Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 1359/2015. Judecătoria VASLUI

Judecătoria VASLUI - Sentințe și decizii penale / 2015

Sentința nr. 1359/2015 pronunțată de Judecătoria VASLUI la data de 10-11-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA V.

JUDEȚUL V.

Sentința penală Nr. 1359

Ședința publică de la 10 noiembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: I.-D. C.

GREFIER: D. D. C.

Ministerul Public este reprezentant prin doamna procuror B. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria V.

Pe rol la ordine fiind judecarea cauzei penale privind pe:

- inculpatul major B. M., trimis în judecată în stare de libertate, prin rechizitoriul nr.5071/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin 2 Cod penal;

- inculpatul minor B. M., trimis în judecată în stare de libertate, prin rechizitoriul nr.5071/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin 2, Cod penal, cu aplicarea art.113 al.3 C.p.; și părțile civile B. A., S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ V., persoanele responsabile civilmente B. G. și B. M., precum și S. de Probațiune V..

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 22.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru, 03.11.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 10.11.2015, când:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 5071/P/2013 din data de 05.05.2015 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria V., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 11.05.2015 sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților B. M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 193 alin.2 Cod penal și B. M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 193 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 113 alin.3 Cod penal.

În fapt, în sarcina inculpaților prin actul se sesizare al instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 03.11.2013, persoana vătămată B. A. a servit masa împreună cu soția, fiica și ginerele său și după plecarea ginerelui său în mun. V. a încuiat poarta și a început să strângă frunzele căzute în curte cu o mătură.

La un moment dat persoana vătămată B. A. l-a auzit pe inculpatul B. M. că l-a strigat la poartă și în momentul în care a deschis poarta a primit o lovitură de par în zona frontal stânga din cauza căreia și-a pierdut cunoștința și s-a trezit în drum la aproximativ 10 m de poartă.

Se mai reține în rechizitoriu că, persoana vătămată a fost dusă în curte de către B. Otiliea, care l-a așezat pe o bancă la aproximativ 4-5 m de poartă, după care la aproximativ 10 minute în curtea locuinței persoanei vătămate au intrat inculpații B. M. și B. M. împreună cu Puliuc R. Ș., care l-a ridicat de pe bancă, l-au împins către locuința numitei Puliuc M., unde inculpatul B. M. l-a lovit cu un băț peste umărul drept, în timp ce inculpatul B. M. l-a lovit cu picioarele peste cap.

În momentul în care a intervenit soția persoanei vătămate, inculpații au plecat, după care B. A. s-a ridicat și a mers în curte, ulterior fiind transportat la spital de o ambulanță.

Din concluziile CML nr. 709 din 15.11.2013, rezultă că persoana vătămată a prezentat leziuni traumatice de tipul fracturii arc costal IX lateral stânga, fără deplasare, excoriații și echimoze, leziunile s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente și de obiecte contondente și pot data din data de 03.11.2013, necesitând pentru vindecarea leziunilor un nr. de 15-16 zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt expusă pe scurt în paragraful anterior și participarea inculpatului la săvârșirea faptelor menționate au fost stabilite prin coroborarea următoarelormijloace de probă administrate în faza urmăririi penale: plângerea penală aparținând persoanei vătămate Babușca A., declarația persoanei vătămate, CML nr. 709 din 15.11.2013, declarațiile martorilor și declarațiile inculpaților.

Prin încheierea din data de 09.07.2015, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.5071/2013 emis la data de 05.05.2015 de Parchetului de pe lângă Judecătoria V. privind pe inculpații B. M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 193 alin.2 Cod penal și B. M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 193 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 113 alin.3 Cod penal.

În faza de judecată, instanța a dispus citarea persoanei vătămate B. A. și S. Județean de Urgență V., cu mențiunea că se poate constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătorești, conform art. 353 alin.3 C. proc. pen., iar în acord cu dispozițiile art. 158 alin. 2 Cod penal, persoana vătămată are posibilitatea să-și retragă plângerea prealabilă formulată împotriva inculpaților

B. M. și B. M. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin.2 Cod penal, până la pronunțarea unei hotărâri definitive.

Constituire parte civilă:

- S. de Ambulanță Județean V., prin adresa nr. 4242 din 13.11.2014, a comunicat organelor de urmărire penală că nu se constituie parte civilă în prezenta cauză.

