Tulburarea de posesie. Art. 220 C.p.. Sentința nr. 1/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 05-01-2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR. 1
Ședința publică din 05 ianuarie 2015
PREȘEDINTE: S. O. B.
GREFIER: S. L. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror A. T. de la P. de pe lângă Judecătoria Târgu M.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale, privind pe inculpatul N. T., având ca obiect infracțiunea de tulburare de posesie, prev. de art. 256 alin. 1 din C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. 1 C. pen.
Potrivit prevederilor art. 358 Cod procedură penală, președintele completului de judecată dispune strigarea cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în sedinta publică din 16 decembrie 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de sedintă din acea zi, iar instanta, în vederea deliberării și pronunțării hotărârii a stabilit termenul pentru data de 22 decembrie 2014, potrivit prev. art. 391 al. 1 Cod procedură penală, iar apoi a dispus amânarea pronunțării pentru data de 05 ianuarie 2015, prin încheieri care fac parte integrantă din prezenta sentință, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze penale, reține urmãtoarele:
• Prin rechizitoriul emis la data de 24.09.2012 în dosarul penal nr. 6109/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu M., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 25.09.2012 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a actiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului N. T., sub aspectul sãvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie, prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal 1969.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, cã inculpatul N. T. a ocupat în parte, fãrã drept, prin desființarea semnelor de hotar și a reperelor de marcare, o suprafațã de teren de 197 m.p. din terenul aflat în posesia pãrții vãtãmate D. F., situat în ., .> Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea urmãtoarelor mijloace de probă: declarații învinuit și parte vãtãmatã, declarații martori, copie raport expertizã topograficã, extras Cf_/08.11.2002 și 1290/18.12.2002, copie plan de amplasament și delimitare imobil avizat de Primãria Sângeorfiu de M., copie titlu proprietate nr._, contract de vânzare –cumpãrare nr. 1371/2004, copie certificat de urbanism nr. 200/09.08.2004, autorizație de construcție nr. 38/10.05.2006, copie somație nr. 221, copii ale fișelor de punere în posesie pentru parcelele nr. A752/8, A752/9, A752/7, A752/5, planul parcelar pentru . de Comisia de punere în posesie Sg. de M., copie contract de vânzare-cumpãrare autentificat sub nr. 1870/31.05.1996.
• In faza de urmãrire penalã, inculpatul nu a recunoscut sãvârșirea faptei imputate, arãtând împrejurãrile în care a obținut terenul pe care îl deține și apreciind cã nu se face vinovat de fapta reținutã în sarcina sa.
• Tot în cursul urmăririi penale, persoana vătămată D. F. a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 3000 euro, reprezentând contravaloarea folosinței de cãtre inculpat a suprafeței de 197 mp pe care a ocupat-o fãrã drept din terenul sãu.
• La termenul de judecatã din data de 27.11.2012, dat fiind cã inculpatul N. T. a arãtat cã nu dorește sã se prevaleze de dispozițiile art. 320 ind. 1 Cod proc. pen. în vigoare la acel moment, s-a început cercetarea judecãtoreascã în cauzã, în cursul cãreia s-au readministrat probele din cursul urmãririi penale, dar și probele noi încuviințate de instanțã, astfel: Vol. I d.i. – memoriu depus din partea inculpatului – f. 230, raport de expertizã tehnicã extrajudiciarã, efectuat în dosarul civil nr._ (f. 234 și urm.), declarație inculpat (f. 247), sentința civilã nr. 4913/19.06.2012 pron. în ds. civ. nr._ (f. 250 și urm.), declarație persoanã vãtãmatã (f. 258), Note de ședintã depuse de inculpat (f. 262 și urm.), declarații martori Czentye C. S.-R. (f. 299 ) și Mãrginean I. D. (f. 302), contract de vânzare-cumpãrare (f. 305 și urm.), alte înscrisuri; Vol. II d.i. – declarații martori D. A. (f. 321), H. G. M. 9f. 330), B. I. (f. 332), D. A. (f. 337), Platan M. (f. 339), S. F. (f. 351), D. Z. T. (f. 352), P. A. (f. 353), G. G. (f. 364), decizie civilã nr. 116/2013 a Tribunalului M. (f. 340și urm.), documente topografice (f. 355 și urm.), raport de expertizã tehnicã (f. 404 și urm.) și rãspuns la obiecțiile formulate (f. 439), concluzii scrise persoanã vãtãmatã și inculpat (f. 446 și urm.), alte înscrisuri.
