Plângere conform art. 56 din Legea 254/2013. Sentința nr. 1617/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1617/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 13-08-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Sentința penală nr. 1617
Ședința din camera de consiliu de la 13 august 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. I.
GREFIER - A. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București este reprezentat de procuror I. G..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale privind pe revizuentul M. R., având ca obiect plângere conform art. 56 din Legea 254/2013 – revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu a răspuns contestatorul, aflat în stare de detenție, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, în cadrul căruia învederează instanței atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București.
Instanța, având în vedere că în cauză asistența judiciară este obligatorie, dispune desemnarea unui apărător din oficiu în persoana d-nului avocat L. G. și lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate apărătorului din oficiu să studieze actele dosarului.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu a răspuns contestatorul, aflat în stare de detenție, personal și asistat de apărător din oficiu L. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, în cadrul căruia învederează instanței atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București.
Instanța permite apărătorului din oficiu să ia legătura cu contestatorul.
Apărătorul contestatorului arată că la primul termen acordat în cadrul dosarului_ al Judecătoriei Sectorului 5 București a fost prezent la primul termen, iar la al doilea nu a mai fost prezent, deși nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Astfel, în cauză sunt incidente disp. art.426 lit.e C.pr.pen., astfel că înțelege la acest moment să recalifice obiectul prezentei cereri din cerere de revizuire, în cerere de contestație în anulare. Arată că la momentul soluționării cauzei instanța a apreciat că sunt aplicabile disp. art.39 alin.16 din Legea nr.254/2013, deși la primul termen petentul a fost citat, a fost audiat, la al doilea termen acesta nu a mai fost adus pentru a-și susține plângerea, deși nu a solicitat judecarea în lipsă. Astfel, arată că s-a încălcat dreptul petentului la apărare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă, având în vedere că în speța respectivă participarea petentului nu era obligatorie, iar pe de altă parte față de împrejurarea că prin sentința atacată nu a fost soluționat fondul, ci o plângere formulată de petentul-condamnat în temeiul art.56 din Legea nr.254/2013.
Contestatorul, personal, arată că au mai fost formulate astfel de cereri (privind condițiile de cazare) care au fost admise, cereri ce au fost formulate tot de acesta, iar cererea sa, care a fost mai bine fundamentată, i-a fost respinsă. În final, arată că este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.07.2015, sub nr._, astfel cum a fost recalificată la termenul din 13.08.2015, contestatorul M. R. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr.566/25.03.2015 a Judecătoriei Sectorului 5 București.
În motivarea contestației în anulare s-a arătat că deși la primul termen de judecată acordat în cadrul dosarului_ al Judecătoriei Sectorului 5 București a fost prezent și a și fost audiat, la al doilea nu a mai fost prezent, deși nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare.
În drept, au fost invocate disp. art.426 lit.e C.pr.pen.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 566/25.03.2015 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă, în baza art. 56 și următ. din Legea nr. 254/2013, s-a respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul M. R. împotriva încheierii nr. 1078/2014 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de liberate la Penitenciarul Rahova, în contradictoriu cu Penitenciarul Rahova.
Potrivit art.426 C.pr.pen., „Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legala a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauza de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afara de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Potrivit art.56 din Legea nr.254/2013, (1) Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate nu poate fi îngrădita decât in limitele si in condițiile prevăzute de Constituție si lege.
(2) Împotriva masurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege, luate de către administrația penitenciarului, persoanele condamnate pot face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, in termen de 10 zile de la data când au luat cunoștința de măsura luata.
(3) Persoana condamnata este ascultata, in mod obligatoriu, la locul de deținere, de judecătorul de supraveghere a privării de libertate.
(4) In cazul in care persoana condamnata este transferata la un alt penitenciar, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate asculta persoana in cauza, in condițiile art. 29, sau poate solicita ascultarea acesteia de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la noul loc de deținere, care înaintează declarația luata.
(5) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate proceda la ascultarea oricărei altei persoane din sistemul penitenciar, in vederea aflării adevărului.