- S. Județean de Urgență V. prin adresa înregistrată sub nr._ din 13.11.2014, a precizat în faza de urmărire penală că se constituie parte civilă în prezenta cauză cu suma de 1935,86 lei reprezentând contravaloarea cheltuieli de spitalizare acordate persoanei vătămate Babusca A..

- Persoana vătămată B. A., la termenul din data de 10.08.2015, prin declarația dată în fața instanței a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 20.000 lei compusă din: 3.000 lei echivalentul salariului pe o perioadă de 18 zile și suma de 17.000 lei daune morale.

Poziția procesuală a ambilor inculpați în cursul urmăririi penale a fost aceea de recunoaștere a faptei, respectiv că se fac vinovați de infracțiunea reținută în sarcina lor în actul de sesizare.

În temeiul art. 374 alin. 4, art. 375 C. proc. pen. a fost audiat inculpatul B. M., solicitând aplicarea disp. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, declarația în acest sens fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Analizând admisibilitatea cererii formulate de inculpatul B. M.- prin declarația dată personal în fața instanței și înainte de începerea cercetării judecătorești – instanța apreciind că probele administrate în cursul urmăririi penale permit stabilirea cu exactitate a faptei comise de către inculpat, precum și, că sunt suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea unei pedepse, astfel că a fost admisă cererea formulată de inculpat, de aplicare a procedurii de judecată în cazul recunoașterii învinuirii.

Cu privire la inculpatul minor B. M., chiar dacă a recunoscut fapta reținută în sarcina acestuia prin actul de sesizare, întrucât minorilor nu sunt aplicabile prevederile art. 374 alin.4 Cod pr. pen, instanța a dispus judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarea situație de fapt:

Din coroborarea declarațiilor persoanei vătămate B. A. din cursul urmăririi penale, cu cele ale inculpaților B. M. și B. M. precum și a martorilor B. Otiliea, cu certificatul medico-legal nr. 709 din 15.11.2013 emis de SML V., rezultă că, inculpații în timp ce se aflau pe un drum sătesc din localitatea C., jud. V., în după amiaza zilei de 03.11.2013, au aplicat persoanei vătămate B. A., mai multe lovituri cu pumnii și picioarele cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat 15-16 zile îngrijiri medicale.

Astfel, persoana vătămată B. A. a declarat că în după amiaza zilei de 03.11.2013, în timp ce strângea frunzele căzute în curte, a fost chemat de inculpatul B. M. la poartă și în momentul în care a deschis poarta a primit o lovitură cu un par în zona frontală lateral stânga, din cauza căreia și-a pierdut cunoștința. Persoana vătămată a mai declarat că după ce a leșinat, inculpații l-au dus la o distanță de aproximativ 10 m de poartă, unde a fost lovit cu pumnul în zona costală posterioară de către inculpatul B. M., iar inculpatul B. M. îl lovea cu picioarele peste corp.

Declarația persoanei vătămate se coroborează cu depoziția martorei B. Otiliea, aceasta relatând în esență aceleași aspecte, respectiv la data de 03.11.2013, soțul acesteia se afla căzut la pământ în fața locuinței, fiind imobilizat de către inculpatul B. M. în timp ce inculpatul B. M. îi aplica lovituri cu o bâtă, intervenind pentru ai îndepărta pe inculpați, după care și-a ridicat soțul pe care l-a dus în curte așezândul pe o bancă, după care a intrat în locuință. Întrucât a auzit câinele lătrând a ieșit din casă și deoarece persoana vătămată nu se afla în curte a ieșit în stradă unde a observat că soțul acesteia era căzut la pământ în fața locuinței numitei Puliuc M. și cu aceeași bâtă folosită inițial, inculpatul B. M. continua să lovească persoana vătămată iar inculpatul B. M. îl lovea cu picioarele. După ce inculpații au plecat, persoana vătămată a intrat în curte și întrucât prezenta leziuni a fost transportat cu ambulanța la S. de Urgență a Municipiului V..

