Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 711/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--18.04.2008

DECIZIA PENALĂ NR. 711/

Ședința publică din data de 16.07. 2008

PREȘEDINTE: Laura Bogdan

JUDECĂTOR 2: Ion Dincă

JUDECĂTOR 3: Constantin Costea

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 393/R din 03.04.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, în dosar nr- privind pe inculpata.

La apelul nominal se prezintă pentru contestatorul lipsă reprezentanta, pentru inculpata lipsă se prezintă avocat, lipsind părțile civile ANAF B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și SC SRL

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Instanța pune în discuție inadmisibilitatea contestației în anulare formulată de.

Reprezentanta contestatorului solicită admiterea contestației în anulare având în vedere că este fiul și moștenitorul părții civile, din dosarul de fond, și nu a cunoscut de existența litigiului în care tatăl său a fost parte vătămată și nu a putut să-și apere interesele în calitate de moștenitor. Solicită cheltuieli de judecată conform dovezilor depuse la dosar.

Avocatul ales al inculpatei susține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 391 Cod procedură penală solicitând admiterea contestației.

Procurorul apreciază ca admisibilă cererea formulată de contestatorul.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia penală nr. 393/R din 03.04.2008 pronunțată în dosar nr-, în temeiul art. 385⁴alin.2 p Cod Penal raportat la art. 369.p Cod Penal a luat act de retragerea recursului declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 430/A/17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În temeiul art. 385¹⁵pct.1 lit.b p Cod Penal a respins recursul declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală exercitat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T.

În temeiul art. 385/15 pct.2 lit.d p Cod Penal a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și partea civilă SC SRL

A casat în totalitate decizia penală recurată și în parte sentința penală nr. 2796/05.12.2006 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosar nr- și rejudecând:

A descontopit cele trei pedepse aplicate inculpatei în pedepsele componente și a constatat grațiată pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 272 pct.2 din Lg.31/1990.

A menținut cuantumul pedepselor aplicate de prima instanță inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 290.p și art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13.p, respectiv de 1 an și 2 ani închisoare, pe care în temeiul art. 33 lit.a și 34 lit.b p le-a contopit în pedeapsa cea mai grea, care va fi și pedeapsa rezultantă, inculpata urmând a executa pedeapsa de 2 ani închisoare.

A menținut în rest dispozițiile sentinței pronunțată de prima instanță.

În temeiul art. 192 alin.2 p Cod Penal a obligat inculpata și partea civilă Ministerul Finanțelor- F exercitat prin P T la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar în temeiul art. 192 alin.3 p Cod Penal celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu potrivit art. 385⁶.p Cod Penal, instanța de recurs a apreciat că recursul declarat de către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - exercitat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T este neîntemeiat, în timp ce recursurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș și părții civile SC SRL B sunt fondate pentru considerentele ce vor fi prezentate.

Prin încheiere notarială a BNP din B sub nr. 3196/14.10.1997 a fost autentificat Contractul de asociere încheiat de și, prin care aceștia hotărau cu privire la noua formă juridică ce se acorda societății, respectiv societate cu răspundere limitată având denumirea de SC SRL, sediul societății aflându-se în B, Calea Feldioarei, fără număr, cu durată determinată. Se prevedea contractual că societatea avea o sucursală în Germania,. 56, administratorul sucursalei fiind, care reprezenta societatea cu drepturi depline.

Prin procura specială nr. 814/14.03.1997, autentificată notarial, împuternicea pe inculpată, ca în numele și pentru dumnealui, să îl reprezinte cu puteri depline în toată activitatea societății, în relațiile cu terții, față de autorități și în caz de nevoie în fața instanței, împuternicind-o pe reclamantă să îl reprezinte la autentificarea actelor adiționale, la actele de constituire a societății, limitele mandatului oprindu-se la actele de cesiune, dizolvare și lichidare. La data constituirii societății comerciale menționate, asociatul era căsătorit în Germania cu Lang, potrivit certificatului de căsătorie aflat la fila 21 dosar urmărire penală, iar la data de 20.05.2001 asociatul a decedat, deschizându-se testamentul defunctului. Potrivit contractului de societate părțile sociale se transmiteau către succesorii legali sau testamentari ai asociaților și în consecință soția supraviețuitoare a devenit unic moștenitor. Ulterior decesului asociatului societatea a avut probleme în derularea activității, aspect confirmat de martori și de inculpată, care au arătat că unii angajați au intrat în șomaj iar curentul electric a fost întrerupt.