• La termenul din data de 10.09.2013, inculpatul a solicitat schimbarea încadrãrii juridice a faptei reținutã în sarcina sa din infracțiunea de tulburare de posesie, prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal 1969, pentru motivele expuse în cererea depusã (f. 323 și urm. Vol. II d.i.), instanța stabilind la momentul respectiv cã se va pronunța odatã cu fondul cauzei.
Ulterior, la termenul din data de 18.02.2014, ca urmare a intrãrii în vigoare a Noului Cod penal, inculpatul a solicitat schimbarea încadrãrii juridice a faptei în infracțiunea de tulburare de posesie prev. de art. 256 alin. 1 Cod penal.
La termenul din data de 25.03.2014 (f. 387 Vol. II d.i.), instanța, reținând cã noile dispoziții penale reprezintã legea mai favorabilã pentru inculpat, a admis cererea și a dispus schimbarea încadrãrii juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 220 alin. 1 și 2 Cod penal 1969 în infracțiunea corespondentã prev. de art. 256 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Potrivit disp. art. 386 alin. 2 Cod proc. pen., persoana vãtãmatã D. F. a formulat plângere penalã prealabilã fațã de inculpat sub aspectul sãvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie, prev. de art. 256 alin. 1 Cod penal. (f. 396 Vol. II d.i.), arâtând cã, începând cu anul 2006, inculpatul i-a ocupat fãrã drept și prin desființarea lucrãrilor de îngrãdire, 140 m. lungime și 4 m. lãțime din terenul pe care l-a dobândit ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate, situat în S. de M., .> Din analiza coroboratã a materialului probator administrat în cursul procesului penal, instanța reține urmãtoarea situație de fapt:
Potrivit titlului de proprietate nr._ emis la data de 16.11.1994 (f. 66 d.u.p.), persoana vãtãmatã D. F. a primit, prin reconstituirea dreptului de proprietate, o suprafațã de teren arabil intravilan de 1400 m.p., situatã în ., respectiv . (nr. cad. 210), care, potrivit planului de amplasament și delimitare avea o deschidere la drumul principal de 10 m. (f. 67 d.u.p.) și se învecina la nord cu terenul numitei Komuves M., la sub cu terenul numitului B. F., la vest cu DE (. est cu Romsilva.
In baza documentației tehnice întocmite, dreptul de proprietate al persoanei vãtãmate a fost înscris în cartea funciarã CF nr. 4056/N/Sg. M., sub nr. A752/7 (210) la data de 25.09.2002, potrivit extrasului CF nr._/08.11.2002 (f. 68 d.u.p.).
Martorul Mãrginean I. D. a cumpãrat terenul deținut de cãtre numita Komuves M., care se învecina în partea de nord cu terenul persoanei vãtãmate.
Prin Contractul de vânzare-cumpãrare autentificat sub nr. 4830/20.12.2002 de notar public G. M. (f. 305 d.i.), martorul Mãrgineam I. D., împreunã cu mama și sora sa, respectiv Mãrginean E. și M. A.-E., în calitate de vânzãtori, au vândut martorului Czentye C.-S.-R., în calitate de cumpãrãtor, dreptul de proprietate asupra cotelor pãrți din imobilul situat administrativ în S. de M., jud. M., încris în CF nr. 1290, nr. top. 1735/2 și 1737/2, compus din teren intravilan în suprafațã totalã de 3400 m.p., respectiv o parcelã de 1600 m.p. și una de 1800 m.p., potrivit planului de amplasament de la f. 304 d.i.
Audiat fiind, martorul Mãrgineam I. D. a arãtat cã la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpãrare au fost efectuate mãsurãtori de cãtre un reprezentant al unui birou de topometrie autorizat, la care a participat și martorul Czentye C.-S.-R., ocazie cu care i-a indicat limitele de hotar ale terenurilor respective, care erau clar delimitate dat fiind cã unele erau cultivate cu porumb, iar altele cu grâu, astfel încât diferențele puteau fi ușor sesizate. De asemenea, martorul a precizat cã atunci când a lucrat suprafața de teren a persoanei vãtãmate D. F., în perioada 2000-2002, a constatat cã aceasta avea o deschidere la . m.; dar nu i-a precizat martorului Czentye C.-S.-R. acest lucru înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpãrare, deoarece nu a existat nici un diferend între el și persoana vãtãmatã cu privire la limitele terenurilor pe care le dețineau fiecare. In urma mãsurãtorilor efectuate la data respectivã s-a constatat cã nu se impune o nouã delimitare în fapt a terenurilor în cauzã.
Ulterior, prin încheierile nr._ și 4105 din 03.03.2003 ale Jud. Tg. M.- Biroul de Carte Funciarã (f.245 d.i.), s-a admis cererea martorului Czentye C.-S.-R. cu privire la imobilul înscris în CF nr. 1290 a loc. Sg. M. și s-a dispus dezmembrarea terenului în douã parcele, astfel: prima parcelã cu nr. top. 1735/2/1 în suprafațã de 455 m.p. și cea de-a doua parcelã, cu nr. top. 1735/2/2 în suprafațã de 1800 m.p.
Același martor Czentye C.-S.-R., prin Contractul de vânzare cumpãrare și act de unificare, autentificat sub nr. 5739/23.09.2013 de notar public Suceava C., a vândut numitului M. I. suprafața de teren de 328 m.p. nr.top. 1736/2/1, nr. cad. 318/1 din . și a unificat acest teren cu terenul intravilan în suprafațã de 1600 mp., nr. top. 1737/2/2 nr. cad. 269 situat în aceeași comunã, pe care, prin contractul de schimb autentificat la același notar public sub nr. 1324/14.03.2003 (f. 247 d.u.p.), martorul Czentye C.-S.-R. i l-a predat numitului M. I., de la care a primit în schimb suprafața de teren de 1700 m.p. înscris în CF nr. 4087 Sg. de M., nr. top. 1736/2.
Astfel, martorul Czentye C.-S.-R. a obținut douã parcele de teren alãturate, care se învecinau cu terenul numitului M. I. și cu cel al persoanei vãtãmate D. F..
In cursul anului 2004, cu ocazia întocmirii documentației pentru obținerea certificatului de urbanism, martorul Czentye C.-S.-R. a constatat cã nu are toatã suprafața de teren înscrisã în documentația cadastralã, motiv pentru care a solicitat o remãsurare topograficã, în urma cãreia s-au stabilit limitele terenului sãu. In urma efectuãrii unei noi mãsurãtori, a rezultat cã, pentru a beneficia de întreaga suprafațã de teren care apãrea în înscrisuri, martorul trebuia sã pãtrundã pe o suprafațã de 2 m., pe lungime, pe terenul persoanei vãtãmate D. F., ceea ce a generat un litigiu între aceștia. In urma litigiului survenit, persoana vãtãmatã a montat stâlpi din țeavã de fier pe laturile de nord și de sud ale terenului sãu, aspect confirmat prin declarațiile martorilor P. A., D. A. și D. A..
Ulterior, prin Contractul de vânzare-cumpãrare autentificat sub nr. 1371/2004 la data de 01.06.2004 de notar public E. Baculea (f. 73 d.u.p.), martorul Czentye C.-S.-R., în calitate de vânzãtor, a vândut inculpatului N. T., în calitate de cumpãrãtor, urmãtoarele imobile- terenuri învecinate: teren intravilan în suprafațã de 1800 m.p., situat în ., .., înscris în CF nr. 4160/N Sg. de M., nr. top. 1735/2/2 (268) și teren intravilan în suprafațã de 1327 mp., situat în ., .., înscris în CF nr. 4087/N Sg. de M., nr. top. 1736/2/2 (318/2), contra sumei de 100 mil. Rol.
Potrivit extraselor de carte funciarã nr._/21.06.2004 și_/21.06.2004 (f. 79 și 80 d.u.p.), cele douã terenuri au fost înscrise în cartea funciarã pe numele inculpatului N. T., dupã cum urmeazã: . 1327 m.p., nr. top. 1736/2/2 (318/2) a fost înscrisã în CF nr. 4087 la data de 02.06.2004, iar . 1800 m.p., nr. top .1735/2/2 (268) a fost înscrisã în CF nr. 4160 la data de 02.06.2004.
La momentul respectiv, inculpatul N. T. a amplasat stâlpi de fier pentru a delimita propietatea sa de cea a persoanei vãtãmate, care, potrivit susținerilor sale, au fost îndepãrtați de cãtre aceasta din urmã, fapt recunoscut și de câtre persoana vãtãmatã.