Relevante sunt și afirmațiile martorei C. R., aceasta relatând că, în timp ce se afla în casă, a fost alertată de strigătele martorei B. Otiliea, a ieșit din locuință și s-a deplasat în fața porții, unde a observat că inculpatul B. M. că avea un par în mână iar inculpatul B. M. îl lovea cu piciorul în zona abdominală pe B. A..

Probele reținute de către instanță se coroborează și cu Certificatul Medico –Legal nr. 709 din 15.11.2013 emis de S. Medico-Legal Județean V., prin care se concluzionează că numitul B. A. prezintă leziuni traumatice de tipul fracturii arc costal IX lateral stânga, fără deplasare, excoriații și echimoze, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente cu și de obiecte contondente, ce pot data din 3 noiembrie 2013, necesitând 15-16 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.

Întrucât din situația de fapt analizată reiese că inculpatul B. M. a comis infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea sa in judecata împreună cu inculpatul minor B. M., în baza art. 386 Cod pr pen., va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. M. din art. 193 alin.2 Cod penal în art. 193 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.77 lit.d Cod penal.

Instanța reține că de la momentul comiterii infracțiunii, respectiv de la data de 03.11.2013 și până la data judecării cauzei a intervenit o succesiune de legi penale prin . data de 01.02.2014 Legea nr. 286/2009 prin care a fost adoptat Noului Cod penal, aspect față de care se impune aplicarea art. 5 Cod penal potrivit căruia în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În identificarea legii penale mai favorabile, instanța ia în considerare noțiunea de lege penală mai favorabilă așa cum a fost definită de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 265/06.05.2009.

Potrivit acestei decizii, dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Astfel, identificarea legii penale mai forabile se realizează prin analiza în ansamblu a reglementărilor incidente atât din vechiul cât și din actualul cod penal.

Analizând comparativ cele două legi penale, instanța stabilește că este mai favorabilă Noul Codul penal, față de stabilirea pedepsei și modul de individualizare a acesteia .

În consecință, în aplicarea art. 5 C.pen., instanța va reține, ca încadrare juridica a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpații B. M. și B. M., infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193alin.2 Cod penal.

Astfel fiind, în drept, fapta inculpatului B. M., care în data de 03.11.2013, împreună cu inculpatul minor B. M., pe fondul unui conflict au exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate B. A., cauzându-i leziuni ce au necesitat 15-16 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev de art 193 alin.2 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpaților de lovire a persoanei vătămate .

Urmarea imediată a faptei constă în cauzarea de leziuni corporale persoanei vătămate, care au necesitat pentru vindecare 15-16 zile de îngrijiri medicale, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și vătămare este dovedită prin certificatul medico-legal ( prin care s-a constatat realitatea traumatismului, mecanismul de producere, natura agentului traumatic, data probabilă a traumatismului și gravitatea traumatismului exprimată prin criteriul numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare) și declarațiile părților.

Instanța concluzionează, pe baza probelor administrate, că sunt întrunite toate aceste elemente constitutive ale infracțiunii menționate și că, sub aspectul laturii subiective, inculpații au săvârșit fapta care li se impută cu intenție indirectă în sensul art. 16 alin. 3 lit.b Cod penal, întrucât a prevăzut rezultatul faptelor sale, respectiv lezarea integrității corporale a persoanei vătămate, și, deși nu a acționat în scopul cauzării unor urmări atât de grave, a acceptat posibilitatea producerii lor.

Constatând, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 C.proc.pen., respectiv fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpați, instanța urmează să procedeze la tragerea la răspundere penală a inculpaților.

La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prev art.74 Cod penal, în vederea satisfacerii scopurilor pedepsei, instanța va avea în vedere circumstanțele săvârșirii faptei și mijloacele folosite, comportamentul inculpaților în fața organelor de anchetă și a instanței, unde a dat dovadă de sinceritate, lipsa de antecedente penale, precum și profilul lor psihologic, raportat la vârstă, educație, ocupație, condiție socială.

În concret, instanța apreciază că gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpaților nu poate fi minimalizată, având în vedere circumstanțele concrete în care au fost săvârșită (în timpul zilei, în prezența altor persoane, pe fondul unui conflict existent între familia inculpaților și cea a persoanei vătămate), valorile sociale lezate (integritatea corporală și sănătatea persoanei) și urmările efective produse (leziuni pentru vindecarea cărora a fost necesar un număr de 15-16 zile de îngrijiri medicale ca urmare a loviturilor aplicate persoanei vătămate cu piciorul și bâta, cauzând acesteia leziuni traumatice de tipul fracturii arc costal IX lateral stânga, fără deplasare, excoriații și echimoze).

