Plângere conform art. 56 din Legea 254/2013. Sentința nr. 2600/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2600/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 16-12-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 2600
Ședința publică de la 16 decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. P.
GREFIER: G. V.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București este reprezentat de procuror I. G..
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petentul R. C. și intimatul Penitenciarul R., având ca obiect plângere conform art. 104 din Legea nr. 254/2013 – încheierea nr. 650/2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, personal aflat în stare de detenție și asistat de apărător ales F. V. S., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei și martorul P. I. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la audierea martorului P. I. C., sub prestare de jurământ religios, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Instanța respinge întrebarea apărătorului petentului, în sensul dacă petentul l-a scuipat pe agent, având în vedere că această manifestare nu poate constitui una din variantele alternative de săvârșirea abaterii imputate.
Instanța respinge întrebarea apărătorului petentului, în sensul dacă martorul a văzut că petentul a întins mâinile printre gratii către agent pentru aceleași considerente.
Instanța respinge întrebarea apărătorului petentului privind replica petentului către agent la momentul respectiv, ca nerelevantă.
Apărătorul petentului, având în vedere declarația dată de martorul P., apreciază că este imperios necesar ca aceasta să fie confirmată. Există foarte mulți martori, respectiv colegi de cameră, care la vremea respectivă au fost de față la incident. În ceea ce privește confirmarea depoziției martorului, arată că temeiul de drept îl constituie procedura penală și, dat fiind faptul că mai există încă 5 martori, mai trebuie cel puțin un martor de audiat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul asupra, arată că probele au fost încuviințate la termenul din data de 21.10.2015, termen la care trebuiau propuse toate probele pe care petentul înțelegea să le administreze în cauză. Având în vedere că este al doilea termen de judecată după încuviințarea de probe, apreciază că această cerere este neîntemeiată și chiar inadmisibilă. De asemenea, având în vedere că se solicită audierea unui martor pentru a confirma cele declarate de către martorul P., apreciază că martorul propus a fost un martor subiectiv.
Instanța, deliberând cu privire la solicitarea de probe formulată de către apărătorul petentului, o va respinge ca inadmisibilă, având în vedere depășirea momentului procedural al formulări și încuviințării probelor, imposibilitatea apărătorului de a indica temeiul juridic al solicitării și motivația pentru care solicită audierea unui nou martor, respectiv în vederea confirmării practic a depoziției martorului P. audiat la acest termen.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul petentului, având în vedere probatoriul administrat, respectiv martorul P., apreciază contestația pe care petentul a formulat-o împotriva judecătorului delegat trebuie admisă și hotărârea judecătorului anulată. În ceea ce privește acea confirmare a hotărârii, Comisiei de disciplină care a stabilit pentru acest incident, care s-a stabilit că nici nu a avut loc, din prisma depoziției martorului P., având o sancțiune dură, respectiv cea mai dură din Legea 254 și i s-a aplicat o sancțiune de 10 zile de izolare. Arată că de aceea a insistat în ceea ce îl privește pe martor pentru a spune dacă petentul l-a jignit pe agent, dacă l-a scuipat pe agent sau a întins mâinile a amenințare printre gratii către agent. Arată că aceste fapte în sarcina petentului au fost reținute în sarcina petentului în hotărâre pentru cele 10 zile de izolare, cât și în încheierea judecătorului delegat în care spune că sancțiunea aceasta de 10 zile de izolare este întemeiată deoarece petentul la data de 26.05.2015 nu s-a trezit atunci când cei însărcinați cu colectarea rufelor pentru spălătorie au venit să strângă acele rufe murdare. Martorul a spus că petentul în acel timp era la comandant, iar la momentul când apare cu agentul, martorul spune că petentul nu l-a înjurat, scuipat sau să întingă mâinile printre gratii către agent, astfel că nu se poate aplica cea mai dură sancțiune – art. 81 lit. h și art. 82 lit. p din Regulament. Arată că din cele declarate de martor rezultă că petentul nu se face vinovat de săvârșirea acestor abateri grave. Pentru aceste considerente solicită admiterea contestației petentului și anularea încheierii judecătorului delegat.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea contestației ca nefondată apreciind că au existat anumite abateri disciplinare, care există și din coroborarea tuturor declarațiilor martorilor audiați atât de către judecătorul delegat cât și de către instanță pe parcursul cercetării. Apreciază că sancțiunea a fost corect individualizată raportat la antecedentele condamnatului care nu este la prima abatere disciplinară. Arată că sancțiunile anterioare aplicate petentului nu a dus la o îmbunătățire a comportamentului acestuia, fapt pentru care s-a impus aplicarea unei sancțiuni mai drastice întrucât scopul anterior dispus nu a fost dispus. Apreciază că încheierea judecătorului delegat prin care s-a respins plângerea condamnatului este legală și temeinică.
Petentul, având ultimul cuvântul, arată că Reprezentantul Ministerului Public a menționat faptul că are rapoarte, însă arată că a executat 6 ani și mai are 4 luni pentru a ajunge acasă. Arată că cei 6 ani de zile executați la G. nu a avut rapoarte. Mai arată că a ajuns la Penitenciarul R. și directorul i-a spus că degeaba va face contestație. Arată că doar la Penitenciarul R. are rapoarte. De asemenea, arată că lasă la aprecierea instanței și este de acord cu concluziile apărătorului său.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de fata, constata următoarele:
Prin contestația formulata si înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 09.07.2015, sub nr._, contestatorul R. C. a înțeles sa conteste încheierea nr. 650/2015, pronunțată in dosarul nr. 674/2015 de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului R..