Ulterior, persoana vãtãmatã D. F. a promovat acțiune civilã împotriva inculpatului N. T. și a numiților S. Erno și S. D., înregistratã pe rolul Jud. Tg.M. sub numãrul nr._, având ca obiect obligație de a face.
In cadrul acestui dosar civil, s-a întocmit un raport de expertizã tehnicã de cãtre expert tehnic judiciar Tepeluș I., ce a fost ulterior completat cu alte trei variante. Potrivit concluziilor acestui raport, terenul proprietatea reclamantului D. F. astfel cum era delimitat la acel moment, avea o suprafațã de 990 m.p. fațã de cei 1400 m.p. dobândiți prin titlul de proprietate mai sus menționat. In ceea ce privește terenurile deținute și utilizate de cãtre cei trei pârâți, acestea s-au dovedit a fi mai mari decât cele înscrise în cartea funciarã, respectiv 2519 m.p. deținuți de numiții S. Erno și S. D., fațã de 2200 m.p. cât apare înscris în CF și 3320 m.p. teren deținut de pârâtul N. T., fațã de 3127 mp. înscris în CF. Totodatã, a rezultat în mod cert cã terenul reclamantului are o deschidere la stradã mult mai micã decât a parcelelor învecinate, deși potrivit planurilor de punere în posesie, deschiderea la stradã avea aceeași dimensiune pentru toate parcelele de teren. Cu toate acestea, având în vedere lipsa unui plan parcelar întocmit la momentul punerii în posesie, expertul a concluzionat în cadrul completãrii III la raportul de expertizã (f. 234 și urm. d.i.), cã terenul reclamantului, în urma suprapunerii planului de situație cu planul parcelar existent la acel moment, nu corespunde ca amplasament cu terenul întabulat în baza documentației. De asemenea, s-a concluzionat cã nici terenul numiților S. D. și Erno nu corespunde cu .; . este amplasatã cu 3,50 m. mai la nord de amplasamentul din planul parcelar, cu respectarea alinierii fațã de celelalte parcele, iar intabularea parcelei A752/7 aparținând reclamantului D. F. nu a respectat delimitãrile din planul parcelar și se suprapune cu . pe porțiunea delimitatã de punctele D,6,22 și D, dupã cum cum apare în anexa nr. 1CIII (f. 237 d.i.).
Prin urmare, având în vedere concluziile raportului de expertizã, prin st. civ. nr. 4913/19.06.2012 (f. 250 și urm d.i.), definitivã prin decizia civilã nr. 116/07.02.2013 a Tribunalului M. (f. 340 și urm. d.i.), instanța a dispus admiterea acțiunii promovatã de reclamantul D. F. și a stabilit linia de hotar între proprietãțile pãrților potrivit propunerii formulatã de expert, în completare la raportul de expertizã, conform variantei 3 CII, cu obligarea pârâților de a lãsa în deplinã proprietate și posesie reclamantului D. F. imobilul teren în suprafațã de 1400 m.p., astfel cum a fost identificat în varianta stabilitã.
In baza sențințelor civile mai sus indicate, s-a încuviințat executarea silitã în cadrul dosarului execuțional nr. 185/E/2013 al B. D. T., iar prin procesul-verbal din data de 14.010.2013 (f. 358 d.i.), încheiat în prezența inculpatului și al persoanei vãtãmate, s-a constatat imposibilitatea punerii în executare a acestor titluri executorii, deoarece respectarea variantei propusã de instanțã ar fi dus la încãlcarea suprafeței domeniului public, respectiv a . lungime de 6.85 m, respectiv 6.22 m., precum și o suprapunere între parcelele învecinate cu ..
Fiind audiatã în cursul urmãririi penale în prezenta cauzã, persoana vãtãmatã D. F. a arãtat cã în cursul anului 2002 a procedat la intabulara suprafeței de teren pe care a primit-o în urma reconstituirii dreptului de proprietate, teren care figura în documente cu o deschidere la . m., dar în realitate deschiderea era de 11,5 m. terenul a fost lucrat de catre martorul Mãrginean I. și nu au existat probleme cu privire la limitele terenului sãu pânã în cursul anului 2003-2004, când martorul Czentye C.-S.-R. a cumpãrat parcelele de teren învecinate cu al sãu și i s-a solicitat sã participe la o mãsurarea terenurilor de cãtre un expert topograf. A arãtat cã expertul topograf a mãsurat terenurile cu o caprã din lemn iar când a ajuns la terenul sãu, a pus o limitã de hotar pentru numitul Czentye C.-S.-R. cu 4 metri mai la sud, intrând astfel pe terenul sãu, iar acesta din urmã, la indicațiile expertului, a înfipt un tãruș ca semn de hotar. Peroana vãtãmatã a precizat cã nu a fost de acord cu mãsurãtoarea efectuatã, deoarece pentru a-și pãstra întreaga suprafațã de teren ar fi însemnat ca la rândul sãu sã pãtrundã pe terenul familiei S., motiv pentru care a scos respectivul tãruș, dupã care și-a împrejmuit ., cu stâlpi din fier prinși în beton. La câteva luni, a fost anunțat cã cineva a pus pe terenul sãu o țeavã groasã, la aproximativ 4 metri de marginea de nord a parcelei, pe care de asemenea a scos-o. Ulterior, persoana vãtãmatã a primit o somație din partea numitului N. T., ocazie cu care a aflat cã el este noul proprietar al parcelei de teren învecinatã și cel care a pus respectiva țeavã metalicã pe terenul sãu.
. emisã în cadrul dosarului execuțional nr. 221/12.04.2005 al B. S.-P. (f. 76 d.u.p.), în baza documentației cadastrale deținutã și a autorizației de construire nr. 38/10.05.2006, inculpatul N. T. i-a adus la cunoștințã persoanei vãtãmate D. F. cã este noul proprietar al terenurilor alãturate în suprafațã de 1800 m.p. și 1327 m.p., amplasate în vecinãtatea terenului deținut de acesta, având o deschidere totalã la ..5 m. De asemenea, i-a adus la cunoștințã faptul cã în toamna anului 2004 a delimitat granița celor douã terenuri montând un stâlp, care a fost înlãturat de persoana vãtãmatã fãrã drept, iar aceasta, când a arat terenul pe care îl are în folosințã, a pãtruns în mod abuziv și pe terenul sãu. In fine, inculpatul i-a adus la cunoștințã persoanei vãtãmate cã urmeazã sã își îngrãdeascã terenul în limitele proprietãții dobândite și înscrise în cartea funciarã, astfel cum au fost stabilite prin expertiza din data de 26.04.2004, deținând în acest sens autorizație de construire, motiv pentru care l-a somat sã se abținã de la orice manifestare nelegalã în împiedicarea de a edifica gardul împrejmuitor.
Audiat fiind, inculpatul N. T. a arãtat cã a cumpãrat cele douã parcele de teren de la martorul Czentye C.-S.-R., care i-a arãtat la fața locului limitele de teren, ocazie cu care inculpatul a observat cã la marginea dinspre . numitului D. F. era un țãrus. A precizat cã martorul i-a comunicat cã la limita de nord nu sunt probleme de delimitarea suprafeței de teren, dar în partea de sus, unde se învecina cu persoana vãtãmatã, exista o neînțelegere datoratã suprapunerii suprafețelor de teren. Dupã ce a cumpãrat terenul în cauzã, inculpatul aratã cã a observat dispariția tãrușului indicat de Czentye C.-S.-R., amplasat pe latura dinspre persoana vãtãmatã, precum și faptul cã aceasta arase terenul, pãtrunzând cu aproximativ 2 metri pe lungime, pe proprietatea sa, în mod oblic. Având în vedere cã la solicitarea sa, autoritãțile din cadrul . i-au comunicat cã nu se mai pot implica din moment ce terenurile au fost deja intabulate, inculpatul a apelat la somarea persoanei vãtãmate prin intermediul executorului judecãtoresc, prin somația la care am fãcut mai sus referire. De asemenea, inculpatul a arãtat cã în momentul în care s-a fãcut împrejmuirea terenului sãu, pe lungime, s-a mers mai mult spre pãdure cu câțiva metri, de aici rezultând surplusul de 197 m.p. fațã de suprafața înscrisã în documentele cadastrale.
Susținerile inculpatului sunt confirmate parțial prin concluziile raportului de expertizã tehnicã extrajudiciar la care am fãcut anterior referire, potrivit cãrora . este amplasatã cu 3,50 m. mai la nord de amplasamentul din planul parcelar, cu respectarea alinierii fațã de celelalte parcele.
De asemenea, martorul Czentye C.-S.-R. a confirmat susținerile inculpatului, arãtând cã inițial a dorit sã cumpere terenul persoanei vãtãmate D. F., care la momentul respectiv nu era delimitat prin gard sau stâlpi și care afirmativ avea 10 m. deschidere la stradã, însã tranzacția nu s-a finalizat deoarece persoana vãtãmatã nu a mai fost de acord sã vândã terenul. In aceste condiții, martorul a cumpãrat douã parcele de teren de la familia Mãrginean, o parcelã învecinatã cu cea a numitului D. F. și una la douã parcele mai departe. Martorul aratã cã a negociat cu martorul Mãrginean și cu vecinul care deținea . de acord sã schimbe terenurile astfel încât el sã dobândeascã douã parcele de teren alãturate, aspecte care rezultã din contractele de vânzare-cumpãrare și schimb mai sus indicate. In schimbul acestei operațiuni, martorul a arãtat cã a oferit vecinului din mijloc 2 metri de lungime deschidere la stradã, motiv pentru care a rãmas cu 30 de ari de teren, deși a cumpãrat mai mult. Totodatã, martorul a confirmat cã în urma mãsurãtorilor efectuate de un expert topograf, a rezultat cã pentru a beneficia de suprafața totalã pe care a cumpãrat-o trebuia sã intre cu 2 metri pe suprafața persoanei vãtãmate, motiv pentru care, în prezența expertului și a primarului comunei, a delimitat terenurile cu un țãruș. A doua zi, respectivul țãruș a fost scos de cãtre persoana vãtãmatã, cãreia martorul i-a explicat care este situația terenurilor, însã aceasta a insitat și a reintrat în posesia celor 2 metri de teren. Ulterior acestui incident, martorul a decis sã vândã toatã suprafața de teren pe care o dobândise, fiind înstrãinat cãtre inculpatul N. T.. In fine, martorul a precizat cã în fapt, terenul vândut inculpatului N. T. avea o suprafațã cu doi metri mai micã decât cea înscrisã în documentele cadastrale, deoarece persoana vãtãmatã a cultivat în mod abuziv și partea de teren ce i se cuvenea lui, în condițiile în care nu exista la acel moment niciun semn de hotar.
Pentru lãmurirea cauzei sub toate aspectele, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare de specialitate topografie, iar prin Raportul de expertizã întocmit de dl. expert M. F. (f. 404 și urm. d.i.), completat cu rãspunsul la obiecțiile formulate, s-au concluzionat urmãtoarele: imobilele în litigiu au fãcut obiectul legilor fondului funciar, însã punerea în posesie nu s-a fãcut prin materializarea prin puncte stabile pe teren a limitelor parcelelor atribuite, motiv pentru care s-a ajuns la conflictul de fațã; la fața locului s-a constatat cã persoanei vãtãmate nu i-a mai rãmas teren conform datelor din cartea funciarã, acesta susținând cã vecinii din lateral, și în special inculpatul, i-au ocupat din teren; documentația de înscriere în cartea funcairã a terenului persoanei vãtãmate nu a respectat schița de punere în posesie, astfel cã terenul sãu a fost scurtat pentru a câștiga front stradal, aspect valabil și în cazul terenului fam. S.; terenul inculpatului a fost bine delimitat și intabultat în cartea funciarã, lungimile acestuia corespunzând cu cele din teren; din însumarea parcelelor existente, existã suprafața de teren necesarã care ar trebui sã revinã persoanei vãtãmate, dar delimitarea existentã nu este corectã. In considerarea acestor aspecte, expertul tehnic a concluzionat cã nu rezultã ca inculpatul sã fi ocupat vreo porțiune de teren din proprietatea persoanei vãtãmate, nu a constatat urme care sã conducã la ideea cã ar fi existat un semn de hotar care sã fi fost modificat în mod abuziv, iar în aprecierea sa, documetațiile de intabularea a terenurilor proprietatea persoanei vãtãmate și a fam.S. nu au reflectat cele avute în vedere la punerea în posesie și realitatea din teren.
In fine, în rãspunsul la obiecțiuni formulat, se concluzioneazã cã, potrivit mãsurãtorilor din teren, inculpatul are o suprafațã mai mare cu 18 m.p. (de forma unui triunghi oarecare, cu baza la frontul stradal de 0.25 cm și lungimea de 153.22 m.), mãrime care ar induce un front stradal ocupat din proprietatea persoanei vãtãmate de 25 cm., în timp ce vecinii din partea de sud, respectiv fam. S., au un plus de 283 m.p., ceea ce induce un front stradal ocupat din proprietatea persoanei vãtãmate de 4.166 m.
• In drept, potrivit dispozițiilor art. 256 alin. 1 Cod penal, infractiunea de tulburare de posesie constã în ocuparea, în întregime sau în parte, fãrã drept, prin violențã sau amenințare ori prin desființarea sau strãmutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia, faptã care se pedepsește de lege cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendã.
Pe de-o parte, instanța reține cã infracțiunea se consumã în momentul în care se ocupã în totalitate sau în parte imobilul aflat în posesia legitimã a altei persoane, sau se desființeazã ori se strãmutã semnele de hotar, și, în mãsura în care autorul rãmâne în stãpânirea imobilului, se prelungește în timp, în formã continuã, fapta epuizându-se în momentul în care înceteazã ocuparea fãrã drept a imobilului.
Având în vedere cã din probele administrate în cauzã rezultã cã inculpatul exercitã și în prezent posesia imobilului în litigiu, deși actele materiale au început încã din cursul anului 2006, suntem în prezența unei infracțiuni continue, care încã nu s-a epuizat, motiv pentru care nu se pune problema prescripției rãspunderii penale a inculpatului drept cauzã ce împiedicã exercitarea în continuare a rãspunderii penale și implicit, încetarea procesului penal.
Pe de altã parte, constatãm cã pentru a fi întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii deduse prezentei judecãți, sub aspectul laturii obiective, este necesar sã existe o ocupare efectivã a imobilului, iar aceasta sã se facã pe nedrept, aceastea fiind condiții cumulative și esențiale, iar sub aspect subiectiv, fapta trebuie comisã cu intenție directã sau indirectã; fapta nu este infracțiune în condițiile în care fãptuitorul a considerat în mod greșit cã este în drept sã ocupe imobilul respectiv, lipsind astfel intenția.
Din analiza stãrii de fapt și a materialului probator astfel cum a fost anterior expus, instanța constatã, în primul rând, cã nu ne aflãm în ipoteza unei ocupãri de nedrept a terenului persoanei vãtãmate D. F. din partea inculpatului. Deși suprafața de teren deținutã în fapt de aceasta nu mai corespunde cu suprafața înscrisã în documentele cadastrale, acestã împrejurare nu se datoreazã acțiunii culpabile a inculpatului ci neconcordanței dintre situația din teren a parcelelor ce revin fiecãrei pãrți și consemnãrilor din actele de punere în posesie și a documentelor de carte funciarã.
Astfel, raportul de expertizã tehnicã extrajudiciarã întocmit de cãtre dl. expert Tepeluș I. concluzioneazã cã terenul reclamantului- persoana vãtãmatã D. F., în urma suprapunerii planului de situație cu planul parcelar existent la acel moment, nu corespunde ca amplasament cu terenul întabulat în baza documentației. De asemenea, s-a concluzionat cã nici terenul numiților S. D. și Erno nu corespunde cu .. In ceea ce-l privește pe inculpat, s-a stabilit cã . cu 3,50 m. mai la nord de amplasamentul din planul parcelar, cu respectarea alinierii fațã de celelalte parcele, iar intabularea parcelei A752/7 aparținând reclamantului D. F. nu a respectat delimitãrile din planul parcelar și se suprapune cu . pe porțiunea delimitatã de punctele D,6,22 și D, dupã cum cum apare în anexa nr. 1CIII (f. 237 d.i.).
De asemenea, existența inadvertențelor între situația terenurilor în fapt și cea menționatã în documentele cadastrale a fost confirmatã și cu ocazia punerii în executare a titlurilor executorii- st. civ. 4913/19.06.2012 și decizia civilã nr. 116/07.02.2013 a Tribunalului M., când executorul judecãtoresc a constatat imposibilitatea punerii în executare a acestora, deoarece respectarea variantei propusã de instanțã ar fi dus la încãlcarea suprafeței domeniului public, respectiv a . lungime de 6.85 m, respectiv 6.22 m., precum și o suprapunere între parcelele învecinate cu ..