Pedeapsa stabilită pentru infracțiunea comisă trebuie în același timp individualizată pentru a răspunde principiului proporționalității în sensul unui raport echitabil și echilibrat între fapta săvârșită și răspunderea penală și a unei corecte, necesare și corespunzătoare adecvări a pedepsei la scopul legii penale.

Totodată, cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului B. M., se reține că, nu este cunoscut cu antecedente penale, este integrat în societate și prezintă posibilități reale de îndreptare, exprimându-și în mod sincer regretul cu privire la fapta săvârșită, prezentând, în opinia instanței, capacitatea de a înțelege gravitatea faptei sale și de a crea premisele conformării la rigorile legii, împrejurări care rezultă din înscrisurile depuse de inculpați la dosar.

Având în vedere că instanța urmează să se orienteze spre minimul pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită de inculpat, persoana inculpatului, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, posibilitățile acestuia de îndreptare, se apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 alin. Cod penal, astfel încât aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată.

În consecință, instanța în baza art. 396 alin. (1), (4), (10) C. proc. pen. va stabili pentru inculpatul B. M., pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. prevăzute de art.193 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.77 lit. d Cod penal.

Față de cele menționate, instanța apreciază că scopul pedepsei de 6 luni închisoare poate fi atins fără aplicarea pedepsei, urmând ca în conformitate cu art. 83 alin.1 Cod penal să amâne aplicarea pedepsei închisorii stabilită inculpatului, pe un termen de supraveghere de 2 ani care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei conform art. 84 Cod penal.

In baza art. 85 alin.1 NCP pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la S. de Probațiune V., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

In baza art.86 alin.1 NCP urmează ca pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute în art. 85 alin.1 lit. c) și e), să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul V..

In baza art.404 alin.3 NCPP se va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere, și asupra consecințelor săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

Cu privire la inculpatul minor:

Noul Codul penal, ca lege penală mai favorabilă, prevede numai sancționarea cu măsuri educative pentru infractorii minori, fiind eliminate în totalitate pedepsele pentru această categorie de persoane.

Cu privire la persoana inculpatului B. M., se rețin: vârsta acestuia și gradul de dezvoltare psihică și intelectuală incompletă; gradul mediu de educație al inculpatului; lipsa antecedentelor penale și atitudinea de cooperare cu organele de poliție.

Conform, Referatului de evaluare nr. 75 din data de 12.10.2015, întocmit de S. de Probațiune V. , se constată că B. M. în vârstă de 19 ani, provine din căsătoria părinților B. G. și B. M.. Din căsătoria părinților au mai rezultat doi copii,cu vârste de 17 ani, respectiv 4 ani. Toți membrii familiei locuiesc într-un imobil compus din două camere, condițiile de trai fiind adecvate.

Relațiile de familie sunt caracterizate de minor ca fiind pozitive, bazate pe înțelegere și sprijin reciproc.

B. M. a absolvit cursurile gimnaziale ale Școlii cu clasele I-VIII L., în anul 2011. Inculpatul nu a mai continuat studiile liceale, părinții motivând abandonul școlar al fiului lor, prin prisma situației materiale și financiare precare a familiei.

Factorii de natură să dezvolte comportamentul infracțional al inculpatului țin de existența unui nivel crescut de impulsivitate în contextul unor provocări exterioare, multe dintre acțiuni fiind transpuse în agresivitate, inexistența unei calificări profesionale, precum și lipsa unor preocupări constructive de petrecere a timpului liber ca urmare a abandonului școlar și a neidentificării unui loc de muncă stabil.

Membrii comisiei de evaluare, au concluzionat ca fiind oportună aplicarea față de inculpat măsura educativă a supravegherii pe o perioadă de 6 luni.

Având în vedere menținerea interesului crescut din partea părinților în ceea ce privește supravegherea activităților desfășurate de inculpatul B. M., sub coordonarea serviciului de probațiune, corelat cu motivarea inculpatului în vederea obținerii unei calificări profesionale și, ulterior a unui loc de muncă, ar putea să-l responsabilizeze și să scadă riscul de a comite noi infracțiuni, instanța apreciază că este suficientă luarea măsurii educative a asistării zilnice pe o durată de 3 luni sub coordonarea Serviciului de Probațiune V., astfel încât minorul să conștientizeze consecințele legale și sociale ale săvârșirii de noi infracțiuni pentru a nu mai fi expus riscului de săvârșire a unor fapte de natură penală.

În baza art. 120 C. pen., instanța impune inculpatului ca pe durata executării măsurii educative a asistării zilnice să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională și să se prezinte la S. de Probațiune V., la datele fixate de acesta.

Supravegherea executării măsurii educative și a executării obligațiilor este încredințată Serviciului de probațiune V..

Instanța atrage atenția inculpatului minor asupra dispozițiilor art.123 C.pen. care prevăd consecințele nerespectării obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative a asistării zilnice pe durata a 3 luni, caz în care măsura educativă luată poate fi prelungită pe durata ei maxima de 6 luni, cu eventuala impunere de noi obligații ori sporirea condițiilor de executare a celor existente.

Luând în examinare acțiunea civilă formulată în prezenta cauză, instanța reține următoarele:

- S. Județean de Urgență V. prin adresa înregistrată sub nr._ din 13.11.2014, a precizat în faza de urmărire penală că se constituie parte civilă în prezenta cauză cu suma de 1935,86 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate persoanei vătămate Babusca A.;

Art. 1357 din Noul Cod Civil, potrivit cărora cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului fiind responsabil pentru cea mai ușoară culpă, precum și a dispozițiilor art. 1381 din același Cod, care instituie principiul conform căruia orice prejudiciu dă dreptul la reparație.

Potrivit art. 313 din Legea Nr. 95/2006 (1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecat

Acțiunea civilă exercitată în procesul penal este supusă dispozițiilor de fond ale răspunderii civile, cu unele particularități ce derivă din săvârșirea unei fapte ilicite, având caracter accesoriu față de acțiunea penală.

Pentru ca acțiunea civilă să poată fi exercitată în procesul penal, se cer îndeplinite următoarele condiții: infracțiunea să producă un prejudiciu material sau moral; între infracțiunea săvârșită și prejudiciu să existe o legătură de cauzalitate; prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat și să existe o manifestare de voință în sensul constituirii de parte civilă în procesul penal.

Din prevederile disp. art. 19 aln. 1 Cod Procedură Penală, reiese că acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect răspunderea civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.

Cu privire la cererea de constituire parte civilă de către S. Județean de Urgență V., instanța reține că furnizorul de servicii medicale are obligația de a recupera cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală de la persoanele care prin fapta lor aduc daune sănătății altei persoane.

De asemenea, instanța reține că potrivit art. 20 alin.3 Cod procedură penală, pe lângă constituirea de parte civilă în termenul legal prevăzut de lege, S. de Urgență V. avea obligația să indice natura și întinderea pretențiilor, motivele și probele pe care aceasta se întemeiază.

Sarcina probei revenea Spitalului de Urgență V., potrivit art. 249 Cod pr. civ, conform căruia, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege.

Pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare acordate persoanei vătămate Babusca A., S. de Urgență V., avea obligația să depună fișa decont cheltuieli, din care să reiasă: numărul de zile de spitalizare, cheltuieli aferente spitalizării, cheltuieli pentru hrană, cheltuieli medicamente, cheltuieli materiale sanitare, analize laborator precum și alte investigații.

Or, simpla cerere prin care se precizează că se constituie parte civilă cu suma de 1935,86 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate persoanei vătămate Babusca A., nu poate fi soluționată doar în baza afirmațiilor spitalului, furnizorul de servicii având obligația să-și dovedească pretențiile prin probe ( fișa decont precum și alte înscrisuri pe care le aprecia ca fiind utile in soluționarea cererii), pentru ca instanța să-și facă pe deplin convingerea asupra sumei solicitate

Caracterul serviciilor medicale rezultă din F. de observație clinică generală, în baza căreia se stabilește cheltuielile de spitalizare prin decontul de cheltuieli, întocmit potrivit Ordinului Ministrului Sănătății Publice nr. 400/2014.