Pentru a avea o imagine asupra situației societății, inculpata a semnat balanța contabilă a SC SRL B pe luna iunie 2001, balanță ce a cuprins și reactualizarea valorii bunurilor din patrimoniul societății, pentru cunoașterea reală a valorii capitalului, în vederea înstrăinării bunurilor, iar solicitarea reprezentanților moștenitoarei asociatului de a se organiza o întâlnire cu inculpata pentru aflarea situației reale a societății a fost respinsă de către inculpată, cu motivația că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de actul de constituire al societății privind desfășurarea ședinței AGA, neexistând nici un traducător autorizat.

Curtea a reținut că potrivit declarației inculpatei ( fila 251 dosar UP), dată la 24.02.2003, aceasta arată că ea era cea care asigura traducerea discuțiilor dintre defunctul asociat și fostul asociat. La data de 09.07.2001, inculpata a mai declarat că raportat la operațiunile societății comerciale se angajează să nu înstrăineze nimic din activul firmei așa cum este acesta cuprins în inventarele societății și să nu facă nici o operație în defavoarea firmei, declarații care ulterior nu sunt menținute de către inculpată, care le explică prin aceea că a fost forțată să declare astfel.

. soției defunctului au convocat ședința AGA la 27.07.2001, inculpata fiind reprezentată de către martora, care a adus la cunoștința reprezentanților pretențiile inculpatei - 620.000 USD - pentru cesionarea părților sociale, prezentând și balanța contabilă pe anul 2001, și întrucât martora a refuzat semnarea procesului verbal întocmit cu acea ocazie, cei doi împuterniciți au decis convocarea unei noi AGA pentru data de 23.08.2001, la care inculpata deși a fost convocată potrivit propriilor susțineri nu a participat.

Inculpata a declarat că a luat hotărârea de a vinde societatea întrucât împuterniciții soției defunctului i-au spus că ei sunt acționari majoritari, puterea le aparține și că va fi nevoită să se supună voinței lor, și întrucât societatea îi datora suma de 200.000 mărci, la 23.08.2001, prin contractul autentificat de vânzare cumpărare a înstrăinat imobilul A+ 23, 28, act 32437, 32438/2001, înscris în CF nr. 12708/ B - nr. top 10129/1/7-arabil, de 8300 mp, nr. top 10129/1/6/1-arabil, de 10.600 mp, și construcție regim P + 1E, compusă din 1 cameră, P: 1 hală producție + 1 depozit, 1 depozit, 1 sală mașini, 1 hală fermentații, 1 restaurant, 1 bucătărie, 1 atelier preparări, 1 hol circulație, 1 scară acces etaj, 2 grupuri sanitare, E: 3 birouri, 1 hol circulație, 1 vestiar, 3 grupuri sanitare, 1 baie, 1 hol.

Pentru a se putea proceda la încheierea contractului de vânzare cumpărare in condițiile arătate, respectiv de deces al unuia dintre acționari, inculpata a prezentat notarului procesul verbal al Adunării generale a Asociaților SC SRL datat 03.04.1999, semnat și în dreptul numelui defunctului, act în care se menționa că acesta recunoaște creditul depus la societate de inculpată și o împuternicește pe aceasta să vândă terenul și clădirea în valoare de 62.000.0000 și respectiv 806.000.000 în vederea recuperării creanței depusă sub formă de creditare.

Curtea a apreciat că la data de presupusă drept 03.04.1999 ca fiind data încheierii procesului verbal, prin care practic inculpata dobândea puteri depline în ceea ce privește înstrăinarea imobilelor aparținând societății, defunctul asociat nu se afla în țară la acea dată, aspect ce rezultă din actele depuse în fața instanței de apel.

