că numai un ceas marca Patek Philippe costă minim 70.000 lei, putând, în funcție de caracteristici, să ajungă și până la 1.000.000 lei.

În aceste condiții, instanța nu va reține apărările formulate de către apărătorul ales al inculpatului Bureață I. în sensul că pe măsura trecerii timpului, valoarea ceasurilor a scăzut, fiind de notorietate tocmai contrariul. Mai mult decât atât, a rezultat din probatoriul administrat că ceasurile erau foarte bine păstrate, în cutii speciale, și erau foarte rar purtate de către partea civilă.

Faptul că, astfel cum se va arăta în considerentele următoare, părții civile îi vor fi restituite două mecanisme, nu prezintă relevanță sub aspectul cuantumului prejudiciului, acestea neputând fi folosite de către partea civilă potrivit destinației inițiale a bunurilor sustrase.

Cu privire însă la prejudiciul moral solicitat de partea civilă, instanța reține că acesta constă în suferințele pricinuite părții civile prin săvârșirea infracțiunii de furt. În acest context, instanța reține că partea civilă nu a dovedit faptul că ar fi îndurat suferințe fizice sau psihice ca urmare a acțiunii culpabile a inculpaților, motiv pentru care va respinge ca nefondată cererea părții civile cu acest titlu.

În baza art. 397 alin. (2) din Codul de procedură penală, va menține sechestrul asigurător instituit prin Ordonanța nr._/P/2013 din data de 27.11.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București asupra sumei de 1.800 lei ridicată de la inculpatul Bureață I., depusă la CEC Bank – Sucursala S. Palatului conform recipisei de consemnare . nr._/28.11.2013 (fila 58, vol. II, dosar de urmărire penală).

Totodată, va menține sechestrul asigurător instituit prin încheierea din data de 22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților M. E., M. și BUREAȚĂ I., însă numai până la concurența sumei de 357.572 Euro.

În baza art. 397 alin. (3) din Codul de procedură penală, va dispune restituirea către partea civilă T. A. - M. a celor 2 mecanisme de ceas ridicate de la inculpatul Bureață I. prin procesul verbal din data de 16.10.2013 – aflate în plicul de la fila 71, vol. I din dosarul de urmărire penală, cu mențiunea că, în conformitate cu prevederile art. 162 alin. (5) din Codul de procedură penală, este obligată să păstreze acest obiect până la soluționarea definitivă a cauzei.

În baza art. 397 alin. (3) din Codul de procedură penală, va dispune restituirea către numita C. M. (CNP_) a Contractului de împrumut și garanție nr. 4724/28.10.2013 și a unui carnețel de culoare neagră inscripționat „Gincko” – aflate în plicul de la fila 41, vol. II din dosarul de urmărire penală, acestea neavând legătură cu prezenta cauză, cu mențiunea că, în conformitate cu prevederile art. 162 alin. (5) din Codul de procedură penală, este obligată să păstreze acest obiect până la soluționarea definitivă a cauzei.

În baza art. 397 alin. (3) din Codul de procedură penală, va dispune restituirea către inculpatul Bureață I. a unui pistol marca Walther PPT cal. 10X22T (introdus în Camera de Corpuri Delicte a DGPMB – SCJSEO conform dovezii . nr._/02.12.2013 – fila 63 vol. II din dosarul de urmărire penală), precum și a celorlalte obiecte ridicate de la inculpatul Bureață I. prin procesul verbal existent la filele 44 – 45 vol. II din dosarul de urmărire penală întrucât bunul nu este interzis la deținere de către legea penală (existente în sacul de rafie de culoare albă sigilat la data de 26.11.2013 cu sigiliul MAI nr._ în cadrul Poliției Sectorului 1 București – Secția 3 Poliție), cu mențiunea că, în conformitate cu prevederile art. 162 alin. (5) din Codul de procedură penală,inculpatul este obligat să păstreze acest obiect până la soluționarea definitivă a cauzei.

În baza art. 112 alin. (1) lit. c) din Codul penal, va dispune confiscarea specială de la inculpații M. E. și M. F. a celor 8 ceasuri imitație introduse în Camera de Corpuri Delicte a Secției 3 Poliție conform dovezii . nr._/26.11.2013 (fila 93 vol. I din dosarul de urmărire penală).

