Ultrajul. Art.257 NCP. Sentința nr. 323/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 323/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 17-04-2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI - SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 323
Ședința publică din data de 17.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. E. C.
GREFIER: M. M. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București - a fost reprezentat de procuror C. V..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale de față, privind pe inculpatul B. P. V., trimis în judecată, în stare de libertate, prin rechizitoriul nr._/P/2013 din data de 30.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj, prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. 1, 4 C.p. raportat la art. 193 alin. 2 C.p..
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 alin. 1 C.p.p. a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, 17.04.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin Rechizitoriul nr._/P/2013 din data de 30.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, inculpatul B. P. V. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj, prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. 1 și 4 C.p. raportat la art. 193 alin. 2 C.p..
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că la data de 21.12.2013, în jurul orei 19.30, inculpatul B. P. V. l-a agresat fizic pe agentul șef principal B. G. din cadrul Secției 10 Poliție, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, deși cunoștea că acesta este lucrător de poliție, în sensul că după ce i-a solicitat să se legitimeze, inculpatul, cu intenție, a împins persoana vătămată și a fugit de la locul faptei, iar ulterior, tot cu intenție, în încercarea de a-și asigura scăparea, a spart, prin lovitură cu pumnul, geamul portierei stânga – față a autoturismului MAI_, cioburile rezultate provocându-i persoanei vătămate leziuni la nivelul feței ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Organele de urmărire penală au reținut situația de fapt în urma administrării următoarelor mijloace de probă: declarațiile persoanei vătămate B. G., declarațiile martorilor C. I. S., P. N. și H. A. M., declarațiile inculpatului B. P. V., procesele verbale de constatare a infracțiunii, raportul de expertiză medico-legală, planșele fotografice și alte înscrisuri.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 01.10.2014 sub număr de dosar_, fiind repartizat în camera preliminară completului C4 penal.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 05.03.2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2012 din data de 30.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București și a dispus începerea judecății cauzei în ceea ce-l privește pe inculpatul B. P. V..
Urmare a solicitării instanței, pentru verificarea antecedentelor penale ale inculpatului, la data de 17.03.2015, la dosarul cauzei a fost depusă fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 37 di).
La termen de judecată din data de 02.04.2015, după parcurgerea procedurii de cameră preliminară, instanța a adus la cunoștința inculpatului B. P. V., dispozițiile art. 374 alin. 4 N.C.p.p., conform cărora acesta poate solicita ca judecata cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor depuse de părți, dacă recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa, situație în care beneficiază de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa cu 1/3 în cazul condamnării sau amânării aplicării pedepsei, respectiv cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii penale, conform disp. art. 396 alin. 10 C.p.p, inculpatul învederând instanței că solicită aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 374 alin. 4 C.p.p. și arătând că recunoaște în totalitate (declarație fila 41 di).
Instanța, văzând poziția procesuală manifestată de inculpat la termenul de judecată din data de 02.04.2015, inculpatul recunoscând în totalitate săvârșirea faptei reținute în sarcina sa în cuprinsul rechizitoriului, în modalitatea descrisă de procuror în cuprinsul actului de sesizare, și solicitând ca judecata cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care acesta le cunoaște și nu înțelege să le conteste, în baza art. 375 alin. 2 C.p.p. a admis cererea formulată de inculpat privind judecarea cauzei conform procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, stabilind ca judecata cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, conform art. 374 alin. 4 C.p.p..
La termenul de judecată din data de 02.04.2015, urmare a publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, având în vedere data săvârșirii infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, anterioară intrării în vigoare a noilor coduri, instanța, din oficiu, a pus în schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimisă în judecată inculpatul, din infracțiunea de ultraj, prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. 1, 4 C.p. raportat la art. 193 alin. 2 C.p., în infracțiunea de ultraj, prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. 2, 5 C.p. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p..
Analizând în mod coroborat mijloacele de probă administrate în cauză, având in vedere și faptul că inculpatul B. P. V. a înțeles sa se prevaleze de dispozițiile art. 396 alin.10 C.p.p., cererea sa fiind admisă în ședința publică din data de 02.04.2015, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 21.12.2013, în jurul orelor 19.00, inculpatul B. P. V., aflat în stare de ebrietate, călătorea cu autobuzul liniei RATB nr. 117 și a avut un conflict cu doi tineri. În cauză a intervenit martorul H. A. M., care a reușit să-l calmeze pe inculpat, spunându-i mai apoi să stingă țigara, să coboare din autobuz și să nu mai facă scandal. Inculpatul a coborât din autobuz în stația RATB, situată la intersecția . . a dat cu pumnii în ușa autobuzului, fapt ce l-a determinat pe conducătorul acestuia, martorul B. G., să coboare și să-i reproșeze acest aspect, pentru ca mai apoi șoferul să apeleze numărul unic de urgență 112, întrucât inculpatul s-a pus în fața mașinii și nu a mai permis deplasarea acesteia, încurcând traficul.
