Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 715/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 715/
Ședința publică din data de 16.07. 2008
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr.84/CC din 9 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Inculpatul recurent depune la dosar un memoriu.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii și respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului având în vedere că motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii Tribunalului Timiș ca legală și temeinică având în vedere că temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri preventive de libertate subzistă și impun în continuare cercetare a inculpatului în stare de arest preventiv, pentru aflarea adevărului în cauză și pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția cauzei, învederând că nu a lovit victima cu intenția de aoo morî, ci de frică, fiind lovit în prealabil de partea vătămată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele: prin încheierea nr. 84/CC din 09 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, în baza art. 159 Cod procedură penală a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
S-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 21.01.1981 în C, domiciliat în comuna, Jud. I, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 47/13.06.2008 emis de Tribunalul Timiș, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 11.07.2008 până la data de 09.08.2008 inclusiv.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
A dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 40 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu.
Deliberând asupra propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive față de inculpat a constatat următoarele:
Prin propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr.1016/P/2008 din data de 07.07.2008, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 08.07.2008 sub nr. unic de dosar -, s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 11.07.2008 până la data de 09.08.2008.
În motivarea propunerii s-a arătat că inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174, 175 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în data de 12.06.2008, în jurul orelor 17,30, în fața imobilului nr. 33 din localitatea, com., Jud. T, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată în zona capului cu o de fier, cauzându-i vătămări ce au necesitat pentru vindecare 21 zile de îngrijiri medicale. S-a mai arătat că potrivit concluziilor provizorii consemnate de IML T, partea vătămată a fost internată în data de 13.06.2008 la Clinica neurochirurgie cu diagnosticul cu plagă occipitală, pierdere de cunoștință, fractură cominutivă cu minimă înfundare parietal.
S-a mai invederat că urmărirea penală nu a fost finalizată, urmând a se proceda la completarea probatoriului, respectiv obținerea adresei de la spital de constituire de parte civilă și prezentarea materialului de urmărire penală.
Raportat la necesitatea efectuării actelor procesuale menționate, precum și avându-se în vedere gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa considerat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol social concret, apreciind că se impune prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpat pentru o perioadă de 30 de zile.
În probațiune a fost înaintat dosarul de urmărire penală nr.1016/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Analizând actele dosarului de urmărire penală, instanța a constatat următoarele:
Prin ordonanța nr. 1016/P/2008 din data de 13.06.2008 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul sub aspectul săvârșirii tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 174, art. 175 alin.1 lit.i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, constând în aceea că în data de 12.06.2008 în jurul orelor 17,30, în fața imobilului nr.33 din localitatea, com. inculpatul a lovit-o pe partea vătămată în zona capului cu o de fier, cauzându-i vătămări ce au necesitat pentru vindecare 21 zile de îngrijiri medicale. Potrivit concluziilor provizorii consemnate de IML T, partea vătămată a fost internată în data de 13.06.2008 la Clinica Neurochirurgie cu diagnosticul cu plagă occipitală, pierdere de cunoștință, factură cominutivă cu minimă înfundare parietal.
Prin încheierea penală nr. 74/CC/13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș,în dosar nr- a fost admisă propunerea de luare a măsurii arestării preventive față de inculpatul pentru o perioadă de 29 zile, formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în cauză fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 47/13.06.2008.
În cauză, pentru a dispune arestarea preventivă a inculpatului, judecătorul a apreciat că probele administrate în cursul urmăririi penale oferă suficiente indicii care să determine presupunerea rezonabilă că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei pentru care este cercetat penal, fiind deci îndeplinită condiția impusă de art.143 Cod procedură penală. Totodată s-a reținut ca fiind îndeplinite și cerințele impuse de dispozițiile art. 148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, în sensul că legea penală prevede pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, iar față de modalitatea concretă de desfășurare a faptei, de atitudinea ulterioară a inculpatului, de motivația avută de acesta pentru săvârșirea faptei, de antecedența penală a inculpatului, lăsarea în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit disp. art.155 Cod procedură penală, în cursul urmăririi penale, arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în caz de necesitate și motivat,dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice o asemenea privare de libertate.
Raportându-se la materialul de urmărire penală, instanța a apreciat că în continuare subzistă temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive față de inculpat, măsură preventivă luată în condițiile de legalitate și temeinicie, existând date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că fapta susceptibilă a întruni elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat a fost săvârșită de către inculpat, fiind deci îndeplinite condițiile impuse de art. 143 Cod procedură penală.
