Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1505/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1505/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 15-12-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 1505/2015
Ședința publică din data de 15.12.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. P.
GREFIER: D. G.
Din partea Ministerului Public a participat procuror R. Ș. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tîrgu-M..
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale privind pe petentul condamnat T. I. având ca obiect liberare condiționată.
În lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței din data de 11.12.2015, prin care s-a stabilit pronunțarea pentru data de astăzi, pentru când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei penale de față constată:
La data de 04.12.2015 condamnatul T. I. a formulat cerere de liberare condiționată prin care a solicitat punerea sa în libertate, fără a o motiva în fapt sau în drept. La termenul din data de 11.12.2015 condamnatul a arătat că a fost stăruitor în muncă, a îndeplinit fracția prevăzută de lege și merită să fie pus în libertate.
Prin procesul-verbal din data de 26.11.2015 comisia prevăzută de art. 97 al. 2 din Legea nr. 254/2013 a dispus amânarea liberării condiționate până la data de 25.07.2016 a persoanei private de libertate T. I. învederând că nu acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 59 Cod Penal din 1969. S-a reținut că condamnatul este la prima analiză și a fost sancționat disciplinar pentru atitudine necuviincioasă față de cadre.
La dosarul cauzei au fost depuse procesul-verbal întocmit de comisia pentru liberarea condiționată și caracterizarea acestuia, precum și situația juridică a acestuia.
Analizând sesizarea și înscrisurile depuse instanța constată că numitul V. G. a fost condamnat prin sentința penală nr. 673/19.06.2012 a Judecătoriei Târgu M. definitivă prin decizia penală nr. 350/R/10.06.2013 a Curții de Apel Târgu M. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
Având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită înainte de . noului cod penal, instanța constată că trebuie analizată vocația la liberare condiționată în raport de legea penală mai favorabilă.
În acest sens s-a pronunțat Curtea constituțională prin Decizia nr. 214 din 16 iunie 1997, publicată în M. Of. nr. 234 din 08.09.1997. instanța de contencios constituțional a statuat că „situația tranzitorie in succesiunea legilor penale se ivește, daca de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori pana la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabila este totdeauna legea cea mai favorabila. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a pedepsei închisorii”.
Consecutiv, în mod similar, a statuat instanța supremă prin DRIL nr. XXV (25) din 16 aprilie 2007 cu privire la modul de calcul al fracțiunilor din pedepsele aplicate care trebuie executate pentru acordarea liberării condiționate in cazul unor infracțiuni săvârșite anterior intrării in vigoare a Legii nr. 140/1996, când a statuat că instituția liberării condiționate este o instituție de drept material (substanțial) supusă exigențelor art. 15 al. 2 din Constituția României privind legea penală mai favorabilă, în cazul situațiilor tranzitorii, luându-se în calcul succesiunea de legi începând cu data săvârșirii infracțiunii.
Astfel, analizând prevederile legale referitoare la liberarea condiționată începând cu data săvârșirii faptei de către condamnat, instanța constată că legea penală mai favorabilă este codul penal 1968. Astfel, sub aspectul fracțiilor de pedeapsă ce trebuie executate, legile succesive nu diferă.
Potrivit art. 59 alin. (1) și (2) Cod penal 1968 „după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. 1 se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani”.
În cauză se constată că persoana privată de libertate a executat 613 zile astfel că este îndeplinită cerința referitoare la durata executată din pedeapsa închisorii ( minim 610 zile).
De asemenea, din propunerea ce a fost înaintată instanței rezultă că deținutul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 59 Cod Penal din 1969. Din caracterizarea atașată procesului verbal, rezultă că condamnatul are 10 clase, fără calificare, recidivist. A participat la activități educative, dezbateri activități religioase, activități sportive, programe educaționale cu colaboratori externi. A înregistrat 2 recompense.
Instanța constată că petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 673/19.06.2012 a Judecătoriei Târgu M. definitivă prin decizia penală nr. 350/R/10.06.2013 a Curții de Apel Târgu M. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, iar din actele dosarului rezultă că persoana privată de libertate este recidivist, ceea ce face ca primul criteriu, respectiv antecedentele penale să nu-i fie favorabile inculpatului, deoarece instanța trebuie să privească cu o deosebită atenție acordarea liberării unei persoane recidiviste, întrucât punerea în libertate nu trebuie să co0nstiotuie o împrejurare de reluare a activității infracționale. Bineînțeles că antecedentele penale luate singular nu pot impieta asupra acordării liberării doar în situația în care condamnatul a avut o conduită cu adevărat care să iasă în evidență pe parcursul încarcerării.
