Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1019/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1019/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 18-09-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 1019
Ședința publică din 18 septembrie 2015
P.: D. D.-P.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află judecarea propunerii Comisiei pentru liberare conditionata din cadrul Penitenciarului Targu-M., formulată in privinta condamnatului C. R..
Potrivit prevederilor art. 297 Cod procedură penală președintele completului de judecată dispune strigarea cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor si sustinerile pe fond ale partilor au fost consemnate in incheierea sedintei publice din 17.09.2015, prin care s-a stabilit termen de pronuntare pentru data de azi, 18.09.2015, incheiere ce face parte integranta din prezenta.
INSTANȚA
I. Prin cererea înregistrată pe rolul aceste instanțe sub nr._, Comisia pentru liberare conditionata din cadrul Penitenciarului Tirgu-M. a propus liberarea conditionata a condamnatului C. R., detinut in Penitenciarul Tirgu-M., invederand ca indeplineste conditiile prevazute de art. 59 Cod Penal din 1969.
Propunerii i-au fost anexate procesul verbal nr. I2–_ din 10.09.2015 precum si caracterizarea condamnatului, ambele emise de Penitenciarul Tirgu-M., din care rezulta ca acesta indeplineste conditiile in vederea liberarii conditionate, respectiv: a executat atat fractia obligatorie cat si cea speciala din pedeapsa, executand munca, a avut un comportament bun in penitenciar, fiind recompensat de 22 de ori fara a fi fost sanctionat disciplinar si a participand la numeroase programe educationale si psihologice organizate in penitenciar.
II. Analizand cererea petentului din perspectiva actelor si lucrărilor de la dosar, instanța retine urmatoarele:
In fapt, condamnatul se afla in executarea pedepsei 6 ani închisoare, aplicata prin sentința penală nr. 406/2009 a Tribunalului D., pentru savarsirea infractiunii de tentativa de omor prev de Codul penal din 1969, din 07.01.2007, in puterea mandatului de executare a pedepsei inchisorii nr. 449/2012, emis de aceeasi instanta.
Executarea pedpsei a inceput la 17.05.2012 si urmeaza sa expire la 15.05.2018, a executat 1 zi de arest preventiv si a castigat 251 zile in baza muncii prestate pana la data evaluarii.
Condamnatul executa pedeapsa in regim semideschis si se afla la I-a analiza.
Condamnatul a fost evaluat educational, rezultand ca are 16 clase, este calificat ca profesor, nu are antecedente penale, a fost recompensat de 22 de ori din 2012 pana in prezent, fara a fi fost sanctionat disciplinar.
De asemenea, a rezultat ca a prestat munca si a participat la 44 de programe educationale organizate in penitenciar, Comisia apreciind ca a realizat un progres din punct de vedere educativ.
A fost evaluat social, rezultand ca nu este casatorit, nu are copii si mentine legatura cu familia din care provine si ca la momentul evaluarii nu necesita asistenta sociala la momentul evaluarii.
A fost evaluat si psihologic, rezultand ca a participat la 3 programe psihologice si ca nu au fost identificate riscuri specifice in urma evaluarilor periodice necesare individualizarii regimului de executare, ca prezinta o relationare interpersonala adecvata, fiind interesat de mentinerea unui nivel adaptativ optim si de participarea la activitati lucrative.
In drept, in privinta legii penale mai favorabile aplicabile liberarii conditionate in situatii tranzitorii
In materia liberarii conditionate, ca si a oricaror alte institutii juridice in legatura cu un raport juridic penal de conflict, situatia tranzitorie incepe de data savarsirii infractiunii, cand s-a nascut dreptul statului de a exercita actiunea penala si corelativ vocatia subiectului raspunderii penale la liberare conditionate.
Aceasta dureaza până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare – potrivit deciziei nr. 214/1997 a CCR si respectiv recursului in interesul legii nr.16/2007 a ICCJ.
In aceasta situatie, instanta trebuie sa stabileasca care dintre cele 2 reglementari, cea din Codul penal din 1969, respectiv cea din actualul Cod penal, in ansamblul acestora, este mai favorabila pentru condamnat, in cazul sau concret.