In fapt, contestația nu a fost motivata.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 674/2015 al judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului R..
Analizând actele dosarului, instanța constată următoarele :
Prin Hot. Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului R. nr. 253/05.06.2015, petentul R. C. C. a fost sancționat cu izolarea, în conformitate cu art. 101 lit. f din Legea nr. 254/2013 pentru abaterea prev. de art. 82 lit. p, art. 81 lit. h din Legea nr. 254/2013.
Împotriva acestei hotărâri, petentul a formulat plângere, care a fost respinsă ca nefondată prin încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului R., nr. 650/22.06.2015.
În raport de . Legii nr. 254/2013, instanța constată că potrivit art. 82 lit. p din Legea nr. 254/2013, persoanelor condamnate le sunt interzise amenințarea personalului, a persoanelor care execută misiuni în penitenciar sau care se află în vizită, a celorlalte persoane condamnate, precum și a oricăror altor persoane, iar art. 81 lit. h din Legea nr. 254/2013 prevede ca persoanele condamnate să manifeste o atitudine cuviincioasă față de orice persoană cu care intră în contact.
În fapt, s-a reținut că la data de 26.05.2015, R. C. C. a adus injurii și amenințări agentului T.M.R. încercând să-l lovească, forțând dispozitivul de siguranță și ieșind pe holul secției.
La termenul de judecată din 21.10.2015, în baza art. 104 alin. 12 din Legea nr. 254/2013, petentul R. C. C. a fost audiat și nu a recunoscut săvârșirea abaterii reținute în sarcina sa, motiv pentru care a fost încuviințată proba cu martori, respectiv T. F. și P. I. C..
Analizând materialul probator, instanța constată că faptele sunt probate cu declarațiile martorilor audiați în faza de cercetare disciplinara, precum și cu raportul de incident și rapoartele de activitate întocmite.
Cu privire la situația de fapt, instanța reține că la data săvârșirii abaterii, din camera petentului au fost ridicatele hainele deținuților pentru spălătorie, iar acesta nu și-a predat hainele murdare. Ulterior, petentul a solicitat imperios agentului supraveghetor să vină să-i ia hainele, deși nu respectase programarea.
Constatând că agentul supraveghetor nu răspunde solicitării sale, petentul i-a adus cuvinte jignitoare, l-a scuipat și a întins mâinile către el printre gratii în semn de amenințare.
După aproximativ 15 minute, agentul supraveghetor care avea sarcina de a-l readuce la aceeași cameră pe martorul P. I. C., anticipând posibile probleme cu petentul, a solicitat prezența altor doi agenți la ușa camerei . Totodată, înainte de a descuia ușa camerei, i-a cerut petentului să se îndepărteze de la ușă pentru a fi introdus deținutul P..
Cu toate acestea, petentul, profitând de momentul deschiderii ușii, a forțat ușa și a ieșit pe hol, în ciuda opunerii agenților.
Din rapoartele de incident din data 26.05.2015, rezultă fără dubiu că petentul a ieșit pe hol prin forțarea dispozitivului de siguranță al ușii camerei de deținere și a amenințat personalul de pază, acesta neputând invoca că s-a aflat în eroare cu privire la un eventual acord al agenților de a i se permite ieșirea din cameră.
De asemenea, din rapoartele de incident întocmite de agenții E. și N., rezultă că agentul T. îi ceruse în mod expres petentului să nu se apropie de ușă cât timp îl introducea în cameră pe deținutul P., solicitare care a fost încălcată în mod intenționat de către petent, acesta ieșind pe hol și proliferând injurii și amenințări la adresa personalului de pază.
Dintre declarațiile martorilor, instanța are în vedere declarația martorului C. V., audiat în fața judecătorului delegat, care a declarat că în timpul incidentului, l-a auzit pe petent înjurându-l și amenințându-l pe agentul T..
În ceea ce privește declarațiile martorilor T. și P. audiați în cursul cercetării judecătorești, instanța reține din conținutul acestora că nu au oferit relații cu privire la amenințările dintre părți, iar celelalte depoziții au fost înlăturate, întrucât nu sunt relevante pe situația de fapt.
În consecință, analizând mijloacele de probă administrate, instanța apreciază că nevinovăția petentului nu a fost dovedită de declarațiile luate în cauză, existând neconcordanțe între acestea și înscrisurile susmenționate, care nu sunt de natură a răsturna prezumția de temeinicie și legalitate a documentelor în baza cărora s-a constatat abaterea săvârșită și s-a dispus sancționarea sa.
Pe de altă parte, sancțiunea a fost corect încadrată juridic și individualizată.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 c.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 104 din Legea nr. 254/2013, respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul R. C. C. (fiul lui S. și al lui N., născut la 01 iulie 1989, CNP:_, în prezent deținut în Penitenciarul R. ), împotriva încheierii nr. 650/2015 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de liberate la Penitenciarul R., în contradictoriu cu Penitenciarul R..
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 150 Ron, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (se vor achita la oficiile poștale în contul RO16TREZ7035032XXX005227, cod fiscal_, deschis la Trezoreria sectorului 3).
Definitiva.
Pronunțată în ședința de la 16.12.2015.
Președinte,Grefier,
M. P. G. V.
Red. M.P.
Tehnored. GV
5ex/30.12.2015
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Plângere conform art. 39 din Legea 254/2013. Sentința nr.... → |
|---|