În mod corect a reținut instanța de fond că inculpata era singura interesată în alterarea conținutului procesului verbal, atât sub aspectul datei întocmirii cât și al mențiunilor referitoare la vânzarea activelor societății pentru restituirea creditului depus de ea, în calitate de asociată. În sprijinul vinovăției inculpatei stă și depoziția traducătoarei ( fila 237 dosar UP), care a arătat că la solicitarea inculpatei s-a deplasat la biroul inculpatei care era cu asociatul și a semnat traducerea procesului verbal, fără a putea preciza data și dacă părțile semnaseră actul sau sumele la care se face referire. De altfel, inculpata în declarația dată a arătat că ea era cea care asigura traducerea discuțiilor dintre defunct și celălalt asociat, fiind posibil ca inculpata să fi prezentat o altă situație de fapt decât cea reală, în momentul în care i-a solicitat defunctului să semneze împuternicirea prin care s-a recunoscut inculpatei efectuarea actelor de dispoziție cu privire la imobilele societății.

De altfel, nu este lipsit de importanță faptul că la data de 14.03.1997 a limitat puterile mandatului inculpatei la acte de cesiune, dizolvare și lichidare a societății, aceasta fiind ultima împuternicire dată. Prin urmare câtă vreme nu a fost prezent la data de 03.04.1999 în România și pe cale de consecință nu a participat la adunarea AGA a SC SRL, inculpata este cea care a falsificat data procesului verbal, fiind deci întrunite condițiile angajării răspunderii pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 290.p cum în mod corect a apreciat prima instanță.

Cu privire la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, Curtea a apreciat că la data de 23.08.2001 inculpata avea calitatea de administrator al SC SRL și a folosit cu rea credință bunurile societății într-un scop contrar intereselor acestuia, înstrăinând aceste bunuri în interesul său propriu. Data la care s-a comunicat judecătorului delegat al camerei de Comerț și Industrie B procesul verbal al AGA vizând schimbarea administratorului a fost 24.08.2001, deci ulterioară întocmirii contractului de vânzare cumpărare încheiat de inculpată și și prin urmare acesteia îi incumbau obligația de a înregistra in contabilitate vânzarea bunurilor și de a plăti taxele datorate statului. De aceea, condamnarea pronunțată de către prima instanță cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală este legală, la fel și cuantumul pedepsei la care s-a oprit prima instanță.

Curtea a apreciat că instanța de apel și prima instanță nu au făcut aplicarea Decretului de grațiere cu privire la săvârșirea de către inculpată a infracțiunii prev.de art. 272 pct.2 din lg.31/1990, sens în care s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și partea civilă SC SRL B, s-a casat în totalitate decizia penală recurată și în parte sentința penală nr. 2796/05.12.2006 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosar nr- și rejudecând, s-a decontopit cele trei pedepse aplicate inculpatei în pedepsele componente și va constata grațiată pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 272 pct.2 din Lg.31/1990.

Cu privire la infracțiunea prev.de art. 272 pct.2 din Lg.31/1990, Curtea a constatat că în mod corect inculpata a fost condamnată pentru această faptă, luându-se în considerare raportul de expertiză întocmit în cauză și care vorbește despre disproporția vădită dintre prețul real și cel cu care s-a procedat la înstrăinarea imobilului aparținând societății, fiind de menționat că evaluarea expertului a avut la bază valorile cuprinse în evidențele contabile ale SC SRL B cu care la acea vreme inculpata a fost de acord prin depunerea semnăturii și a ștampilei.

Cu privire la motivul de recurs formulat de partea civilă SC SRL privind constatarea nulității absolute a deciziei penale a Tribunalului Timiș, pentru încălcarea dreptului la apărare, Curtea a apreciat că partea recurentă nu a fost în imposibilitatea de a exercita în mod direct și nemijlocit dreptul la apărare, câtă vreme actele de care partea a înțeles să se folosească în apărarea sa se află la dosarul cauzei, disputa vizând posibilitatea formulării de concluzii orale și nicidecum nu i s-a îngrădit părții dreptul de a formula apărările și excepțiile în conformitate cu dispozițiile legale.

Cu privire la recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - exercitat prin DGFPS T, Curtea a apreciat că urmare a anulării contractului de vânzare cumpărare încheiat între inculpata și aceasta produce efecte retroactive, respectiv părțile sunt puse în situația anterioară întocmirii actului, care s-a considerat deci că nu a existat, situație în care nu se mai poate pune problema neplății taxelor către bugetul de stat lipsind obiectul impunerii. Prin anularea contractului de vânzare cumpărare s-a dispus restabilirea situației anterioare, ceea ce face imposibilă acordarea pretențiilor civile formulate.