În baza art. 398 rap. la art. 274 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, va obliga pe fiecare inculpat la plata către stat a sumei de 2.000 lei RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (1.667 lei din faza de urmărire penală și 333 lei din faza de cameră preliminară și judecată).

În baza art. 276 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, va admite în totalitate cererea părții civile privind acordarea cheltuielilor de judecată achitate și va obliga pe fiecare inculpat la plata sumei de 2.567 lei fiecare către partea civilă cu titlu de onorariu avocat (conform chitanțelor nr. 19/11.11.2013, nr. 26/17.01.2014 și nr. 27/14.02.2014 eliberate de Cabinet de avocat M. A. și chitanței nr. 252/15.09.2014 eliberată de Cabinet de avocat Ș. C.).

În baza art. 397 alin. (4) din Codul de procedură penală, prezenta hotărâre va fi executorie cu privire la restituirea bunurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea formulată de partea civilă T. A. M. de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații M. E., M. F. și Bureață I. în sensul reținerii în încadrarea juridică a faptelor și a art. 209 alin. (1) lit. i) din Codul penal din 1968.

Admite cererea formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații M. E., M. F. și Bureață I., astfel:

În baza art. 228 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 77 lit. a) din Codul penal și art. 5 din Codul penal, precum și cu aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpata M. E. (fiica lui T. și T., născută la data de 01.12.1969 în ., domiciliată în ., jud. Călărași, posesoare a C.I. . nr._, CNP_, cetățean român, fără antecedente penale), la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt în formă continuată.

În baza art. 36 alin. (2) din Codul penal, majorează pedeapsa de 2 ani închisoare cu un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpata M. E. să execute în final pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) din Codul penal aplică inculpatei M. E. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a desfășura activitatea de care inculpata s-a folosit pentru a săvârși infracțiunea (activitatea de menajeră), prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din Codul penal, pe o perioada de 3 (trei) ani, care se calculează conform art. 68 alin. (1) lit. b) din Codul penal.

În baza art. 65 alin. (1) din Codul penal, aplică inculpatei M. E. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a desfășura activitatea de care inculpata s-a folosit pentru a săvârși infracțiunea (activitatea de menajeră), prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din Codul penal, care se execută, conform art. 65 alin. (3) din Codul penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 91 alin. (1) din Codul penal, suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei M. E. pe un termen de supraveghere de 4 (patru) ani, care se calculează conform art. 92 din Codul penal.

În baza art. 93 alin. (1) din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, se impune inculpatei M. E. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Călărași, la datele fixate de către acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului său de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din Codul penal, impune inculpatei M. E. obligația de a se frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata M. E. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei . sau în cadrul Primăriei Călărași, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) teza ultimă din Codul penal, atrage atenția inculpatei M. E. asupra dispozițiilor art. 96 din Codul penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu consecința executării pedepsei închisorii în regim de detenție, în cazul nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse de instanță sau stabilite de lege, în cazul în care nu se îndeplinesc integral obligațiile civile stabilite de instanță până la expirarea termenului de supraveghere, precum și în cazul în care inculpatul mai săvârșește o infracțiune pe parcursul termenului de supraveghere.

În baza art. 72 alin. (1) din Codul penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatei M. E. perioada reținerii și arestării preventive din perioada 16.10.2013 la 06.02.2014.

În baza art. 399 alin. (1) din Codul de procedură penală, raportat la art. 241 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, dispune încetarea de drept a măsurii preventive a controlului judiciar instituit față de inculpată prin Încheierea de ședință din data de 04.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .

În baza art. 48 rap. la art. 228 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 77 lit. a) din Codul penal și art. 5 din Codul penal, precum și cu aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul M. F. (fiul lui E. G. și E., născut la data de 18.04.1990 în mun. București, domiciliat în ., posesor al C.I. . nr._, CNP_, cetățean român, fără antecedente penale), la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt în formă continuată.

În baza art. 36 alin. (2) din Codul penal, majorează pedeapsa de 2 ani închisoare cu un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul M. F. să execute în final pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) din Codul penal aplică inculpatului M. F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, pe o perioada de 3 (trei) ani, care se calculează conform art. 68 alin. (1) lit. b) din Codul penal.

În baza art. 65 alin. (1) din Codul penal, aplică inculpatului M. F. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, care se execută, conform art. 65 alin. (3) din Codul penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 91 alin. (1) din Codul penal, suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului M. F. pe un termen de supraveghere de 4 (patru) ani, care se calculează conform art. 92 din Codul penal.