Astfel, era necesar ca S. de Urgență V. să menționeze expres în ce constau cheltuielile de spitalizare și să dovedească cu înscrisuri, pentru a da posibilitatea inculpaților să facă apărări cu privire la suma solicitată și instanței să analizeze temeinicia pretențiilor

Cum acțiunea civila chiar promovata in procesul penal rămâne supusa regulilor legii civile in lipsa oricăror probe propuse de partea civila pentru dovedirea pretențiilor așa cum impun dispozițiile legale, instanța nu ar putea admite acțiunea civila de plano, doar in baza unei simple cereri de constituire parte civilă cu privire la pretențiile solicitate, chiar dacă sunt îndeplinite în parte condițiile prevăzute de art. 313 din Legea Nr. 95/2006 raportat la art. 1357 Cod penal.

Întrucât nu s-a făcut dovada cheltuielilor de spitalizare solicitate, instanța va respinge cererea ca nefondată.

Cu privire la cererea părții civile B. A., aceasta prin declarația dată în fața instanței a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 20.000 lei compusă din: 3.000 lei echivalentul salariului pe o perioadă de 18 luni și suma de 17.000 lei daune morale.

În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea inculpaților la despăgubiri cu titlu de daune morale, instanța reține că deși admisibile în principiu, pentru acordarea daunelor morale este totuși nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a instanței bazată pe gradul de percepere al acesteia a universului psihic al fiecărei persoane.

În cazul vătămărilor corporale prin care s-a cauzat leziuni traumatice de tipul fracturii arc costal, excoriații și echimoze pentru care au necesitat 15-16 zile de îngrijiri medicale, partea civilă a suferit un prejudiciu corporal constând în durerile fizice suportate în urma faptei comise de inculpați.

La stabilirea întinderii daunelor solicitate de partea civilă va trebui să țină seama de suferința fizică încercată de aceasta cât și de efectele psihologice.

Desigur, nu se pot administra probe materiale pentru dovedirea cuantumului daunelor morale, deși acest lucru nu este exclus, dar se pot și trebuie administrate probe pentru dovedirea producerii unor suferințe morale, a impactului concret asupra persoanei vătămate pentru determinarea de la caz la caz, a existenței și a cuantumului acestora.

La stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța va avea în vedere ca suma de bani ce se va acorda părții civile să aibă efect și să nu constituie amenzi excesive pentru inculpați care, prin fapta lor culpabilă, a stat la originea lor și care pentru aceasta a suferit deja o condamnare penală

De asemenea, instanța va avea în vedere și principiul potrivit căruia daunele morale, având drept finalitate compensarea suferințelor psihice, suferințe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin prestații bănești, nu se pot constitui în sursă de îmbogățire fără just temei a părților civile.

Având în vedere că din probele administrate a rezultat vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii, fiind îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale, instanța apreciază că se impune obligarea acestora la repararea prejudiciului moral cauzat părții civile.

Ținând seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpați, precum și de toate consecințele acesteia, relevate de actele medicale, instanța a apreciat că suma solicitată de partea civilă cu titlu de daune morale este justificată în parte, motiv pentru care inculpații vor fi obligați în solidar la plata despăgubirilor civile, respectiv să achite parții civile suma de 3000 lei cu titlu de daune morale .

În ceea ce privește daunele materiale în cuantum de 3000 lei reprezentând echivalentul salariului pe o perioadă de 18 luni, întrucât a fost inapt de muncă, instanța reține că potrivit art. 97 C.pr.pen., în dovedirea laturii civile, părțile pot propune probe și pot cere instanței administrarea lor.

La termenul de judecată din 10.09.2015, partea civilă B. M., a solicitat în dovedirea laturii civile (daune materiale și morale) proba cu înscrisuri, probă ce a fost încuviințată de către instanță, iar ulterior la termenul din 22.10.2015, persoana vătămată a renunțat la proba solicitată precizând ca nu deține alte înscrisuri, solicitând ca instanța să se pronunțe în ceea ce privește daunele materiale, pe baza înscrisurilor depuse în faza de urmărire penală.