Ceea ce este însă mai important, este faptul că din studiul caracterizării depuse la dosar, rezultă că condamnatul, a înregistrat pe durata detenției un comportament oscilant în raport cu normele interne ale penitenciarului. Mai mult, figurează ca nefiind folosit la muncă și nu menține deloc legătura cu familia. Menținerea legăturii cu familia poate naște în persoana unui condamnat dorința de a nu mai săvârși infracțiuni și poate, în anumite condiții să reprezinte imboldul pentru îndreptarea comportamentului. Judecătorul constată că inculpatul T. I. nu are perspective de reintegrare socială, de vreme ce, familia, nucleul unei societăți normal, îi lipsește cu desăvârșire.
Dreptul la liberare condiționată a condamnatului este unul relativ și vocația acestuia de a fi pus în libertate înainte de termen trebuie să aibă ca fundament un comportament în care acesta să se implice în programele derulate de către unitatea penitenciară. Din atitudinea condamnatului din timpul executării, instanța deduce că acesta nu poate beneficia în acest moment de liberare condiționată, întrucât perioada executată arată că acesta are un risc de recidivă foarte crescut, suprapus peste un comportament mai degrabă neconform standardelor penitenciarului.
În ce privește comportamentul pe perioada detenției, instanța retine ca acesta a fost unul oscilant – pasiv chiar dacă deținutul a participat la activitățile de educație și asistență psihosocială desfășurate la nivelul secției de deținere. Instanța reține că – raportat la perioada de timp petrecută în detenție, cele 2 recompense nu fac dovada unei conduite excepționale care să impună cu necesitate liberarea condiționată a acestuia. Pentru a dispune în acest sens instanța are în vedere, în esență faptul că din cuprinsul caracterizării condamnatului rezultă că deținutul figurează ca fiind cu unele probleme de comportament; prin urmare dacă condamnatul a început executarea pedepsei la data de 26.03.2014, rezultă la un calcul simplu că acesta s-a dovedit cu un comportament necorespunzător, în perioada detenției. Or, instanța nu poate să nu își pună întrebarea cum ar putea fi un deținut liberat condiționat când, nu numai că nu a avut o conduită excepțională, dar figurează ca fiind cu probleme de comportament. În mod evident 2 recompense și o sancțiune aplicată pentru atitudine necuviincioasă față de cadrele penitenciarului nu reprezintă nici pe departe un comportament care să permită judecătorului să acorde liberarea condiționată.
Concluzia instanței este în sensul că condamnatul nu s-a remarcat în mod deosebit negativ în cursul executării pedepsei manifestând un comportament caracterizat mai degrabă prin neimplicare și chiar neconformare față de regulile de executare a pedepsei în procesul de pregătire a reintegrării sale sociale decât să ofere convingerea că merită ca statul să-i ofere avantajul scurtării pedepsei prin executare în stare de detenție.
În concluzie, instanța va reține faptul că persoana condamnată nu merită în acest moment beneficiul liberării condiționate întrucât a avut un comportament necorespunzător în perioada executată din pedeapsă până în acest moment, iar asimilarea de cunoștințe care să-i permită o mai ușoară integrare socială este inexistentă, ceea ce oricum face ca eforturile sale de reintegrare socială să fie foarte dificile.
În ceea ce privește termenul stabilit de către Comisie, acesta este unul proporțional cu cerințele pe care trebuie să le îndeplinească condamnatul pentru a putea beneficia de liberare condiționată: să se implice în activități productive, să fie recompensat până la următoarea sa analiză și își îndrepte comportamentul. Un termen mai mic l-ar pune pe condamnat în imposibilitatea de a atinge toate aceste criterii, în condițiile în care acesta este departe de a atinge standardele pentru a putea fi pus în libertate în condițiile liberării condiționate.
Pentru considerentele expuse, instanța constată că cererea nu este întemeiată și urmează a dispune respingerea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 587 C. proc. pen. respinge cererea de liberare condiționată ca nefondată formulată de condamnatul T. I., fiul lui I. și C., născut la data de 03.09.1967 în Reghin, domiciliat în Reghin, ., apt. 64, CNP_ în prezent deținut în Penitenciarul Târgu M..
Menține termenul de reînnoire a cererii de liberare condiționată sau de reanalizare a condamnatului stabilit de Comisie ( 25.07.2016).
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare de 100 lei vor fi suportate de către stat.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 130 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.12.2015.
Președinte Grefier
I. P. D. G.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 154/2015.... | Instigarea publică. Art.368 NCP. Sentința nr. 1504/2015.... → |
|---|