La fața locului au sosit agent șef principal B. G. și agent C. I. S. din cadrul Secției 10 Poliție, iar în clipa în care au încercat legitimarea sa, inculpatul l-a împins pe agent șef principal B. G. și a fugit. În continuare, s-a procedat la urmărirea agresorului, astfel că persoana vătămată s-a deplasat cu autospeciala poliției, împreună cu martorul P. N., în vreme ce agentul C. I. S. a mers pe jos alături de martorul H. A. M.. În clipa în care autoturismul poliției s-a poziționat în fața inculpatului pentru a-i tăia calea, inculpatul B. P. V. a lovit cu pumnul geamul portierei stânga – față a autospecialei poliției, fapt ce a făcut ca acesta să se spargă, iar cioburile să-i provoace leziuni persoanei vătămate B. G. ce au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale. La scurt timp după acest incident lucrătorii de poliție, însoțiți de cei doi martori, au reușit imobilizarea inculpatului.
Situația de fapt mai sus reținută rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă după cum urmează:
Prin plângerea penală din data de 22.12.2013, completată cu declarațiile ulterioare și procesele-verbale de constatare a infracțiunii, persoana vătămată B. G., agent șef principal în cadrul Secției 10 Poliție – Biroul de Ordine Publică, a solicitat efectuarea de cercetări față de numitul B. P. V. cu privire la săvârșirea infracțiunii de ultraj, faptă prevăzută și pedepsită la data comiterii faptei de art. 239 alin. 2 și 5 C.p. din 1969. În continuarea plângerii sale, persoana vătămată a arătat că la data de 21.12.2013 se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu împreună cu agent C. I. S. din cadrul aceleiași secții de poliție, iar în jurul orelor 19.30 au fost direcționați de către dispeceratul 112 să se deplaseze la intersecția . . stația RATB unde numitul B. G., conducătorul autobuzului 117, a reclamat faptul că un pasager de sex masculin, aflat în stare avansată de ebrietate, pasager identificat ulterior în persoana inculpatului B. P. V., a avut o atitudine recalcitrantă și a lovit mijlocul de transport în comun. A mai arătat persoana vătămată că, după ce s-a deplasat la fața locului, a încercat să legitimeze persoana turbulentă și i-a solicitat acesteia să comunice datele de stare civilă, dar a fost refuzată de către inculpat, care a devenit agresiv și violent verbal, spunând că el lovește foarte bine și nu sunt motive pentru a fi legitimat, ulterior împingând-o și fugind pe . direcția .> Din declarația persoanei vătămată mai rezultă și următoarele aspecte: că lucrătorii de poliție, împreună cu martorii P. N. și H. A. M. au plecat în urmărirea inculpatului și s-au despărțit ulterior, persoana vătămată B. G. continuându-și urmărirea în autoturismul poliției MAI_ alături de martorul P. N., în timp ce agentul C. I. S. a mers pe jos, împreună cu celălalt martor H. A. M.; că în cele din urmă persoana vătămată a reușit să poziționeze autoturismul poliției în fața inculpatului, moment în care acesta a lovit geamul portierei stânga față a autoturismului, pe care l-a spart, cioburile provocându-i răni lucrătorului de poliție B. G. la nivelul feței; că la scurt timp agenții de poliție, împreună cu martorii anterior menționați l-au imobilizat pe inculpat.
Plângerea și declarația persoanei vătămate se coroborează cu concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A1/_/2013 eliberat de Institutul de Medicină Legală „M. Minovici”, din care rezultă că persoana vătămată B. G. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure cu margini – muchii ascuțite ce pot data 21.12.2013 și pentru care necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale, leziunile traumatice nepunând însă viața persoanei vătămate în primejdie, iar persoana vătămată nu prezintă infirmitate posttraumatică.
Fiind audiată în cursul urmăririi penale, martora C. I. S., agent în cadrul Secției 10 Poliție – Biroul Ordine Publică a declarat următoarele aspecte: că la data de 21.12.2013, în jurul orelor 19.30, se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu împreună cu colegul său agent șef principal B. G. cu autospeciala marca Dacia L. având nr. de înmatriculare MAI_ și au fost direcționați de către dispecerat să se deplaseze pe . stația de RATB, unde conducătorul unui autobuz de pe linia 117 a reclamat o persoană agresivă în mijlocul de transport în comun; că, ajunși la fața locului, în stația RATB de pe . intersecția cu . observat autobuzul liniei 117 oprit în stație, lângă care se afla un grup de persoane de sex masculin, conducătorul autobuzului indicându-l polițiștilor pe inculpat și menționând că în timpul călătoriei inculpatul a devenit agresiv, folosind un limbaj vulgar, pentru ca în clipa în care a fost rugat să înceteze, să înceapă să dea cu pumnii în ușa de acces în mijlocul de transport în comun; că organele de poliție au trecut la identificarea inculpatului B. P. V., care însă a avut un comportament neadecvat și l-a împins cu palmele pe persoana vătămată B. G., după care a fugit; că lucrătorii de poliție s-au urcat în autospeciala poliției împreună cu doi martori, iar ulterior martora C. I. S. a pornit în urmărirea pedestră a inculpatului, fiind însoțită de martorul H. A. M., în vreme ce colegul său a continuat urmărirea cu autospeciala poliției împreună cu martorul P. N..
Lucrătoarea de poliție a mai declarat că persoana vătămată, venind din spate, a reușit în dreptul . blocheze cu autoturismul pe inculpatul B. P. V., moment în care inculpatul a lovit în mod intenționat cu pumnul geamul stânga față al mașinii pe care l-a spart, iar cioburile i-au provocat persoanei vătămate B. G. mai multe excoriații sângerânde la nivelul feței, în cele din urmă inculpatul fiind prins în dreptul magazinului Unirea.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, martorul P. N. a declarat următoarele aspecte relevante: că la data de 21.12.2013, în jurul orelor 19.30, s-a urcat în autobuzul RATB linia 117, în stația situată aproape de Tribunalul București și a observat pe culoarul autobuzului un cetățean în stare vădită de ebrietate, identificat în persoana inculpatului B. P. V., ce folosea expresii jignitoare la adresa altoi doi cetățeni, în vreme ce un alt călător din autobuz încerca să aplaneze lucrurile pentru a nu fi provocat un scandal; că cetățeanul care încerca să-l liniștească pe inculpat a reușit în cele din urmă să-l facă pe acesta din urmă să coboare din autobuz la stația următoare, iar când a ajuns pe stradă inculpatul a lovit de trei ori cu pumnul în geamul autobuzului, având o atitudine provocatoare ce l-a determinat pe șoferul autobuzului să coboare; că datorită discuțiilor contradictorii și a faptului că inculpatul a spus că nimeni nu va pleca de la fața locului după care s-a postat în drum, șoferul autobuzului a apelat serviciu unic de urgență 112, fapt în urma căruia la fața locului a sosit un echipaj de poliție format din polițistul G. și o tânără polițistă; că după ce lucrătorii de poliție și-au declinat identitatea i-au solicitat inculpatului actele pentru a fi legitimat, acesta din urmă i-a spus polițistului „Cine ești tu bă!Ia mâna de pe mine! Vezi că eu știu să dau cu pumnul!”, pentru ca mai apoi să-l împingă pe lucrătorul de poliție cu mâna în zona pieptului și să fugă printre mașini; faptul că împreună cu celălalt călător și cu echipajul de poliție au urcat în mașina poliției pornind în urmărirea individului recalcitrant; că polițista împreună cu celălalt martor au coborât din mașină și au plecat pe jos după agresor; că persoana vătămată l-a blocat pe inculpat cu mașina, iar acesta din urmă a lovit cu pumnul mașina poliției spărgând portiera din partea stânga față și aruncând cu haina sa în parbrizul autospecialei poliției, acțiuni în urma cărora persoanei vătămate a început să-i curgă sânge pe față; că ulterior inculpatul a fost imobilizat de către celălalt martor împreună cu polițiștii și a opus rezistență.