(6) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluționează plângerea, prin încheiere motivata, in termen de 15 zile de la primirea acesteia si pronunța una dintre următoarele soluții:
a) admite plângerea, in tot sau in parte, si dispune anularea sau modificarea măsurii luate de către administrația penitenciarului ori obliga administrația penitenciarului sa ia masurile legale care se impun;
b) respinge plângerea, daca aceasta este nefondata, rămasă fără obiect, tardiva sau inadmisibila, după caz;
c) ia act de retragerea plângerii.
(7) Încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se comunica persoanei condamnate si administrației penitenciarului, in termen de 3 zile de la data pronunțării acesteia.
(8) Competenta de soluționare a plângerii aparține judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul care a dispus masurile cu privire la exercitarea drepturilor.
(9) Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnata si administrația penitenciarului pot formula contestație la judecătoria in a cărei circumscripție se afla penitenciarul, in termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.
(10) Contestațiile se depun la judecătorul de supraveghere a privării de libertate care a pronunțat încheierea.
(11) Contestațiile se înaintează judecătoriei, împreună cu dosarul cauzei, in termen de doua zile de la primirea acestora.
(12) Dispozițiile art. 39 alin. (14) - (19) se aplica in mod corespunzător.
Potrivit art.39 din Legea nr.254/2013, (14) Contestația se judecă, în ședință publica, cu citarea persoanei condamnate si a administrației penitenciarului.
(15) Persoana condamnata si administrația penitenciarului pot depune memorii si concluzii scrise.
(16) Persoana condamnata este adusa la judecata doar la solicitarea instanței, in acest caz fiind audiata.
(17) Asistenta juridica nu este obligatorie. In cazul in care procurorul si reprezentantul administrației penitenciarului participa la judecata, aceștia pun concluzii.
(18) Instanța se pronunță prin sentință definitivă, în ședință publică.
(19) Sentința se comunica persoanei condamnate și administrației penitenciarului.
În primul rând instanța constată că din întregul ansamblu al dispozițiilor care reglementează contestația în anulare, aceasta nu poate fi introdusă decât împotriva hotărârilor prin care instanța soluționează un raport juridic de drept penal substanțial și în urma căruia este pronunțată o hotărâre de achitare, încetare a procesului penal, condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei. Contestația în anulare nu poate fi introdusă împotriva hotărârilor prin care instanța soluționează o contestație împotriva încheierii judecătorului delegat în cadrul procedurilor reglementate de Legea nr. 254/2013.
În ceea ce privește motivul invocat de apărătorul petentului și anume cazul prevăzut de art. 426 lit. e C.pr.pen. când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii, din examinarea acestui text de lege rezultă clar că acesta se aplică inculpatului, anterior rămânerii definitive a hotărârii, și nu cu privire la procedura executării pedepsei.
Chiar dacă s-ar aplica acest text prin analogie și în cauza petentului, soluția ar fi de respingere a contestației deoarece în cadrul procedurii prev. de art. 56 din Legea nr. 254/2013 nu este obligatorie prezența petentului. Simplul fapt că la un termen instanța apreciat ca fiind necesară această prezență, nu înseamnă că prezența este obligatorie pe tot parcursul procesului.
În consecință, instanța va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul M. R..
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 200 de lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 130 de lei va rămâne în sarcina statului și urmează a se avansa din fondurile MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul M. R. (fiul lui I. și E., ns. la data de 06.02.1974, CNP_, deținut în Penitenciarul Rahova).
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen. obligă contestatorul la plata sumei de 200 de lei cheltuieli judiciare către stat (se vor achita la oficiile poștale în contul RO16TREZ7035032XXX005227, cod fiscal_, deschis la Trezoreria sectorului 3 București). Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 130 de lei rămâne în sarcina statului și urmează a se avansa din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.08.2015.
Președinte,Grefier,
A. IuganAndreea D.
Red. A.I./tehnored.A.D.
6 ex./19.08.2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1600/2015.... | Plângere conform art. 39 din Legea 254/2013. Sentința nr.... → |
|---|