În baza art. 93 alin. (1) din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, se impune inculpatului M. F. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Călărași, la datele fixate de către acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului său de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din Codul penal, impune inculpatului M. F. obligația de a se frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul M. F. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei . sau în cadrul Primăriei Călărași, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) teza ultimă din Codul penal, atrage atenția inculpatului M. F. asupra dispozițiilor art. 96 din Codul penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu consecința executării pedepsei închisorii în regim de detenție, în cazul nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse de instanță sau stabilite de lege, în cazul în care nu se îndeplinesc integral obligațiile civile stabilite de instanță până la expirarea termenului de supraveghere, precum și în cazul în care inculpatul mai săvârșește o infracțiune pe parcursul termenului de supraveghere.

În baza art. 72 alin. (1) din Codul penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M. F. perioada reținerii și arestării preventive din perioada 16.10.2013 la 06.02.2014.

În baza art. 399 alin. (1) din Codul de procedură penală, raportat la art. 241 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, dispune încetarea de drept a măsurii preventive a controlului judiciar instituit față de inculpat prin Încheierea de ședință din data de 04.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .

În baza art. 270 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, condamnă pe inculpatul BUREAȚĂ I. (zis „M. Miliardaru”, fiul lui A. și A., născut la data de 22.02.1949 în ., domiciliat în com. B., ., posesor al C.I. . nr._, CNP_, cetățean român, fără antecedente penale), la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.

În baza art. 48 rap. la art. 228 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 77 lit. a) din Codul penal și art. 5 din Codul penal, condamnă pe inculpatul BUREAȚĂ I. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt în formă continuată.

În baza art. 36 alin. (2) din Codul penal, majorează pedeapsa de 2 ani închisoare cu un spor de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul BUREAȚĂ I. să execute în final pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1) din Codul penal aplică inculpatului BUREAȚĂ I. pe lângă fiecare pedeapsă principală pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, pe o perioada de 3 (trei) ani, care se calculează conform art. 68 alin. (1) lit. b) din Codul penal.

În baza art. 65 alin. (1) din Codul penal, aplică inculpatului BUREAȚĂ I. pe lângă fiecare pedeapsă principală pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, care se execută, conform art. 65 alin. (3) din Codul penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 38 alin. (1) din Codul penal, constată că cele două infracțiuni deduse judecății sunt infracțiuni concurente.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, contopește cele două pedepse de 1 an închisoare și 2 ani și 8 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 4 luni închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă), urmând ca inculpatul BUREAȚĂ I. să execute în final pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din Codul penal, contopește pedepsele complementare aplicate, inculpatul BUREAȚĂ I. urmând să execute pe lângă pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, pe o perioada de 1 (unu) an, care se calculează conform art. 68 alin. (1) lit. c) din Codul penal.

În baza art. 45 alin. (5) și alin. (3) lit. a) din Codul penal contopește pedepsele accesorii aplicate, inculpatul urmând să execute pe lângă pedeapsa principală rezultantă pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, care se execută, conform art. 65 alin. (3) din Codul penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 91 alin. (1) din Codul penal, suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului BUREAȚĂ I. pe un termen de supraveghere de 4 (patru) ani, care se calculează conform art. 92 din Codul penal.

În baza art. 93 alin. (1) din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, se impune inculpatului BUREAȚĂ I. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Teleorman, la datele fixate de către acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului său de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din Codul penal, impune inculpatului BUREAȚĂ I. obligația de a se frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul BUREAȚĂ I. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei . sau în cadrul Primăriei A., pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) teza ultimă din Codul penal, atrage atenția inculpatului BUREAȚĂ I. asupra dispozițiilor art. 96 din Codul penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu consecința executării pedepsei închisorii în regim de detenție, în cazul nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse de instanță sau stabilite de lege, în cazul în care nu se îndeplinesc integral obligațiile civile stabilite de instanță până la expirarea termenului de supraveghere, precum și în cazul în care inculpatul mai săvârșește o infracțiune pe parcursul termenului de supraveghere.

În baza art. 72 alin. (1) din Codul penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului BUREAȚĂ I. perioada reținerii și arestării preventive din perioada 14.11.2013 la 06.02.2014.