Audiat în cursul urmăririi penale, martorul H. A. M. a declarat următoarele: faptul că la data de 21.12.2013, în jurul orelor 19.00, în timp ce se afla în autobuzul RATB 117 a observat cum un cetățean aflat în stare de ebrietate, identificat ulterior în persoana inculpatului B. P. V., avea de gând să agreseze două persoane de sex masculin în vârstă de 17-18 ani și a încercat să calmeze persoana în cauză pentru a lăsa băieții în pace, l-a condus pe inculpat către mijlocul autobuzului pentru a se calma și a observat cum și-a aprins o țigară cerându-i să o stingă pentru ca mai apoi, când autobuzul s-a oprit în stație, să-i solicite să coboare și să-i reproșeze acest lucru; că în momentul în care șoferul autobuzului a încercat să pornească mai departe pe traseu, inculpatul B. P. V. s-a pus în fața mașinii și a împiedicat deplasarea acesteia, fapt în urma căruia conducătorul auto a apelat serviciul de urgență 112; că la fața locului a sosit un echipaj de poliție, ce a încercat legitimarea persoanei pusă pe scandal, dar acesta a repetat că „e tare în pumn” și l-a împins pe polițistul bărbat, fugind mai apoi; că a plecat ulterior cu polițista în urmărirea agresorului în vreme ce persoana vătămată B. G., conducând autoturismul poliției și având alături un alt martor în vârstă au plecat de asemenea după inculpat pentru a-l prinde; că persoana vătămată i-a tăiat calea inculpatului cu autoturismul, iar în aceste clipe inculpatul a dat cu cotul în mașina de poliție spărgând geamul și lovind pe conducătorul autoutilitarei de poliție, fapt în urma căruia persoanei vătămate a început să-i curgă sânge; că ulterior a alergat după agresor și l-a prins, după el venind și polițista, ce i-a pus cătușele.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, în declarațiile date la scurt timp după comiterea faptei inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de ultraj imputată de organele de poliție, menționând doar faptul că se afla sub influența alcoolului, „s-a luat un pic cu o persoană din RATB”, a dat cu pumnul în geamul autobuzului, iar mai apoi când a fugit de la fața locului și a fost urmărit de polițist s-a spart un geam, fără a preciza în ce circumstanțe. Ulterior, cu ocazia soluționării propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost cercetat penal, iar la data de 15.05.2014 inculpatul s-a prezentat de bunăvoie la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București însoțit de apărătorul său ales, avocat N. L., din cadrul Baroului București, și a luat cunoștință despre schimbarea încadrării juridice ca efect al aplicării legii penale mai favorabile, ocazie cu care nu a dorit să dea o declarație, însă a precizat că recunoaște și regretă fapta comisă. Tot cu acest prilej inculpatul B. P. V. a menționat că dorește să achite prejudiciul creat și să beneficieze de prevederile privind recunoașterea vinovăției.
În faza de judecată, la termenul de judecată din data de 02.04.2015 inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 375 alin. 1 rap. la art. 396 alin.10 C.p.p., recunoscând săvârșirea faptei așa cum este descrisă în actul de sesizare (declarație fila 41 di).
Reținând, astfel, că în mod corect procurorul a dispus, la data de 30.09.2014, trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. 1, 4 C.p. rap. la art. 193 alin. 2 C.p., instanța constată, cu prioritate, că odată cu . data de 01.02.2014, a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, devin aplicabile dispozițiile art. 5 alin.1 C.p., potrivit cărora, în cazul în care, de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei, se succed în timp cel puțin două legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă. În ceea ce privește noțiunea de lege penală mai favorabilă, la stabilirea acesteia în prezenta cauză, instanța va avea în vedere și Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale privind înțelesul constituțional al art. 5 alin. 1 C.p., publicată în Monitorul Oficial al României pe data de 20.05.2014, conform căreia “Dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”.
Astfel, pentru identificarea legii penale mai favorabile, văzând și Decizia Curții Constituționale mai sus menționată, instanța va avea în vedere toate particularitățile cauzei deduse judecății, efectuând o analiză comparativă a normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația inculpatului - respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare, la condițiile de tragere la răspundere penală, la criteriul sancțiunii principale, la situațiile ce pot constitui circumstanțe atenuante, la cauzele de agravare sau de atenuare, în cauză fiind incidente atât recidiva dar și concursul de infracțiuni raportat la antecedentele penale ale inculpatului ce impun rezolvarea lor în prezenta cauză.
Pe cale de consecință, analizând fapta reținută în sarcina inculpatului, instanța constată că aceasta nu reprezintă o incriminare nouă, fapta reținută în sarcina inculpatului fiind infracțiune și la data de 21.12.2013. Astfel, în ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii de ultraj reținute de procuror în sarcina inculpatului în cuprinsul rechizitoriului și pentru comiterea căreia s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia, prevăzută de dispozițiile art. 257 alin. 1, 4 C.p. rap. la art. 193 alin. 2 C.p., instanța reține că la data săvârșirii faptei aceasta era incriminată de dispozițiile art. 239 alin. 2, 5 C.p. din 1969.