In final, LPF stabilit se va aplica sub toate aspectele in privinta acordarii liberarii conditionate, nefiind posibila aplicarea unei lex tertia rezultata din combinarea unor dispozitii diferite de drept substantial din ambele legi.
In sensul de mai sus, in situatii tranzitorii, daca legea aplicabila este cea veche, nu este posibila dispunerea de masuri de supraveghere, chiar daca restul neexecutat este mai mare de 2 ani.
Exceptiile de la aplicarea LPF pe institutii globale in cazul liberarii conditionate pot aparea numai in cazul savarsirii unei noi infractiuni, cand regimul juridic al efectelor liberarii poate fi reglementat de o lege diferita de cea stabilita la momentul acordarii.
Astfel, de principiu, LPF in privinta acordarii liberarii conditionate este distinct de LPF aplicabil tratamentului sanctionator al pluralitatii avand prim termen pedeapsa din care s-a dispus liberarea, deoarece se aplica persoanei la momente diferite si privind institutii distincte.
Aceste 2 institutii produc si efecte insa concomitente, care sunt interdependente si pun problema LPF aplicabil acestora atunci cand cele 2 LPF distincte antementionate sunt diferite.
In primul rand, potrivit considerentelor HP 13/2015 a ICCJ nu este de acceptat revocarea suspendarii conditionate pe un temei prevazut de Codul penal din 1969 si stabilirea pedepsei de executat in urma acesteia revocari pe un alt temei, prev de actualul Cod penal, deoarece s-ar incalca astfel aplicabilitatea legii penale substantiale pe institutii globale.
Asadar, daca vechiul Cod penal reprezinta LPF, acesta va reglementa si regulile de revocare a liberarii conditionate.
Daca acesta nu reprezinta LPF, atunci regulile de revocare vor fi stabilite de actualul Cod penal, derogand de la principiul activitatii legii penale in temeiul art. 5 Cod penal, indiferent daca pluralitatea s-a definitivat sub imperiul legii vechi sau a celei noi.
Altfel spus, in cazul definitivarii pluralitatii sub imperiul legii vechi, cand situatia tranzitorie apare numai la nivelul stabilirii rezultantei, atributul codurilor succesive de a reprezenta LPF este facultativ in concretizarea sa si reprezinta o consecinta a tratamentului juridic aplicabil dispozitiei de revocare.
Asadar nici nu se pune de fapt problema distinctiei intre legea aplicabila tratamentului sanctionator al pluralitatii si cea aplicabila dispozitiei de revocare, LPF fiind prin ipoteza unica, indiferent daca ar fi reprezentata de actualul Cod penal sau de cel din 1969 si stabilind regimul juridic al pluralitatii inclusiv din perspectiva conditiilor revocarii liberarii conditionate prevazute de legile succesive
Daca insa pluralitatea s-a definitivat sub Legea noua, art. 10 din Legea nr. 187/2012 stabileste ca actualul Cod penal reprezinta LPF, independent de posibilitatea de apreciere a judecatorului.
In acest din urma caz, regulile de revocare in cazul savarsirii unei noi infractiuni in termenul de definitivare a liberarii conditionate, desi vor fi aceleasi cu cele ale tratamentului sanctionator al pluralitatii avand prim termen pedeapsa din care s-a dispus liberarea, ca parte din acesta, sunt reglementate obligatoriu de o lege diferita de cea potrivit careia a fost acordata liberarea conditionata.
Situatia in care aplicabilitatea principiilor generale de drept impiedica revocarea dupa legea noua nu reprezinta o exceptie de la aplicarea LPf pe institutii globale nici in privinta liberarii conditionate si nici in privinta tratamentului sanctionator al pluralitatii avand prim termen pedeapsa din care s-a dispus liberarea, deoarece in ambele cazuri este interzisa expres de lege si decizia nr. 265/2014 a CCR.
Ipoteza in care diferenta de LPF aplicabil referitelor 2 institutii poate produce consecinte juridice este cea a savarsirii unei infractiuni nou incriminate, fara corespondent in legea veche, precum violarea de sediu professional, in termenul de definitivare a liberarii conditionate acordate dupa legea veche.