În baza art. 399 alin. (1) din Codul de procedură penală, raportat la art. 241 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, dispune încetarea de drept a măsurii preventive a controlului judiciar instituit față de inculpat prin Încheierea de ședință din data de 04.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .

În baza art. art. 397 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 19 și urm. din Codul de procedură penală rap. la art. 1357 din Codul civil, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T. A. - M. (domiciliată în mun. București, ., ., .) și obligă în solidar pe cei trei inculpați la plata către partea civilă a sumei de 357.572 Euro, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de despăgubiri civile – daune materiale.

În baza art. 397 alin. (2) din Codul de procedură penală, menține sechestrul asigurător instituit prin Ordonanța nr._/P/2013 din data de 27.11.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București asupra sumei de 1.800 lei ridicată de la inculpatul Bureață I., depusă la CEC Bank – Sucursala S. Palatului conform recipisei de consemnare . nr._/28.11.2013 (fila 58, vol. II, dosar de urmărire penală).

Menține sechestrul asigurător instituit prin încheierea din data de 22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților M. E., M. și BUREAȚĂ I., însă numai până la concurența sumei de 357.572 Euro.

În baza art. 397 alin. (3) din Codul de procedură penală, dispune restituirea către partea civilă T. A. - M. a celor 2 mecanisme de ceas ridicate de la inculpatul Bureață I. prin procesul verbal din data de 16.10.2013 – aflate în plicul de la fila 71, vol. I din dosarul de urmărire penală, cu mențiunea că, în conformitate cu prevederile art. 162 alin. (5) din Codul de procedură penală, este obligată să păstreze acest obiect până la soluționarea definitivă a cauzei.

În baza art. 397 alin. (3) din Codul de procedură penală, dispune restituirea către numita C. M. (CNP_) a Contractului de împrumut și garanție nr. 4724/28.10.2013 și a unui carnețel de culoare neagră inscripționat „Gincko” – aflate în plicul de la fila 41, vol. II din dosarul de urmărire penală, cu mențiunea că, în conformitate cu prevederile art. 162 alin. (5) din Codul de procedură penală, este obligată să păstreze acest obiect până la soluționarea definitivă a cauzei.

În baza art. 397 alin. (3) din Codul de procedură penală, dispune restituirea către inculpatul Bureață I. a unui pistol marca Walther PPT cal. 10X22T (introdus în Camera de Corpuri Delicte a DGPMB – SCJSEO conform dovezii . nr._/02.12.2013 – fila 63 vol. II din dosarul de urmărire penală), precum și a celorlalte obiecte ridicate de la inculpatul Bureață I. prin procesul verbal existent la filele 44 – 45 vol. II din dosarul de urmărire penală (existente în sacul de rafie de culoare albă sigilat la data de 26.11.2013 cu sigiliul MAI nr._ în cadrul Poliției Sectorului 1 București – Secția 3 Poliție), cu mențiunea că, în conformitate cu prevederile art. 162 alin. (5) din Codul de procedură penală,inculpatul este obligat să păstreze acest obiect până la soluționarea definitivă a cauzei.

În baza art. 112 alin. (1) lit. c) din Codul penal, dispune confiscarea specială de la inculpații M. E. și M. F. a celor 8 ceasuri imitație introduse în Camera de Corpuri Delicte a Secției 3 Poliție conform dovezii . nr._/26.11.2013 (fila 93 vol. I din dosarul de urmărire penală).

În baza art. 398 rap. la art. 274 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, obligă pe fiecare inculpat la plata către stat a sumei de 2.000 lei RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (1.667 lei din faza de urmărire penală și 333 lei din faza de cameră preliminară și judecată).

În baza art. 276 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, admite cererea părții civile privind acordarea cheltuielilor de judecată achitate și obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de 2.567 lei fiecare către partea civilă cu titlu de onorariu avocat (conform chitanțelor nr. 19/11.11.2013, nr. 26/17.01.2014 și nr. 27/14.02.2014 eliberate de Cabinet de avocat M. A. și chitanței nr. 252/15.09.2014 eliberată de Cabinet de avocat Ș. C.).

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2015.

Președinte,

M. M. O.

Grefier,

M. R.

Redactat / Tehnoredactat jud. M.M. O. + grefier M. R.

2 exemplare/25.09.2015

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 386/2015....		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Sentința nr. 574/2015.... →

Tăinuirea. Art. 221 C.p.. Sentința nr. 167/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tăinuirea. Art. 221 C.p.. Sentința nr. 167/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI