Actul sexual cu un minor (art. 198 cod penal). Decizia 725/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 725
Ședința publică de la 26.11. 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Arin Alexandru Mengoni
JUDECĂTOR 2: Silviu Anti
JUDECĂTOR 3: Bogdan
*
GREFIER - A
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău -
legal reprezentant de
Procuror - a
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț împotriva deciziei penale nr.73/AP din 9.03.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimatul-inculpat - asistat de avocat ales, lipsă fiind intimatul-inculpat - pentru care s-a prezentat avocat ales, recurentul-inculpat - pentru care s-a prezentat avocat oficiu C, - pentur care s-a prezentat avocat ales, intimata-parte vătămată - și intimata-reprezentant legal.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
I s-au adus la cunoștință intimatului-inculpat dispozițiile art.70 al.2 Cod pr.penală, în sensul că are posibilitatea de a da declarație în fața instanței de control judiciar, dar că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa, precum și faptul că se poate prevala de dreptul la tăcere. Intimatul-inculpat a arătat că nu dorește să dea declarație în fața instanței de control judiciar, prevalându-se de dreptul la tăcere.
Avocat a depus înscrisuri (filele 85-88) precizând că acestea constituie dovada faptului că inculpatul lucrează în Italia.
Nefiind cereri prealabile, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, casarea deciziei penale recurate și pe fond menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, împotriva căreia parchetul nu a declarat apel.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-inculpat, a solicitat respingerea recursului declarat de parchet, susținând că minora nu a comunicat vârsta sa și că toate indiciile conduceau la concluzia că aceasta avea o altă vârstă decât cea reală. A apreciat soluția de achitare ca fiind corectă.
Avocat C, având cuvântul pentru intimatul-inculpat, a solicitat de asemenea respingerea recursului ca nefondat. A arătat că partea vătămată se prezenta ca o persoană de 16-18 ani, comportamentul acesteia indicând o persoană de o asemenea vârstă. A susținut că în cauza de față este vorba de eroarea de fapt prev.de art.51 Cod penal. A solicitat plata onorariului de avocat oficiu din fondul
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-inculpat, a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei Tribunalului Neamț, întrucât există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei. A solicitat a se avea în vedere declarația părții vătămate aflate la fila 47 dosar de fond din care rezultă nevinovăția inculpaților; de asemenea faptul că declarațiile inculpaților se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză, din acestea rezultând că partea vătămată are aproximativ 1,75 și este dezvoltată ca pentru vârsta de 19-20 de ani. A precizat că în prezent aceasta este plecată în Italia unde se ocupă cu aceste gen de activități.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-inculpat, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, întrucât nu există intenția; făptuitorul nu a cunoscut vârsta părții vătămate, care este foarte bine dezvoltată. A susținut că operează instituția erorii de fapt, prevăzută de codul penal. A arătat că la baza convingerii inculpatului privind vârsta părții vătămate a stat comportamentul acesteia, care s-a dezbrăcat singură, a făcut striptease și a spus că dorește să întrețină relații sexuale contra unei sume de bani; inculpatul a fost provocat de partea vătămată.
Intimatul-inculpat, în ultimul cuvânt, a susținut că a știut că partea vătămată are 18 ani și că se consideră nevinovat.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.311 din data de 23.10.2008 a Judecătoriei Târgu Neamț, au fost condamnați inculpații -, și, la câte o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a raportat la art. 76 lit. c Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicată inculpaților -, și pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția acestor inculpați asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 al.2 Cod penal, interzice inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II și lit. b Cod penal, pe durata pedepsei aplicate.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
A fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal raportat la art. 76 lit. c Cod penal.
În baza art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 845/28.11.2006 pronunțată de Judecătoria Tg.N, definitivă prin respingerea recursului prin decizia penală nr. 153/R/9.03.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț și a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată, inculpatul executând pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin.2 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, s-a luat act că partea vătămată -, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a luat act că inculpații au fost asistați de apărători aleși.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare din inculpați la plata către stat a câte 60 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 6.01.2008, inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată -, născută la data de 11.01.1994 prin intermediul martorei -.
În aceeași zi, inculpatul a întreținut cu partea vătămată relații sexuale normale în locuința inculpatului, din or. Tg.
La data de 8.01.2008, inculpații și prietenii acestuia, inculpații și - au întreținut relații sexuale cu partea vătămată - în aceeași locație. A doua zi în jurul orei 22, inculpații, și -, partea vătămată - și martorii - și s-au întâlnit în locuința inculpatului din Tg.N, și după ce au consumat băuturi alcoolice, inculpații au întreținut relații sexuale cu partea vătămată -, născută la data de 11.01.1994.
Situația de fapt astfel reținută rezultă din declarația părții vătămate -, declarațiile martorilor și - și concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 99/24.01.2008, din care rezultă că partea vătămată - este dezvoltată psiho-somatic corespunzător vârstei și gradului de instruire, coroborate cu declarațiile inculpaților care recunosc în parte săvârșirea faptelor.
S-a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, raportat la art. 76 lit. c Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Având în vedere conduita bună a inculpaților înainte de săvârșirea faptei, instanța de fond a reținut în favoarea acestora circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal.
Având în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările comiterii acestora, urmările produse, precum și elementele care caracterizează persoana și conduita inculpaților, instanța de fond a apreciat că scopul educativ preventiv al pedepsei va putea fi atins față de inculpați prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, orientată spre minimul special, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 76 Cod penal.
Având în vedere că inculpații -, și nu au mai fost anterior condamnați la o pedeapsă mai mare de 6 luni, pedeapsa ce a fost aplicată de instanță nu depășește 3 ani, iar instanța a apreciat că scopul pedepsei, având în vedere persoana inculpaților poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei, dispunând suspendarea condiționată a pedepsei, potrivit art. 81 Cod penal.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpații, și.
Inculpații au solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit.e din Codul d e procedură penală, susținând că operează o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, întrucât niciunul dintre ei nu a cunoscut faptul că partea vătămată nu împlinise vârsta de 15 ani.
S-a apreciat că apelul este fondat.
Examinând sentința atacată în baza motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, s-a constatat că prima instanță a dat o interpretare greșită probelor administrate și pe cale de consecință a dispus în mod nelegal condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.198 alin.1 Cod penal.
Toate probele administrate în prezenta cauză confirmă faptul că partea vătămată a întreținut cu inculpații relații sexuale normale sau orale, aspecte recunoscute de toate părțile din prezenta cauză.
Relevante sunt împrejurările din care rezultă că partea vătămată l-a cunoscut mai întâi pe inculpatul și, ulterior, prin intermediul acestuia și a martorei și pe ceilalți inculpați. Prin urmare, între inculpați și partea vătămată nu a existat o relație de prietenie, nu au fost colegi și nici nu s-au cunoscut cu mult timp înainte de data comiterii faptelor reținute în sarcina lor.
Din toate probele administrate în cauză rezultă că partea vătămată obișnuia să frecventeze tot felul de localuri publice, consuma băuturi alcoolice și era însoțită de diferiți bărbați, demonstrând astfel, prin comportamentul său, că avea o anumită experiență de viață. Din declarația dată de aceasta la fila 8 din dosarul de urmărire penală rezultă că singura discuție cu privire la vârsta sa a avut-o cu inculpatul, spunându-i acestuia că are vârsta de 15 ani, deși în realitatea avea vârsta de 14 ani. Tot partea vătămată precizează la finalul declarației sale că și-a început viața sexuală la vârsta de 12 ani.
Prin urmare, sunt sincere declarațiile inculpaților care au susținut că au avut convingerea că partea vătămată avea vârsta de 16-18 ani, susțineri ce se bazează și pe comportamentul acesteia, dar și prin faptul că este bine dezvoltată din punct de vedere fizic.
Deși din raportul de constatare medico legală nr. 991/24.01.2008 rezultă că partea vătămată este dezvoltată psiho-somatic corespunzător vârstei și gradului de instruire, instanța constată că din planșele foto depuse la dosar rezultă aceasta este bine dezvoltată și nu pare a fi o persoană care nu a împlinit vârsta de 15 ani.
Potrivit art. 198 Cod penal care încriminează fapta săvârșită de inculpați, actul sexual de orice natură cu o persoană de sex diferit sau de același sex, se pedepsește numai dacă persoana respectivă nu a împlinit vârsta de 15 ani.
Având în vedere că însăși partea vătămată a precizat că are vârsta de 15 ani, iar atât inculpații cât și martorii audiați în cauză, au confirmat faptul că aceasta părea o persoană mai mare decât vârsta pe care o avea în realitate, tribunalul constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 51 Cod penal, fiind vorba de o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv eroarea de fapt.
Potrivit acestui text de lege, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul - în momentul săvârșirii acesteia - nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.
alineat al art. 51 Cod penal arată că "nu constituie circumstanță agravantă împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârșirii infracțiunii".
Deși nu ne aflăm în prezența unei circumstanțe agravante reținute în sarcina inculpaților, cele două alineate se coroborează și în prezenta cauză conduc la concluzia că, în baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.e Cod procedură penală și art. 51 Cod penal s-a impus achitarea inculpaților.
Pentru aceste considerente prin nr. 73/AP din 9.03.2009 pronunțata de Tribunalul Neamț:
În temeiul art.379 pct.2 lit.a cod procedură penală s-au admis apelurile declarate de inculpații, și, împotriva sentinței penale nr.311 din 23.10.2008 pronunțată de Târgu
S-a desființat sentința atacată și rejudecând cauza:
În temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală și art.51 Cod penal, au fost achitați inculpații, și, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prev.de art.198 alin.1 Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art.189 alin.1 Cod procedură penală, onorariile apărătorilor din oficiu în sumă de câte 300 lei, s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției.
S-a constatat că inculpații și au fost asistați de apărători aleși.
În temeiul art.192.alin3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare în primă instanță și apel, au rămas în sarcina statului.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul care critică decizia recurată sub următoarele aspecte:
-Nelegalitatea hotărârii menționată, motive de recurs prev. de art.3859pct.16 Cod pr.pen. art.38510, 38515pct.2, lit.d Cod pr.pen.
Prin decizia penală nr.73/AP/09 martie 2009 Tribunalul Neamța admis apelurile declarate împotriva sentinței penale nr.3li/23 octombrie 2008 de inculpații, și.
A desființat sentința apelată și rejudecând cauza: A dispus - în temeiul art.ll pct.2, lit.a Cod pr.pen. și art. 10 lit.e Cod pr.pen. rap. la art.51 Cod penal - achitarea celor patru inculpați pentru săvârșireainfracțiunii de act sexual cu un minor, faptă prev. de art. 198 Cod penal.S-a luat act că partea vătămată nu s- constituit parte civilă. Cheltuielile judiciare în primă instanță și apel rămân în sarcina statului, conform art. 192 alin.3 Cod pr.pen. În fapt s-a reținut că, în zilele de 07 ianuarie 2008, 08 ianuarie 2008 și 09 ianuarie 2008 inculpații au întreținut relații sexuale normale și orale cuminoradin comuna, sat, jud.N, care nu avea împlinită vârsta de 15 ani, cu consimțământul acesteia. La data de 10 ianuarie 2008, mama minorei - numita - a sesizat organele de poliție - de la Poliția orașului Târgu N - despre faptul că, în noaptea de 09/10 ianuarie 2008, fiica sa - minora - nu a venit la domiciliu.
În cauză s-au efectuat cercetări și s-au constatat următoarele:
La data de 06 ianuarie 2008, inculpatul a cunoscut-o pe minora parte vătămată, prin intermediul martorei.
Inculpatul locuia cu chirie într-o garsonieră din Târgu N, str. - -, --2,.3,. 14, jud.N, împreună cu fratele său.
După ce a cunoscut-o pe partea vătămată, inculpatul a întreținut cu aceasta relații sexuale normale, în garsoniera din Târgu
A doua zi au venit în garsonieră inculpatului și inculpații și, care și aceștia au întreținut relații sexuale cu minora.
Aceste relații au fost determinate de oferirea din partea inculpaților de sume de bani - direct părții vătămate, așa cum rezultă din declarațiile inculpaților, și - 26-27, 35-37, 45-47 dosar urmărire penală.
În noaptea de 9/10 ianuarie 2008, minora a mers cu prietena ei la locuința inculpatului, unde au rămas toată noaptea și au consumat băuturi alcoolice împreună cu toți cei patru inculpați și au întreținut - de bună voie - relații sexuale cu aceștia.
Faptul că inculpații au cunoscut vârsta minorei, rezultă din declarația inculpatului, care relatează că."a discutat cu vechea lui cunoștință care i-a spus că are 15 ani.și i-a cerut bani pentru a întreține relații sexuale." declarația de la 45-47 dosar urmărire penală.
Și ceilalți inculpați și au relatat că, relațiile sexuale cu minora au fost determinate de oferirea de bani acesteia (declarațiile de la 26-27, 35-37 dosar urmărire penală).
Inculpatul llie declară că, i-a oferit bani părții vătămate, dar aceasta a refuzat să primească (declarația de la 24-25 dosar urmărire penală).
În dimineața de 10 ianuarie 2008 cei patru inculpați și cele două minore - și - au fost găsite de organele de poliție în locuința lui llie și au fost conduși la Poliția orașului Târgu N, pentru cercetări (proces verbal de sesizare 7 și plângerea și declarațiile părții vătămate 8-9 dosar urmărire penală).
În baza probelor administrate, instanța de fond a reținut vinovăția inculpaților și a dispus condamnarea acestora - la pedepse cu închisoare de câte un an fiecare - pentru art. 198 alin.l Cod penal, cu circumstanțe atenuante, cu individualizare -suspendarea condiționată a executării pedepsei și cu privare de libertate pentru inculpatul (pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni).
Având în vedere probele administrate în cauză:
-declarațiile inculpaților;
-declarațiile martorilor, ( 15-17 dosar urmărire penală);
-declarațiile părții vătămate 8-9 dosar urmărire penală, prin care relatează că 1-a cunoscut pe inculpatul llie prin intermediul prietenei sale, că a stat în garsoniera acestuia în seara când 1-a cunoscut; acesta
întrebat-o pe minora câți ani are.aceasta i-a spus 15 ani.;
-declarațiile inculpatului (45-47 dosar urmărire penală).
Toate aceste probe coroborate stabilesc vinovăția inculpaților pentru infracțiunea sesizată.
S-a apreciat că este nelegală hotărârea Tribunalului Neamț prin care s-a dispus achitarea inculpaților pentru săvârșireainfracțiunii de act sexual cu o minoră,motivându-se existenta unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei (eroarea de fapt).
Așa cum s-a menționat mai sus, prin enumerarea declarațiilor părților - încă din momentul în care a cunoscut-o inculpatul pe partea vătămată, acesta a cunoscut și vârsta minorei, iar inculpatul o cunoștea de multă vreme pe minoră și acesta i-a spus că are 15 ani.
Parchetul a arătat că instanța de apel a dat o interpretare greșită probelor administrate (aceleași probe au fost administrate și la instanța de fond) și a motivat în considerentele hotărârii că.sunt sincere declarațiile inculpaților..înlăturând celelalte probe - nu are relevanță în cauză vârsta la care a început minora viața sexuală, nici faptul că, aceasta consuma băuturi alcoolice cu diferiți bărbați în localuri publice.
Relevant este dacă relațiile sexuale au fost sau nu determinate de oferirea, darea de bani sau alte foloase de către făptuitori.
Față de cele expuse, în temeiul art.3859pct.16, art.3851art.38515 pct.2, lit.d Cod pr.pen. parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.73/AP/09 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond solicităm condamnarea inculpaților,si pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.198 alin.l Cod penal cuaplic.art.41alin.2 Cod penal s: inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.198 alin.l Cod penal și obligarea fiecărui inculpa: la plata cheltuielilor către stat.
Curtea de Apel, examinând atât motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857. proc. pen. constată următoarele:
Deși procurorul a susținut că instanța de apel a ajuns la concluzia achitării inculpaților, și prin ignorarea mai multor probe administrate în cursul urmăririi penale, Curtea de Apel constată că, dimpotrivă, instanța de prim control judiciar a făcut o analiză amănunțită a tuturor probelor administrate pe parcursul procesului penal.
În Codul d e procedură penală român, prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 52statuându-se că "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă."
Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respectarea demnității umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe:
- vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției;
- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului;
- la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte "erga omnes";
- hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.
Toate aceste cerințe sunt argumente pentru transformarea concepției asupra prezumției de nevinovăție, dintr-o simplă regulă, garanție a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă.
În mod just Tribunalul Neamț și-a însușit apărările inculpaților manifestate în tot cursul procesului penal, conform cărora aceștia au avut convingerea că partea vătămată avea vârsta de 16-18 ani la momentul consumării faptelor imputate prin rechizitoriul procurorului.
Eroarea de fapt în care se aflau cei patru inculpați u privire la vârsta reală a părții vătămate este evidentă și decisivă pentru relevarea inexistenței caracterului penal al faptelor pentru care au fost acuzați aceștia.
Că evenimentele s-au derulat în modul prezentat de către inculpați rezultă cu precădere din declarația părții vătămate dată în cursul urmăririi penale, care a arătat că i- spus inculpatului la întrebarea acestuia, că are vârsta de 15 ani.
Reprezentarea greșită a realității de către cei patru inculpați, în sensul necunoașterii vârstei reale a părții vătămate, rezultă și din împrejurările concrete în care aceștia au cunoscut-o pe partea vătămată (nici unul dintre inculpați nu au avut anterior săvârșirii faptelor nici o legătură personală cu aceasta, cunoscând-o în aceiași zi, cu excepția inculpatului care a cunoscut-o cu trei zile înainte prin intermediul martorei ) precum și din atributele de ordin fizionomic a părții vătămate care i-au îndreptățit pe inculpați să creadă că aceasta avea o vârstă mai mare decât cea reală.
Pentru toate aceste argumente, având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete Curtea, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr. pen.va menține soluția de achitare adoptată în apel și, în consecință va respinge ca nefondat recursul procurorului.
Va constata că intimații inculpați și au avut apărători aleși.
Văzând și dispozițiile art. 189,192 al.3 Cpp;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală respinge ca nefondat recursul declarat deParchetul de pe lângă Tribunalul Neamț,împotriva deciziei penale nr. 73/AP din 09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Constată că intimații-inculpați și au avut apărători aleși.
În baza art.189 pr.penală dispune plata din fondurile a onorariilor apărătorilor desemnați din oficiu pentru ceilalți intimați-inculpați în sumă de câte 300 lei către Baroul Bacău.
În baza art.192 al.3 pr.penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
A
Red.
Red. /
Red.
Tehnored. / 10.12.2009.
2 ex.
Președinte:Arin Alexandru MengoniJudecători:Arin Alexandru Mengoni, Silviu Anti, Bogdan