În urma evaluării tuturor criteriilor de identificare a legii penale mai favorabile, raportându-se la criteriul sancțiunii principale, ținând cont și de Decizia Curții Constituționale mai sus menționată, raportat la condițiile de tragere la răspundere penală și tratament sancționator, instanța apreciază că legea mai favorabilă în cazul inculpatului este legea veche.
Pentru toate aceste motive, va admite sesizarea din oficiu privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului B. P. V. prin rechizitoriul nr._/P/2013 din data de 30.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, din infracțiunea de ultraj, prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. 1, 4 C.p. rap. la art. 193 alin. 2 C.p., în infracțiunea de ultraj, prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. 2, 5 C.p. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p..
În drept, fapta inculpatului B. P. V., constând în aceea ca la data de 21.12.2013, în jurul orei 19.30, l-a agresat fizic pe agentul șef principal B. G. din cadrul Secției 10 Poliție, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, deși cunoștea că acesta este lucrător de poliție, în sensul că după ce i-a solicitat să se legitimeze, inculpatul, cu intenție, a împins persoana vătămată și a fugit de la locul faptei, iar ulterior, tot cu intenție, în încercarea de a-și asigura scăparea, a spart, prin lovitură cu pumnul, geamul portierei stânga – față a autoturismului MAI_, cioburile rezultate provocându-i persoanei vătămate leziuni la nivelul feței ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale, întrunește în fapt și drept elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 2, 5 C.p. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p.
Din modalitarea de comitere a faptei și probatorul administrat rezultă întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de ultraj, inculpatul agresând persoana vătămată cunoscând atât faptul că B. G. era polițist dar și faptul că acesta se afla în exercțiul atribuțiilor de serviciu, fiind chemat la fața locului urmare a conduitei turbulente a inculpatului sesizată de martorii prezenți la fața locului.
Pe cale de consecință, având în vedere art. 52 din Codul penal din 1969, potrivit căruia pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța va proceda la stabilirea și aplicarea unei pedepse pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal din 1969, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal din 1969, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol al faptei comise, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Cu privire la pericolul social concret al faptei comise, acesta va fi apreciat în baza art. 18 indice 1 alin. 2 din Codul penal din 1969, urmând să țină cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.
Astfel, la individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 52 și 72 din Codul penal din 1969. Se vor avea în vedere limitele de pedeapsă fixate de art. 239 alin. 2, 5 C.p. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p. (închisoare de la 9 luni la 4 ani și 6 luni), precum și gradul de pericol social concret al faptei, dedus din împrejurările comiterii acesteia ( instanța reținând că inculpatul a avut un comportament agresiv în public, determinând sesizarea organelor de poliție, acesta exercitând ulterior acte de violență asupra unui lucrător de poliție venit la fața locului, și provocând distrugeri autoturismului poliției cu care lucrătorul de poliție s-a deplasat în urmărirea sa, prin spargerea geamului portierei stânga față a autoturismului, cioburile provocând persoanei vătămate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale).
Se vor avea în vedere, totodată, și circumstanțele personale ale inculpatului, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, declarații și fișă de cazier judiciar. Astfel, instanța reține că inculpatul, în vârstă de 28 de ani, este necăsătorit, are studii 8 clase și are ocupația de zilier, dar și faptul că până la acest moment nu a mai fost condamnat.
Toate aceste aspecte determină concluzia că fapta reținută în sarcina inculpatului în data de 21.12.2013 nu caracterizează conduita inculpatului în mod obișnuit, dar care prezintă o anumită gravitate prin natura consecințelor pe care le-ar fi putut produce ce determină pronunțarea unei soluții de condamnare la pedeapsa închisorii.
În raport de toate aceste elemente de individualizare, văzând și dispozițiile art. 396 alin. 10 C.p.p., i se va aplica inculpatului o pedeapsă aptă să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 din Codul penal din 1969, de constrângere, reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, respectiv pedeapsa de 10 luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța va avea în vedere jurisprudența CEDO, respectiv cauza Hirst contra Marii Britanii și cauza S. și P. contra României, precum și decizia LXXIV din 05.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, sistemul sancționator nu trebuie să conducă la compromiterea drepturilor individului, atunci când o sancțiune apare ca vădit disproporționată față de gravitatea infracțiunii. Instanța reține astfel că, în cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeana a apreciat ca orice restricție a drepturilor electorale trebuie sa fie justificată și să urmarească un scop legitim, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice. Curtea a concluzionat ca interzicerea automata a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabila tuturor detinuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proportionalității, reprezentând în aceste condiții o încălcare a art. 3 Protocol 1 din Convenție. În consecință, față de natura și gradul de pericol social al faptei, instanța va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., apreciind că interzicerea exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii sunt proporționale cu scopul urmărit și raportat la gravitatea infracțiunii.
De asemenea, instanța constată că prin Hotărârea S. și P. contra României, Curtea Europeană a statuat că la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal trebuie analizat tipul infracțiunii.
Prin urmare, cu titlu de pedeapsă accesorie, în temeiul art. 71 C.p. instanța va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p. pe întreaga durată a executării pedepsei principale.
În ceea ce privește executarea pedepsei rezultante ce se va aplica inculpatului, în raport de criteriile anterior menționate la individualizarea pedepsei, instanța apreciază că scopul acesteia va putea fi atins chiar fără privarea de libertate a inculpatului, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 din Codul penal din 1969 pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acesteia: pedeapsa este de 10 luni închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior comiterii faptei deduse judecății, iar instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și fără impunerea față de inculpat a unor măsuri de supraveghere și obligații.
În consecință, în baza art. 81 din Codul penal din 1969 instanța va suspenda condiționat executarea pedepsei rezultante de 2 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni, stabilit conform art. 82 din Codul penal din 1969 rap. la art. 85 alin. 3 din Codul penal din 1969.
Având în vedere modalitatea de executare stabilită pentru pedeapsa principală ce se va aplica inculpatului, în baza art. 71 alin. final din Codul penal din 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr.187/2012 instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal din 1969 care reglementează cazurile în care intervine revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 88 C.p. din 1969 va deduce din durata pedepsei închisorii aplicată în cauză inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv, respectiv durata reținerii de 24 de ore din data de 21.12.2013, ora 19.30, până la data de 22.12.2013, ora 19.30, și durata arestului preventiv din cauză de la 12.03.2014 la 10.04.2014, inclusiv.
Pe latură civilă, va lua act că persoana vătămată B. G. a precizat în ședința publică din data de 02.04.2015 că nu se constituie parte civilă în cauză.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă Secția 10 Poliție instanța urmează să o respingă ca nefondată având în vedere faptul că inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
În baza art. 274 alin.1 C.p.p., reținând culpa procesuală a inculpatului în prezenta cauză, instanța îl va obliga pe inculpat să plătească statului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, av. Tanasolglu C., în cuantum de 300 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 386 alin. 1 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului B. P. V. prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr._/P/2013 din 30.09.2014 din infracțiunea prev. de art. 257 alin. 1, 4 C.p. rap. la art. 193 alin. 2 C.p. în infracțiunea prev. de art. 239 alin. 2, 5 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p.
Conform art. 5 alin. 1 C.p.:
În baza art. 239 alin. 2, 5 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.p. și aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. condamnă pe inculpatul B. P. V. (fiul lui Nicușor și Doinița, născut la data de 15.02.1987 în București, sector 2, domiciliat în . nr.73, jud. Bacău, CNP_, cetățean român, stare civilă –necăsătorit, studii – 8 clase, ocupație – ziler, fără loc de muncă, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale) la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
În baza art. 71 din Codul penal din 1969 interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b din Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 din Codul penal din 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei de 10 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni, stabilit conform art. 82 din Codul penal din 1969.
În temeiul art. 71 alin. ultim din Codul penal din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 din Codul penal din 1969 privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 88 din Codul penal din 1969 deduce din durata pedepsei închisorii perioada reținerii de 24 de ore de la 21.12.2013, ora 19.30, până la 22.12.2013, ora 19.30, și durata arestului preventiv din cauză de la 12.03.2014 la 10.04.2014, inclusiv.
Ia act că persoana vătămată B. G. (domiciliat în București, ., sector 2) nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă a părții civile Secția 10 Poliție (cu sediul în București, ., . și 6, sector 5).
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. obligă pe inculpat să plătească statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, av. Tanasolglu C., în cuantum de 300 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de comunicare pentru inculpat, persoana vătămată, partea civilă și procuror.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2015.
Judecător Grefier
A. E. CrăciunMaria M. C.
Red.: A.E.C.
Tehnored.: M.M.C.
2 ex./02.06.2015
| ← Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 322/2015. Judecătoria SECTORUL... | Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... → |
|---|
