Conducere fără permis. Art.335 NCP. Sentința nr. 1049/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ

Judecătoria TÂRGU MUREŞ - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 1049/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 22-09-2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA TÂRGU M.

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._

SENTINȚA PENALĂ NR. 1049

Ședința publică din data de 22 septembrie 2015

Președinte: I. P.

Grefier: B.-M. I.

Din partea Ministerului Public a participat procuror R. Ș. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tîrgu-M..

Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpatul I. D., având ca obiect infracțiunea de furt calificat în scop de folosință, faptă prev. de art. 228 al. 1-art. 229 al. 2 lit. b Cod penal, raportat la art. 230 din Codul Penal; conducere pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat, faptă prev. de art. 334 al. 1 din Codul Penal; conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, faptă prev. de art. 335 al. 1 din Codul Penal, toate cu aplicarea prev. art. 38 al. 1, 2 din Codul Penal.

În lipsa părților.

Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței din data de 11.09.2015, prin care s-a stabilit pronunțarea pentru data de astăzi, pentru când:

INSTANȚA,

Asupra cauzei penale de față,

I. Situația de fapt reținută prin rechizitoriu

Prin rechizitoriul din data 22.05.2015, emis în dosarul nr. 5441/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu M., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I. D., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de:

1. furt calificat în scop de folosință, faptă prev. de art. 228 al. 1-art. 229 al. 2 lit. b C. p. raportat la art. 230 din Codul Penal;

2. conducere pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat, faptă prev. de art. 334 al. 1 din Codul Penal;

3. conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, faptă prev. de art. 335 al. 1 din Codul Penal,

toate cu aplicarea prev. art. 38 al. 1, 2 din Codul Penal

În fapt, s-a reținut că, în cursul lunii august a anului 2014 inculpatul I. D. era angajat la . din . ca obiect de activitate spălarea de covoare. În curtea societății respective se află și locuința administratorului, C. G. B., care deține două vehicule de tip ATV, pe care le folosea în interes personal și care nu aveau numere de înmatriculare. Cele două vehicule erau de regulă parcate în uscătoria unde se uscau covoarele spălate, situată în aceeași curte.

La data de 06.08.2014, în jurul orei 17:00, inculpatul I. D. a hotărât să meargă după țigări la un magazin situat pe aceeași stradă, la circa 500 de metri de spălătorie, să facă deplasarea cu un ATV al patronului, pentru a ajunge mai repede. Astfel, inculpatul a intrat în locuința persoanei vătămate și a luat cheile ATV-ului marca Suzuki. După aceea a scos acel ATV din hală și l-a chemat și pe colegul său, B. L., să meargă cu el, acesta urcând pe vehicul în spatele lui.

Inculpatul I. D. a condus ATV-ul până la magazin, iar la întoarcere, din cauza neatenției, a pierdut controlul asupra vehiculului și a intrat cu acesta într-un șanț de la marginea drumului. În urma accidentului a rezultat avarierea acelui vehicul, iar inculpatul a suferit unele leziuni corporale la față și în zona inghinală, însă B. L. nu a suferit nicio vătămare.

Din adresa nr. 1061/12.03.2015, emisă de Primăria comunei Corunca, rezultă că drumul pe care a avut loc accidentul rutier în cauză este drum public și este cunoscut sub numele de .> În urma cercetărilor efectuate s-a constatat că inculpatul I. D. nu este posesor al vreunui permis de conducere, fapt ce rezultă și din adresa cu nr. 212.285, din 12.02.2015, emisă de Serviciul Rutier M..

De asemenea, din adresa nr. 211.473, din 19.01.2015, emisă de Serviciul Rutier M., rezultă că vehiculul ATV, condus de inculpatul I. D., nu figurează în baza electronică de date ca fiind înmatriculat.

Pentru a reține starea de fapt mai sus expusă, organele de urmărire penală au administrat următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică, declarația persoanei vătămate C. G.-B., declarația inculpatului I. D., declarația martorului B. L., declarația martorei M. K., declarația martorului M. D., protocol alcooltest, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, adresa Serviciul Rutier M. nr. 211.473 din 19.01.2015, adresa Serviciul Rutier M. nr. 212.285 din 12.02.2015, adresa Primăriei nr. 1061 din 12.03.2015.

II. Camera preliminară

Prin încheierea penală din data de 01.07.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat că instanța este competentă material și teritorial să judece cauza, a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării urmăririi penale. Ca atare, s-a transpus cauza din camera de consiliu în ședință publică, după ce în prealabil a fost prezentată de către judecător posibilitatea amânării cauzei la un alt termen.

III. Desfășurarea cercetării judecătorești

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin.(4) rap. la art. 396 alin.(10) NCPP, privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.

Inculpatul a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin.(4) NCPP.

În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

La primul termen de judecată în ședință publică după transpunerea din camera de consiliu, în conformitate cu prevederile art. 374 al. 2 C.proc.pen., inculpatului i-a fost aduse la cunoștință învinuirea ce i se aduce, precum și drepturile prevăzute de art. 83 C.pen. și obligațiile prevăzute de art. 108 al. 1 și 2 C.pen.

Totodată, inculpatul a susținut că dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 375 C.proc.pen., în acest sens declarând că înțelege ca prezenta cauză să fie judecată exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a situației de fapt reținute în fața instanței, în acest caz urmând să beneficieze de reducerea cu o treime în cazul pedepsei închisorii, iar în cazul pedepsei amenzii cu o pătrime în conformitate cu art. 396 C.proc.pen.

Așa cum s-a stabilit în urma procedurii de cameră preliminară, prin încheierea din data de 01.07.2015, instanța apreciază că toate actele și măsurile dispuse de către organele de urmărire penală au fost îndeplinite cu respectarea condițiilor prevăzute de lege pentru efectuarea valabilă a acestora, inclusiv probatoriile, care au fost administrate legal și cu respectarea drepturilor legale ale inculpatului, aceste aspecte nefiind contestate nici de inculpat.

Inculpatul nu a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

IV. Situația de fapt reținută de către instanță

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:

La data de 06.08.2014, inculpatul I. D. a luat hotărârea de a se deplasa de la locul său de muncă de la ., unde lucra împreună cu mai multe persoane, la un bar de pe raza localității Cornuca în scopul de a cumpăra Șigări. Pentru a mai scurta din timpul alocat deplasării, inculpatul a decis să se deplaseze până la magazin cu un atv care aparținea persoanei vătămate C. G. B., administratorul societății la care era angajat inculpatul, și care era parcat în uscătoria unde erau uscate covoarele, spălarea de covoare fiind și obiectul de activitate a societății.

În acest scop, inculpatul a pătruns în locuința persoanei vătămate care se afla în imediata vecinătate a spălătoriei, de unde a luat cheile vehiculului, și împreună cu martorul B. L. au plecat către magazin. La întoarcere, pe .. Corunca, datorită și stării de ebrietate în care se afla, inculpatul a pierdut controlul atv-lui și în dreptul imobilului cu nr. 566 a ieșit de pe partea carosabilă și a intrat în șanțul care mărginea calea de comunicație. În urma impactului a rezultat vătămarea ușoară a inculpatului și a martorului B. L. care nu au necesitat însă îngrijiri medicale.

Inculpatul I. D. nu este posesor al vreunui permis de conducere, fapt ce rezultă și din adresa cu nr. 212.285, din 12.02.2015, emisă de Serviciul Rutier M. ( fila 66 d.u.p).

Din adresa nr. 1061/12.03.2015, emisă de Primăria comunei Corunca, rezultă că drumul pe care a avut loc accidentul rutier în cauză este drum public și este cunoscut sub numele de . d.u.p).

Pentru a se reține situația de fapt expusă anterior, instanța a avut în vedere coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile inculpatului I. D. ( filele 43-44) coroborate cu declarațiile martorului Bardisi L., pasager pe atv-ul condus de către inculpat ( filele 45-47 d.u.p) și procesul-verbal de cercetare la fața locului ( filele 29-31 d.u.p) din care rezultă, în esență, starea de fapt descrisă mai sus. Aspectele reținute în cele trei mijloace de probă se coroborează și declarațiile martore M. K. ( șef de echipă la momentul comiterii faptei, filele 48 d.u.p) și declarația persoanei vătămate C. G. B. ( filele 40-41), cu privire la modalitatea în care inculpatul a intrat în posesia cheilor atv-ului.

Astfel, din probele administrate în cauză, rezultă dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, astfel încât instanța va dispune condamnarea acestuia.

V. Încadrarea juridică a faptelor

1. Fapta inculpatului I. D., care, la data de 06.08.2014, în jurul orei 17:00, a pătruns fără drept în sediul . din . a luat cvadriciclul (ATV) marca Suzuki Kingquad, pe care l-a condus mai apoi pe raza comunei Corunca, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în scop de folosință, faptă prev. de art. 228 al. 1-art. 229 al. 2 lit. b Cod penal raportat la art. 230 din Codul Penal.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 230 Cod penal, instanța reține că elementul material este format din acțiunea de luare a atv-ului în scopul de a fi folosit pentru deplasarea pe raza . I. D., realizează elementul material al infracțiunii de furt în scop de folosință prin luarea atv-lui din detenția proprietarului fără consimțământul acestuia în scopul folosirii temporare. Legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită de inculpat și urmarea imediată produsă, descrisă mai sus, există, rezultând din situația de fapt expusă anterior.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin.3 lit.a Cod penal, întrucât a prevăzut rezultatul faptei și a urmărit producerea lui prin săvârșirea acesteia. De altfel, infracțiunea se comite doar cu intenție directă.

2. Fapta inculpatului I. D., care, la data de 06.08.2014, ora 17:25, a condus cvadriciclul (ATV) marca Suzuki Kingquad, care nu era înmatriculat, pe .. Corunca, jud. M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul neînmatriculat, faptă prevăzută de art. 334 alin. 1 C. p.

Cu privire la infracțiunea de conducere a unui vehicul neînmatriculat, instanța va reține că elementul material al acestei infracțiuni a fost îndeplinit prin acțiunea inculpatului de a conduce un atv pe drumurile publice( astfel cum s-a arătat mai sus), deși potrivit dispozițiilor legale, punerea în circulație a unui asemenea vehicul, pentru capacitatea cilindrică arătată în cartea tehnică, era posibilă doar după înmatricularea acestuia.

Fiind infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între fapte și urmările produse rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a săvârșit faptele cu intenție în modalitate prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. b C.pen., întrucât a avut reprezentarea consecințelor acțiunii sale și a acceptat că astfel pune în pericol siguranța circulației, chiar dacă nu a urmărit producerea ei (intenție indirectă).

3. Fapta inculpatului I. D., care, la data de 06.08.2014, ora 17:25, a condus cvadriciclul (ATV) marca Suzuki Kingquad, pe .. Corunca, jud. M., fără a avea permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. 1 C. p.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere, instanța reține că elementul material al laturii obiective a fost realizat prin fapta inculpatului de a conduce autovehiculul fără a poseda permis de conducere. Urmarea imediată a acestei fapte este reprezentată de crearea unei stări de pericol atât pentru inculpat însuși, cât și pentru ceilalți participanți la trafic. În ceea ce privește legătura de cauzalitate, aceasta rezultă fără dubiu, în mod direct și nemijlocit, din expunerea celorlalte două elemente.

Instanța reține că sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit fapta sub formă de vinovăție a intenției indirecte, deoarece el a prevăzut rezultatul faptei sale, anume producerea stării de pericol pentru siguranța circulației, si deși nu a urmărit producerea acestei urmări, a acceptat posibilitatea apariției acesteia, relevante fiind în această privință declarațiile date de către inculpat în care a recunoscut că a condus autoturismul pe drumurile publice deși nu posedă permis de conducere.

VI. Individualizarea judiciară a pedepsei.

În ce privește natura și gravitatea rezultatului produs, respectiv consecințele infracțiunilor, instanța are în vedere faptul că inculpatul, deși cunoștea că nu îi este permisă deplasarea cu atv-urile aflate în curtea spălătoriei auto, a pătruns în locuința persoanei vătămate, d e unde, după ce a luat cheile vehiculului, l-a pus în mișcare deși cunoștea că nu deține permis de conducere. Prin atitudinea sa inculpatul a creat un pericol social concret major, consecințele acțiunilor sale putând fi mult mai grave.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta nu a suferit până în prezent nici o condamnare penală, iar, în ceea ce privește elementele care circumstanțiază persoana inculpatului, instanța reține că, are vârsta de 24 ani, studii gimnaziale, nu este căsătorit, în prezent, prestează activități în calitate de muncitor necalificat în Germania.