Principiile generale instituite de legea civila pentru antrenarea răspunderii civile delictuale impun obligația ca acela care solicita asemenea pretenții de a face dovada prejudiciului concret suferit, care trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat, întrucât nu ar fi de conceput obligarea unor persoane la repararea unui prejudiciu mai mare decât cel corespunzător celui efectiv suferit si demonstrat prin probe concludente.

Condiția caracterului cert al prejudiciului impune ca acțiunea civilă să fie exercitată pentru recuperarea unui prejudiciu sigur, atât sub aspectul existenței sale, cât și sub aspectul posibilităților de evaluare.

Prejudiciul este cert în cazul în care este constatat și este, așadar, actual.

În cauza dedusă judecății, din probele administrate în cursul urmăririi penale certificatul medico-legal reiese că partea vătămată B. A. a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 15-16 zile îngrijiri medicale.

Este de necontestat faptul că, în urma leziunilor produse de inculpat, partea vătămată a fost internată în spital, dar acest lucru nu este de natură a conduce la concluzia că pretențiile sale civile sub forma daunelor materiale sunt justificate de plano și dovedite în cauză, întrucât „sunt de notorietate”.

Acest fapt, prin el însuși, nu conduce la ideea că pretențiile civile sub forma cheltuielilor efectuate sunt dovedite în cauză, dispensând astfel partea civilă de obligația de a administra în acest sens probe, contrar art. 97 C.pr.pen. și principiului potrivit căruia cel care face o cerere în fața instanței trebuie să o și probeze.

Or, singurele probe produse de partea civilă este certificatul medico legal din care reiese ca au fost necesare mai multe zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor produse .

Suma de 3000 lei, pretinsă de partea civilă reprezentând pierderile suferite în urma actelor de violență exercitate de inculpați în perioada când nu a putut lucra, din ansamblul probelor administrate nu reiese existenta unui prejudiciu cert si determinat ori determinabil, care sa-i fi fost cauzat persoanei vătămate prin punerea sa in situația de a nu mai putea presta munca.

Este adevărat ca potrivit certificatului medico-legal aflat la dosarul cauzei persoana vătămată a totalizat un număr de 15-16 zile de îngrijiri medicale, ca urmare a leziunilor traumatice suferite, aspecte ce permit concluzia ca acesta, pe perioada celor 15-16 zile nu a putut presta munca fizica, însa din nici o proba aflata la dosar nu a rezultat cu certitudine care ar fi fost munca obișnuita pe care ar fi prestat-o in mod curent daca nu ar fi fost in imposibilitatea de a muncii ( in condițiile in care partea civila se refera la contravaloarea salariului pe o perioadă de 16 luni), care este pierderea suferita efectiv ca urmare a neprestării muncii, sau care au fost cheltuielile pe care acesta le-a efectuat pentru ca alte persoane sa presteze munca in locul sau.

Ori în condițiile în care partea civilă nu a făcut dovada că anterior faptei inculpaților ar fi obținut venituri lunare, că a beneficiat de ajutorul indispensabil al membrilor familiei sale sau că ar fi apelat si la serviciile unei terțe persoane pentru îngrijirea permanentă și efectuarea unor activități pe care anterior le desfășura, iar pentru aceste servicii ar fi achitat suma de bani solicitată, instanța reține că nu a făcut dovada prejudiciului suferit, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului în condițiile art. 1385 Cod civil.

Având în vedere că din probele existente nu reiese că la data când a fost afectată starea de sănătate, persoana vătămată era încadrată în muncă, în determinarea despăgubirilor, instanța va lua în considerare drept criteriu de determinare a prejudiciului si a despăgubirilor venitul minim pe economia naționala.

Potrivit art. 1388 Cod civil, dacă cel păgubit nu avea o calificare profesională și nici nu era în curs să o primească, despăgubirea se va stabili pe baza salariului minim net pe economie.

Astfel, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale ( 15-16 zile de la data producerii leziunilor) raportat la venitul minim pe economie, instanța va admite în parte cererea părții civile cu privire la daunele materiale.

Față de cele menționate, instanța va admite în parte acțiunea civilă, va obliga inculpații în solidar către persoana vătămată B. A. la plata sumei de 3415 lei ( 3000 lei daune morale și 415 lei reprezentând daune materiale) și respinge restul pretențiilor civile ca nefondate.