De asemenea sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 lit.f Cod procedură penală,în sensul că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a unei fapte prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoare mai mare de 4 ani, indicii care să convingă un observator independent că inculpatul a participat la săvârșirea unei fapte penale de natura celei prevăzute de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit.i Cod penal.
Totodată ținând seama de pericolul social ridicat al tentativei la infracțiunea de omor, avându-se în vedere nevoia socială de a suprima asemenea activități, o astfel de infracțiune fiind deosebit de gravă, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului cu posibilitatea preocupării acestuia de săvârșire a aceluiași gen de fapte, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, s-a putut observa că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol social concret, ținând seama de modalitatea în care a fost adusă la îndeplinire hotărârea infracțională și persoana inculpatului, gravitatea faptei comise și o eventuală reacție particulară a opiniei publice justificând privarea de libertate a inculpatului, în condițiile în care, raportat la trecutul infracțional al inculpatului și conduita sa din prezent, nu există nicio certitudine că în situația în care va fi lăsat în libertate, inculpatul va renunța la adoptarea unui comportament cu un vădit caracter antisocial.
În plus, această măsură preventivă apare ca fiind judicios aleasă în raport cu ansamblul criteriilor enumerate în art. 136 alin. 1 și 8 Cod procedură penală, având în vedere natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, gravitatea acestei infracțiuni, instanța a apreciat că temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri preventive de libertate subzistă și impun în continuare cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv, pentru aflarea adevărului în cauză, pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Împotriva încheierii penale nr. 84/CC/09.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs, în termen legal, inculpatul.
În motivarea recursului, inculpatul a învederat că nu a lovit victima cu intenția de aoo morî, ci de frică, fiind lovit în prealabil de partea vătămată; că nu s-a opus arestării.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 155 - 159.C.P.P. art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 1.C.P.P. "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate". În acest context, sub aspectul temeiurilor inițiale care au condus la privarea de liberate a inculpatului în mod corect s-a reținut că raportat la materialul de urmărire penală acestea subzistă în continuare, existând date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor de organul de urmărire penală. În acest sens, sunt declarațiile date de martorii, G, HG, concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 1710/03.07.2008 întocmit de IML Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, caracterul activității infracționale), împotriva inculpatului planând bănuiala rezonabilă a comiterii infracțiunii de tentativă de "omor calificat" prev. de art. 20.Cod Penal raportat la art. 174, 175 alin. 1 lit. i și Cod Penal având numeroase antecedente penale.
Pe de altă parte, aspectele invocate de inculpat nu sunt confirmate de probele administrate, însă la acest moment procesual nu se pot face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă; însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunea de tentativă de omor calificat aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv viața persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Aceasta atrage și obligația pozitivă a statului, în temeiul articolului 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, de a lua toate măsurile care se impun pentru protejarea efectivă a dreptului la viață, în cauza Osman Marii Britanii, Curtea Europeană statuând că aceasta depășește obligația primară de "adoptare a unei legislații penale efective care să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața unei persoane, legislație dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, în scopul prevenirii, reprimării și sancționării încălcării prevederilor sale, implicând de asemenea, în anumite circumstanțe bine-definite, o obligație pozitivă a autorităților de a lua preventiv, măsuri de ordin practic pentru a proteja individul a cărui viață este amenințată de actele criminale ale altui individ. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează libertatea personală.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 84/CC/09.07.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art.38515alin.1 pct.1lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.84/CC/9 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prev. art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs și dispune plata din contul Ministerului Justiției, în contul Baroului Tas umei de 40 lei, onorariu avocat din oficiu
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 17.08.2008;Tehnored.;2ex/23.07.2008;Prima inst.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 715/
Ședința publică din data de 16.07. 2008
În temeiul prevederilor art.38515alin.1 pct.1lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.84/CC/9 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prev. art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs și dispune plata din contul Ministerului Justiției, în contul Baroului Tas umei de 40 lei, onorariu avocat din oficiu
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
CĂTRE,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr.1016/P/2008-43 file, privind pe inculpatul și vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 715/R din 16.07.2008, pronunțată de această instanță s- respins recursul inculpatului împotriva încheierii nr. 84/CC din 9 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
PREEȘDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 18.07.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
CĂTRE,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr.1016/P/2008-43 file, privind pe inculpatul și vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 715/R din 16.07.2008, pronunțată de această instanță s- respins recursul inculpatului împotriva încheierii nr. 84/CC din 9 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
PREEȘDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 18.07.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Constantin Costea