Inculpatul a avut o atitudine sinceră in fața instanței de judecată, recunoscând săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și colaborând cu organele judiciare. În ce privește conduita ulterioară săvârșirii faptei, va reține că inculpatul s-a prezentat la termenele de judecată și a manifestat regret pentru faptele săvârșite, susținând în mod repetat că nu va mai comite fapte de natură penală, că este tânăr și își poate îndrepta comportamentul. Ca atare, instanța de judecată, în aplicarea sancțiunii penale, va păstra proporționalitatea dintre caracterul coercitiv al unei sancțiuni penale și gradul de coerciție aplicabil în mod concret persoanei inculpatului. Cu privire la aplicarea amânării pedepsei, solicitată de către apărătorul inculpatului, instanța arată că, față de limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de furt calificat în scop de folosință, prev. de art. 228 alin 1 – art. 229 alin 2 lit. b) Cpen rap. la art. 230 Cpen ( pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 7 ani modalitatea de individualizare poate fi aplicată, întrucât în cazul cazul amânării aplicării pedepsei infractorul nu trebuie să fi săvârșit o faptă prev. de către lege cu o pedeapsă de 7 ani sau mai mare ( art. 83 alin 2 Cpen) însă art. 230 alin. 1 prevede că în cazul furtului de folosință limitele de pedeapsă se reduc cu o treime ( formă atenuată a infracțiunii). Prin pedeapsă prevăzută de lege, potrivit art. 187 Cpen se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care încriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei. În consecință, în cazul de față, întrucât nu avem în vedere vreo cauză specială de reducere a pedepsei, ci o formă atenuată a infracțiunii, prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege limitele pedepsei reduse cu o treime.

Infracțiunea de furt calificat în scop de folosință, faptă prev. de art. 228 al. 1-art. 229 al. 2 lit. b Cod penal, raportat la art. 230 din Codul Penal este sancționată cu închisoarea de la 2 la 7 ani. În cazul inculpatului este incidentă cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art.396 alin.10 Cod procedură penală, decurgând din judecata în procedură simplificată, limitele de pedeapsă devenind astfel 1 an și 4 luni - 4 ani și 8 luni. De asemenea, aceste limite se vor mai reduce cu o treime ca urmare a cauzei de reducere prevăzută de art. 230 Cpen.

În cazul infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat, faptă prev. de art. 334 al. 1 din Codul Penal ( limite aplicabile închisoare de la 8 luni - 2 ani sau amendă) și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, faptă prev. de art. 335 al. 1 din Codul Penal ( limite aplicabile închisoare de la 8 luni - 3 ani și 4 luni ) este aplicabilă doar cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art.396 alin.10 Cod procedură penală, decurgând din judecata în procedură simplificată.

La individualizarea judiciară a pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C.pen. și anume împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului. Pedeapsa aplicată în concret va fi individualizată în limitele de pedeapsă reduse cu o treime ca urmare a aplicării prevederilor art. 396 al. 10 C.proc.pen.

În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile art. 83 C.pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 (doi) ani închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă în folosul comunității iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pe o perioadă determinată.

Totodată, având în vedere și modalitățile de individualizare a executării pedepsei prevăzute de Noul Cod penal, instanța apreciază că se impune amânarea aplicării pedepsei, apărătorul inculpatului solicitând chiar expres această modalitate alternativă de sancționare.

Pe parcursul procesului, inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptelor. Prin raportare și la faptul că inculpatul este la primul contact cu legea penală, instanța apreciază că stabilirea pedepsei este suficientă și, chiar fără aplicarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. Instanța apreciază că trecerea inculpatului în stare de deținere ar putea reprezenta pentru acesta un puternic regres, iar șansele ca acesta să mai poată avea perspective sociale ar fi aproape anihilate, mai ales că, potrivit declarației sale, și-a găsit un loc de muncă în Germania. Instanța consideră astfel că inculpatul mai merită o șansă de reintegrare socială reală, introducerea sa în sistemul penitenciar minimizându-i șansele de reintegrare socială. Modul în care au fost săvârșite faptele nu arată un potențial criminogen pericolos al inculpatului, ci mai mult o scăpare, un teribilism specific vârstei și o delăsare, pe baza neconștientizării pe moment a potențialelor pericole pe care le generează conduita sa.