Astfel fiind, în temeiul art. 385⁴alin.2 p Cod Penal raportat la art. 369.p Cod Penal s-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 430/A/17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În temeiul art. 385¹⁵pct.1 lit.b p Cod Penal s-a respins recursul declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală exercitat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T.

În temeiul art. 385/15 pct.2 lit.d p Cod Penal s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și partea civilă SC SRL

S-a casat în totalitate decizia penală recurată și în parte sentința penală nr. 2796/05.12.2006 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosar nr- și rejudecând, s-au decontopit cele trei pedepse aplicate inculpatei în pedepsele componente și s-a constatat grațiată pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 272 pct.2 din Lg.31/1990. S-a menținut cuantumul pedepselor aplicate de prima instanță inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 290.p și art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13.p, respectiv de 1 an și 2 ani închisoare, pe care în temeiul art. 33 lit.a și 34 lit.b p le-au contopit în pedeapsa cea mai grea, care va fi și pedeapsa rezultantă, inculpata urmând a executa pedeapsa de 2 ani închisoare.

Împotriva deciziei Curții de APEL TIMIȘOARAa formulat contestație în anulare contestatorul criticând-o pentru nelegalitate pe motiv că este fiul și moștenitorul părții civile, din dosarul de fond, și nu a cunoscut de existența litigiului în care tatăl său a fost parte vătămată respectiv parte civilă.

Tatăl său a decedat în timpul procesului și contestatorul nu a fost introdus în cauză astfel că procedura de citare cu partea civilă nu a fost îndeplinită.

Examinând contestația în principiu se constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit actelor dosarului de fond, tatăl contestatorului, a fost introdus în cauza penală, în care a fost judecată intimata, în calitate de parte vătămată respectiv parte civilă.

Cauza a fost judecată de Judecătoria Brașov, în dosarul nr.832/2003, și pe parcursul judecării acesteia procedura de citare a părții civile a fost legal îndeplinită, prin afișare.

La data de 09.10.2006, înainte de pronunțarea Sentinței penale nr. 2796/2006 din 15.12.200, partea civilă a decedat însă această împrejurare nu a fost adusă la cunoștința instanței de fond și nici a celei de apel cauza fiind soluționată în continuare cu citarea părții civile la domiciliul cunoscut.

Abia cu ocazia judecării cauzei în recurs numita a informat instanța cu decesul părții civile fără însă să se formuleze o cerere de introducere în cauză a unor persoane în calitate de moștenitoare.

Potrivit prev. art. 387 cpp, contestația în anulare poate fi formulată doar de către părțile care au avut această calitate cu ocazia judecării cauzei în fond.

Așa cum s-a menționat mai sus, în timpul judecării cauzei contestatorul nu avut nici o calitate astfel că el nu se poate prevala de prev. art. 393 și urm. Cpp pentru a fi îndreptățit să formuleze o asemenea contestație.

Curtea apreciază că pentru neintroducerea contestatorului în cauză cu ocazia judecării cauzei în fond culpa îi aparține acestuia întrucât este greu de admis că pe perioada a mai mulți ani cât a durat procesul el nu a cunoscut de existența acestuia pentru a informa instanța în timp util cu decesul tatălui său.

Pe de altă parte se constată că nici nu se justifică un interes de către contestator pentru promovarea contestației în anulare deoarece în calitatea sa de moștenitor el este îndreptățit să pună în executare sentința penală prin care inculpata a fost obligată să plătească tatălui său o sumă de bani respectiv să ceară restituirea acestei sume.

Prin urmare în baza art. 391 cpp urmează a fi respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestator.

Văzând și prev. art. 192 al. 2 cpp

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul prevederilor art.391 Cod procedură penală, respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei penale nr.393/R/03.04.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.

În temeiul prevederilor art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă contestatorul la plata sumei de 40 lei, cheltuieli judiciare către stat.

DEFINITIVA.

Pronunțată în ședință publică, azi 16.07. 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. 18.07.2008

Tehnored.

2ex/28.07.2008

Prima inst.Jud. B-

Inst. apel-Trib. T -,

Inst. recurs., I-;