În baza disp. art. 272 Cod de procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu av. A. V. cu delegație nr. 945/07.07.2014 în cuantum de 300 lei, onorariul avocat P. L. cu delegație 686/15.05.2014 în cuantum de 300 lei (pentru faza de urmărire penală), suma de 300 lei reprezentând onorariu av din oficiu R. A., cu delegație nr. 570/14.05.2015 (etapa judecății), vor fi avansate către Baroul V. din fondurile Ministerului Justiției.

În baza disp. art. 274 alin. 1 și alin. 4 Cod de procedură penală, obligă pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în ambele etape ale procesului penal, în cuantum total de 900 lei, din care inculpatul B. M. va plăti suma de 600 lei și inculpatul B. Mihăița va achita în solidar cu părțile responsabile civilmente i suma de 300 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În baza art. 386 Cod pr.pen. dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. M. din art. 193 alin.2 Cod penal în art. 193 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.77 lit.d Cod penal.

1.În baza art. 396 alin. (1), (4), (10) C. proc. pen. stabilește pedeapsa de 6 luni închisoare în sarcina inculpatului B. M., fiul lui L. și E., născut la data de 7.11.1981, în mun. V., jud. V., domiciliat în ., jud. V., CNP_, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 77 lit.d Cod penal.

În baza art. 83 alin. (1), (3) C. pen. amână aplicarea pedepsei închisorii de 6 luni stabilită inculpatului B. M., pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C.pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul V., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C.pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune V..

În baza art. 404 alin.3 Cod procedură penală cu referire la art.88 Cod penal atrage atenția inculpatului B. M. asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, în sensul revocării amânării aplicării pedepsei închisorii ce i-a fost stabilită prin prezenta sentință penală și a dispunerii aplicării și executării acesteia.

2. În baza art. 120 Cod penal, cu referire la art. 115 alin. 1 Cod penal, aplică inculpatului minor B. M., fiul lui M. și G., născut la data de 06.11.1995 în mun. V., jud. V. CNP_, fără antecedente penale, domiciliat în ., jud. V., măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice pe o durată de 6 luni, sub coordonarea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul V., cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru comiterea, infracțiuni de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 113 alin.3 cod penal.

2. În temeiul art. 121 Cod penal cu referire la art. 120 Cod penal, impune inculpatului ca, pe durata executării măsurii educative neprivative de libertate a asistării zilnice următoarele obligații:

- să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională;

- să se prezinte la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul V. la datele fixate de acesta.

Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni, conform art. 123 Cod penal, respectiv posibilitatea dispunerii de către instanță a înlocuirii cu măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ sau chiar cu măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție.

În baza disp. art. 397 alin. (1) Cod de procedură penală, raportat la art. 1357 cod civil coroborat cu art. 1382 Cod civil și art. 1372 alin. 1 Cod civil, admite, în parte, acțiunea civilă și obligă în solidar inculpații B. M. și inculpatul minor B. M. în solidar cu persoanele responsabile civilmente B. G. și B. la plata către partea civilă B. A. a sumei de 3415 lei (suma de 3000 lei daune morale și suma de 415 reprezentând daune materiale).

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,10.11.2015.

Președinte,Grefier,

I.-D. C. D. C. D.

Red. C.I.D.

Teh. D.D.C./10 ex./15.12.2015

Prin încheierea de ședință din data de 15.12.2015, în baza art. 279 Cod de procedură penală, s-a dispus înlăturarea omisiunii vădite strecurate în conținutul minutei, dispozitivului și considerentelor sentinței penale nr. 1359 din 10.11.2015 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr. _ , în sensul că se va menționa în dispozitiv următorul alineat: “În baza disp. art. 272 Cod de procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu av. A. V. cu delegație nr. 945/07.07.2014 în cuantum de 300 lei, onorariul avocat P. L. cu delegație 686/15.05.2014 în cuantum de 300 lei (pentru faza de urmărire penală), suma de 300 lei reprezentând onorariu av. din oficiu R. A., cu delegație nr. 570/14.05.2015 (etapa judecății), vor fi avansate către Baroul V. din fondurile Ministerului Justiției.”.

Grefier,

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr....		Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... →

Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 1359/2015. Judecătoria VASLUI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Sentința nr. 1359/2015. Judecătoria VASLUI