Supravegherea sa poate determina îndreptarea comportamentului acestuia, iar vizitele la consilierul de probațiune pot naște pentru inculpat inhibarea de a mai comite fapte penale, știind că în caz de revocare a amânării tratamentul sancționator va fi unul extrem de sever care va implica introducerea acestuia în penitenciar. Suplimentar, în alegerea acestei modalități de individualizare, instanța a avut în vedere și lipsa trecutului infracțional al inculpatului coroborată cu pericolul social concret al celor trei fapte săvârșite care nu au produs vătămări fizice, infracțiunile comise prezentând astfel absența, până în acest moment, a unui caracter violent al inculpatului.

Instanța consideră că, în vederea reintegrării în societate, inculpatul dispune de resurse personale și se poate îndrepta, însă este recomandată, în opinia instanței, susținerea instituționalizată a acestuia în vederea dezvoltării abilităților de evaluare a consecințelor propriului comportament, creșterea rezistenței în fața influențelor negative ale anturajului.

Instanța apreciază că o astfel de modalitate de individualizare în cauza de față poate conduce la înlăturarea riscului reiterării comportamentului infracțional prin îmbunătățirea abilității de a gestiona situațiile de risc, prin reducerea gradului de influențabilitate, prin implicarea inculpatului în activități lucrative remunerate și facilitarea accesului la alte programe.

Prin urmare,

1. În temeiul art. 228 al. 1-art. 229 al. 2 lit. b Cod penal, raportat la art. 230 din Codul Penal și art. 38 alin 1 și 2 Cpen, cu aplicarea art.396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală, va condamna la pedeapsa de 1 an închisoare pe inculpatul I. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat în scop de folosință, faptă prev. de art. 228 al. 1-art. 229 al. 2 lit. b Cod penal, raportat la art. 230 din Codul Penal.

2. În temeiul art. 334 al. 1 din Codul Penal rap. la art. 38 alin 1 și 2 Cpen cu aplicarea art.396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală, va condamna la pedeapsa de 9 luni închisoare pe inculpatul I. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat, faptă prev. de art. 334 al. 1 din Codul Penal.

3. În temeiul art. 335 al. 1 din Codul Penal, art. 38 alin 1 și 2 Cpen cu aplicarea art.396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală, va condamna la pedeapsa de 9 luni închisoare pe inculpatul I. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, faptă prev. de art. 335 al. 1 din Codul Penal.

În temeiul art.38 alin.1, art.39 alin.1 lit. b Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 6 luni, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni.

Instanța apreciază că pentru reeducarea inculpatului este necesară și suficientă aplicarea pedepselor în cuantumul indicat anterior, acestea fiind proporționale cu gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, fiind, totodată, apte să ducă la realizarea scopurilor pedepsei. Date fiind mijloacele concrete de săvârșire a faptelor, stabilirea unui cuantum similar a pedepselor cu închisoarea se justifică, cele două fapte prezentând similitudini evidente în ceea ce privește modalitatea de executarea a elementului material al infracțiunilor.

VI. Latura civilă

În ce privește latura civilă a cauzei, instanța reține că persoana vătămată C. G. B. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 23.560 lei, reprezentând prejudiciul cauzat constând în contravaloarea atv-ului distrus și 500 lei cheltuieli de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 1349 alin.1 cod civil ”orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar conform art. 1357 Cod civil „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoara culpă”.

Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: a) existența unui prejudiciu; b) existența unei fapte ilicite; c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; d) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

Cu privire la inadmisibilitatea acțiunii civile, apărare formulată de către avocatul inculpatului, instanța arată că conform deciziei RIL nr. 29/2.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța învestită cu judecarea acțiunii penale în cazul comiterii unei infracțiuni de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană, fără a poseda permis de conducere nu va soluționa și acțiunea civilă exercitată de proprietarul sau deținătorul autoturismului avariat în timpul săvârșirii infracțiunii rutiere. Dacă însă instanța a fost investită și cu infracțiunea cauzatoare de prejudiciu, ceea ce în speță s-a realizat, infracțiunea de furt este aptă de a fi considerată astfel, nu doar infracțiunea de distrugere. Soluționarea de către procuror a plângerii prealabile a persoanei vătămate cu privire la infracțiunea de distrugere printr-o soluție de netrimitere în judecată nu poate avea ca efect inadmisibilitatea acțiunii civile, aceeași fiind situația și în cazul în care procurorul nu ar fi dat nici o soluție în cauză cu privire la infracțiunea de distrugere. Este cât se poate de corectă interpretarea potrivit căreia reținerea unor infracțiuni de pericol la legea circulației nu pot genera obligații civile și despăgubiri, neexistând o legătură puternică și indubitabilă de cauzalitate între infracțiune și rezultat. Totuși, în cazul de față acuzațiile aduse inculpatului vizează, pe lângă cele ce se constituie în infracțiuni specifice la legea circulației și infracțiunea de furt, infracțiune de rezultat.