In fine, în Raportul de expertizã tehnicã întocmit de dl. expert M. F. în prezenta cauzã, s-au confirmat concluziile raportului de expertizã intocmit de cãtre dl. expert Tepeluș I., astfel cum am arãtat anterior, stabilindu-se cã documentația de înscriere în cartea funcairã a terenului persoanei vãtãmate nu a respectat schița de punere în posesie, astfel cã terenul sãu a fost scurtat pentru a câștiga front stradal, aspect valabil și în cazul terenului fam. S.; terenul inculpatului a fost bine delimitat și intabultat în cartea funciarã, iar lungimile acestuia corespunzând cu cele din teren; din însumarea parcelelor existente, existã suprafața de teren necesarã care ar trebui sã revinã persoanei vãtãmate, dar delimitarea existentã nu este corectã.
Or, având în vedere aceste aspecte, instanța constatã cã nu existã o ocupare abuzivã, în sensul art. 256 alin. 1 Cod penal, a terenului persoanei vãtãmate din partea inculpatului, litigiul dintre pãrți datorându-se în realitate unei defectuoase delimitãri în fapt a terenurilor, ceea ce a condus la suprapuneri.
Inculpatul nu putea avea în mod rezonabil reprezentarea faptului cã ocupã fãrã drept vreo porțiune din suprafața de teren aferentã persoanei vãtãmate, în condițiile în care terenul a fost cumpãrat de la martorul Czentye C.-S.-R., care i-a indicat linia de hotar, stabilitã în urma mãsurãtorilor efectuate și avizate de Primãria Sg. de M. și OCPI M.. Totodatã, linia de hotar a fost ulterior confirmatã prin mãsurãtorile efectuate de un expert autorizat, în prezența inculpatului și a persoanei vãtãmate.
De asemenea, documentația topograficã întocmitã, precum și obținerea autorizatiilor de construcție a gardului împrejmuitor solicitate au întãrit inculpatului convingerea cã terenul pe care l-a achiziționat este proprietatea sa, în limitele înscrise în cartea funciarã, iar realitatea din teren nu excede celor consemnate în înscrisurile cadastrale. Aceste împrejurãri au fost în mãsurã sã determine în conștiința inculpatului reprezentarea cã este în drept sã ocupe o suprafațã de teren din . în care vinovãția sa nu se mai circumscrie intenției, în accepțiunea art. 16 alin. 3 lit. a Cod pen.
Prin urmare, în considerarea tuturor celor expuse, instanța apreciazã cã nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate ale infrațiunii de tulburare de posesie, prev. de art. 256 alin.1 Cod penal, ceea ce atrage incidența în cauzã a disp. art. 16 alin. 1 lit. b Cod penal drept cauzã care împiedicã exercitarea acțiunii penale fațã de inculpat.
Astfel, în temeiul art. 396 alin. 1 și 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedurã penalã, va achita pe inculpatul N. T. sub aspectul sãvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie, prev. de art. 256 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, iar fațã de soluția pronunțatã cu privire la latura penalã, în temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 25 alin. 5 Cod procedurã penalã, va lãsa nesoluționatã acțiunea civilã formulatã de partea civilã D. F..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
In temeiul art 386 alin. 1 Cod procedurã penãlã, respinge cererea inculpatului, prin apãrãtor ales, de schimbare a încadrãrii juridice a faptei din infracțiunea de tulburare de posesie, prev. de art. 256 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, în infracțiunea de tulburare de posesie, prev. de art. 220 alin. 1 și 2 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În temeiul art. 396 alin. 1 și 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedurã penalã, achitã pe inculpatul N. T. [cetãtean român, fiul lui P. și J., nãscut la data de 29.02.1968, în Tg. M., jud. M., domiciliat în Tg. M., .. 41/9, f.f.l. în ., ., jud. M., CNP:_, fãrã antecedente penale], sub aspectul sãvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie, prev. de art. 256 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 25 alin. 5 Cod procedurã penalã, lasã nesoluționatã acțiunea civilã formulatã de partea civilã D. F..
În temeiul art. 275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rãmân în sarcina acestuia.
Cu drept de apel la Curtea de Apel Târgu-M., în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, la data de 05.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. O. B. S. L. M.
Red.S.B/ Tech. S.B.
5 ex/03.07.2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 200/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 17/2015.... → |
|---|