In referita ipoteza nu s-ar putea retine starea de recidiva sau pluralitate intermediara, prevazuta obligatoriu de legea noua, respectiv de art. 10 din Legea nr. 187/2012 cu trimitere la art. 43 sau 44 Cod penal, deoarece nu s-ar putea separa incadrarea de regimul sanctionator, aceste norme trimitand la randul lor la art. 104 alin.2 din actualul Cod penal care reglementeaza revocarea liberarii conditionate prevazute de actualul Cod penal.
Or, in aceasta ipoteza regimul sanctionator ar fi neconventional din perspectiva art. 7 din Conventia EDO, noua incriminare agravand raspunderea condamnatului in raport de cea previzibila la momentul acordarii beneficiului liberarii, cand fapta nu constituia infractiune.
Solutia pare a consta in neretinerea pluralitatii, respectiv a starii de recidiva decat dupa legea veche si fara efecte in privinta tratamentului sanctionator al pluralitatii, inexistenta potrivit legii noi
Din perspectiva legitimitatii, aceasta abordare este justificabila in baza diferentei categoriale a pluralitatilor juridice, rezultata din conceptele diferite cu care opereaza Codurile succesive
Astfel, chiar daca pedeapsa inchisorii este unitara sub aspectul continutului iar starile de recidiva sau pluralitate intermediara sunt definite similar, exista diferente rezultand din raportarea acestora la “considerarea ca executata a pedepselor” pentru care s-a acordat liberarea conditionata.
Or, considerarea ca executata a pedepselor pentru care s-a acordat liberarea conditionata poate fi distincta potrivit Codurilor succesive, iar diferenta data nu munai de dispozitiile acestora, ci si de aplicarea principiilor generale de drept.
Sintetic, in situatii tranzitorii legea revocarii liberarii conditionate este aceeasi cu legea tratamentului sanctionator al pluralitatii din care infractiunea pentru care a fost aplicata pedeapsa din care s-a acordat liberarea conditionata face parte, indiferent daca aceasta din urma este stabilita de judecator sau rezulta obligatoriu din prevederi legale, iar atunci cand nu este posibil, nu se poate retine vreo pluralitate.
Altfel spus, imposibilitatea aplicarii retroactive a legii penale mai severe in detrimentul subiectului raspunderii penale in cazurile antementionate atrage cu necesitate neretinerea starii de recidiva potrivit actualului Cod penal, pedeapsa inchisorii neputand fi considerata ca neexecutata decat potrivit art. 61 Cod penal din 1969, iar din perspectiva actualului Cod penal reprezentand doar un antecedent penal fara nicio consecinta sub aspectul tratramentului sanctionator al pluralitatii
In privinta perioadei care face obiectul analizei instantei, aceasta nu este intotdeauna aceeasi cu cea care a format obiectul analizei comisiei, deoarece instanta este obligata sa evalueze in ansamblu comportamentul condamnatului, pe intreaga durata a detentiei.
Motivul este acela ca masura liberarii conditionate priveste individualizarea executarii pedepsei, care poate fi efectiva, respectiv sub forma liberarii conditionate.
Aceasta din urma consta in neexecutarea temporara si conditionata a restului de pedeapsa, cu posibilitatea definitivarii si considerarii pedepsei ca executata, care este vocationala, depinzand in mod esential sub aspect de oportunitate de dovezile de indreptare oferite de condamnat.
Asadar, concretizarea vocatiei liberarii se apreciaza in persoana condamnatului, la fel ca si reabilitarea, iar instanta nu este limitata la perioada analizata de comisie nici anterior, fiind necesara analiza comportamentului acestuia in ansamblu pe durata detentiei pana la momentul desesizarii.
Aceasta analiza pe ansamblu nu este insa menita, lipsind investirea, sa cenzureze si oportunitatea amanarilor anterioare ramase definitive.
In sensul de mai sus, in interpretarea art. 59 Cod penal din 1969 incident in cauza (si pentru identitate de motive si art. 100 Cod penal, chiar daca nu exista o decizie interpretativa obligatorie in privinta sa) ICCJ prin decizia nr.67/2007, RIL, a stabilita :”cererea de liberare conditionata va fi examinata de instanta, sub aspectul indeplinirii tuturor conditiilor legale, la momentul judecarii acesteia si nu la momentul introducerii ei”.
In cazul neindeplinirii conditiilor liberarii, reinnoirea cererii este distincta de posibilitatea comisiei de a reexamina condamnatul.
Astfel, art. 587 alin.2 Cod de procedura penala prevede alternativ posibilitatea de a stabili termenul de reinnoire a cererii, sau propunerii de liberare conditionata, distinct de termenul de reexaminare stabilit administrativ de comisie in baza art. 97 alin.11 din Legea nr. 254/2013
Asadar, in cazul unei cereri de liberare conditionata, stabilirea datei pentru reinnoirea cererii este posibila si obligatorie, conform art. 587 alin.2 Cod de procedura penala, iar in analiza trebuie avut in vedere si termenul stabilit administrativ de comisie pentru reexaminare, fara insa a exista posibilitatea stabilirii sau pronuntarii pe acest ultim aspect, in lipsa investirii prin propunere.
Altfel spus, acesta nu poate fi mentinut, ci trebuie stabilita data pentru reinnoirea cererii de catre petent, fara a afecta posibilitatea Comisiei de a-l propune mai devreme, daca considera justificat
Daca insa instanta este investita la propunerea comisiei, chiar daca aceasta nu are calitate procesuala in mod formal, instanta este obligata sa se pronunte asupra termenului de reinnoire a propunerii de liberare, stabilind implicit si termenul de reexaminare potrivit art. 587 alin.2 Cod de procedura penala cu autoritate de lucru judecat, asadar obligatoriu pentru Comisie.
In acest ultim caz, instanta nu va putea stabili si nu se va putea pronunta asupradatei pentru reinnoirea cererii de catre condamnat, pentru aceleasi motive, nefiind investita prin cerere.
In concret, in privinta stabilirii LPF, este relevanta cercetarea ipotezei pedepsei inchisorii mai mici de 10 ani, aplicata pentru savarsirea de infractiuni intentionate, unei persoane de sex masculin majore care nu a implinit 60 de ani.
Sub aspectul fractiilor impuse atat de legea veche la art. 59 Cod penal din 1969, cat si de cea noua la art. 100 Cod penal, condamnatul trebuie să execute in total fractia obligatorie de 2/3 si cumulativ, sa execute efectiv fractia speciala de 1/2, ambele din durata pedepsei, pentru a indeplini conditiile de legalitate si a dobandi vocația liberării condiționate.
Legea noua stabileste in raport cu cea veche conditii suplimentare de legalitate, privind executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis si îndeplinirea integrala a obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
In cazul in care restul neexecutat este mai mare de 2 ani, legea noua stabileste suplimentar obligatia respectarii de măsuri de supraveghere sau/si obligatii stabilite de instanta pe durata termenului de supraveghere, in principiu pana la expirarea pedepsei.
In privinta conditiilor de oportunitate, convingerea instantei că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate, prevazuta de legea noua, este completata sub aspectul criteriilor de formare de dispozitiile art. 97 alin.3 lit. d, e din Legea nr.254/2013.
Acestea prevad criteriile de formulare a propunerilor de liberare conditionata, respectiv: conduita persoanei condamnate și eforturile acesteia pentru reintegrare socială, în special în cadrul muncii prestate, al activităților educative, moral-religioase, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, al instruirii școlare și al formării profesionale, precum și responsabilitățile încredințate, recompensele acordate și sancțiunile disciplinare aplicate; antecedentele sale penale.
Chiar daca in esenta sunt aceleasi, criteriile prevazute de legea noua sunt mai constrangatoare decat staruinta in munca, disciplina si dovezile temeinice de indreptare si antecedentele penale cerute de legea veche, fie si pentru faptul ca sunt mai amanuntite.pentru dobandirea vocației liberării condiționate potrivit art. 59 alin. 1 Cod penal din 1969, condamnatul trebuie sa execute fractia obligatorie de 2/3 si respectiv fractia speciala de 1/2 din pedeapsa, care transformata in zile inseamna 973 zile de închisoare, respectiv un total de 649 zile, din care 486 zile efectiv.