În ce privește existența unei fapte ilicite a inculpatului, se constată că aceasta este reprezentată de săvârșirea infracțiunii de furt de folosință, astfel cum a fost reținută de instanță, pe baza probelor administrate.

Având în vedere actele depuse de către partea civilă la dosarul cauzei, instanța va admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. G. B. și va obliga inculpatul la plata către aceasta a sumei de 20.560 lei lei, reprezentând daune materiale și 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a dispune astfel, instanța constată că atv-ul a fost achiziționat la prețul de 23.560 lei conform facturii fiscale nr. 5/29.06.2009, depusă la dosar. În lipsa contestării cuantumului prejudiciului de către partea civilă, cel puțin cu privire la scăderea valorii bunului prin uzură, instanța va reține această valoare ca fiind prețul cert al vehiculului. Întrucât bunul a fost vândut la data de 08.04.2015 cu suma de 3.000 lei, valoarea rămasă este dată de diferența dintre 23.560-3.000 lei, deci 20.560 lei, ca prejudiciu cert și dovedit.

În temeiul art. 274 alin.1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei este corespunzătoare fazei de urmărire penală, iar suma de 200 lei corespunde fazei de cameră preliminară și judecată.

Suma de 100 lei, reprezentând onorariu parțial avocat desemnați din oficiu (fila 88 d.j)), se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

1. În temeiul art. 228 al. 1-art. 229 al. 2 lit. b Cod penal, raportat la art. 230 din Codul Penal și art. 38 alin 1 și 2 Cpen, cu aplicarea art.396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală, stabilește pedeapsa de 1 an închisoare pe inculpatul I. D., fiul lui Lugen si A.. născut la data de 09.05.1991, în Reghin, jud. M., domiciliat în com. L., ., jud. M., posesor al CI . nr._, CNP:_, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat în scop de folosință, faptă prev. de art. 228 al. 1-art. 229 al. 2 lit. b Cod penal, raportat la art. 230 din Codul Penal.

2. În temeiul art. 334 al. 1 din Codul Penal rap. la art. 38 alin 1 și 2 Cpen cu aplicarea art.396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală, stabilește pedeapsa de 9 luni închisoare pe inculpatul I. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat, faptă prev. de art. 334 al. 1 din Codul Penal.

3. În temeiul art. 335 al. 1 din Codul Penal, art. 38 alin 1 și 2 Cpen cu aplicarea art.396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală, stabilește pedeapsa de 9 luni închisoare pe inculpatul I. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, faptă prev. de art. 335 al. 1 din Codul Penal.

În temeiul art.38 alin.1, art.39 alin.1 lit. b Cod penal, stabilește inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 6 luni, în final stabilește pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen. amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune M., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune M..

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere în sensul că amânarea aplicării pedepsei se va revoca și se va dispune aplicarea și executarea pedepsei.

În temeiul art. 397 alin.1 Cod procedură penală coroborat cu art.25 alin.1 Cod procedură penală rap. la art. 23 alin. 3 Cod procedură penală, art. 1349 și art. 1357 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă C. G. B. și dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 20.560 lei către partea civilă cu titlu de daune materiale.

În baza art. 276 alin 1 și 2 Cproc pen dispune obligarea inculpatului I. D. la plata sumei de 500 lei către partea civilă cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 274 alin.1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei este corespunzătoare fazei de urmărire penală, iar suma de 200 lei corespunde fazei de cameră preliminară și judecată.

Suma de 100 lei, reprezentând onorariu parțial avocat desemnați din oficiu (fila 88 d.j)), se va suporta din fondurile Ministerului Justiției

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22.09.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

I. P. B.-M. I.

Red. IP

Dact.IP

2 ex originale./22.09.2015