In concluzie, Codul penal din 1969 reprezinta LPF aplicabil institutiei liberarii conditionate in privinta condamnatului
In consecinta, pentru dobandirea vocației liberării condiționate potrivit art. 59 alin. 1 Cod penal din 1969, condamnatul trebuie sa execute fractia obligatorie de 2/3 si respectiv fractia speciala de 1/2 din pedeapsa, care transformata in zile inseamna 2191 zile de închisoare, respectiv un total de 1460 zile, din care 1095 zile efectiv.
Incepand cu 17.05.2012 si pana la momentul pronuntarii, condamnatul a executat efectiv un numar de 1220 zile de inchisoare, 1 zi de arest preventiv si a castigat 251 zile in baza muncii prestate, rezulta un total de 1472 de zile castigate si executate, din care 1221 de zile efectiv.
Asadar, ambele condiții de legalitate privitoare la durata pedepsei executata sunt indeplinite de condamnat.
In continuare, instanta va analiza si indeplinirea celorlalte conditii prevazute de lege in mod obligatoriu pentru dobandirea vocației liberării condiționate, sub aspectul oportunitatii.
Perioada care face obiectul analizei instantei nu este diferita de cea care a format obiectul analizei comisiei, deoarece condamnatul se afla la a I-a analiza.
Pe durata executarii pedepsei, condamnatul a avut un comportament corespunzator, fiind recompensat in numeroase randuri si participand in mod constant la programe organizate in penitenciar cu rol de resocializare, fara a fi fost sanctionat disciplinar si prestand munca, dand astfel dovezi temeinice de îndreptare.
In acelasi sens, durata indelungata de detentie executata, coroborata cu mentinerea trendului pozitiv al comportamentului, echilibrul psihologic, calificarea profesionala si lipsa antecedentelor penale ale condamnatului concura la atingerea scopului de preventie speciala a pedepsei si reprezinta motive suplimentare pentru care masura liberarii conditionate a condamnatului este oportuna.
In concluzie, condamnatul îndeplinește cumulativ conditiile prevăzute de lege pentru dobandirea vocației liberarii condiționate, atat cele de legalitate cat si cele de oportunitate, iar propunerea Comisei pentru liberare conditionata este intemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
In temeiul art. 587 Cod de procedura penala, admite propunerea de liberare conditionata a condamnatului C. R., fiul lui I. și Filotea, născut la 10.04.1985 in Sibiu, jud. Sibiu, CNP_, domiciliat in loc Sibiu, ., ., detinut in Penitenciarul Tirgu-M. in executarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicata prin sentința penală nr.406/2009 a Tribunalului D., formulata de Comisia pentru liberare conditionata din cadrul Penitenciarului Tirgu-M..
In temeiul art. 59 alin.1, 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, dispune liberarea condiționata a condamnatului de sub puterea mandatului de executare nr. 449/2012, emis de Tribunalul D..
In temeiul art. 61 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, atrage atenția condamnatului ca savarsirea de infractiuni in termenul de definitivare a liberarii conditionate, respectiv pana la 15.05.2018, poate atrage revocarea liberarii conditionate si executarea restului neexecutat, in conditiile legii.
In temeiul art. 275 alin.3 Cod de procedura penala, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 130 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cu contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 18.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D.-P. V. G.
red/tehnored. D.D.P.
4 ex/18.09.2015
ROMÂNIA Dosar nr._
JUDECĂTORIA TG. M. Emisă la 18.09.2015
Tg. M., ., jud. M.
Tel.0265-_
Fax. 0265-_
C ă t r e,
PENITENCIARUL TG-M.
În baza art.407 alin. (1) C. proc. pen., vă comunicam sentința penală nr. 1019/18.09.2015, pronunțată în dosarul sus-menționat, privind prin care s-a admis propunerea de liberare conditionata a condamnatului C. R., fiul lui I. și Filotea, născut la 10.04.1985 in Sibiu, jud. Sibiu, CNP_, domiciliat in loc Sibiu, ., ., ., detinut in Penitenciarul Tirgu-Muresadmite propunerea de liberare conditionata a condamnatului C. R., fiul lui I. și Filotea, născut la 10.04.1985 in Sibiu, jud. Sibiu, CNP_, domiciliat in loc Sibiu, ., ., ., detinut in Penitenciarul Tirgu-M..
PREȘEDINTE GREFIER D. D. P. V. G. |
| ← Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
